Directiva 2006/21/CE/15-mar-2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 7 August 2009
Directiva 2006/21/CE/15-mar-2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE
Dată act: 15-mar-2006
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 80, 30.3.2004, p. 35.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 109, 30.4.2004, p. 33.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 2005,
întrucât:
(3)Avizul Parlamentului European din 31 martie 2004 (JO C 103 E, 29.4.2004, p. 451), Poziţia comună a Consiliului din 12 aprilie 2005 (JO C 172 E, 12.7.2005, p. 1) şi Poziţia Parlamentului European din 6 septembrie 2005 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2006 şi Decizia Consiliului din 30 ianuarie 2006.
(1)Comunicarea Comisiei intitulată "Desfăşurarea în siguranţă a activităţilor miniere: studierea urmărilor accidentelor miniere recente" stabileşte drept una dintre activităţile sale prioritare iniţiativa de a reglementa gestionarea deşeurilor provenite din industriile extractive. Această acţiune este menită să completeze iniţiativele luate în conformitate cu Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase (4), precum şi elaborarea documentului privind cele mai bune tehnici disponibile care se referă la gestionarea deşeurilor de steril şi reziduurilor de procesare provenite din activităţile miniere în temeiul Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (5).
(4)JO L 345, 31.12.2003, p. 97.
(5)JO L 257, 10.10.1996, p. 26, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1).
(2)În Rezoluţia (6) sa din 5 iulie 2001 cu privire la respectiva comunicare, Parlamentul European a sprijinit cu fermitate necesitatea unei directive privind deşeurile provenite din industriile extractive.
(6)JO C 65 E, 14.3.2002, p. 382.
(3)În temeiul Deciziei nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu (7), este necesar să se reducă gradul de periculozitate a deşeurilor care sunt încă produse şi să se asigure că acestea prezintă cel mai mic risc posibil, să se acorde prioritate valorificării deşeurilor, în special reciclării acestora, să se reducă la minim cantitatea de deşeuri care trebuie eliminate, eliminarea acestora producându-se în condiţii de siguranţă, iar tratarea lor având loc cât mai aproape de locul producerii acestora, cu condiţia să nu contribuie la scăderea eficienţei procesului de tratare a deşeurilor. Decizia nr. 1600/2002/CE prevede, de asemenea, ca acţiune prioritară, în ceea ce priveşte accidentele şi dezastrele, luarea de măsuri de prevenire a accidentelor majore, în special a celor care apar în domeniul minier şi luarea de măsuri privind deşeurile miniere. Decizia nr. 1600/2002/CE stabileşte, de asemenea, ca acţiune prioritară, promovarea gestionării durabile a industriilor extractive, în vederea reducerii impactului acestora asupra mediului.
(7)JO L 242, 10.9.2002, p. 1.
(4)În conformitate cu obiectivele politicii comunitare în domeniul mediului, este necesară stabilirea de cerinţe minime pentru prevenirea sau reducerea cât mai mult posibil a efectelor nefaste asupra mediului sau sănătăţii umane care ar rezulta ca urmare a gestionării deşeurilor din industriile extractive, cum ar fi reziduurile de procesare (de exemplu, deşeuri solide sau şlamuri care rămân după tratarea resurselor minerale prin diverse tehnici), sterilul şi materialul de descopertă (de exemplu, materialul din operaţiunile de extracţie, care este mutat pe măsura intrării într-un corp de minereu sau mineral, inclusiv pe parcursul perioadei de dezvoltare anterioare producţiei) şi solul vegetal (de exemplu, stratul superior al solului), cu condiţia ca să reprezinte deşeuri, astfel cum sunt definite în Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (8).
(8)JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(5)În conformitate cu paragraful 24 din Planul de implementare privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, plan adoptat în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite cu ocazia Summit-ului mondial pentru dezvoltare durabilă 2002, este necesară protecţia bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economică şi socială şi schimbarea tendinţei actuale de degradare a resurselor naturale prin gestionarea integrată şi durabilă a bazei de resurse naturale.
(6)În consecinţă, prezenta directivă trebuie să includă gestionarea deşeurilor din industriile extractive provenite din activităţi desfăşurate pe uscat, şi anume a deşeurilor rezultate din activităţi de prospecţiune, extracţie (inclusiv faza de dezvoltare anterioară producţiei), tratarea şi stocarea resurselor minerale, precum şi a materialelor provenite din exploatarea carierelor. Cu toate acestea, gestionarea trebuie să reflecte principiile şi priorităţile definite în Directiva 75/442/CEE, care, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), continuă să se aplice oricărui aspect privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive care nu este reglementat de prezenta directivă.
(7)Cu scopul de a evita orice suprapunere sau cerinţe administrative disproporţionate, domeniul de aplicare a directivei trebuie limitat la operaţiunile considerate prioritare pentru atingerea obiectivelor sale.
(8)Prin urmare, dispoziţiile prezentei directive nu se aplică acelor fluxuri de deşeuri care, deşi au fost produse în cursul operaţiunilor de extracţie sau tratare a mineralelor, nu sunt în legătură directă cu procesul de extracţie sau tratare, cum ar fi deşeuri alimentare, uleiuri uzate, vehicule uzate, baterii şi acumulatori uzaţi. Gestionarea acestor deşeuri trebuie să facă obiectul dispoziţiilor Directivei 75/442/CEE sau ale Directivei 1999/31/CE al Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (1) sau al altei legislaţii comunitare relevante, astfel cum este cazul deşeurilor generate la un amplasament de prospecţiune, extracţie sau tratare şi transportate într-o locaţie care nu este o instalaţie de gestionare a deşeurilor în sensul prezentei directive.
(1)JO L 182, 16.7.1999, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
(9)Prezenta directivă nu se mai aplică deşeurilor rezultate din prospecţiuni, extracţia sau tratarea resurselor minerale provenite din activităţi desfăşurate în mediul marin sau injecţiilor de apă şi reinjecţiilor de apă subterană pompată, în timp ce deşeurile inerte, deşeurile nepericuloase din prospecţiuni, deşeurile şi solul nepoluat rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei trebuie reglementate numai de un număr limitat de cerinţe datorită riscului de mediu scăzut. Pentru deşeurile neinerte nepericuloase, statele membre pot reduce sau pot renunţa la anumite cerinţe. Cu toate acestea, aceste excepţii nu trebuie să se aplice instalaţiilor de gestionare a deşeurilor din categoria A.
(10)De asemenea, în cazul în care prezenta directivă include gestionarea deşeurilor din industriile extractive care pot fi radioactive, aceasta nu face referire la aspecte specifice radioactivităţii, care fac obiectul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomică (Euratom).
(11)În vederea respectării principiilor şi priorităţilor definite în Directiva 75/442/CEE şi, în special, în articolele 3 şi 4, statele membre trebuie să se asigure că operatorii angajaţi în industria extractivă iau toate măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a oricăror efecte negative, actuale sau potenţiale, asupra mediului sau sănătăţii umane, care apar ca rezultat al gestionării deşeurilor provenite din industriile extractive.
(12)Aceste măsuri trebuie să se bazeze, în special, pe noţiunea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de Directiva 96/61/CE, iar atunci când aceste tehnici sunt aplicate, statele membre trebuie să hotărască asupra modului în care este necesar să se ia în consideraţie caracteristicile tehnice ale instalaţiei, localizarea geografică şi condiţiile locale de mediu, după caz.
(13)Statele membre trebuie să se asigure că operatorii din industria extractivă elaborează planuri corespunzătoare de gestionare a deşeurilor pentru prevenirea sau minimizarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor extractive. Asemenea planuri trebuie să fie structurate astfel încât să asigure planificarea corespunzătoare a opţiunilor de gestionare a deşeurilor având în vedere minimizarea generării deşeurilor şi a pericolului acestora, precum şi încurajarea valorificării deşeurilor. De asemenea, deşeurile din industria extractivă trebuie să fie caracterizate din punct de vedere al compoziţiei în scopul de a asigura că aceste deşeuri reacţionează, pe cât de mult este posibil, numai într-un mod predictibil.
(14)În scopul de a minimiza riscul accidentelor şi de a garanta un nivel ridicat de protecţie pentru mediu şi sănătatea umană, statele membre trebuie să se asigure că fiecare operator al unei instalaţii de gestionare a deşeurilor din categoria A adoptă şi aplică o politică de prevenire a accidentelor majore pentru deşeuri. În ceea ce priveşte măsurile de prevenire, aceasta atrage furnizarea unui sistem de management de securitate, planuri de urgenţă utilizate în cazul accidentelor şi diseminarea informaţiei de siguranţă persoanelor potenţial să fie afectate de un accident major. În cazul unui accident, operatorilor trebuie să li se solicite furnizarea către autorităţile competente a tuturor informaţiilor relevante, necesare să îndepărteze pericolul actual sau potenţial asupra mediului. Aceste dispoziţii speciale nu se aplică acelor instalaţii de gestionare a deşeurilor din industriile extractive aflate sub incidenţa Directivei 96/82/CE.
(15)O instalaţie de gestionare a deşeurilor nu trebuie să fie clasificată în categoria A numai în baza riscurilor pentru protecţia securităţii sau sănătăţii lucrătorilor din industriile extractive acoperite de alte acte comunitare, în special Directivele 92/91/CEE (1) şi 92/104/CEE (2).
