Capitolul 7 - DESPĂGUBIREA PREJUDICIILOR REZULTATE ÎN URMA ORICĂRUI ACCIDENT CAUZAT DE UN VEHICUL ACOPERIT DE ASIGURAREA MENŢIONATĂ LA ARTICOLUL 3 - Directiva 2009/103/CE/16-sep-2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi

Acte UE

Jurnalul Oficial 263L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2021
CAPITOLUL 7:DESPĂGUBIREA PREJUDICIILOR REZULTATE ÎN URMA ORICĂRUI ACCIDENT CAUZAT DE UN VEHICUL ACOPERIT DE ASIGURAREA MENŢIONATĂ LA ARTICOLUL 3
Art. 19: Procedura de despăgubire a prejudiciului
Statele membre stabilesc procedura menţionată la articolul 22 pentru despăgubirea prejudiciilor rezultate în urma oricărui accident cauzat de un vehicul acoperit de asigurarea menţionată la articolul 3.
În cazul cererilor de despăgubire care pot fi soluţionate de sistemul birourilor naţionale de asigurare, prevăzut la articolul 2, statele membre stabilesc aceeaşi procedură ca cea menţionată la articolul 22.
În vederea aplicării acestei proceduri, orice trimitere la o întreprindere de asigurare este considerată ca fiind o trimitere la birourile naţionale de asigurare.
Art. 20: Dispoziţii speciale privind despăgubirea persoanelor vătămate în urma unui accident produs într-un alt stat membru decât statul lor de reşedinţă
(1)Articolele 20-26 au ca obiect stabilirea unor dispoziţii speciale aplicabile persoanelor vătămate care au dreptul la despăgubire pentru orice prejudiciu rezultat în urma unor accidente produse într-un stat membru diferit de statul de reşedinţă al persoanei vătămate şi provocate de circulaţia unor vehicule asigurate într-un stat membru şi care staţionează în mod obişnuit în acest stat membru.
Fără a aduce atingere legislaţiilor ţărilor terţe în materie de răspundere civilă şi de drept internaţional privat, aceste dispoziţii se aplică în egală măsură persoanelor vătămate rezidente într-un stat membru şi având drept la despăgubire pentru orice prejudiciu rezultat în urma accidentelor produse într-o ţară terţă al cărei birou naţional de asigurare a aderat la sistemul cărţii verzi, în cazul în care accidentele în cauză sunt provocate de circulaţia unor vehicule asigurate şi care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru.
(2)Articolele 21 şi 24 nu se aplică decât accidentelor provocate de circulaţia unui vehicul:
a)asigurat la o instituţie situată într-un stat membru diferit de statul de reşedinţă al persoanei vătămate; şi
b)care staţionează, în mod obişnuit, într-un stat membru diferit de statul de reşedinţă al persoanei vătămate.
Art. 21: Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire
(1)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca toate întreprinderile de asigurare care acoperă riscurile clasificate în clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului, să desemneze în fiecare stat membru diferit de cel în care au primit autorizaţia administrativă un reprezentant însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire.
Acesta are misiunea de a trata şi soluţiona cererile de despăgubire rezultate în urma unui accident în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1).
Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire are reşedinţa sau este stabilit în statul membru în care este desemnat.
(2)Alegerea reprezentantului însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire este lăsată la aprecierea întreprinderii de asigurare.
Statele membre nu pot îngrădi această libertate de alegere.
(3)Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire poate acţiona în contul uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare.
(4)Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire strânge, cu privire la aceste cereri, toate informaţiile necesare în legătură cu soluţionarea cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare pentru a negocia soluţionarea cererilor de despăgubire.
Obligaţia de a desemna un reprezentant nu exclude dreptul persoanei vătămate sau al întreprinderii sale de asigurare de a iniţia proceduri directe împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a întreprinderii sale de asigurare.
