Titlul ii - CONDIŢII PRIVIND INIŢIEREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII INSTITUŢIILOR DE CREDIT - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
TITLUL II:CONDIŢII PRIVIND INIŢIEREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Art. 6
(1)Statele membre solicită instituţiilor de credit să obţină autorizaţii înainte de începerea propriu-zisă a activităţilor lor. Fără a aduce atingere articolelor 7-12, acestea stabilesc cerinţele pentru acordarea autorizaţiei şi le comunică Comisiei şi Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) (denumită în continuare «ABE»).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2)În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare:
a)privind informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente în cererea de autorizare a instituţiilor de credit, inclusiv programul operaţiunilor menţionat la articolul 7;
b)de specificare a condiţiilor de respectare a cerinţei menţionate la articolul 8;
c)de specificare a cerinţelor aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi pentru a identifica obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, conform dispoziţiilor articolului 12.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind formulare, modele şi proceduri standard pentru transmiterea acestor informaţii.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 7
Statele membre solicită ca cererile pentru autorizare să fie însoţite de un program de operaţiuni care să descrie, inter alia, tipul de activitate prevăzut şi organizarea structurală a instituţiei de credit respective.
Art. 8
Statele membre nu pot să ceară ca cererea pentru autorizare să fie examinată în contextul nevoilor economice ale pieţei.
Art. 9
(1)Fără a aduce atingere altor condiţii generale prevăzute de legislaţia internă, autorităţile competente nu acordă autorizaţii în cazul în care instituţiile de credit nu deţin fonduri proprii separate sau în cazurile în care capitalul iniţial este mai mic de 5 milioane EUR.
"Capitalul iniţial" include capitaluri şi rezerve în conformitate cu articolul 57 literele (a) şi (b).
Statele membre pot decide ca instituţiile de credit care nu îndeplinesc cerinţele referitoare la fondurile proprii separate şi care funcţionau deja la 15 decembrie 1979 să îşi poată continua activitatea. Statele membre pot excepta respectivele instituţii de credit de la îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf.
(2)Sub rezerva următoarelor condiţii, statele membre pot acorda autorizaţia anumitor categorii de instituţii de credit al căror capital iniţial este inferior celui menţionat la alineatul (1):
a)capitalul iniţial nu poate fi mai mic de 1 milion EUR,
b)statele membre în cauză notifică Comisia şi ABE în legătură cu motivele pentru care au recurs la opţiunea respectivă; şi
c)denumirea fiecărei instituţii de credit care nu deţine capitalul minim menţionat la alineatul (1) se marchează în consecinţă în lista menţionată la articolul 14.
Art. 10
(1)Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu pot scădea sub nivelul capitalului iniţial prevăzut la articolul 9 la momentul emiterii autorizaţiei.
(2)Statele membre pot decide ca instituţiile de credit care funcţionau deja la 1 ianuarie 1993, ale căror fonduri proprii nu ating nivelurile prevăzute pentru capitalul iniţial la articolul 9, să îşi poată continua activitatea. În acest caz, fondurile lor proprii nu pot sădea sub nivelul maxim atins începând cu 22 decembrie 1989.
(3)În cazul în care controlul asupra unei instituţii de credit care se încadrează în categoria prevăzută la alineatul (2) este preluat de către o persoană fizică sau juridică, alta decât cea care deţinea anterior controlul instituţiei în cauză, fondurile proprii ale instituţiei respective trebuie să atingă cel puţin nivelul prevăzut pentru capitalul iniţial la articolul 9.
(4)În anumite situaţii specifice şi cu acordul autorităţilor competente, în cazul în care două sau mai multe instituţii de credit din categoria menţionată la alineatul (2) fuzionează, fondurile proprii ale instituţiei rezultate din fuziune nu pot fi inferioare fondurilor proprii totale ale instituţiilor care au fuzionat, atât timp cât nivelurile corespunzătoare prevăzute la articolul 9 nu au fost atinse.