(1)Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a siguranţei şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în înţelesul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, 28.11.1992, p. 9).
(2)Directiva 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a securităţii şi siguranţei lucrătorilor din industria extractivă de extracţie de suprafaţă şi în subteran [a douăsprezecea directivă specială în înţelesul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 404, 31.12.1992, p. 10).
(16)Datorită naturii speciale a gestionării deşeurilor din industriile extractive, este necesară introducerea de proceduri speciale de solicitare şi de autorizare pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor utilizate să primească aceste deşeuri. De asemenea, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că autorităţile competente reexaminează periodic şi, după caz, actualizează condiţiile de autorizare.
(17)Statele membre trebuie să se asigure că, în conformitate cu Convenţia UNECE privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul în justiţie în problemele de mediu din 25 iunie 1998 (Convenţia de la Aarhus), publicul este informat cu privire la solicitarea de autorizaţie de gestionare a deşeurilor, iar publicul interesat este consultat înainte de eliberarea autorizaţiei de gestionare a deşeurilor.
(18)Este necesară indicarea, în mod clar, a cerinţelor de funcţionare a instalaţiei de gestionare a deşeurilor în ceea ce priveşte locaţia, gestionarea, controlul şi închiderea, măsurile de prevenire şi protecţie care se iau împotriva oricărei ameninţări asupra mediului pe termen scurt şi lung şi, în special, împotriva poluării apelor subterane cu infiltraţii de levigat în sol.
(19)Este necesară definirea cu claritate a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor de categorie A din industriile extractive, ţinând seama de efectele potenţiale ale oricărei poluări rezultate din exploatarea unei asemenea instalaţii sau dintr-un accident care duce la eliminarea deşeurilor.
(20)Deşeurile reintroduse în golurile de excavaţie, fie în scopuri de reabilitare a acestora sau de construcţie în procesul de extracţie a mineralelor, cum ar fi construirea sau menţinerea, în golurile de excavaţie, a căilor de acces pentru maşini, căi de rulare, batardouri, baricade sau berme de siguranţă, trebuie, de asemenea, să facă obiectul unui anumit număr de cerinţe pentru protecţia apelor de suprafaţă şi/sau a apei subterane, de a asigura stabilitatea deşeurilor şi garantarea unei supravegheri corespunzătoare după încetarea acestor operaţiuni. În consecinţă, aceste deşeuri nu trebuie să facă obiectul dispoziţiilor prezentei directive, care se referă exclusiv la "instalaţii de gestionare a deşeurilor", cu excepţia cerinţelor menţionate în dispoziţia specială privind golurile de excavaţie.
(21)Pentru asigurarea construcţiei şi întreţinerii corespunzătoare a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor din industriile extractive, statele membre trebuie să adopte măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că de proiectarea, amplasarea şi gestionarea instalaţiilor corespunzătoare se ocupă persoane care posedă competenţele tehnice necesare. Este necesar să se asigure că formarea şi cunoştinţele dobândite de operatori şi de personal le conferă acestora competenţele necesare. De asemenea, autorităţile competente trebuie să se asigure că operatorii iau măsurile necesare cu privire la construcţia şi întreţinerea unei noi instalaţii de gestionare a deşeurilor, la extinderea sau modificarea unei instalaţii existente, inclusiv în etapa post-închidere.
(22)Este necesară definirea procedurilor de supraveghere în timpul exploatării şi după închiderea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor. O perioadă post-închidere pentru monitorizarea şi controlul instalaţiilor de gestionare a deşeurilor din categoria A trebuie stabilită proporţional cu riscul reprezentat de fiecare instalaţie de gestionare a deşeurilor, astfel cum se prevede în Directiva 1999/31/CE.
(23)Este necesar să se definească când şi cum o instalaţie de gestionare a deşeurilor din industriile extractive trebuie să fie închisă şi să se stabilească obligaţiile şi responsabilităţile operatorului în timpul perioadei post-închidere.
(24)Statele membre trebuie să solicite operatorilor din industriile extractive să aplice măsuri de control şi de gestionare destinate să împiedice poluarea apelor şi solului şi să identifice orice efecte nefaste pe care instalaţiile de deşeuri le pot avea asupra mediului sau sănătăţii umane. De asemenea, pentru a reduce la minim poluarea apei, descărcarea deşeurilor în orice curs de apă trebuie să se conformeze Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acţiune în domeniul strategiei apelor (3). De asemenea, ţinând seama de efectele lor nocive şi toxice, concentraţiile de cianuri şi compuşi de cianuri din iazurile miniere, provenite de la anumite industrii extractive, trebuie să fie reduse la cel mai scăzut nivel posibil, utilizând cele mai bune tehnici disponibile. Pragul maxim al concentraţiei trebui stabilit în consecinţă şi, în orice caz, în conformitate cu cerinţele specifice ale prezentei directive pentru evitarea acestor efecte.
(3)JO L 327, 22.12.2000, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 2455/2001/CE (JO L 331, 15.12.2001, p. 1).
(25)Operatorului unei instalaţii de gestionare a deşeurilor din industria extractivă trebuie să i se solicite să depună o garanţie financiară sau un echivalent în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre care să asigure că toate obligaţiile care decurg din autorizaţia de exploatare vor fi îndeplinite, inclusiv acelea referitoare la perioada de închidere şi post-închidere a amplasamentului. Cuantumul garanţiei financiare trebuie să fie suficientă pentru acoperirea costului de reabilitare a amplasamentului afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor, care include şi instalaţia propriu-zisă, astfel cum este descris în planul de gestionare a deşeurilor elaborat în temeiul articolului 5 şi necesar pentru autorizaţia din articolul 7, de către o terţă parte calificată corespunzător şi independentă. Este necesar, de asemenea, ca o asemenea garanţie să fie furnizată înainte de începerea operaţiunilor de depozitare în instalaţia de gestionare a deşeurilor şi să fie ajustată în mod periodic. De asemenea, în conformitate cu principiul poluatorul plăteşte şi cu Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind responsabilitatea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului (1), este important să se precizeze ca operatorul instalaţiei de gestionare a deşeurilor din industriile extractive să facă obiectul unei asigurări de răspundere civilă corespunzătoare în ceea ce priveşte daunele de mediu cauzate de activităţile proprii sau de riscurile iminente ale unor astfel de daune.
(1)JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
(26)În cazul exploatării unor instalaţii de gestionare a deşeurilor din industriile extractive, care riscă să dea naştere unei poluări transfrontaliere importante şi unor riscuri pentru sănătatea umană pe teritoriul unui alt stat membru, trebuie să existe o procedură comună în vigoare pentru facilitarea consultărilor între ţările vecine. Această măsură trebuie să asigure un schimb adecvat de informaţii între autorităţi şi să permită informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenţa oricărei instalaţii de gestionare a deşeurilor care ar putea avea efecte negative asupra mediului acelui alt stat membru.
(27)Este necesar ca statele membre să se asigure că autorităţile competente introduc un sistem de inspecţie eficient sau alte măsuri de control echivalente pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor din industriile extractive. Fără a aduce atingere obligaţiilor care îi revin operatorului în temeiul autorizaţiei, înainte de începerea operaţiunilor de depozitare, trebuie efectuată o inspecţie pentru a verifica conformarea la condiţiile de autorizare. De asemenea, statele membre trebuie să asigure că operatorii şi succesorii acestora ţin registre la zi cu privire la aceste instalaţii de gestionare a deşeurilor şi că operatorii transmit succesorilor acestora informaţii referitoare la starea instalaţiei de gestionare a deşeurilor şi la operaţiunile efectuate în aceasta.
(28)Statele membre au obligaţia să transmită periodic rapoarte Comisiei cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv informaţii referitoare la accidente sau la iminenţa unor accidente. În baza acestor rapoarte, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului.
(29)Statele membre trebuie să definească regimul sancţiunilor aplicabile pentru încălcarea prezentei directive şi asigură aplicarea acestora. Sancţiunile ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(30)Este necesar ca statele membre să asigure inventarierea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor închise, inclusiv a celor abandonate, situate pe teritoriul acestora, în scopul identificării acelora care cauzează impact negativ serios asupra mediului sau care riscă să devină, pe termen scurt sau mediu, o ameninţare serioasă pentru sănătatea umană sau mediu. Aceste inventare trebuie să constituie o bază corespunzătoare pentru un program adecvat de măsuri.
(31)Comisia trebuie să asigure un schimb corespunzător de informaţii ştiinţifice şi tehnice asupra modului de realizare a unui inventar al instalaţiilor de gestionare a deşeurilor închise la nivelul statelor membre şi elaborarea unor metode care să ajute statele membre să respecte prezenta directivă atunci când se realizează reabilitarea instalaţiilor închise. De asemenea, este necesar să se asigure un schimb de informaţii în cadrul şi între statele membre în ceea ce priveşte cele mai bune tehnici disponibile.
(32)În vederea unei aplicări coerente a articolului 6 din tratat, cerinţele de protecţie a mediului trebuie să fie integrate în punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Comunităţii în vederea promovării dezvoltării durabile.