(5)Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire dispune de competenţe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă persoanele vătămate în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) şi pentru a satisface integral cererile de despăgubire ale acestora.
Acesta trebuie să fie în măsură să analizeze cererea în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de reşedinţă al persoanei vătămate.
(6)Desemnarea unui reprezentant responsabil cu soluţionarea cererilor de despăgubire nu constituie în sine deschiderea unei sucursale în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 92/49/CEE, iar reprezentantul responsabil cu soluţionarea cererilor de despăgubire nu este considerat o unitate în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 88/357/CEE, nici o unitate în sensul Regulamentului (CE) nr. 44/2001.
Art. 22: Procedura de despăgubire
Statele membre prevăd obligaţii însoţite de sancţiuni financiare eficiente şi sistematice corespunzătoare sau de sancţiuni administrative echivalente pentru a se asigura că, în termen de 3 luni începând cu data la care persoana vătămată şi-a prezentat cererea de despăgubire, fie direct întreprinderii de asigurare a persoanei care a provocat accidentul, fie reprezentantului său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire:
(a)întreprinderea de asigurare a persoanei care a provocat accidentul sau reprezentantul său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire sunt ţinuţi să prezinte o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care răspunderea nu este contestată şi prejudiciul a fost cuantificat; sau
(b)întreprinderea de asigurare căreia i-a fost prezentată cererea de despăgubire sau reprezentantul său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire sunt ţinuţi să dea un răspuns justificat la elementele invocate în cerere, în cazul în care răspunderea a fost respinsă sau nu a fost stabilită în mod clar sau în care prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat.
Statele membre adoptă dispoziţii care să garanteze că, în cazul în care oferta nu a fost prezentată în termen de 3 luni, se percep dobânzi calculate în funcţie de valoarea despăgubirii oferite de către întreprinderea de asigurare sau acordate de către judecător persoanei vătămate.
Art. 23: Organismele de informare
(1)Pentru a permite persoanei vătămate să ceară o despăgubire, fiecare stat membru creează sau autorizează un organism de informare cu misiunea:
a)de a ţine un registru cu datele următoare:
(i)numerele de înmatriculare ale autovehiculelor care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul statului în cauză;
(ii)numerele poliţelor de asigurare care acoperă circulaţia acestor vehicule pentru riscurile clasificate la clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului, precum şi, atunci când perioada de valabilitate a poliţei a expirat, data la care acoperirea riscului prin asigurare ia sfârşit;
(iii)întreprinderile de asigurare care acoperă circulaţia vehiculelor pentru riscurile clasificate la clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului, precum şi reprezentanţii însărcinaţi cu soluţionarea cererilor de despăgubire desemnaţi de către aceste întreprinderi de asigurare în conformitate cu articolul 21 din prezenta directivă şi ale căror denumiri sunt notificate de către întreprinderile de asigurare organismului de informare în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
(iv)lista vehiculelor care beneficiază, în fiecare stat membru, de derogarea de la obligaţia de a fi acoperite printr-o asigurare de răspundere civilă în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) şi (2);
(v)în ceea ce priveşte vehiculele menţionate la punctul (iv):
- denumirea autorităţii sau organismului desemnat în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf pentru despăgubirea persoanelor vătămate, în cazul în care procedura prevăzută la articolul 2 alineatul (2) litera (a) nu este aplicabilă, în cazul în care vehiculul beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf;
- denumirea organismului care acoperă vehiculul în statul membru în care acest vehicul staţionează în mod obişnuit, în cazul în care vehiculul beneficiază de derogarea de la articolul 5 alineatul (2);
b)sau de a coordona colectarea şi difuzarea acestor date; şi
c)de a ajuta persoanele abilitate să cunoască datele menţionate la litera (a) punctele (i)-(v).
Datele menţionate la litera (a) punctele (i), (ii) şi (iii) trebuie păstrate pe o perioadă de şapte ani după ce înmatricularea vehiculului sau contractul de asigurare a luat sfârşit.
