Titlul iii - MONITORIZAREA NAVELOR POTENŢIAL PERICULOASE ŞI INTERVENŢIA ÎN CAZ DE INCIDENTE ŞI ACCIDENTE PE MARE - Directiva 2002/59/CE/27-iun-2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime şi de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 18 Mai 2025
TITLUL III:MONITORIZAREA NAVELOR POTENŢIAL PERICULOASE ŞI INTERVENŢIA ÎN CAZ DE INCIDENTE ŞI ACCIDENTE PE MARE
Art. 16: Transmiterea informaţiilor privind anumite nave
1.Navele care se încadrează în criteriile menţionate mai jos se consideră nave care prezintă un pericol potenţial pentru navigaţie sau o ameninţare pentru siguranţa maritimă, a persoanelor sau a mediului:
a)navele care, în timpul călătoriei:
- au fost implicate în incidentele sau accidentele pe mare menţionate la articolul 17 sau
- nu au respectat cerinţele de notificare şi raportare impuse de prezenta directivă sau
- au încălcat regulile aplicabile din sistemele de dirijare a navelor şi STM aflate în responsabilitatea unui stat membru;
b)navele în privinţa cărora există dovezi sau prezumţii cu privire la deversarea deliberată de hidrocarburi sau alte încălcări ale Convenţiei MARPOL în apele aflate în jurisdicţia unui stat membru;
c)navele cărora li s-a refuzat accesul în porturile statelor membre sau care au făcut obiectul unui raport sau a unei notificări de către un stat membru în conformitate cu anexa I punctul 1 la Directiva 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind controlul navigaţiei de către statul portului (1).
d)navele care nu au comunicat certificate de asigurare sau care nu deţin garanţii financiare în conformitate cu oricare din dispoziţiile legislaţiei comunitare şi normele internaţionale;
e)navele care au fost raportate de către piloţi sau de autorităţile portuare ca prezentând deficienţe evidente care pot compromite navigarea lor în siguranţă sau care ar putea reprezenta un risc pentru mediu.

2.Staţiile de coastă care deţin informaţii pertinente privind navele menţionate la alineatul (1) le transmit staţiilor de coastă interesate din celelalte state membre situate pe ruta planificată a navei.
(1)JO L 157, 7.7.1995, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/106/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 19, 22.1.2002, p. 17).
3.Statele membre se asigură că informaţiile comunicate lor în conformitate cu alineatul (2) sunt transmise autorităţilor portuare pertinente şi/sau altei autorităţi desemnate de statul membru. În limitele efectivelor de care dispun, statele membre efectuează orice inspecţie sau verificare corespunzătoare în porturile lor, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unui alt stat membru, fără a aduce atingere obligaţiilor de control ce revin statului portului respectiv. Ele informează toate statele membre interesate referitor la rezultatele acţiunii întreprinse.
Art. 17: Raportarea incidentelor şi accidentelor produse pe mare
1.Fără a aduce atingere dreptului internaţional şi în vederea prevenirii sau atenuării unui risc semnificativ pentru siguranţa maritimă, siguranţa persoanelor şi a mediului, statele membre urmăresc şi iau toate măsurile ce se impun pentru a se asigura că un căpitan al unei nave navigând în zona lor de căutare şi salvare/zona economică exclusivă sau o zonă echivalentă, raportează imediat staţiei de coastă care are în responsabilitate zona geografică respectivă:
a)orice incident sau accident care afectează siguranţa navei, cum ar fi o coliziune, eşuare, avarie, defectare sau pană, inundare sau deplasare a încărcăturii, orice defecte în corpul navei sau defecte de structură;
b)orice incident sau accident care compromite siguranţa navigaţiei, cum sunt deficienţele susceptibile să afecteze capacitatea de manevră sau de navigaţie a navei sau defectele care afectează sistemul de propulsie sau transmisia de cârmă, sistemul de generare a electricităţii, echipamentele de navigaţie sau echipamentele de comunicaţii;
c)orice situaţie de natură să determine poluarea apelor sau a ţărmului unui stat membru, cum ar fi deversarea sau riscul de deversare de produse poluante în mare;
d)orice pată de produse poluante si containere sau colete care se observă plutind în derivă pe mare.