(33)Prezenta directivă poate fi un instrument util care trebuie luat în considerare atunci când se fac verificări dacă proiectele care primesc finanţare comunitară în contextul ajutorului pentru dezvoltare includ măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea pe cât de mult este posibil a eventualelor efecte negative asupra mediului. O astfel de abordare este în spiritul articolului 6 din tratat, în special în ceea ce priveşte integrarea criteriilor de protecţie a mediului în politica Comunităţii referitoare la dezvoltarea cooperării.
(34)Obiectivul prezentei directive, şi anume îmbunătăţirea gestionării deşeurilor din industriile extractive, nu poate fi realizat suficient prin acţiunea izolată a statelor membre, dat fiind că o gestionare greşită a acestor deşeuri poate duce la cazuri de poluare transfrontalieră. Principiul "poluatorul plăteşte" prevede, între altele, că trebuie să se ia în considerare daunele aduse mediului de deşeurile din industriile extractive, iar aplicarea neomogenă a acestui principiu pe plan naţional poate conduce la disparităţi semnificative în ceea ce priveşte responsabilitatea financiară a operatorilor economici. De asemenea, existenţa unor politici naţionale divergente în gestionarea deşeurilor din industria extractivă nu permite îndeplinirea obiectivului de garantare a unui nivel minim de siguranţă şi gestionare responsabilă a acestor deşeuri şi de optimizare a valorificării în Comunitate. În consecinţă, având în vedere că obiectivul prezentei directive, date fiind amploarea şi efectele sale, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii enunţat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(35)Este oportună adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(36)Este necesară reglementarea exploatării instalaţiilor de gestionare a deşeurilor existente în momentul transpunerii prezentei directive, în scopul luării, în termenele necesare, a măsurilor destinate adaptării lor la cerinţele prezentei directive.
(37)În conformitate cu punctul (34) din Acordul Interinstituţional privind elaborarea unei legislaţii mai bune (2), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interesul propriu şi al Comunităţii, propriile lor tabele, care, pe cât posibil, să ilustreze concordanţa între prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,
(2)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă prevede măsuri, proceduri şi orientări pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a oricăror efecte nefaste asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei şi florei şi peisajelor, precum şi a oricăror riscuri pentru sănătatea umană, rezultate din gestionarea deşeurilor din industriile extractive.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Sub rezerva alineatelor (2) şi (3), prezenta directivă se aplică gestionării deşeurilor rezultate din prospecţiune, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor, denumite în continuare "deşeuri extractive".
(2)Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive următoarele:
a)deşeurile care sunt generate de prospectarea, extracţia, tratarea resurselor minerale şi exploatarea carierelor, care însă nu rezultă în mod direct din aceste operaţiuni;
b)deşeuri rezultate din activităţi marine de prospecţiune, extracţie şi tratare a resurselor minerale;
c)injectarea apei şi reinjectarea apei subterane pompate, astfel cum sunt definite la articolul 11 alineatul (3) litera (j) prima şi a doua liniuţă din Directiva 2000/60/CE, în măsura în care sunt autorizate de articolul menţionat.
(3)Deşeurile inerte şi solul nepoluat provenind din prospecţiuni, extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor şi deşeurile rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei nu fac obiectul articolelor 7, 8, 11 alineatele (1) şi (3), 12, 13 alineatul (6), 14 şi 16, cu excepţia depozitării într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A.
Autoritatea competentă poate reduce cerinţele în ceea ce priveşte depozitarea deşeurilor nepericuloase provenite din prospectarea resurselor minerale sau poate prevedea exceptări de la acestea, cu excepţia prospectării petrolului şi a evaporitelor, altele decât ipsosul şi anhidrita, precum şi depozitarea solurilor nepoluate şi a deşeurilor rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei atât timp cât se asigură respectarea dispoziţiilor articolului 4.
Statele membre pot reduce cerinţele prevăzute la articolele 11 alineatul (3), 12 alineatele (5) şi (6), 13 alineatul (6), 14 şi 16, în ceea ce priveşte deşeurile neinerte nepericuloase, sau pot prevedea exceptări de la acestea, cu excepţia depozitării într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A.
(4)Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare, deşeurile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei directive nu fac obiectul Directivei 1999/31/CE.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive, se înţelege prin:
1."deşeuri", definiţia de la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;
2."deşeuri periculoase", definiţia de la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (3);
(3)JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006.
3."deşeuri inerte", deşeurile care nu suferă nici o modificare fizică, chimică sau biologică importantă. Deşeurile inerte nu se descompun, nu ard şi nu produc nici o altă reacţie fizică sau chimică, nu sunt biodegradabile şi nu deteriorează alte materiale cu care intră în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului sau să dăuneze sănătăţii omului. Producţia totală de levigat şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apelor de suprafaţă şi/sau apelor subterane;
4."sol nepoluat" înseamnă solul care este îndepărtat din stratul superior al solului în cursul activităţilor extractive şi care nu este considerat poluat nici în conformitate cu legislaţia internă a statului membru unde este situat amplasamentul, nici în conformitate cu legislaţia comunitară;
5."resursa minerală" sau "mineral", un depozit natural existent în scoarţa terestră, format din compuşi organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere, mineralele industriale şi de construcţii, cu excepţia apei;
6."industrii extractive", ansamblul unităţilor şi al întreprinderilor angajate în extracţiile de suprafaţă sau subterane ale resurselor minerale în scopuri comerciale, inclusiv prin forare sau tratare a materialului extras;
7."platou continental", acea zonă a mării şi fundul mării care se întinde de la linia de reflux a mareelor obişnuite sau medii;
8."tratare", un procedeu mecanic, fizic, biologic, termic sau chimic sau combinaţii de procedee aplicate resurselor minerale, inclusiv cele provenind din exploatarea carierelor, destinat extracţiei mineralelor, inclusiv modificarea dimensiunii, trierea, separarea şi leşierea, precum şi reprocesarea deşeurilor înlăturate anterior, dar cu excepţia topirii, a procedeelor de prelucrare termică (alta decât calcinarea) şi a procedeelor metalurgice;
9."steril de procesare", deşeuri solide sau şlamuri care rămân după tratarea mineralelor prin procedee de separare (de exemplu, măcinare, zdrobire, sortare după mărime, flotaţie şi alte tehnici fizico-chimice) pentru extragerea mineralelor valoroase dintr-o rocă mai puţin valoroasă;
10."haldă", un amplasament amenajat pentru depozitarea deşeurilor solide la suprafaţă;
11."dig", o structură construită proiectată să reţină sau să limiteze apa şi/sau deşeurile într-un iaz de decantare;
12."iaz", un sit natural sau un amplasament amenajat pentru depozitarea deşeurilor fin granulate, în mod normal steril de procesare, împreună cu cantităţi variabile de apă liberă, rezultate din tratarea resurselor minerale, precum şi din recircularea şi limpezirea apei de proces;
13."cianuri disociabile în mediu slab acid", cianuri şi compuşi cianurici care se disociază în mediu slab acid la un pH definit;
14."levigat", orice lichid care percolează prin deşeul depozitat şi care rezultă din sau este conţinut în cadrul unei instalaţii de deşeuri, inclusiv scurgerile poluate, şi care poate dăuna mediului, în cazul în care nu este tratat corespunzător;
15."instalaţie de gestionare a deşeurilor", orice suprafaţă desemnată pentru acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive solide sau lichide, în soluţie sau suspensie, pentru următoare1 le perioade:
- nici o perioadă pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor din categoria A şi instalaţiile pentru deşeurile caracterizate ca periculoase în planul de gestionare a deşeurilor;
- o perioadă mai mare de şase luni pentru instalaţiile de deşeuri periculoase generate în mod neaşteptat;
- o perioadă mai mare de un an pentru instalaţiile de deşeuri neinerte nepericuloase;
- o perioadă mai mare de trei ani pentru instalaţii pentru soluri nepoluate, deşeuri de prospecţiune nepericuloase, deşeuri rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei şi deşeuri inerte.
Aceste instalaţii sunt echipate cu un dig sau altă structură care reţine, conţine, limitează sau sprijină în alt mod o astfel de instalaţie şi include, de asemenea, dar nu se limitează la halde şi iazuri de decantare, dar excluzând golurile de excavare în care sunt reintroduse deşeurile, după extracţia mineralelor în scopuri de reabilitare şi construcţie;
16."accident major", un eveniment produs în zonă în cursul unei operaţiuni care implică gestionarea deşeurilor extractive în orice amplasament care se află sub incidenta prezentei directive şi care presupune un pericol grav pentru sănătatea umană şi/sau pentru mediu, fie imediat sau în timp, în zonă sau în împrejurimi;
17."substanţă periculoasă", o substanţă, amestec sau preparat care este considerat periculos în sensul Directivei 67/548/CEE (1) sau al Directivei 1999/45/CE (2);
(1)Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (JO 196, 16.8.1967, p. 1), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/73/CE a Comisiei (JO L 152, 30.4.2004, p. 1).
(2)Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase (JO L 200, 30.7.1999, p. 1), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/8/CE a Comisiei (JO L 19, 24.1.2006, p. 12).