(11)Statele membre se asigură că societăţile de asigurare sau alte entităţi au obligaţia de a furniza informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iii) centrelor de informare şi de a le informa pe acestea ori de câte ori o poliţă de asigurare îşi pierde valabilitatea sau nu mai acoperă un vehicul înmatriculat.

(2)Întreprinderile de asigurare menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) notifică organismelor de informare ale tuturor statelor membre numele şi adresa reprezentantului însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire, pe care l-au desemnat, în conformitate cu articolul 21, în fiecare stat membru.
(3)Statele membre se asigură că persoana vătămată are dreptul, în termen de şapte ani după accident, să obţină fără întârziere, din partea organismului de informare din statul de reşedinţă, din statul membru în care vehiculul staţionează în mod obişnuit sau din statul membru în care s-a produs accidentul, datele următoare:
a)numele şi adresa întreprinderii de asigurare;
b)numărul poliţei de asigurare; şi
c)numele şi adresa reprezentantului însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire de către întreprinderea de asigurare în statul în care are reşedinţa persoana vătămată.
Organismele de informare cooperează între ele.
(4)Organismul de informare comunică persoanei vătămate numele şi adresa proprietarului, ale conducătorului obişnuit sau ale detentorului declarat al vehiculului în cazul în care persoana vătămată are un interes legitim să obţină aceste informaţii. În îndeplinirea prezentei dispoziţii, organismul de informare se adresează în special:
a)întreprinderii de asigurare; sau
b)organismului de înmatriculare a vehiculelor.
În cazul în care vehiculul beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf, organismul de informare comunică persoanei vătămate numele autorităţii sau organismului desemnat, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf, ca fiind însărcinat cu despăgubirea persoanelor vătămate, în cazul în care procedura menţionată la articolul 2 litera (a) nu este aplicabilă.
În cazul în care vehiculul beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 5 alineatul (2), organismul de informare comunică persoanei vătămate denumirea organismului care acoperă vehiculul în ţara în care acesta staţionează în mod obişnuit.
(5)Statele membre se asigură că organismele de informare furnizează, fără a aduce atingere obligaţiilor lor în temeiul alineatelor (1) si (4), informaţiile specificate în aceste alineate oricărei persoane implicate într-un accident rutier cauzat de un vehicul acoperit de asigurarea menţionată la articolul 3.
(6)Prelucrarea datelor cu caracter personal care rezultă din alineatele (1)-(5) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

Art. 24: Organismele de despăgubire
(1)Fiecare stat membru creează sau autorizează un organism de despăgubire însărcinat cu despăgubirea persoanelor vătămate în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1).
Persoanele vătămate pot prezenta o cerere organismului de despăgubire din statul membru în care îşi au reşedinţa:
a)în cazul în care, în termen de trei luni de la data la care persoana vătămată a prezentat o cerere de despăgubire întreprinderii de asigurare a vehiculului a cărui circulaţie a provocat accidentul sau reprezentantului său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire, întreprinderea de asigurare sau reprezentantul său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire nu a dat un răspuns justificat elementelor solicitate în cerere; sau
b)în cazul în care întreprinderea de asigurare nu a desemnat un reprezentant însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire în statul membru de reşedinţă al persoanei vătămate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1); în acest caz, persoanele vătămate nu pot prezenta o cerere organismului de despăgubire dacă au prezentat deja o cerere de despăgubire direct întreprinderii de asigurare a vehiculului a cărui circulaţie a provocat accidentul şi dacă au primit un răspuns justificat în termen de trei luni de la data prezentării cererii.
Cu toate acestea, persoanele vătămate nu pot prezenta o cerere organismului de despăgubire în cazul în care au iniţiat o acţiune directă în justiţie împotriva întreprinderii de asigurare.