(5)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la alineatele (1), (2) şi (4), este necesară reducerea fondurilor proprii, autorităţile competente pot acorda unei instituţii de credit, în cazul în care împrejurările justifică o asemenea măsură, o perioadă limitată în care să rectifice situaţia respectivă sau să îşi înceteze activitatea.
Art. 11
(1)Autorităţile competente acordă autorizaţia instituţiilor de credit numai în momentul în care există cel puţin două persoane care gestionează în mod efectiv activitatea instituţiei de credit respective.
Autorităţile respective nu acordă autorizaţia în cazul în care persoanele respective nu au o bună reputaţie sau nu au suficientă experienţă pentru a avea astfel de responsabilităţi.
Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni asigură existenţa unor ghiduri pentru evaluarea competenţelor persoanelor care gestionează în mod efectiv activitatea unei instituţii de credit.
(2)Fiecare stat membru solicită următoarele:
a)orice instituţie de credit care este persoană juridică şi care, în conformitate cu legislaţia internă, are un sediu social, are sediul central în acelaşi stat membru în care se află sediul social şi
b)orice instituţie de credit are sediul central în statul membru care i-a eliberat autorizaţia şi în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.
Art. 12
(1)Autorităţile competente nu eliberează autorizaţii privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit înainte de a primi informaţii cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, precum şi cu privire la valoarea participaţiilor acestora.
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată în sensul prezentului articol, se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE (*), precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.
(*)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de societăţi de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE (**), cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.
(**)Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (JO L 145, 30.4.2004, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).
[textul din Art. 12, alin. (1) din titlul II a fost abrogat la 21-sep-2007 de Art. 5, punctul 1. din Directiva 2007/44/CE/05-sept-2007]
(2)Autorităţile competente refuză să acorde o autorizaţie în cazul în care, având în vedere necesitatea de a asigura gestionarea sănătoasă şi prudenţială a unei instituţii de credit, autorităţile respective nu consideră satisfăcătoare calitatea acţionarilor sau a membrilor.
(3)În situaţia în care există legături strânse între instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau juridice, autorităţile competente acordă autorizaţia numai în cazul în care legăturile respective nu împiedică exercitarea efectivă a funcţiilor lor de supraveghere.
Autorităţile competente nu eliberează autorizaţia în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe, care reglementează activitatea uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit respectivă are legături strânse, sau dificultăţile survenite în punerea în aplicare a respectivelor acte împiedică exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţilor respective.
Autorităţile competente solicită instituţiilor de credit să le ofere informaţiile necesare pentru a monitoriza în mod continuu respectarea condiţiilor menţionate de prezentul alineat.
Art. 13
Motivele pentru care se refuză acordarea unei autorizaţii sunt aduse la cunoştinţa solicitantului în termen de şase luni de la primirea solicitării respective sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de şase luni de la trimiterea de către solicitant a informaţiilor necesare pentru luarea deciziei. În orice caz, decizia se ia în termen de 12 luni de la primirea cererii.
Art. 14
Fiecare autorizaţie se notifică ABE. Denumirea fiecărei instituţii de credit autorizate se înscrie pe o listă, pe care ABE o publică şi îi asigură actualizarea pe site-ul său internet. Autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată furnizează autorităţilor competente vizate şi ABE toate informaţiile referitoare la grupul bancar în conformitate cu articolul 12 alineatul (3), cu articolul 22 alineatul (1) şi cu articolul 73 alineatul (3), în special informaţii referitoare la structura juridică a grupului, precum şi la structura organizatorică şi de conducere a acestuia.
Art. 15
(1)Înainte de autorizarea unei instituţii de credit, autoritatea competentă consultă autorităţile competente dintr-un alt stat membru implicat în următoarele cazuri:
a)instituţia de credit în cauză este filiala unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru sau
b)instituţia de credit în cauză este filiala unei întreprinderi-mamă a unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru sau
c)instituţia de credit în cauză este controlată de aceleaşi persoane, fizice sau juridice, care controlează o instituţie de credit autorizată în alt stat membru.