18."cele mai bune tehnici disponibile", astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (11) din Directiva 96/61/CE;
19."corp de apă receptor", apele de suprafaţă, apele subterane, apele tranzitorii şi apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele (1), (2), (6) şi (7) din Directiva 2000/60/CE,
20."reabilitare", tratarea terenului afectat de o instalaţie de deşeuri astfel încât starea acestuia să fie readusă la un nivel satisfăcător, în special în ceea ce priveşte calitatea solului, viaţa sălbatică, habitatele naturale, sistemele hidrologice, peisajul şi posibilităţile de utilizare corespunzătoare;
21."prospecţiune", căutarea zăcămintelor minerale cu valoare economică, inclusiv prelevarea de probe, prelevarea globală, execuţia de foraje şi şanţuri, dar cu excluderea oricăror lucrări necesare pentru exploatarea acestor zăcăminte şi a tuturor activităţilor asociate direct cu o operaţiune de extracţie existentă;
22."public", una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi în concordanţă cu practica şi legislaţia internă, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile constituite de acestea;
23."public interesat", publicul afectat sau care poate fi afectat de procedurile de luare a deciziei în materie de mediu prevăzute la articolele 6 şi 7 din prezenta directivă sau care are de valorificat un interes în acest cadru; în sensul prezentei definiţii, se consideră că organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc condiţiile impuse de legislaţia internă au un asemenea interes;
24."operator", orice persoana fizică sau juridică responsabilă pentru gestionarea deşeurilor extractive în conformitate cu legislaţia internă a statului membru în care are loc gestionarea deşeurilor, inclusiv în ceea ce priveşte stocarea temporară a deşeurilor extractive, precum şi în etapele de exploatare a instalaţiei şi după închiderea acesteia;
25."deţinător de deşeuri", producătorul de deşeuri extractive sau persoana fizică sau juridică care este în posesia acestor deşeuri;
26."persoană competentă", o persoană fizică care are competenţele tehnice şi experienţa necesare, în sensul legislaţiei interne a statului membru în care îşi exercită activitatea persoana în cauză, pentru îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din prezenta directivă;
27."autoritate competentă", autoritatea sau autorităţile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din prezenta directivă;
28."amplasament", terenul aflat într-o zonă geografică distinctă sub controlul administrativ al unui operator;
29."modificare importantă", modificarea adusă structurii sau exploatării unei instalaţii de gestionare a deşeurilor care, în opinia autorităţii competente, poate avea efecte negative importante asupra sănătăţii umane sau mediului.
Art. 4: Cerinţe generale
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru asigurarea gestionării deşeurilor extractive astfel încât sănătatea umană să nu fie pusă în pericol şi fără să se utilizeze procedee sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fără a constitui un risc pentru apă, aer sau sol, nici pentru faună şi floră, fără a produce o neplăcere prin zgomot sau miros şi fără a afecta în mod negativ peisajul şi locurile de interes special. De asemenea, statele membre iau măsurile necesare pentru interzicerea abandonului, aruncării sau depozitării necontrolate a deşeurilor extractive.
(2)Statele membre asigură luarea tuturor măsurilor necesare de către operator pentru prevenirea sau reducerea pe cât posibil a efectelor nefaste asupra mediului şi sănătăţii umane rezultate din gestionarea deşeurilor extractive. Aceasta include gestionarea oricărei instalaţii de deşeuri, inclusiv după închiderea acesteia, precum şi prevenirea accidentelor majore care implică acea instalaţie şi limitarea consecinţelor asupra mediului şi sănătăţii umane.
(3)Măsurile prevăzute la alineatul (2) se bazează, între altele, pe cele mai bune tehnici disponibile, fără prescrierea utilizării unei tehnici sau tehnologii specifice, dar ţinând seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiei de gestionare a deşeurilor, de localizarea geografică şi de condiţiile locale de mediu.
Art. 5: Planul de gestionare a deşeurilor
(1)Statele membre asigură elaborarea, având în vedere principiul dezvoltării durabile, de către operator a unui plan de gestionare a deşeurilor pentru minimizarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor extractive.
(2)Obiectivele planului de gestionare sunt:
a)prevenirea sau reducerea producţiei de deşeuri şi a efectelor nocive ale acestora, în special luând în considerare:
(i)gestionarea deşeurilor în faza de proiectare şi în alegerea metodei utilizate pentru extracţia şi tratarea mineralelor;
(ii)schimbările pe care deşeul extractiv le poate înregistra în legătură cu creşterea în suprafaţă şi expunerea la condiţiile de suprafaţă;
(iii)reintroducerea deşeului extractiv în golul de excavare după extracţia mineralului, în măsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic şi cu respectarea deplină a mediului, în conformitate cu standardele de mediu existente la nivel comunitar şi, după caz, cu dispoziţiile prezentei directive;
(iv)reacoperirea cu sol vegetal după închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor sau, dacă acest lucru nu este fezabil, reutilizarea stratului de sol în altă parte;
(v)utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;
b)încurajarea valorificării deşeurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau valorificarea acestora, în măsura în care este posibil din punct de vedere ecologic, în conformitate cu standardele de mediu la nivel comunitar şi, după caz, cu cerinţele prezentei directive;
c)asigurarea eliminării în siguranţă a deşeului extractiv, pe termen scurt şi lung, în special, prin luarea în considerare, în faza de proiectare, a gestionării în timpul exploatării şi după închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor şi prin alegerea unui proiect care:
(i)solicită condiţii minime de monitorizare, control şi gestionare a instalaţiei de deşeuri închise sau, în ultimă instanţă, nu solicită nici un fel de condiţii;
(ii)să prevină sau cel puţin să minimizeze efectele negative pe termen lung, cauzate, de exemplu, de migrarea poluanţilor acvatici sau atmosferici care provin de la instalaţiile de gestionare a deşeurilor;
(iii)să asigure stabilitatea geotehnică pe termen lung a oricăror diguri sau halde care sunt construite deasupra nivelului preexistent al terenului.
(3)Planul de gestionare a deşeurilor conţine cel puţin următoarele elemente:
a)după caz, clasificarea propusă pentru instalaţia de gestionare a deşeurilor în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa III:
- atunci când se solicită o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A, va fi elaborat un document care demonstrează că o politică de prevenire a accidentelor majore, un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia şi un plan de urgenţă intern vor fi puse în aplicare în conformitate cu articolul 6 alineatul (3);
- atunci când operatorul consideră că nu este necesară o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A, se vor furniza informaţii suficiente pentru aceasta, inclusiv identificarea unor posibile riscuri de accidente majore;
b)caracterizarea deşeurilor în conformitate cu anexa II şi o estimare a cantităţii totale de deşeuri extractive care va fi produs în faza de exploatare;
c)descrierea operaţiunii care generează asemenea deşeuri şi a oricărei tratări ulterioare la care acestea sunt supuse;
d)descrierea modului în care mediul şi sănătatea umană pot fi afectate prin depozitarea unui asemenea deşeu şi măsurile preventive care trebuie luate pentru minimizarea impactului asupra mediului în timpul exploatării şi după închidere, inclusiv aspectele menţionate la articolul 11 alineatul (2) literele (a), (b), (d) şi (e);
e)procedurile de monitorizare şi control propuse în aplicarea articolului 10 şi, după caz, a articolului 11 alineatul (2) litera (c);
f)planul propus pentru închidere, inclusiv reabilitare, procedurile de continuare şi monitorizare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12;
g)măsuri de prevenire a deteriorării calităţii apei, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE, şi în vederea prevenirii sau reducerii la minim a poluării aerului şi solului, în conformitate cu articolul 13;
h)o evaluare a stării terenului care poate fi afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor.
Planul de gestionare a deşeurilor furnizează informaţii suficiente pentru a permite autorităţii competente să evalueze capacitatea operatorului de a îndeplini obiectivele din planul de gestionare a deşeurilor, definite la alineatul (2), şi obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive. Planul trebuie să includă o justificare a modului în care opţiunile şi metodele alese în conformitate cu alineatul (2) litera (a) punctul (i) îndeplinesc obiectivele din planul de gestionare a deşeurilor stabilite la alineatul (2) litera (a).
(4)Planul de gestionare este revizuit şi/sau modificat la fiecare cinci ani, după caz, atunci când sunt modificări substanţiale în exploatarea instalaţiei de deşeuri sau în caracteristicile deşeului depozitat. Orice modificări se notifică autorităţii competente.
(5)Planurile elaborate în temeiul unei alte legislaţii interne sau comunitare, care conţin informaţiile menţionate la alineatul (3), pot fi utilizate în cazul în care acestea înlătură orice suprapunere de informaţii şi repetarea inutilă a lucrărilor efectuate de operator, cu condiţia ca cerinţele de la alineatele (1)-(4) să fie respectate.
(6)Autoritatea competentă aprobă planul de gestionare a deşeurilor în baza procedurilor hotărâte de statele membre şi monitorizează aplicarea acestuia.
Art. 6: Informarea şi prevenirea accidentelor majore
(1)Prezentul articol se aplică instalaţiilor de gestionare a deşeurilor din categoria A, cu excepţia instalaţiilor aflate sub incidenţa Directivei 96/82/CE.
(2)Fără a aduce atingere altei legislaţii comunitare, în special Directivelor 92/91/CEE şi 92/104/CEE, statele membre asigură identificarea pericolelor de accidente majore şi adoptarea măsurilor necesare în ceea ce priveşte proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea, închiderea şi post-închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor pentru a preveni astfel de accidente şi pentru a limita consecinţele lor nefaste pentru sănătatea umană şi/sau mediu, inclusiv orice impact transfrontalier.