Organismul de despăgubire intervine în termen de două luni începând cu data la care persoana vătămată i-a prezentat cererea de despăgubire, dar nu mai intervine în cazul în care întreprinderea de asigurare sau reprezentantul său însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire a dat un răspuns justificat la această cerere.
Organismul de despăgubire informează de îndată:
a)întreprinderea de asigurare a vehiculului a cărui circulaţie a provocat accidentul sau reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire;
b)organismul de despăgubire din statul membru în care are sediul întreprinderea de asigurare care a încheiat contractul;
c)persoana care a provocat accidentul, în cazul în care a fost identificată,
de faptul că a primit o cerere de despăgubire din partea persoanei vătămate şi că va răspunde la aceasta în termen de două luni de la data prezentării cererii în cauză.
Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului statelor membre de a acorda despăgubirii date de acest organism un caracter subsidiar sau nu şi de a prevedea soluţionarea cererilor de despăgubire între acest organism şi persoana sau persoanele care au provocat accidentul şi celelalte întreprinderi de asigurare sau organisme de asistenţă socială obligate să indemnizeze persoana vătămată pentru acelaşi accident. Cu toate acestea, statele membre nu pot autoriza organismul să subordoneze plata despăgubirii altor condiţii decât celor stabilite în prezenta directivă, mai ales condiţiei ca persoana vătămată să arate prin orice mijloc că persoana responsabilă nu este în măsură sau refuză să plătească.
(2)Organismul de despăgubire care a despăgubit persoana vătămată în statul membru în care aceasta are reşedinţa are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul de despăgubire din statul membru în care se află sediul întreprinderii de asigurare care a încheiat contractul.
Acest organism de despăgubire se subrogă în drepturile persoanei vătămate, faţă de persoana care a provocat accidentul sau faţă de întreprinderea de asigurare a acesteia, în măsura în care organismul de despăgubire din statul membru de reşedinţă al persoanei vătămate a despăgubit-o pe aceasta pentru prejudiciul suferit.
Fiecare stat membru este obligat să recunoască subrogarea stabilită de orice alt stat membru.
(3)Prezentul articol intră în vigoare:
a)după încheierea unui acord între organismele de despăgubire create sau autorizate de către statele membre, în ceea ce priveşte sarcinile şi obligaţiile lor şi modalităţile de rambursare;
b)începând cu data fixată de către Comisie după ce aceasta a constatat, în strânsă legătură cu statele membre, că s-a încheiat un astfel de acord.
Art. 25: Despăgubirea
(1)În cazul în care nu este posibilă identificarea vehiculului sau în cazul în care în termen de 2 luni care curge de la accident este imposibil de identificat întreprinderea de asigurare, persoana vătămată poate prezenta o cerere de despăgubire organismului de despăgubire din statul membru în care este rezidentă. Despăgubirea este vărsată în conformitate cu dispoziţiile articolelor 9 si 10. În acest caz, în condiţiile prevăzute la articolul 24 alineatul (2), organismul de despăgubire are o creanţă:
a)asupra fondului de garantare al statului membru în care vehiculul staţionează în mod obişnuit, în cazul în care întreprinderea de asigurare nu poate fi identificată;
b)asupra fondului de garantare al statului membru în care a avut loc accidentul, în cazul unui vehicul neidentificat;
c)asupra fondului de garantare al statului membru în care a avut loc accidentul, în cazul unui vehicul dintr-o ţară terţă.
(2)Prezentul articol se aplică accidentelor provocate de vehicule din ţări terţe acoperite de articolele 7 şi 8.
Art. 25a: Protecţia persoanelor prejudiciate în privinţa prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc într-un stat membru care nu este statul membru de reşedinţă al acestora, în cazul insolvenţei unei societăţi de asigurare
(1)Fiecare stat membru înfiinţează sau autorizează un organism căruia i se încredinţează sarcina de a despăgubi persoanele prejudiciate care îşi au reşedinţa pe teritoriul său, în cazurile menţionate la articolul 20 alineatul (1), cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, pentru daune materiale sau vătămări corporale provocate de un vehicul asigurat de o societate de asigurare, din momentul în care:
a)societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau
b)societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2009/138/CE.