2.Mesajul de semnalizare transmis în aplicarea alineatului (1) conţine cel puţin identitatea navei, poziţia sa, portul de plecare, portul de destinaţie, adresa de la care pot fi obţinute informaţii despre mărfurile periculoase şi poluante transportate la bord, numărul persoanelor aflate la bord, detalii privind incidentul şi orice informaţii pertinente prevăzute în Rezoluţia OMIA.851 (20).
Art. 18: Măsuri în caz de condiţii meteorologice extrem de nefavorabile
1.Dacă autorităţile competente desemnate de statele membre consideră, în cazul unor condiţii meteorologice sau a stării mării extrem de nefavorabile, că există un risc serios de poluare a zonelor lor maritime sau costiere sau a zonelor maritime sau costiere ale altor state sau că siguranţa vieţii umane este în pericol:
a)este cazul să furnizeze, dacă este posibil, căpitanului oricărei nave aflate în zona portuară respectivă cu intenţia de a intra sau de a părăsi portul, informaţii complete despre starea mării şi condiţiile meteorologice şi, după caz şi dacă este posibil, despre riscul pe care acestea îl pot prezenta pentru nava sa, ca şi pentru încărcătura, echipajul şi pasagerii acesteia;
b)pot lua, fără a aduce atingere îndatoririi de a acorda ajutor navelor în primejdie şi în conformitate cu articolul 20, orice alte măsuri ce se impun, care pot cuprinde o recomandare sau interdicţie fie pentru o anume navă, fie pentru nave în general de a intra sau părăsi portul în zonele afectate, până când se constată că a dispărut riscul pentru vieţile umane şi/sau pentru mediu;
c)iau măsuri corespunzătoare pentru a limita cât mai mult posibil sau, dacă este necesar, pentru a interzice alimentarea cu combustibil a navelor în apele lor teritoriale.
2.Căpitanul informează compania despre măsurile sau recomandările ce se impun menţionate la alineatul (1). Acestea însă nu aduc atingere deciziei căpitanului luate în baza raţionamentelor sale de profesionist, în conformitate cu Convenţia SOLAS. Dacă decizia luată de căpitanul navei nu este în concordanţă cu măsurile prevăzute la alineatul (1), acesta informează autorităţile competente cu privire la motivele care au stat la baza deciziei sale.
3.Măsurile sau recomandările ce se impun prevăzute la alineatul (1) au la bază previziuni privind starea mării şi condiţiile meteorologice furnizate de un serviciu de informaţii meteorologice calificat, recunoscut de statul membru.
Art. 18a: Măsuri în caz de riscuri cauzate de prezenţa gheţii
(1)Dacă autorităţile competente consideră, având în vedere starea gheţii, că există o ameninţare gravă la adresa siguranţei vieţii omeneşti pe mare ori a zonelor lor maritime sau costiere ori a zonelor maritime sau costiere ale altor state, aceştia:
a)transmit comandanţilor navelor aflate în zona lor de competenţă sau care intenţionează să intre sau să iasă dintr-unul din porturile lor informaţii adecvate privind starea gheţii, rutele recomandate şi serviciile de spargere a gheţii din zona lor de competenţă;
b)pot solicita, fără a aduce atingere datoriei de a acorda asistenţă navelor care au nevoie de asistenţă şi altor obligaţii care decurg din normele internaţionale relevante, ca o navă aflată în zona respectivă şi care intenţionează să intre sau să iasă dintr-un port sau terminal sau să părăsească o zonă de ancoraj, să dovedească faptul că îndeplineşte cerinţele de rezistenţă şi de putere adecvate stării gheţii din zona respectivă.