(3)În sensul alineatului (2), fiecare operator, înainte de începerea exploatării, elaborează o politică de prevenire a accidentelor majore în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor extractive şi pune în aplicare un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile punctului 1 de la anexa I şi pune în aplicare, de asemenea, un plan de urgenţă intern care să specifice măsurile ce trebuie luate în amplasament în cazul unui accident.
În cadrul acestei politici, operatorul desemnează, în special, un responsabil cu securitatea care are ca atribuţii aplicarea şi monitorizarea periodică a politicii de prevenire a accidentelor majore.
Autoritatea competentă elaborează un plan de urgenţă extern, specificând măsurile care se iau în afara amplasamentului în cazul unui accident. Ca parte a solicitării pentru obţinerea autorizaţiei, operatorul furnizează autorităţii competente informaţiile necesare care să permită elaborarea acelui plan.
(4)Planurile de urgenţă menţionate la alineatul (3) au următoarele obiective:
a)să restrângă şi să controleze accidentele majore şi alte incidente, astfel încât să minimizeze efectele acestora şi, în special, să limiteze daunele asupra sănătăţii umane şi mediului;
b)să pună în aplicare măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului împotriva efectelor accidentelor majore sau ale altor incidente;
c)să comunice informaţiile necesare publicului şi serviciilor sau autorităţilor relevante din zonă;
d)să prevadă reabilitarea, restaurarea şi curăţarea mediului după un accident major.
Statele membre asigură că, în cazul unui accident major, operatorul furnizează imediat autorităţii competente toate informaţiile necesare pentru a contribui la minimizarea consecinţelor acestuia asupra sănătăţii umane şi pentru a evalua şi minimiza extinderea, dovedită sau potenţială, a daunelor de mediu.
(5)Statele membre asigură că publicul interesat poate participa, în timp util şi în mod efectiv, la pregătirea sau revizuirea planului de urgenţă extern care trebuie să fie elaborat în temeiul alineatului (3). În acest scop, publicul interesat este informat cu privire la orice propunere, iar informaţiile pertinente sunt puse la dispoziţie, incluzând, între altele, informaţii privind dreptul de a participa în procesul de luare a deciziei şi privind autoritatea competentă căreia îi pot fi adresate observaţii şi întrebări.
Statele membre asigură că publicul interesat este îndreptăţit să-şi comunice observaţiile într-un termen rezonabil, iar aceste comentarii sunt luate în considerare în decizia referitoare la planul de urgenţă extern.
(6)Statele membre asigură că informaţiile privind măsurile de securitate şi acţiunile necesare în cazul unui accident, conţinând cel puţin elementele menţionate la secţiunea 2 a anexei I, se furnizează gratuit şi automat publicului interesat.
Informaţiile se revizuiesc la fiecare trei ani şi, dacă este necesar, sunt actualizate.
Art. 7: Solicitarea şi eliberarea autorizaţiilor
(1)Nici o instalaţie de gestionare a deşeurilor nu poate fi exploatată fără autorizaţie eliberată de autoritatea competentă. Autorizaţia conţine elementele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi indică în mod clar categoria căreia îi aparţine instalaţia, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 9.
Sub rezerva îndeplinirii tuturor cerinţelor din prezentul articol, autorizaţiile obţinute în aplicarea altei legislaţii interne sau comunitare pot fi combinate într-o singură autorizaţie, în cazul în care acest format înlătură orice suprapunere de informaţii şi repetarea inutilă a lucrărilor efectuate de operator sau de autoritatea competentă. Elementele indicate la alineatul (2) pot face obiectul uneia sau mai multor autorizaţii, cu condiţia respectării tuturor cerinţelor din prezentul articol.
(2)Cererea de autorizare conţine cel puţin următoarele elemente:
a)identitatea operatorului;
b)amplasamentul preconizat pentru instalaţia de gestionare a deşeurilor şi alte amplasamente posibile;
c)planul de gestionare a deşeurilor întocmit în conformitate cu articolul 5;
d)dispoziţiile adoptate, sub forma unei garanţii financiare sau echivalente, în conformitate cu articolul 14;
e)informaţiile furnizate de operator în conformitate cu articolul 5 din Directiva 85/337/CEE (1), în cazul în care se solicită o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul directivei în cauză.
(1)Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40), directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).
(3)Autoritatea competentă eliberează o autorizaţie numai în cazul în care este sigură că:
a)operatorul îndeplineşte cerinţele pertinente ale prezentei directive;
b)gestionarea deşeurilor nu este în conflict direct sau nu interferează cu punerea în aplicare a planului sau a planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE. '
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că autorităţile competente revizuiesc periodic şi, după caz, actualizează condiţiile de autorizare:
- în cazul în care sunt modificări substanţiale în exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor sau în caracteristicile deşeurilor depozitate;
- în baza rezultatelor supravegherii comunicate de operator în temeiul articolului 11 alineatul (3) sau ale inspecţiilor realizate în temeiul articolului 17;
- în baza schimbului de informaţii privind o evoluţie majoră a celor mai bune tehnici disponibile, prevăzut la articolul 21 alineatul (3).
(5)Informaţiile conţinute într-o autorizaţie eliberată în temeiul prezentului articol sunt comunicate autorităţilor competente naţionale şi autorităţilor comunitare care se ocupă de statistică, atunci când acestea din urmă solicită acest lucru în scopuri statistice. Informaţiile sensibile cu caracter pur comercial, cum ar fi informaţiile referitoare la relaţiile de afaceri şi componentele de cost şi volumul rezervelor de minerale cu valoare economică nu sunt puse la dispoziţia publicului.
Art. 8: Participarea publicului
(1)Următoarele informaţii se comunică publicului într-o etapă timpurie a procedurii de eliberare a autorizaţiei sau, cel târziu, de îndată ce informaţiile pot fi furnizate în mod rezonabil, prin notificare publică sau prin alte mijloace corespunzătoare, cum ar fi mijloacele de comunicare electronice, atunci când sunt disponibile:
a)cererea de autorizare;
b)după caz, indicarea faptului că o decizie privind cererea de autorizare necesită o consultare între statele membre, în conformitate cu articolul 16;
c)coordonatele autorităţilor competente responsabile pentru luarea deciziei, ale celor de la care se pot obţine informaţii pertinente, ale celor cărora li se pot adresa observaţii sau întrebări, precum şi precizări legate de termenele de transmitere a observaţiilor sau întrebărilor;
d)natura posibilelor decizii;
e)după caz, precizări referitoare la propunerea de actualizare a autorizaţiei sau a condiţiilor de autorizare;
f)indicarea datei şi locului sau a mijloacelor prin care informaţiile pertinente sunt puse la dispoziţia publicului;
g)modalităţi precise de participare şi de consultare a publicului prevăzute în temeiul alineatului (7).
(2)Statele membre asigură că, în termenele corespunzătoare, sunt puse la dispoziţia publicului interesat următoarele:
a)în conformitate cu legislaţia internă, principalele rapoarte şi avize transmise autorităţii competente atunci când publicul este informat în conformitate cu alineatul (1);
b)în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţia de mediu (1), alte informaţii decât cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol care sunt pertinente pentru decizia care se ia în temeiul articolului 7 din prezenta directivă şi care devin disponibile numai după ce publicul a fost informat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(1)JO L 41, 14.2.2003, p. 26.
(3)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru ca publicul să fie informat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, cu privire la cererea de actualizare a condiţiilor de autorizare în conformitate cu articolul 7 alineatul (4).
(4)Publicul interesat are dreptul să-şi prezinte comentariile şi opiniile autorităţii competente înainte de luarea deciziei.
(5)Rezultatele consultărilor desfăşurate în temeiul prezentului articol sunt luate în considerare în mod corespunzător la adoptarea unei decizii.
(6)După luarea unei decizii, autoritatea competentă informează publicul interesat în conformitate cu procedurile corespunzătoare şi pune la dispoziţia acestuia următoarele informaţii:
a)conţinutul deciziei, inclusiv o copie a autorizaţiei;
b)motivele şi consideraţiile care au stat la baza deciziei.
(7)Modalităţile precise de participare a publicului în temeiul prezentului articol sunt hotărâte de statele membre pentru a permite publicului interesat să se pregătească şi să participe în mod efectiv.
Art. 9: Sistemul de clasificare pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor
În sensul prezentei directive, autorităţile competente clasifică o instalaţie de gestionare a deşeurilor în categoria A în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa III.
Art. 10: Goluri de excavare
(1)Statele membre asigură că operatorul, atunci când reintroduce deşeurile extractive în golurile de excavare în scopuri de reabilitare sau construcţie, indiferent dacă acestea provin din extracţia de suprafaţă sau subterană, ia măsurile corespunzătoare pentru:
(1)a asigura stabilitatea deşeurilor extractive, în conformitate cu, mutatis mutandi, articolul 11 alineatul (2);
(2)a preveni poluarea solului, a apei de suprafaţă şi a apei subterane, în conformitate cu, mutatis mutandi, articolul 13 alineatele (1), (3) şi (5);
(3)a asigura monitorizarea deşeurilor extractive şi a golurilor de excavare, în conformitate cu, mutatis mutandi, articolul 12 alineatele (4) şi (5).
(2)Directiva 1999/31/CE continuă să se aplice deşeurilor, altele decât cele extractive utilizate pentru umplerea golurilor de excavare.