(2)Autoritatea competentă consultă, înainte de a emite autorizaţia, autoritatea competentă din celălalt stat membru, care este responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a întreprinderilor de investiţii în următoarele cazuri:
a)instituţia de credit în cauză este filiala unei întreprinderi de asigurare sau a unei întreprinderi de investiţii autorizate în Comunitate sau
b)instituţia de credit în cauză este filiala unei întreprinderi mame a unei întreprinderi de asigurare sau a unei întreprinderi de investiţii autorizate în Comunitate sau
c)instituţia de credit în cauză este controlată de aceleaşi persoane, fizice sau juridice, care controlează o întreprindere de asigurare sau o întreprindere de investiţii autorizate în Comunitate.
(3)Autorităţile competente relevante menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă în special atunci când evaluează calitatea acţionarilor, precum şi reputaţia şi experienţa directorilor care participă la gestionarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Autorităţile fac schimb de informaţii privind calitatea acţionarilor, precum şi reputaţia şi experienţa directorilor, informaţii care sunt relevante pentru acordarea unei autorizaţii, precum şi pentru evaluarea continuă a respectării condiţiilor de funcţionare.
Art. 16
Statele membre gazdă nu pot solicita autorizare sau capital de dotare pentru sucursalele instituţiilor de credit autorizate în alte state membre. Înfiinţarea şi supravegherea sucursalelor în cauză pot fi realizate în conformitate cu articolele 22, 25, 26 alineatele (1)-(3), 29-37 şi 40.
Art. 17
(1)Autorităţile competente pot retrage autorizaţia unei instituţii de credit numai în următoarele situaţii:
a)instituţia de credit în cauză nu utilizează autorizaţia respectivă timp de 12 luni, renunţă în mod expres la aceasta sau încetează să mai exercite o activitate pe o perioadă mai mare de şase luni, în cazul în care statul membru respectiv nu prevede că în astfel de situaţii autorizaţia îşi pierde valabilitatea;
b)instituţia de credit în cauză a obţinut autorizaţia respectivă prin declaraţii false sau prin alte mijloace nelegitime;
c)instituţia de credit în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora i-a fost acordată autorizaţia;
d)instituţia de credit în cauză nu mai posedă fonduri proprii suficiente sau se consideră că nu îşi mai poate onora obligaţiile faţă de creditori şi, în special, nu mai prezintă garanţii pentru activele încredinţate ei sau
e)instituţia de credit în cauză se încadrează într-una dintre situaţiile pentru care legislaţia internă prevede retragerea autorizaţiei.
(2)Retragerea autorizaţiei se notifică Comisiei şi ABE, prezentând motivele care stau la baza acesteia. Persoanelor în cauză li se comunică motivele respective.
Art. 18
În scopul exercitării activităţilor specifice şi fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea termenilor "bancă", "casă de economii" sau alţi termeni utilizaţi în statele membre gazde şi care denumesc instituţii bancare, instituţiile de credit utilizează pe întreg teritoriul Comunităţii aceeaşi denumire pe care o utilizează şi în statul membru în care îşi au sediul central. În cazul în care există pericolul unor confuzii, statul membru gazdă poate solicita, pentru clarificare, ca denumirea instituţiei respective să fie însoţită de anumite detalii explicative.
Art. 19
(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare «potenţialul achizitor»), care a decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o instituţie de credit, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât instituţia de credit să devină filiala lor (denumită în continuare «proiect de achiziţie»), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale instituţiei de credit în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante menţionate la articolul 19a alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
(2)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării, precum şi de la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (3), confirmarea de primire în scris.
Autorităţile competente au la dispoziţie un termen de cel mult şaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor pe care statele membre solicită să fie anexate notificării în baza listei prevăzute la articolul 19 a alineatul (4) (denumită în continuare «termen de evaluare»), pentru a finaliza evaluarea menţionată la articolul 19 a alineatul (1) (denumită în continuare «evaluarea»).