(2)Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de fonduri suficiente pentru a despăgubi persoanele prejudiciate în conformitate cu normele stabilite la alineatul (10) atunci când sunt datorate despăgubiri în situaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Măsurile respective pot include cerinţe de a plăti contribuţii financiare, cu condiţia ca acestea să fie impuse numai societăţilor de asigurare care au fost autorizate de statul membru care le impune.
(3)Fără a aduce atingere niciunei obligaţii în temeiul articolului 280 din Directiva 2009/138/CE, fiecare stat membru se asigură că, ori de câte ori se emite un ordin sau se ia o decizie de către o instanţă competentă sau de către orice altă autoritate competentă de a iniţia procedura menţionată la alineatul (1) litera (a) sau (b), cu privire la o societate de asigurare al cărei stat membru de origine este statul membru respectiv, ordinul sau decizia respectivă se fac publice. Organismul menţionat la alineatul (1) stabilit în statul membru de origine al societăţii de asigurare se asigură că toate organismele menţionate la alineatul (1) şi toate organismele de despăgubire menţionate la articolul 24 din toate statele membre sunt informate prompt cu privire la ordinul sau decizia respectivă.
(4)Persoana prejudiciată poate prezenta o cerere de despăgubire direct organismului menţionat la alineatul (1).
(5)La primirea cererii de despăgubire, organismul menţionat la alineatul (1) informează organismul echivalent din statul membru de origine al societăţii de asigurare, organismul de despăgubire în temeiul articolului 24 din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate şi societatea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (e) şi, respectiv, litera (f) din Directiva 2009/138/CE, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire de la persoana prejudiciată.
(6)Societatea de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia informează organismul menţionat la alineatul (1) atunci când despăgubeşte sau refuză preluarea acoperirii răspunderii cu privire la o cerere de despăgubire care a fost primită şi de organismul menţionat la alineatul (1).
(7)Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1), cel puţin pe baza informaţiilor primite la cererea sa de la persoana prejudiciată, înaintează persoanei prejudiciate o ofertă justificată de despăgubire sau un răspuns motivat, astfel cum se prevede la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în termen de trei luni de la data la care persoana prejudiciată şi-a prezentat cererea de despăgubire organismului respectiv.
În sensul primului paragraf, organismul:
a)înaintează o ofertă justificată de despăgubire, în cazul în care stabileşte să preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), răspunderea nu este contestată, iar prejudiciul a fost cuantificat parţial sau total;
b)furnizează un răspuns motivat la observaţiile formulate în cererea de despăgubire, în cazul în care stabileşte să nu preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) sau în cazul în care răspunderea este respinsă sau nu a fost stabilită în mod clar sau prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat.
(8)În cazul în care se datorează despăgubiri în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf litera (a), organismul menţionat la alineatul (1) plăteşte despăgubirea persoanei prejudiciate fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de trei luni de la acceptarea de către persoana prejudiciată a ofertei justificate de despăgubire menţionate la alineatul (7) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care prejudiciul a fost cuantificat doar parţial, cerinţele privind plata despăgubirii prevăzute la primul paragraf se aplică în ceea ce priveşte prejudiciul parţial cuantificat, din momentul acceptării ofertei justificate de despăgubire corespunzătoare.
(9)Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de toate prerogativele şi competenţele necesare pentru a putea coopera în timp util cu alte astfel de organisme din alte state membre, cu organisme înfiinţate sau autorizate în temeiul articolelor 10a şi 24 în toate statele membre şi cu alte părţi interesate, inclusiv cu o societate de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare, cu reprezentantul acesteia însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire, administratorul sau lichidatorul acesteia, şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, în toate etapele procedurii menţionate la prezentul articol. O astfel de cooperare include solicitarea, primirea şi furnizarea de informaţii, inclusiv cu privire la detaliile unor cereri specifice, dacă este cazul.