Art. 11: Construcţia şi gestionarea instalaţiilor de deşeuri
(1)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru asigurarea gestionării instalaţiei de deşeuri de către persoane competente şi pentru asigurarea instruirii tehnice şi formării personalului.
(2)Autoritatea competentă se asigură că, în momentul construirii unei noi instalaţii de gestionare a deşeurilor sau al modificării unei instalaţii existente, operatorul asigură că:
a)instalaţia este amplasată corespunzător, având în vedere obligaţiile de drept intern şi comunitare cu privire la ariile protejate şi la factorii geologici, hidrologici, hidrogeologici, seismici şi geotehnici şi este proiectată astfel încât să respecte condiţiile necesare, pe termen scurt şi pe termen lung, pentru a preveni poluarea solului, a aerului, a apei subterane sau a apei de suprafaţă, ţinând seama în special de Directivele 76/464/CEE (1), 80/68/CEE (2) şi 2000/60/CE, pentru a asigura colectarea eficientă a levigatului şi a apei contaminate în condiţiile prevăzute de autorizaţie şi pentru a reduce eroziunea cauzată de apă sau vânt, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic;
(1)Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (JO L 129, 18.5.1976, p. 23), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE.
(2)Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanţe periculoase (JO L 20, 26.1.1980, p. 43), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 337, 31.12.1991, p. 48).
b)instalaţia de deşeuri este construită, gestionată şi întreţinută corespunzător pentru a asigura stabilitatea fizică şi a preveni poluarea sau contaminarea solului, a aerului, a apei de suprafaţă sau a apei subterane pe termen scurt şi lung, precum şi pentru a minimiza, pe cât posibil, daunele aduse peisajului;
c)au fost adoptate dispoziţiile necesare pentru a asigura monitorizarea şi inspectarea periodică a instalaţiei de către persoane competente şi pentru a interveni în cazul în care rezultatele indică instabilitatea sau contaminarea apei sau solului;
d)au fost adoptate dispoziţiile necesare pentru reabilitarea terenului şi închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor;
e)au fost adoptate dispoziţiile necesare pentru faza post-închidere a instalaţiei de gestionare a deşeurilor.
Rapoartele de monitorizare şi de inspecţie menţionate la litera (c) se păstrează, împreună cu documentaţia autorizaţiei, pentru asigurarea transferului corespunzător de informaţii, în special în cazul schimbării operatorului.
(3)Operatorul notifică autoritatea competentă, într-un termen rezonabil şi, în orice caz, în termen de cel mult 48 de ore, cu privire la orice eveniment care poate să afecteze stabilitatea instalaţiei de gestionare a deşeurilor, precum şi cu privire la orice efecte nefaste importante asupra mediului, apărute ca urmare a procedurilor de control şi monitorizare a instalaţiei de gestionare a deşeurilor. Operatorul pune în aplicare planul de urgenţă intern, după caz, şi urmează orice alte instrucţiuni ale autorităţii competente pentru luarea măsurilor corective.
Operatorul suportă costurile măsurilor care sunt luate.
Cu o frecvenţă determinată de autoritatea competentă şi, în orice caz, cel puţin o dată pe an, operatorul comunică autorităţii competente, pe baza unor date cumulate, toate rezultatele monitorizării, în scopul de a demonstra respectarea condiţiilor de autorizare şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la comportamentul deşeurilor şi al instalaţiei de gestionare a deşeurilor. În baza acestui raport, autoritatea competentă poate decide dacă este necesară validarea de către un expert independent.
Art. 12: Proceduri de închidere şi post-închidere aplicabile instalaţiilor de gestionare a deşeurilor
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea alineatelor (2) - (5).
(2)Procedura de închidere a unei instalaţii de gestionare a deşeurilor poate fi iniţiată numai în cazul în care una dintre condiţiile următoare este îndeplinită:
a)condiţiile relevante declarate în autorizaţie sunt întrunite;
b)autorizaţia este emisă de o autoritate competentă, la solicitarea operatorului;
c)autoritatea competentă ia o decizie motivată în acest scop.
(3)O instalaţie de gestionare a deşeurilor poate fi considerată ca închisă definitiv numai după ce autoritatea competentă a realizat, într-un termen rezonabil, o inspecţie finală la faţa locului, a evaluat toate rapoartele prezentate de operator, a certificat că terenul afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor a fost reabilitat şi a comunicat operatorului acordul său cu privire la închidere.
Acest acord nu reduce în nici un fel obligaţiile care îi revin operatorului în temeiul autorizaţiei sau al legislaţiei în vigoare.
(4)După închidere, operatorul este responsabil pentru întreţinerea, monitorizarea şi controlul amplasamentului şi pentru măsurile corective, pe durata pe care autoritatea competentă, având în vedere natura şi durata pericolului, o consideră necesară, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă decide să preia aceste sarcini de la operator, după ce instalaţia de deşeuri a fost închisă definitiv şi fără a aduce atingere legislaţiei interne sau comunitare privind responsabilitatea deţinătorului de deşeuri.
(5)În cazul în care autoritatea competentă consideră necesar, pentru a îndeplini cerinţele de mediu aplicabile prevăzute de legislaţia comunitară, în special de Directivele 76/464/CEE, 80/68/CEE şi 2000/60/CE, după închiderea unei instalaţii, operatorul monitorizează, între altele, stabilitatea fizică şi chimică a instalaţiei şi minimizează orice efect nefast asupra mediului, în special în ceea ce priveşte apa de suprafaţă şi apa subterană, asigurând următoarele:
a)toate structurile care aparţin de instalaţie sunt monitorizate şi întreţinute, cu aparatura de măsurare şi control întotdeauna pregătită pentru utilizare;
b)după caz, canalele de descărcare şi deversoarele sunt păstrate curate şi libere.
(6)După închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor, operatorul notifică fără întârziere autoritatea competentă cu privire la orice eveniment care poate să afecteze stabilitatea instalaţiei, precum şi la orice efecte nefaste semnificative asupra mediului care apar în cursul procedurilor relevante de control şi monitorizare. Operatorul pune în aplicare planul de urgenţă intern, după caz, şi se conformează oricărei alte instrucţiuni a autorităţii competente pentru a se lua măsurile corective necesare.
Operatorul suportă costurile măsurilor care trebuie luate.
În cazurile şi cu frecvenţele determinate de autoritatea competentă, operatorul raportează, pe baza datelor agregate, toate rezultatele monitorizării autorităţilor competente pentru a demonstra respectarea condiţiilor de autorizare şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la comportamentul deşeurilor şi al instalaţiei de gestionare a deşeurilor.
Art. 13: Prevenirea deteriorării calităţii apei şi a poluării aerului şi solului
(1)Autoritatea competentă asigură că operatorul a luat măsurile necesare pentru a respecta standardele de mediu comunitare, în special pentru a preveni deteriorarea calităţii actuale a apei, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE, printre altele, prin:
a)evaluarea potenţialului de generare a levigatului, inclusiv conţinutul contaminant al acestuia, a deşeurilor depozitate atât în faza de exploatare, cât şi post-închidere a instalaţiei de gestionare a deşeurilor şi determinarea bilanţului hidric al instalaţiei;
b)prevenirea sau minimizarea generării levigatului şi a contaminării de deşeuri a apei de suprafaţă, a apei subterane şi a solului;
c)colectarea şi tratarea apei contaminate şi a levigatului provenind din instalaţia de deşeuri la nivelul corespunzător standardului pentru descărcarea acestora.
(2)Autoritatea competentă se asigură că operatorul a luat măsurile adecvate pentru prevenirea sau reducerea prafului şi emisiilor de gaz.
(3)În cazul în care, în baza unei evaluări a riscurilor pentru mediu, ţinând seama în special de Directivele 76/464/CEE, 80/68/CEE sau 2000/60/CE, în funcţie de aplicabilitatea lor, autoritatea competentă decide că nu este necesară colectarea şi tratarea levigatului sau s-a stabilit că instalaţia de gestionare a deşeurilor nu prezintă pericol potenţial pentru sol, apa subterană sau apa de suprafaţă, cerinţele de la alineatul (1) literele (b) şi (c) pot fi reduse sau se renunţă la acestea în mod corespunzător.
(4)Statele membre condiţionează eliminarea deşeurilor extractive, fie că sunt sub formă solidă, lichidă sau şlam, în orice curs de apă receptor, altul decât cel destinat în mod special eliminării deşeurilor extractive, de respectarea de către operator a cerinţelor corespunzătoare din Directivele 76/464/CEE, 80/68/CEE şi 2000/60/CE.
(5)Atunci când reintroduc deşeurile extractive şi celelalte materii extrase în golurile de excavare a căror inundare este autorizată după închidere, indiferent dacă au fost create prin extracţii de suprafaţă sau subterane, operatorul trebuie să ia măsurile necesare de prevenire sau minimizare a contaminării apei şi a poluării solului, în conformitate cu, mutatis mutandis, alineatele (1) şi (3). Operatorul trebuie să furnizeze autorităţilor competente informaţiile necesare pentru a asigura respectarea obligaţiilor comunitare, în special a celor din Directiva 2000/60/CE.
