Capitolul iv - MĂSURILE ASIGURĂTORII SAU DE RECUPERARE - Directiva 2010/24/UE/16-mar-2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri
Acte UE
Jurnalul Oficial 84L
În vigoare Versiune de la: 22 Aprilie 2010
CAPITOLUL IV:MĂSURILE ASIGURĂTORII SAU DE RECUPERARE
Art. 10: Cererea de recuperare
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu care permite executarea în statul membru solicitant.
(2)De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoştinţă despre orice informaţii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorităţii solicitate.
Art. 11: Condiţii aplicabile cererilor de recuperare
(1)Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 14 alineatul (4) al treilea paragraf.
(2)Înainte ca autoritatea solicitantă să facă o cerere de recuperare, se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu excepţia situaţiilor următoare:
a)atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;
b)atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi disproporţionate.
Art. 12: Titlul care permite executarea în statul membru solicitat şi alte documente însoţitoare
(1)Orice cerere de recuperare este însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat.
Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conţinutul principal al titlului iniţial care permite executarea şi constituie baza unică a măsurilor asigurătorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.
- Titlul uniform care permite executarea conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţii relevante pentru identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanţă, orice date relevante pentru procesul de executare şi valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum capitalul principal, dobânzile înregistrate etc.;
b)numele şi alte date relevante pentru identificarea debitorului;
c)numele, adresa şi alte date de contact cu privire la:
(i)biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, dacă este diferit,
(ii)biroul la care se pot obţine informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(2)Cererea de recuperare a unei creanţe poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise de statul membru solicitant.
Art. 13: Executarea cererii de recuperare
(1)În scopul recuperării creanţei în statul membru solicitat, orice creanţă cu privire la care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar fi o creanţă a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care prezenta directivă prevede altfel. Autoritatea solicitată face uz de prerogativele conferite şi de procedurile instituite în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative din statul membru solicitat care se aplică creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi sau, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezenta directivă prevede altfel.
Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se prelevă taxe, impozite sau drepturi identice sau similare, aceasta face uz de prerogativele conferite şi de procedurile instituite în temeiul actelor cu putere de lege sau al actelor administrative din statul membru solicitat care se aplică creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care prezenta directivă prevede altfel.
Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate pentru creanţe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziţii contrare în legislaţia statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferinţe pentru creanţe altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi preferinţe pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state membre, în aceleaşi condiţii.
Statul membru solicitat recuperează creanţa în moneda sa naţională.
(2)Autoritatea solicitată informează cu diligenţa necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acţiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.
(3)Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative în vigoare în statul membru solicitat.
(4)Autoritatea solicitată poate, în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze o plată eşalonată şi poate să perceapă o dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.
(5)Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1), autoritatea solicitată îi transferă autorităţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei, precum şi dobânda menţionată la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol.
Art. 14: Litigii
(1)Litigiile cu privire la creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competenţa organismelor competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa organismului competent al statului membru solicitant, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în statul respectiv.
(2)Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent al statului membru respectiv în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale acestuia.
(3)Atunci când una dintre acţiunile menţionate la alineatul (1) a fost introdusă în faţa organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta şi precizează care sunt elementele creanţei care nu fac obiectul contestaţiei.
(4)De îndată ce autoritatea solicitată primeşte informaţiile menţionate la alineatul (3), fie din partea autorităţii solicitante, fie din partea părţii interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce priveşte partea contestată a creanţei, în aşteptarea deciziei organismului competent în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, în conformitate cu al treilea paragraf al prezentului alineat.
La cererea autorităţii solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere articolului 16, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.
În conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative şi practicile administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii solicitate să recupereze o creanţă contestată sau o parte contestată a creanţei, în măsura în care actele cu putere de lege, actele administrative şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sumă recuperată, precum şi de a plăti orice compensaţie datorată, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în statul membru solicitat.
Dacă autorităţile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au iniţiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanţa cu privire la care a fost solicitată asistenţă, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de urgenţă imediată datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, se aplică al doilea paragraf.
Art. 15: Modificarea sau retragerea cererii de asistenţă pentru recuperare
(1)Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.
(2)Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent menţionat la articolul 14 alineatul (1), autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată iniţiază atunci alte măsuri de recuperare pe baza titlului revizuit.
Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat.
În ceea ce priveşte titlul revizuit, se aplică articolele 12 şi 14.
Art. 16: Cererea de măsuri asigurătorii
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislaţia sa naţională şi în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ă) la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanţa nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt de asemenea posibile măsuri asigurătorii, într-o situaţie similară, în temeiul legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale statului membru solicitant.
Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi referitor la creanţa pentru care se solicită asistenţa reciprocă, dacă este cazul, însoţeşte cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.
(2)Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise în statul membru solicitant.
Art. 17: Normele aplicabile cererilor de măsuri asigurătoare
Pentru punerea în aplicare a articolului 16, se aplică mutatis mutandis articolul 10 alineatul (2), articolul 13 alineatele (1) şi (2) şi articolele 14 şi 15.
Art. 18: Limite ale obligaţiilor autorităţii solicitate
(1)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la articolele 10-16 dacă recuperarea creanţei este de natură să genereze, din cauza situaţiei debitorului, grave dificultăţi de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care actele cu putere de lege, actele administrative şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.
(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la articolul 5 şi la articolele 7-16 dacă cererea iniţială de asistenţă în conformitate cu articolele 5, 7, 8, 10 sau 16 este efectuată cu privire la creanţe care au o vechime mai mare de cinci ani, acest termen începând de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi până la momentul cererii iniţiale de asistenţă.
Cu toate acestea, în cazurile în care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sunt contestate, se consideră că termenul de cinci ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabileşte faptul că nu mai este posibilă contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea.
În plus, în cazurile în care se acordă o amânare a plăţii sau un plan de eşalonare a plăţii de către autorităţile competente din statul membru solicitant, se consideră că termenul de cinci ani începe din momentul în care întregul termen de plată s-a încheiat.
Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţă cu privire la creanţe care sunt mai vechi de zece ani, termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant.
(3)Un stat membru nu este obligat să acorde asistenţă dacă valoarea totală a creanţelor reglementate de prezenta directivă, pentru care se solicită asistenţă, este mai mică de 1 500 EUR.
(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistenţă.
Art. 19: Aspecte privind prescripţia
(1)Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de actele cu putere de lege în vigoare în statul membru solicitant.
(2)În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţă, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzător să fie prevăzut în actele cu putere de lege în vigoare în statul membru solicitant.
Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie nu este posibilă în temeiul legislaţiei în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţă care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitant sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul respectiv.
Primul şi al doilea paragraf nu afectează dreptul autorităţilor competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru respectiv.
(3)Autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe, suspendă sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.
Art. 20: Costuri
(1)În plus faţă de sumele menţionate la articolul 13 alineatul (5), autoritatea solicitată urmăreşte să recupereze de la persoana vizată cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le reţine, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative din statul membru solicitat.
(2)Statele membre renunţă reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocă pe care şi-o acordă în conformitate cu prezenta directivă.
Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăţi deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalităţi de rambursare specifice cazurilor în speţă.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), statul membru solicitant rămâne răspunzător faţă de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în legătură cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea şi/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.