(2)Măsurile luate în temeiul alineatului (1) se bazează, în ceea ce priveşte datele referitoare la starea gheţii, pe prognozele privind starea gheţii şi condiţiile meteorologice furnizate de un serviciu de informare meteorologică calificat, recunoscut de statul membru.

Art. 19: Măsuri referitoare la incidente sau accidente pe mare
1.În cazul incidentelor sau accidentelor pe mare menţionate la articolul 17, statele membre iau toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu dreptul internaţional pentru a asigura, dacă este necesar, siguranţa maritimă şi siguranţa persoanelor şi pentru a apăra mediul marin şi costier.
- Anexa IV cuprinde o listă neexhaustivă de măsuri pe care statele membre le pot lua în aplicarea prezentului articol.
2.Operatorul, căpitanul navei şi proprietarul mărfurilor periculoase sau poluante transportate la bord trebuie, în conformitate cu dreptul naţional şi internaţional, să coopereze pe deplin cu autorităţile naţionale competente, la cererea acestora, în vederea reducerii la minimum a consecinţelor unui incident sau accident pe mare.
În acest scop, aceştia comunică autorităţilor naţionale competente, la cerere, informaţiile menţionate la articolul 12.

3.Căpitanul unei nave căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului ISM informează compania, în conformitate cu acest cod, referitor la orice incident sau accident pe mare menţionat la articolul 17 alineatul (1). De îndată ce este informată despre situaţie, compania trebuie să contacteze staţia de coastă competentă şi să se pună la dispoziţia sa, după necesităţi.
4.În conformitate cu legislaţia lor naţională, statele membre iau în considerare prevederile relevante ale Liniilor directoare ale OMI privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim în apele din jurisdicţia lor.

Art. 20: Autorităţile competente pentru primirea navelor care au nevoie de asistenţă
(1)Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente, care au, la momentul operaţiunii de salvare, experienţa şi competenţa necesare pentru a lua decizii din proprie iniţiativă privind primirea navelor care au nevoie de asistenţă.
(2)Autoritatea sau autorităţile menţionate la alineatul (1) pot, după caz şi în special în caz de ameninţare la adresa siguranţei maritime şi protecţiei mediului, lua oricare dintre măsurile incluse în lista din anexa IV care este nelimitativă.
(3)Autoritatea sau autorităţile menţionate la alineatul (1) au reuniuni regulate pentru a face schimb de experienţă şi a ameliora măsurile luate în temeiul prezentului articol. Acestea se pot reuni oricând este necesar, în cazul unor circumstanţe specifice.
Art. 20a: Planuri pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă
(1)Statele membre elaborează planuri pentru adăpostirea navelor pentru a reacţiona faţă de riscurile create de navele care au nevoie de asistenţă aflate în apele din jurisdicţia lor, inclusiv, unde este cazul, faţă de riscurile pentru viaţa umană şi mediu. Autoritatea sau autorităţile menţionate la articolul 20 alineatul (1) participă la elaborarea şi realizarea planurilor respective.
(2)Planurile menţionate la alineatul (1) se elaborează după consultarea părţilor interesate, pe baza Rezoluţiilor A.949(23) şi A.950(23) ale OMI, şi conţin cel puţin următoarele elemente:
a)identitatea autorităţii sau autorităţilor responsabile cu primirea şi gestionarea semnalelor de alertă;
b)identitatea autorităţii competente pentru evaluarea situaţiei şi pentru luarea unei decizii cu privire la acordul sau refuzul de adăpostire a unei nave care are nevoie de asistenţă în locul de refugiu ales;
c)informaţii privind zona de coastă a teritoriului statelor membre şi toate elementele care favorizează o evaluare prealabilă şi luarea rapidă a unei decizii privind alegerea locului de refugiu pentru o navă care are nevoie de asistenţă, inclusiv descrierea factorilor de mediu, economici şi sociali şi a condiţiilor naturale;
d)procedurile de evaluare în vederea acordului sau refuzului de a adăposti o navă care are nevoie de asistenţă într-un loc de refugiu;
e)resursele şi instalaţiile corespunzătoare pentru asistenţă, salvare şi combatere a poluării;
f)procedurile de coordonare şi de luare a deciziilor la nivel internaţional;
g)procedurile privind garanţiile financiare şi răspunderea aplicabile navelor adăpostite într-un loc de refugiu.