(6)În cazul unui iaz de decantare care implică prezenţa cianurilor, operatorul asigură reducerea concentraţiei de cianuri dizolvabile în mediu slab acid în iaz la cel mai mic nivel posibil prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi, în orice caz, în instalaţiile de deşeuri care au obţinut anterior o autorizaţie sau care sunt deja în exploatare la 1 mai 2008, concentraţia de cianuri disociabile în mediu slab acid la punctul de descărcare a sterilului de la staţia de procesare în iaz nu depăşeşte 50 ppm începând cu 1 mai 2008, 25 ppm începând cu 1 mai 2013, 10 ppm începând cu 1 mai 2018 şi 10 ppm în instalaţiile de deşeuri care au obţinut o autorizaţie după 1 mai 2008.
În cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, operatorul demonstrează, printr-o evaluare a riscurilor care ia în considerare condiţiile specifice din amplasament, că nu este necesară scăderea în continuare a acestor valori limită.
Art. 14: Garanţia financiară
(1)Înainte de începerea oricărei activităţi care implică acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor, autoritatea competentă solicită o garanţie financiară (de exemplu, sub formă de depozit financiar, inclusiv fond mutual de garantare sponsorizat de industrie sau sub o formă echivalentă), în conformitate cu procedurile care urmează să fie stabilite de statele membre, astfel încât:
a)toate obligaţiile din autorizaţia eliberată în temeiul prezentei directive, inclusiv dispoziţiile referitoare la post-închidere, să fie respectate;
b)există fonduri disponibile în orice moment pentru reabilitarea amplasamentului afectat de instalaţiile de gestionare a deşeurilor, astfel cum se indică în planul de gestionare a deşeurilor elaborat în temeiul articolului 5 şi necesar în vederea autorizării prevăzute la articolul 7.
(2)Garanţia prevăzută la alineatul (1) se calculează pe baza:
a)impactului potenţial al instalaţiei de gestionare a deşeurilor asupra mediului, ţinând seama în special de categoria căreia îi aparţine instalaţia, de caracteristicile deşeurilor şi de viitoarea utilizare a terenului reabilitat;
b)ipoteza că părţi terţe independente şi cu calificare corespunzătoare evaluează şi realizează lucrările de reabilitare necesare.
(3)Cuantumul garanţiei este ajustat periodic în mod corespunzător, în funcţie de lucrările de reabilitare de orice natură, necesitate de terenul afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor, astfel cum se indică în planul de gestionare a deşeurilor pregătit în temeiul articolului 5 şi necesar în vederea autorizării prevăzute la articolul 7.
(4)În cazul în care autoritatea competentă şi-a dat acordul cu privire la închiderea instalaţiei în conformitate cu articolul 12 alineatul (3), aceasta furnizează operatorului o declaraţie scrisă care îl eliberează de obligaţia de garanţie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, cu excepţia obligaţiilor privind faza de post-închidere, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4).
Art. 15: Responsabilitatea privind mediul
La anexa III a Directivei 2004/35/CE, se adaugă următorul punct:
"13. Gestionarea deşeurilor extractive în conformitate cu Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive (1)
(1)JO L 102, 11.4.2006, p. 15".
Art. 16: Efecte transfrontaliere
(1)În cazul în care un stat membru în care este situată o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A constată că exploatarea acestei instalaţii poate avea efecte nefaste importante asupra mediului şi poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care riscă să fie afectat solicită acest lucru, statul membru pe teritoriul căruia a fost solicitată autorizaţia în temeiul articolului 7 comunică celuilalt stat membru informaţiile furnizate în temeiul articolului menţionat în acelaşi moment în care această informaţie este pusă la dispoziţia propriilor resortisanţi.
Aceste informaţii servesc ca bază pentru consultările necesare în cadrul relaţiilor bilaterale dintre cele două state membre, în conformitate cu principiul reciprocităţii şi al egalităţii de tratament.
(2)În cadrul relaţiilor lor bilaterale, statele membre asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), solicitările sunt, de asemenea, puse la dispoziţia publicului interesat din statul membru care poate să fie afectat, pe o perioadă corespunzătoare, pentru ca acesta să-şi poată prezenta observaţiile înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie.
(3)Statele membre asigură că, în eventualitatea unui accident care implică o instalaţie de gestionare a deşeurilor, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, informaţiile furnizate de operator autorităţii competente în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), este imediat transmisă celuilalt stat membru pentru a contribui la minimizarea consecinţelor accidentului pentru sănătatea umană şi pentru a evalua şi a minimiza extinderea, constatată sau potenţială, a daunei de mediu.
Art. 17: Inspecţiile autorităţii competente
(1)Înainte de începerea operaţiunilor de depozitare şi, ulterior, inclusiv în faza post-închidere, la intervale periodice, care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză, autoritatea competentă inspectează instalaţiile de gestionare a deşeurilor aflate sub incidenţa articolul 7, cu scopul de a asigura conformarea acestor instalaţii la condiţiile pertinente din autorizaţie. Un bilanţ pozitiv nu diminuează în nici un fel responsabilitatea care îi revine operatorului în temeiul condiţiilor prevăzute de autorizaţie.
(2)Statele membre impun operatorului ţinerea la zi a registrelor referitoare la toate operaţiunile de gestionare a deşeurilor şi punerea acestora la dispoziţia autorităţii competente pentru inspecţie, pentru a se asigura că, în cazul unei schimbări a operatorului în perioada de exploatare a instalaţiei de gestionare a deşeurilor, sunt transmise informaţiile şi rapoartele actualizate referitoare la instalaţie.
Art. 18: Obligaţia de raportare
(1)La fiecare trei ani, statele membre transmit Comisiei un raport privind aplicarea prezentei directive. Raportul se întocmeşte pe baza unui chestionar sau a unei scheme adoptate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2). Raportul este transmis Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani pentru care se face raportarea.
Comisia publică un raport privind aplicarea directivei în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor din partea statelor membre.
(2)În fiecare an, statele membre transmit Comisiei informaţii privind evenimentele notificate de operatori în temeiul articolelor 11 alineatul (3) şi 12 alineatul (6). Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia statelor membre, la cerere. Fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind accesul publicului la informaţia de mediu, statele membre, la rândul lor, pun aceste informaţii la dispoziţia publicului interesat, la cerere.
Art. 19: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile pentru încălcarea legislaţiei interne adoptate în aplicarea prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile prevăzute sunt efective, proporţionate şi cu efect de descurajare.
Art. 20: Inventarul instalaţiilor închise
Statele membre asigură realizarea şi actualizarea periodică a unui inventar al instalaţiilor de gestionare a deşeurilor închise, inclusiv cele dezafectate, situate pe teritoriul acestora şi având un impact negativ asupra mediului sau riscând, pe termen scurt sau mediu, să constituie o ameninţare serioasă pentru sănătatea umană şi mediul. Acest inventar, care trebuie pus la dispoziţia publicului, se realizează înainte de 1 mai 2012, ţinând seama de metodologiile prevăzute la articolul 21, în cazul în care sunt disponibile.
Art. 21: Schimbul de informaţii
(1)Comisia, asistată de comitetul prevăzut la articolul 23, asigură că există un schimb corespunzător de informaţii ştiinţifice şi tehnice între statele membre, în vederea elaborării metodologiei referitoare la:
a)aplicarea dispoziţiilor articolului 20;
b)reabilitarea instalaţiilor închise inventariate în temeiul articolului 20, în vederea îndeplinirii cerinţelor articolului 4. Metodele în cauză permit stabilirea celor mai adecvate proceduri de evaluare a riscurilor şi a unor măsuri corective, având în vedere diversitatea caracteristicilor geologice, hidrogeologice şi climatologice în Europa.
(2)Statele membre asigură că autoritatea competentă urmăreşte sau este informată cu privire la evoluţia celor mai bune tehnici disponibile.
(3)Comisia organizează un schimb de informaţii între statele membre şi organizaţiile interesate cu privire la cele mai bune tehnici disponibile, monitorizarea, precum şi cu privire la monitorizarea şi evoluţia acestora. Comisia publică rezultatele acestui schimb de informaţii.
Art. 22
(1)Comisia adoptă următoarele, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 23 alineatul (2):
a)dispoziţii necesare pentru armonizarea şi transmiterea regulată a informaţiilor menţionate la articolul 7 alineatul (5) şi la articolul 12 alineatul (6);
b)ghiduri tehnice privind constituirea garanţiei financiare în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 14 alineatul (2);
c)ghiduri tehnice privind inspecţii, în conformitate cu articolul 17.
(2)Comisia adoptă, acordând prioritate literelor (b), (c) şi (d), dispoziţiile necesare pentru:
a)punerea în aplicare a articolului 13 alineatul (6), inclusiv a cerinţelor tehnice privind definiţia cianurii disociabilă în mediu slab acid şi a metodei de măsurare a acesteia;
b)completarea cerinţelor tehnice pentru caracterizarea deşeurilor prevăzută în anexa II;
c)interpretarea definiţiei de la articolul 3 punctul 3;
d)definirea criteriilor pentru clasificarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor în conformitate cu anexa III;
e)stabilirea unor eventuale standarde armonizate de prelevare de probe şi de analiză necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 23 alineatul (3).
(3)Comisia efectuează modificările necesare ale anexelor în vederea adaptării acestora la progresul ştiinţific şi tehnic. Modificările respective vizează atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 23 alineatul (3).