În momentul transmiterii confirmării de primire, autorităţile competente comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(3)În cursul termenului de evaluare, dar mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informaţii de către autorităţile competente şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. Intervalul în care termenul de evaluare se întrerupe nu poate depăşi douăzeci de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autorităţile competente în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia autorităţilor competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.
(4)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la articolul 3 paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare, în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)stabilit sau face obiectul unor reglementări din afara Comunităţii; sau
b)o persoană fizică sau juridică şi nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 85/611/CEE (*), 92/49/CEE (**), 2002/83/CE (***), 2004/39/CE sau 2005/68/CE (4)*.
(*)Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, 31.12.1985, p. 3). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.
(**)Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă (a treia directivă privind «asigurarea generală» (JO L 228, 11.8.1992, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE.
(***)Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (JO L 345, 19.12.2002, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE.
(4)*Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (JO L 323, 9.12.2005, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE.
(5)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia internă, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.
(6)În cazul în care autorităţile competente nu se opun proiectului de achiziţie, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată.
(7)Autorităţile competente pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl pot prelungi, atunci când este necesar.
(8)Statele membre nu pot impune cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă pentru notificarea autorităţilor competente şi pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
(9)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentei directive, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor menţionate la articolul 19a alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor proceduri, formulare şi modele comune pentru procesul de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 19b.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 19a
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 19 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 19 alineatul (3), autorităţile competente evaluează, pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a instituţiei de credit vizată de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra instituţiei de credit caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:
a)reputaţia potenţialului achizitor;
b)reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea instituţiei de credit în urma proiectului de achiziţie;
c)soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul instituţiei de credit vizate de proiectul de achiziţie;
d)capacitatea instituţiei de credit de a respecta şi de a continua să respecte obligaţiile prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, în special Directivele 2000/46/CE, 2002/87/CE şi 2006/49/CE, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul efectiv de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;
e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (*) este sau a fost săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.
(*)Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
(2)Autorităţile competente se pot opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte cota de participaţie care trebuie să fie achiziţionată, şi nici nu permit autorităţilor lor competente să examineze proiectul de achiziţie în termenii nevoilor economice ale pieţei.
(4)Statele membre fac publică o listă cu informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea şi care trebuie furnizată autorităţilor competente în momentul notificării menţionate la articolul 19 alineatul (1). Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu şi adaptate naturii potenţialului achizitor şi proiectului de achiziţie. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)Fără a aduce atingere articolului 19 alineatele (2), (3) şi (4), în cazul în care autoritatea competentă este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi instituţie de credit, aceasta din urmă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.
Art. 19b
(1)Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare în înţelesul articolului 1 a punctul 2 din Directiva 85/611/CEE (denumită în continuare «societate de administrare a OPCVM») autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;
b)întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăţi de investiţii sau a unei societăţi de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; sau
c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
(2)Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat instituţia de credit vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.
Art. 20
Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit să notifice mai întâi în scris autorităţile competente din statul membru gazdă, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană, trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente dacă a decis să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât instituţia de credit să înceteze să mai fie filiala lor. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Art. 21
(1)Instituţiile de credit comunică autorităţilor competente, de îndată ce dobândesc informaţii în acest sens, achiziţiile sau vânzările de participaţii la capitalul lor care fac ca participaţiile să depăşească sau să scadă sub pragurile menţionate la articolul 19 alineatul (1) şi la articolul 20.
De asemenea, cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit aduc la cunoştinţa autorităţilor competente numele acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi dimensiunile respectivelor participaţii, în conformitate cu, de exemplu, informaţiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acţionarilor şi membrilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societăţile cotate la bursă.
(2)Statele membre solicită ca, în cazul în care este posibil ca influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 19 alineatul (1) să funcţioneze în detrimentul unei gestionări sănătoase şi prudenţiale a instituţiei de credit, autorităţile competente să adopte măsuri adecvate pentru încetarea situaţiei respective. Asemenea măsuri pot consta, de exemplu, în interdicţii, sancţiuni aplicate cadrelor de conducere sau suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acţiunilor deţinute de acţionarii sau membrii respectivi.
Măsuri similare se aplică şi în cazul persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligaţia de a oferi informaţii prealabile, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (1).
În cazul în care se dobândeşte o participaţie în pofida opoziţiei autorităţilor competente, statele membre, indiferent de sancţiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.
(3)Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată în sensul articolelor 19 şi 20 şi al prezentului articol, se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE, precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.
Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute la prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de societăţi de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte
Art. 22
(1)Autorităţile competente din statele membre de origine solicită ca fiecare instituţie de credit să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau poate fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase, şi politici şi practici de remunerare care să promoveze şi să fie concordanţă cu o administrare adecvată şi eficace a riscurilor.
(2)Dispoziţiile, procesele şi mecanismele menţionate la alineatul (1) sunt cuprinzătoare şi proporţionale cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor instituţiilor de credit. Se iau în considerare criteriile tehnice menţionate de anexa V.
(3)Autorităţile competente din statele membre de origine utilizează informaţiile colectate în conformitate cu criteriile privind informarea stabilite la punctul 15 litera (f) din partea 2 a anexei XII pentru a evalua comparativ tendinţele de referinţă şi practicile de remunerare. Autorităţile competente pun la dispoziţia Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni aceste informaţii.
*) La articolul 22 se adaugă următorul alineat:
„(3) Pentru a preciza cerinţele prevăzute în prezentul articol şi pentru a asigura convergenţa practicilor de supraveghere, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea stabilirii dispoziţiilor, proceselor şi mecanismelor menţionate la alineatul (1), în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi caracterul cuprinzător prevăzute la alineatul (2).
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010."
(4)Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni asigură existenţa unor ghiduri cu privire la politicile de remunerare solide care să fie conforme cu principiile prevăzute la punctele 23 şi 24 din anexa V. Aceste ghiduri ţin seama, de asemenea, de principiile privind politicile solide de remunerare prevăzute în Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (*).
Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni asigură, printre altele, elaborarea unor ghiduri care:
a)să stabilească criterii specifice pentru determinarea proporţiei corespunzătoare între elementele fixe şi cele variabile ale remuneraţiei totale, în sensul punctului 23 punctul 1 din anexa V;
b)să precizeze instrumentele eligibile ca instrumente în sensul punctului 23 litera (o) subpunctul (ii) din anexa V şi care să reflecte în mod corespunzător calitatea creditelor acordate de instituţiile de credit în sensul punctului 23 litera (o) din anexa respectivă.
Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare cooperează îndeaproape cu Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni în vederea asigurării existenţei unor ghiduri în ceea ce priveşte politicile de remunerare pentru acele categorii de angajaţi implicaţi în furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2004/39/CE.
Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni utilizează informaţiile primite de la autorităţile competente în conformitate cu alineatul (3) pentru a evalua comparativ tendinţele de referinţă şi practicile de remunerare la nivelul Uniunii.
(5)Autorităţile competente din statele membre de origine colectează informaţii privind numărul de persoane la nivelul unei instituţii de credit a căror remuneraţie este de minim 1 milion EUR, incluzând sectorul operaţional în cauză, principalele elemente ale salariului, primele, indemnizaţiile pe termen lung şi contribuţia la pensie. Aceste informaţii se transmit Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni, acesta din urmă publicând aceste informaţii la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine într-un format de raportare comun. Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni poate elabora ghiduri pentru a facilita implementarea prevederilor prezentului alineat şi pentru a asigura consecvenţa asupra informaţiilor colectate.
(*) JO L 120, 15.5.2009, p. 22.
(6)Pentru a preciza cerinţele prevăzute în prezentul articol şi pentru a asigura convergenţa practicilor de supraveghere, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea stabilirii dispoziţiilor, proceselor şi mecanismelor menţionate la alineatul (1), în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi caracterul cuprinzător prevăzute la alineatul (2).
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010