(3)Statele membre publică denumirea şi adresele de contact ale autorităţilor menţionate la articolul 20 alineatul (1), precum şi ale autorităţilor desemnate pentru primirea şi gestionarea semnalelor de alertă.
La cerere, statele membre comunică statelor membre vecine informaţiile relevante privind planurile.
Atunci când pun în aplicare procedurile prevăzute în planurile pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă, statele membre se asigură că informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia părţilor implicate în operaţiuni.
Dacă li se solicită acest lucru din partea statelor membre, cei care primesc informaţii în conformitate cu al doilea şi al treilea paragraf sunt supuşi obligaţiei de confidenţialitate.
(4)Până la 30 noiembrie 2010, statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile luate în vederea punerii în aplicare a prezentului articol.
Art. 20b: Decizii privind adăpostirea navelor
Autoritatea sau autorităţile menţionate la articolul 20 alineatul (1) hotărăsc asupra acceptării unei nave într-un loc de refugiu în urma unei evaluări prealabile a situaţiei realizate pe baza planurilor menţionate la articolul 20a. Autoritatea sau autorităţile se asigură că navele sunt adăpostite într-un loc de refugiu, în cazul în care consideră că aceasta este acţiunea cea mai adecvată pentru protejarea vieţii omeneşti şi a mediului.
Art. 20c: Garanţie financiară şi despăgubire
(1)Absenţa unui certificat de asigurare în sensul articolului 6 din Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime (*) nu exonerează un stat membru de la realizarea evaluării prealabile menţionate la articolul 20b şi nu se consideră a fi, pentru un stat membru, un motiv suficient de a refuza să adăpostească o navă într-un loc de refugiu.
(*)JO L 131, 28.5.2009, p. 128.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), la primirea unei nave într-un loc de refugiu, un stat membru poate solicita operatorului, agentului sau comandantului navei să prezinte un certificat de asigurare în sensul articolului 6 din Directiva 2009/20/CE. Solicitarea acestui certificat nu trebuie să ducă la întârzierea primirii navei.
Art. 20d: Examinarea de către Comisie
Comisia examinează mecanismele existente în statele membre pentru despăgubirea pentru pierderile economice potenţiale suferite de un port sau un organism, în urma unei decizii luate în temeiul articolului 20 alineatul (1). Pe baza acestei examinări, Comisia prezintă şi evaluează diferite opţiuni de politică. Până la 31 decembrie 2011, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului privind rezultatele acestei examinări.

Art. 21: Informarea părţilor interesate
1.Staţia de coastă competentă din statul membru respectiv semnalează prin radio în sectoarele interesate, după cum este necesar, orice incident sau accident notificat în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) şi informează despre prezenţa oricărei nave care reprezintă o ameninţare pentru siguranţa maritimă, a persoanelor sau a mediului.
2.Autorităţile competente care deţin informaţii notificate în conformitate cu articolele 13 şi 17 iau măsurile corespunzătoare pentru furnizarea în orice moment a acestor informaţii, din raţiuni de siguranţă, la cererea autorităţii competente a altui stat membru.
3.Orice stat membru ale cărui autorităţi competente au fost informate, în conformitate cu prezenta directivă sau în alt mod, despre fapte care presupun sau sporesc pentru alt stat membru riscul de a fi puse în primejdie anumite zone maritime sau costiere, iau măsurile corespunzătoare pentru a informa orice stat membru interesat cât mai curând posibil şi îl consultă cu privire la acţiunile pe care intenţionează să le întreprindă. După caz, statele membre cooperează în vederea stabilirii în comun a modalităţilor unei acţiuni comune.
Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a exploata pe deplin rapoartele pe care navele au obligaţia de a i le transmite în conformitate cu articolul 17.