(10)În cazul în care statul membru de origine al societăţii de asigurare menţionate la alineatul (1) este diferit de statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate, organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al acesteia care a despăgubit această persoană în conformitate cu alineatul (8) are dreptul să ceară rambursarea completă a sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare.
Organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare efectuează plata către organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit această persoană în conformitate cu alineatul (8), într-un termen rezonabil, care nu depăşeşte şase luni de la primirea cererii pentru o astfel de rambursare, cu excepţia cazului în care organismele respective convin în scris un alt termen.
Organismul care a acordat despăgubiri în temeiul primului paragraf se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a societăţii sale de asigurare, cu excepţia drepturilor persoanei prejudiciate împotriva asiguratului sau a beneficiarului asigurării care a provocat accidentul, în măsura în care răspunderea asiguratului sau a beneficiarului asigurării ar fi acoperită de societatea de asigurare insolventă în conformitate cu dreptul intern aplicabil. Fiecare stat membru are obligaţia de a recunoaşte dreptul de subrogaţie prevăzut de orice alt stat membru.
(11)Alineatele (1)-(10) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a:
a)acorda despăgubirii plătite de organismul menţionat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
b)reglementa regresul pentru acelaşi accident între:
(i)organismul menţionat la alineatul (1);
(ii)persoana sau persoanele care răspund de accident;
(iii)alte societăţi de asigurare sau organisme de asigurări sociale obligate să despăgubească persoana prejudiciată.
(12)Statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerinţe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de dovedirea de către persoana prejudiciată a faptului că persoana juridică sau fizică răspunzătoare de producerea accidentului este incapabilă să plătească sau refuză efectuarea plăţii.
(13)Organismele menţionate la alineatul (1) sau entităţile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se străduiesc să încheie un acord până la 23 decembrie 2023 pentru a pune în aplicare prezentul articol, în ceea ce priveşte funcţiile şi obligaţiile lor, precum şi procedurile de rambursare în temeiul prezentului articol.
În acest scop, până la 23 iunie 2023, fiecare stat membru:
a)înfiinţează sau autorizează organismul menţionat la alineatul (1) şi îl abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord; sau
b)desemnează o entitate şi o abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord, la care va deveni parte organismul menţionat la alineatul (1) de îndată ce este înfiinţat sau autorizat.
Acordul menţionat la primul paragraf se notifică imediat Comisiei.
În cazul în care acordul menţionat la primul paragraf nu este încheiat până la 23 decembrie 2023, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28b pentru a specifica sarcinile procedurale şi obligaţiile procedurale ale organismelor menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte rambursarea.

Art. 26: Organismul central
Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita punerea, în timp util, la dispoziţia persoanelor prejudiciate, asigurătorilor acestora sau reprezentanţilor lor legali a datelor esenţiale necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire.

Aceste date esenţiale sunt, după caz, puse la dispoziţie sub formă electronică într-un depozit central în fiecare stat membru şi sunt accesibile părţilor implicate în acest caz, la cererea lor expresă.
Art. 26a: Informarea persoanelor prejudiciate
Statele membre care înfiinţează sau autorizează mai multe organisme de despăgubire în temeiul articolului 10 alineatul (1), al articolului 10a alineatul (1), al articolului 24 alineatul (1) şi al articolului 25a alineatul (1) se asigură că persoanele prejudiciate au acces la informaţii esenţiale cu privire la posibilele modalităţi de a solicita despăgubiri.

Art. 27: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate pentru aducerea la îndeplinire a prezentei directive, luând orice măsură necesară pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi să aibă un efect descurajant. Statele membre notifică Comisiei orice modificare a dispoziţiilor adoptate în aplicarea prezentului articol, cât mai curând posibil.