Capitolul iv - LUAREA ÎN CUSTODIE PUBLICĂ ÎN SCOPUL ÎNDEPĂRTĂRII - Directiva 2008/115/CE/16-dec-2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală

Acte UE

Jurnalul Oficial 348

În vigoare
Versiune de la: 12 Octombrie 2018
CAPITOLUL IV:LUAREA ÎN CUSTODIE PUBLICĂ ÎN SCOPUL ÎNDEPĂRTĂRII
Art. 15: Luarea în custodie publică
(1)Cu excepţia cazului în care se pot aplica în mod eficient alte măsuri suficiente dar mai puţin coercitive într-un caz concret, statele membre pot ţine în custodie publică un resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unor proceduri de returnare doar în vederea pregătirii procesului de returnare şi/sau în vederea desfăşurării procesului de îndepărtare, în special în cazul în care:
a)există riscul de sustragere sau
b)resortisantul în cauză al unei ţări terţe evită sau împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare.
Orice măsură de luare în custodie publică este pentru o perioadă cât mai scurtă cu putinţă şi se menţine numai pe durata desfăşurării şi executării, în mod adecvat, a dispoziţiilor de îndepărtare.
(2)Autorităţile administrative sau judiciare dispun măsurile de luare în custodie publică.
Luarea în custodie publică se ordonă în scris, menţionându-se motivele de fapt şi de drept.
Atunci când luarea în custodie publică a fost dispusă de autorităţile administrative, statele membre:
a)fie asigură un control judiciar rapid al legalităţii luării în custodie publică, asupra căreia se pronunţă într-un termen cât mai scurt de la începerea luării în custodie publică,
b)fie acordă resortisantului în cauză al unei ţări terţe dreptul de a intenta o acţiune în justiţie în virtutea căreia legalitatea măsurii de luare în custodie publică face obiectul unui control judiciar rapid iniţiat cât mai rapid posibil de la iniţierea procedurilor pertinente. În acest caz, statele membre informează imediat resortisanţii în cauză ai ţărilor terţe asupra posibilităţii intentării unei astfel de acţiuni.
Resortisantul în cauză al unei ţări terţe este eliberat imediat în cazul în care luarea în custodie publică nu este legală.
(3)În toate cazurile, luarea în custodie publică face obiectul unor revizuiri la intervale rezonabile de timp, fie la cererea resortisantului în cauză al unei ţări terţe, fie din oficiu. În cazul unor perioade prelungite de luare în custodie publică, revizuirile fac obiectul controlului judiciar.
(4)În cazul în care există indicii conform cărora nu mai există posibilitatea rezonabilă a îndepărtării din motive legale sau de altă natură sau există indicii privind încetarea condiţiilor stabilite la alineatul (1), luarea în custodie publică nu mai este justificată şi persoana în cauză este eliberată imediat.
(5)Luarea în custodie publică se menţine pe toată durata în care se îndeplinesc condiţiile stabilite la alineatul (1) şi în măsura în care este necesar pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a măsurii de îndepărtare. Fiecare stat membru stabileşte o perioadă limitată de custodie publică, care nu poate depăşi şase luni.
(6)Statele membre nu pot extinde perioada menţionată la alineatul (5) decât cu o perioadă limitată de timp, care să nu depăşească o perioadă suplimentară de 12 luni, în conformitate cu legislaţia sa naţională, în cazurile în care, în pofida tuturor eforturilor rezonabile depuse de către acestea, este probabil ca operaţiunea de îndepărtare să dureze mai mult, datorită:
a)lipsei de cooperare a resortisantului în cauză al unei ţări terţe sau
b)întârzierilor în obţinerea documentaţiei necesare din partea ţărilor terţe.
Art. 16: Condiţiile de luare în custodie publică
(1)Luarea în custodie publică se efectuează, în general, în centre specializate de cazare. Dacă un stat membru nu poate oferi cazare într-un centru specializat de cazare şi trebuie să recurgă la cazarea în cadrul unui penitenciar, resortisanţii ţărilor terţe luaţi în custodie publică sunt separaţi de deţinuţii obişnuiţi.
(2)Resortisanţilor ţărilor terţe luaţi în custodie publică li se va permite, la cerere, să ia în timp util legătura cu reprezentanţii lor legali, membrii de familie şi autorităţile consulare competente.
(3)O atenţie deosebită se acordă situaţiei persoanelor vulnerabile. Se asigură îngrijirea medicală de urgenţă şi tratamentul de bază al bolii.
(4)Organizaţiilor şi organismelor naţionale, internaţionale şi neguvernamentale relevante şi competente li se asigură posibilitatea de a vizita centrele de cazare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), în măsura în care acestea sunt folosite pentru luarea în custodie publică a resortisanţilor ţărilor terţe în conformitate cu prezentul capitol. Aceste vizite pot fi supuse unei autorizări.
(5)Resortisanţilor ţărilor terţe luaţi în custodie publică li se oferă în mod sistematic informaţii care le explică normele aplicate în centru şi care prezintă drepturile şi obligaţiile lor. Acestea cuprind informaţii privind dreptul lor în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă de a lua legătura cu organizaţiile şi organismele menţionate la alineatul (4).
Art. 17: Luarea în custodie publică a minorilor şi a familiilor
(1)Minorii neînsoţiţi şi familiile cu minori sunt luate în custodie publică numai în ultimă instanţă şi pentru perioada de timp pertinentă cea mai scurtă cu putinţă.
(2)Familiile luate în custodie publică în aşteptarea îndepărtării beneficiază de cazare separată, care să le asigure un nivel corespunzător de intimitate.
(3)Minorii luaţi în custodie publică au posibilitatea de a exercita activităţi de agrement, inclusiv joaca, precum şi activităţi recreative adaptate vârstei lor şi au, în funcţie de durata şederii lor, acces la educaţie.
(4)Minorii neînsoţiţi beneficiază, în măsura posibilului, de cazare în centre în care există personal şi condiţii care ţin seama de necesităţile unor persoane de vârsta lor.
(5)Interesul superior al copilului reprezintă un considerent primordial în contextul luării în custodie publică a minorilor în aşteptarea îndepărtării.
Art. 18: Situaţii de urgenţă
(1)În situaţiile în care trebuie returnaţi un număr excepţional de mare de resortisanţi ai ţărilor terţe, caz care reprezintă o sarcină neprevăzută şi dificilă pentru capacitatea de primire a centrelor de cazare a unui stat membru sau pentru personalul său administrativ sau judiciar, respectivul stat membru poate, atâta timp cât situaţia excepţională durează, să decidă să permită termene mai lungi de control judiciar decât cele prevăzute în temeiul articolului 15 alineatul (2) al treilea paragraf şi să adopte măsuri de urgenţă cu privire la condiţiile de luare în custodie publică care derogă de la cele prevăzute la articolele 16 alineatul (1) şi 17 alineatul (2).
(2)În situaţia în care se recurge la astfel de măsuri excepţionale, statul membru în cauză informează Comisia. De asemenea, statul respectiv informează Comisia de îndată ce motivele care au dus la punerea în aplicare a măsurilor excepţionale încetează să existe.
(3)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată în sensul că permite statelor membre să deroge de la obligaţia generală de a lua toate măsurile adecvate, la nivel general sau particular, pentru a garanta îndeplinirea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive.