Secţiunea 7 - Expuneri la riscul de credit transferat - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Secţiunea 7:Expuneri la riscul de credit transferat
Art. 122a
(1)O instituţie de credit, în altă calitate decât cea de iniţiator, sponsor sau creditor iniţial, este expusă la riscul de credit al unei poziţii din securitizare în portofoliul său de tranzacţionare sau în alt portofoliu decât cel de tranzacţionare numai dacă iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial a făcut în mod explicit cunoscut instituţiei de credit faptul că va păstra pe bază continuă un interes economic net semnificativ care nu poate fi în niciun caz mai mic de 5 %.
În sensul prezentului articol, «păstrarea unui interes economic net» înseamnă:
a)păstrarea a cel puţin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranşele vândute sau transferate investitorilor;
b)în cazul securitizărilor expunerilor reînnoibile, păstrarea interesului iniţiatorului, respectiv a cel puţin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate;
c)păstrarea unor expuneri selectate aleatoriu, echivalente cu cel puţin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, în cazul în care aceste expuneri ar fi fost, altfel, securitizate în securitizare, cu condiţia ca numărul expunerilor potenţial securitizate să fie de cel puţin 100 la iniţierea tranzacţiei de securitizare; sau
d)păstrarea tranşei care suportă prima pierdere şi, dacă este necesar, a altor tranşe cu un profil de risc similar sau mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor şi care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât păstrarea să reprezinte în total cel puţin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate.
Interesul economic net este măsurat la iniţierea tranzacţiei de securitizare şi este păstrat pe bază continuă. Acesta nu trebuie supus niciunei diminuări a riscului de credit, niciunor poziţii scurte şi niciunei alte acoperiri. Interesul economic net este determinat de valoarea noţională a elementelor din afara bilanţului.
În sensul prezentului articol, «pe bază continuă» înseamnă că poziţiile, dobânzile sau expunerile păstrate nu sunt acoperite sau vândute.
Nu există aplicări multiple ale cerinţelor privind păstrarea pentru orice securitizare.
(2)În cazul în care o instituţie de credit mamă din UE, un holding financiar mamă din UE sau un holding financiar mixt mamă din UE sau una dintre filialele sale securitizează, ca iniţiator sau sponsor, expuneri de la mai multe instituţii de credit, societăţi de investiţii sau alte instituţii financiare care sunt incluse în sfera de supraveghere pe bază consolidată, cerinţa prevăzută la alineatul (1) poate fi îndeplinită pe baza situaţiei consolidate a instituţiei de credit mamă din UE, a holdingului financiar mamă din UE sau a holdingului financiar mixt mamă din UE. Prezentul alineat se aplică numai în cazul în care instituţiile de credit, societăţile de investiţii sau instituţiile financiare care au creat expunerile securitizate s-au angajat să respecte obligaţiile stabilite la alineatul (6) şi transmit, în timp util, iniţiatorului sau sponsorului şi instituţiei de credit mamă din UE, holdingului financiar mamă din UE sau holdingului financiar mixt mamă din UE informaţiile necesare în vederea îndeplinirii cerinţelor menţionate la alineatul (7).
(3)Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care expunerile securitizate sunt creanţe sau creanţe potenţiale asupra sau garantate integral, necondiţionat şi irevocabil de:
a)administraţii centrale sau bănci centrale;
b)administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public ale statelor membre;
c)instituţii cărora li se aplică o pondere de risc de 50 % sau mai mică, în temeiul articolelor 78-83; sau
d)bănci multilaterale de dezvoltare.
Alineatul (1) nu se aplică:
(a)tranzacţiilor bazate pe un indice clar, transparent şi accesibil, în cazul în care entităţile de referinţă sunt identice cu cele care alcătuiesc un indice de entităţi care este tranzacţionat pe scară largă sau reprezintă titluri de valoare tranzacţionabile, altele decât poziţii din securitizare; sau
(b)creditelor sindicalizate, creanţelor achiziţionate sau swap-urilor pe risc de credit în cazul în care aceste instrumente nu sunt utilizate pentru a structura şi/sau acoperi o securitizare care intră sub incidenţa alineatului (1).
(4)Înainte de a investi şi, dacă este cazul, ulterior, instituţiile de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze autorităţilor competente, pentru fiecare poziţie din securitizare, că înţeleg în detaliu şi că au implementat politicile şi procedurile oficiale, adecvate pentru portofoliile lor de tranzacţionare şi pentru alte portofolii decât cele de tranzacţionare şi în mod proporţional cu profilul de risc al investiţiilor lor în poziţii securitizate, de analiză şi înregistrare a următoarelor elemente:
a)informaţiile făcute publice, conform alineatului (1), de către iniţiatori sau sponsori, pentru a preciza interesul economic net pe care îl păstrează pe bază continuă în securitizare;
b)caracteristicile de risc ale fiecărei poziţii din securitizare;
c)caracteristicile de risc ale expunerilor-suport pentru poziţia din securitizare;
d)reputaţia şi pierderile suferite cu ocazia unor securitizări anterioare ale iniţiatorilor sau sponsorilor în categoriile de expuneri-suport relevante pentru poziţia din securitizare;
e)declaraţiile şi dezvăluirile făcute de iniţiatori sau sponsori sau de agenţii sau consilierii acestora, în legătură cu analiza de tip due dilligence pe care au realizat-o în privinţa expunerilor securitizate şi, după caz, în privinţa calităţii garanţiilor reale aferente expunerilor securitizate;
f)dacă este cazul, metodologiile şi conceptele pe care se bazează evaluarea garanţiilor reale aferente expunerilor securitizate, precum şi politicile adoptate de iniţiator sau de sponsor pentru a asigura independenţa evaluatorului; şi
g)toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un efect semnificativ asupra performanţei poziţiei din securitizare a instituţiei de credit.
Instituţiile de credit efectuează periodic propriile simulări de situaţii de criză adecvate pentru poziţiile lor din securitizare. În acest scop, instituţiile de credit se pot baza pe modelele financiare elaborate de o ECAI, cu condiţia ca instituţiile de credit să poată demonstra, la cerere, că au avut grijă înainte de a investi să valideze ipotezele relevante ale modelelor şi structurarea acestora şi să înţeleagă metodologia, ipotezele, precum şi rezultatele.
(5)Instituţiile de credit, în altă calitate decât cea de iniţiator, sponsor sau creditor iniţial, instituie proceduri oficiale adecvate pentru portofoliile lor de tranzacţionare şi pentru alte portofolii decât cele de tranzacţionare şi proporţionale cu profilul de risc al investiţiilor lor în poziţii securitizate de monitorizare pe bază continuă şi în timp util a informaţiilor privind performanţa expunerilor-suport ale poziţiilor din securitizare ale acestora. Acolo unde este cazul, aceste informaţii includ tipul expunerii, procentajul împrumuturilor scadente de peste 30, 60 şi 90 de zile, ratele de nerambursare, ratele de rambursare anticipată, împrumuturi cu executarea garanţiei, tipul garanţiei reale şi rata de ocupare, distribuţia frecvenţelor credit scoreurilor sau alte măsuri legate de bonitatea debitorului în cadrul expunerilor-suport, diversificarea industrială şi geografică, distribuţia frecvenţelor raportului împrumut/valoare cu intervale care permit efectuarea cu uşurinţă a unei analize de senzitivitate adecvate. În cazul în care expunerile-suport sunt ele însele poziţii din securitizare, instituţiile de credit deţin informaţiile menţionate în prezentul paragraf, nu numai în ceea ce priveşte tranşele de securitizare suport, cum ar fi numele emitentului şi nivelul de calitate al creditului, ci şi caracteristicile şi performanţele portofoliului-suport al acestor tranşe din securitizare.
Instituţiile de credit trebuie să înţeleagă în profunzime toate caracteristicile structurale ale unei tranzacţii de securitizare care ar putea avea un impact semnificativ asupra performanţei expunerilor acestora la tranzacţie, cum ar fi operaţiunile în cascadă (contractual waterfall), factorii de declanşare în cadrul operaţiunilor în cascadă, ameliorarea calităţii creditului şi a lichidităţilor, factorii de declanşare legaţi de valoarea de piaţă şi definiţia neplăţii specifică tranzacţiei.
În cazul în care nu se respectă cerinţele prevăzute la alineatele (4), (7) şi la prezentul alineat sub orice aspect important, ca urmare a neglijenţei sau omisiunii instituţiei de credit, statele membre asigură că autorităţile competente impun o pondere de risc suplimentară proporţională, de cel puţin 250 % din ponderea de risc (limitată la 1 250 %) care s-ar aplica, dacă nu ar exista prezentul alineat, poziţiilor corespunzătoare din securitizare, în conformitate cu anexa IX partea 4 şi cresc progresiv ponderea de risc cu fiecare încălcare ulterioară a dispoziţiilor privind analiza de tip due dilligence. Autorităţile competente iau în considerare excepţiile pentru anumite securitizări prevăzute la alineatul (3) prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în conformitate cu prezentul articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică alineatul (3).
(6)Instituţiile de credit iniţiatoare şi sponsor aplică expunerilor care urmează să fie securitizate aceleaşi criterii solide şi bine definite în ceea ce priveşte acordarea de credite, în conformitate cu cerinţele formulate în anexa V punctul 3, ca în cazul expunerilor care urmează să fie deţinute în portofoliul acestora. În acest scop, instituţiile de credit iniţiatoare şi sponsor aplică acelaşi procedeu pentru aprobarea şi, dacă este cazul, modificarea, reînnoirea şi refinanţarea creditelor. De asemenea, instituţiile de credit aplică aceleaşi standarde de analiză şi în cazul participaţiilor şi/sau subscrierilor în titluri provenind din operaţiuni de securitizare achiziţionate de la terţe părţi, indiferent dacă aceste participaţii şi/sau subscrieri urmează să fie deţinute în portofoliul de tranzacţionare sau în afara acestuia.
În cazul în care nu se respectă cerinţele prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat, articolul 95 alineatul (1) nu poate fi aplicat de către o instituţie de credit iniţiatoare, iar respectiva instituţie de credit iniţiatoare nu este autorizată să excludă expunerile securitizate de la calcularea cerinţelor de capital în conformitate cu prezenta directivă.
(7)Instituţiile de credit iniţiatoare şi sponsor comunică investitorilor nivelul angajamentului lor, conform alineatului (1), de a păstra un interes economic net în securitizare. Instituţiile de credit iniţiatoare şi sponsor asigură că investitorii potenţiali au acces imediat la toate datele relevante privind calitatea creditului şi performanţa fiecărei expuneri-suport, fluxul de lichidităţi şi garanţiile reale aferente unei expuneri din securitizare, precum şi la informaţii necesare pentru efectuarea unor simulări de situaţii de criză complexe şi bazate pe informaţii adecvate cu privire la fluxurile de lichidităţi şi garanţiile reale aferente expunerilor-suport. În acest scop, «datele relevante» se stabilesc la data operaţiunii de securitizare şi, dacă este cazul, ulterior, din cauza naturii operaţiunii de securitizare.
(8)Alineatele (1)-(7) se aplică securitizărilor noi emise începând cu 1 ianuarie 2011. Alineatele (1)-(7) se aplică, după 31 decembrie 2014, securitizărilor existente atunci când se adaugă sau se substituie noi expuneri-suport după această dată. Autorităţile competente pot decide să suspende temporar cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2) în perioadele în care piaţa se confruntă cu o criză generală de lichidităţi.
(9)Autorităţile competente publică următoarele informaţii:
a)până la 31 decembrie 2010, criteriile generale şi metodologiile adoptate pentru a verifica respectarea dispoziţiilor de la alineatele (1)-(7);
b)fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la capitolul 1 secţiunea 2, o descriere sumară a procesului de supraveghere şi descrierea măsurilor impuse în cazurile de nerespectare a dispoziţiilor de la alineatele (1)-(7) identificate anual, începând cu 31 decembrie 2011.
Cerinţa stabilită în prezentul alineat respectă dispoziţiile articolului 144 al doilea paragraf.
(10)ABE înaintează un raport anual Comisiei cu privire la respectarea prezentului articol de către autorităţile competente.
În vederea garantării armonizării consecvente a prezentului articol, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte prezentul articol, inclusiv măsurile luate în caz de încălcare a obligaţiilor referitoare la diligenţa necesară şi la gestionarea riscurilor. ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.