Art. 23: Comitetul
(1)Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, denumit în continuare "comitetul".
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din aceasta.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 24: Dispoziţii tranzitorii
(1)Statele membre asigură că instalaţiile de gestionare a deşeurilor care au obţinut o autorizaţie sau care sunt în exploatare la 1 mai 2008 îndeplinesc dispoziţiile prezentei directive până la 1 mai 2012, cu excepţia dispoziţiilor articolului 14 alineatul (1), pe care trebuie să le îndeplinească până la 1 mai 2014, şi a dispoziţiilor articolului 13 alineatul (6), pe care trebuie să le îndeplinească în conformitate cu calendarul indicat de acestea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică instalaţiilor de gestionare a deşeurilor închise până la 1 mai 2008.
(3)Statele membre se asigură că, de la 1 mai 2006 şi sub rezerva închiderii unei instalaţii de gestionare a deşeurilor după acea dată şi înainte de 1 mai 2008, deşeurile extractive, sunt gestionate într-un mod care nu aduce atingere aplicării articolului 4 alineatul (1) din prezenta directivă şi nici altor cerinţe de mediu prevăzute de legislaţia comunitară, inclusiv Directiva 2000/60/CE.
(4)Art. 5, articolul 6 alineatele (3) - (5), articolul 7, articolul 8, articolul 12 alineatele (1) şi (2), articolul 14 alineatele (1) - (3) nu se aplică instalaţiilor de gestionare a deşeurilor care:
- au încetat acceptarea de deşeuri înainte de 1 mai 2006;
- au încheiat procedurile de închidere în conformitate cu legislaţia internă sau comunitară aplicabilă sau cu programele de închidere aprobate de autoritatea competentă şi
- sunt închise efectiv până la 31 decembrie 2010.
Statele membre notifică aceste cazuri Comisiei până la 1 august 2008 şi asigură administrarea acestor instalaţii într-un mod care să nu compromită realizarea obiectivelor prezentei directive, în special a obiectivelor articolului 4 alineatul (1) şi a celor prevăzute de orice alte dispoziţii comunitare, inclusiv Directiva 2000/60/CE.
Art. 25: Transpunerea
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 mai 2008. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 26: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasburg, 15 martie 2006.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BORRELL FONTELLES | Pentru Consiliu Preşedintele H. WINKLER |
ANEXA I:Politica de prevenire a accidentelor majore şi informaţiile care trebuie comunicate publicului interesat
I.Politica de prevenire a accidentelor majore
Politica de prevenire a accidentelor majore şi sistemul de management de securitate pus în aplicare de operator trebuie să fie proporţionale cu riscurile de accident major prezentate de instalaţia de gestionare a deşeurilor. În scopul aplicării acestora, se iau în considerare următoarele elemente:
1.politica de prevenire a accidentelor majore include toate obiectivele şi principiile de acţiune generale ale operatorului în ceea ce priveşte controlul riscurilor de accident major;
2.sistemul de management de securitate trebuie să integreze acea parte a sistemului de management general care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi aplicarea politicii de prevenire a accidentelor majore;
3.următoarele probleme sunt abordate în cadrul sistemului de management de securitate:
(a)organizarea şi personalul - rolul şi responsabilităţile personalului implicat în gestionarea riscurilor de accidente majore la toate nivelurile organizaţiei; identificarea necesităţilor în materie de formare a acestui personal şi de organizare a acestei formări; participarea personalului şi, după caz, a subcontractanţilor;
(b)identificarea şi evaluarea riscurilor de accidente majore - adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru identificarea sistematică a riscurilor de accidente majore care se pot produce în caz de funcţionare normală sau anormală, precum şi evaluarea probabilităţii şi a gravităţii acestora;
(c)controlul exploatării - adoptarea şi aplicarea de proceduri şi instrucţiuni pentru funcţionare în condiţii de securitate, inclusiv în ceea ce priveşte întreţinerea instalaţiei, procedeele, echipamentul şi opririle temporare;
(d)gestionarea modificărilor - adoptarea şi aplicarea procedurilor pentru planificarea modificărilor care trebuie aduse noilor instalaţii de gestionare a deşeurilor sau pentru proiectarea acestora;
(e)planificarea situaţiilor de urgenţă - adoptarea şi aplicarea procedurilor de identificare a urgenţelor previzibile prin analize sistematice şi de elaborare, experimentare şi revizuire a planurilor de urgenţă care să răspundă unor astfel de situaţii de urgenţă;
(f)monitorizarea performanţelor - adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru o evaluare permanentă a conformării la obiectivele stabilite de operator în cadrul politicii de prevenire a accidentelor majore şi al sistemului său de management de securitate şi aplicarea unor mecanisme de investigare şi de corecţie în caz de neconformare. Procedurile trebuie să înglobeze sistemul operatorului care să permită notificarea accidentelor majore sau a accidentelor evitate incidente, în special atunci când acestea implică eşecul măsurilor de protecţie, investigarea acestora, inspirându-se din experienţele trecutului;
(g)control şi analiză - adoptarea şi adoptarea de proceduri pentru evaluarea periodică sistematică a politicii de prevenire a accidentelor majore, a eficienţei şi gradului de adecvare a sistemului de management de securitate; analiza documentată şi actualizarea, de către conducere, a rezultatelor politicii şi a sistemului de management de securitate.
II.Informaţiile care trebuie comunicate publicului interesat
1.Numele operatorului şi adresa instalaţiei de gestionare a deşeurilor.
2.Identificarea, prin funcţia deţinută, a persoanei care furnizează informaţiile.
3.Confirmarea faptului că instalaţia de gestionare a deşeurilor face obiectul actelor cu putere de lege şi/sau a actelor administrative de aplicare a prezentei directive şi, după caz, că informaţiile privind elementele menţionate la articolul 6 alineatul (2) au fost transmise autorităţii competente.
4.O explicaţie, în termeni clari şi simpli, a activităţii sau activităţilor desfăşurate la nivelul amplasamentului.
5.Denumirea comună sau generică sau clasificarea generală a substanţelor şi preparatelor periculoase care se găsesc în instalaţia de gestionare a deşeurilor, precum şi deşeurile care pot conduce la producerea unui accident major, cu indicarea principalelor caracteristici de periculozitate.
6.Informaţiile generale privind natura riscurilor de accidente majore, inclusiv efectele lor potenţiale asupra populaţiei şi mediului din împrejurimi.
7.Informaţiile adecvate privind modul în care populaţia interesată din împrejurimi trebuie să fie alertată şi informată în cazul unui accident major.
8.Informarea adecvată cu privire la măsurile pe care populaţia interesată trebuie să le ia şi cu privire la comportamentul pe care trebuie să-l adopte în cazul unui accident major.
9.Confirmarea că operatorul are obligaţia de a lua măsurile adecvate în amplasament, în special de a contacta serviciile de urgenţă în caz de accidente majore şi de a minimiza efectele acestora.
10.Menţionarea planului de urgenţă extern elaborat pentru a face faţă oricărui efect al accidentului în afara amplasamentului. Aceasta trebuie să includă invitaţia de a urma toate instrucţiunile sau solicitările primite din partea serviciilor de urgenţă în cazul producerii unui accident.
11.Precizări referitoare la modalităţile de obţinere a altor informaţii suplimentare, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la confidenţialitate, prevăzute de legislaţia internă.
ANEXA II:Caracterizarea deşeurilor
Deşeurile care trebuie depozitate în instalaţie sunt caracterizate astfel încât să garanteze stabilitatea fizică şi chimică pe termen lung a structurii instalaţiei şi să prevină accidentele majore. Caracterizarea deşeurilor include, după caz şi în funcţie de categoria de instalaţie în cauză, următoarele aspecte:
1.descrierea caracteristicilor fizice şi chimice aşteptate ale deşeurilor care urmează să fie depozitate pe termene scurt şi lung, în special cu trimitere la stabilitatea acestora în condiţii meteorologice/atmosferice de suprafaţă, ţinând seama de tipul mineralelor extrase şi de natura materialului de descopertare şi/sau gangare care vor fi deplasate pe perioada extracţiilor;
2.clasificarea deşeurilor în conformitate cu Decizia 2000/532/CE (1), în special din punct de vedere al caracteristicilor de periculozitate;
(1)Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3), decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/573/CE a Consiliului (JO L 203, 28.7.2001, p. 18).
3.descrierea substanţelor chimice care trebuie utilizate în timpul tratării resurselor minerale şi stabilitatea acestora;
4.descrierea metodei de depozitare;
5.sistemul de transport al deşeurilor care trebuie să fie utilizat.
ANEXA III:Criterii de clasificare a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor
O instalaţie de gestionare a deşeurilor este clasificată în categoria A, în cazul în care:
- un eşec sau o operare incorectă, de exemplu prăbuşirea unei halde sau ruperea unui dig, ar putea conduce la producerea unui accident major, pe baza unei evaluări a riscului, ţinând seama de factori precum mărimea actuală sau viitoare, amplasamentul şi impactul instalaţiei asupra mediului sau
- conţine deşeuri clasificate ca periculoase în conformitate cu Directiva 91/689/CEE deasupra unor anumite praguri sau
- conţine substanţe sau preparate clasificate ca periculoase în conformitate cu Directiva 67/548/CEE sau Directiva 1999/45/CE deasupra unor anumite praguri.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007