Capitolul ii - Proceduri de acordare a omologării de tip - Directiva 2002/24/CE/18-mar-2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roţi şi de abrogare a Directivei 92/61/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 11 Decembrie 2013
CAPITOLUL II:Proceduri de acordare a omologării de tip
Art. 3
Cererile pentru omologarea de tip se depun de către constructor la autoritatea de omologare a unui stat membru. Acestea sunt însoţite de un document informativ, al cărui model pentru omologarea de tip a vehiculelor este prezentat în anexa II, iar pentru omologarea de tip a sistemelor, unităţilor tehnice separate sau a componentelor este cuprins într-o anexă sau într-un apendice la directiva privind sistemul, unitatea tehnică separată sau componenta respectivă, precum şi de alte documente menţionate în documentul informativ. Cererile pentru un anumit tip de vehicul, sistem, unitate tehnică separată sau componentă pot fi înaintate către un singur stat membru.
Art. 4
(1)Fiecare stat membru acordă omologarea de tip tuturor tipurilor de vehicule, sisteme, unităţi tehnice separate sau componente care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)tipul de vehicul îndeplineşte cerinţele tehnice din directivele speciale şi este conform cu descrierea furnizată de constructor, în conformitate cu datele prevăzute în lista exhaustivă prezentată la anexa I;
b)sistemul, unitatea tehnică separată sau componenta respectă cerinţele tehnice din directiva specială relevantă şi este conform cu descrierea furnizată de constructor, în conformitate cu datele prevăzute în lista exhaustivă prezentată la anexa I.
(2)Înainte de a efectua omologarea de tip, autorităţile competente din statul membru care efectuează aceste operaţiuni iau toate măsurile necesare, dacă este nevoie în colaborare cu autorităţile competente din statul membru în care are loc producţia sau în care produsul este introdus în Comunitate, pentru a asigura respectarea dispoziţiilor din anexa VI, astfel încât noile vehicule, sisteme, unităţi tehnice separate sau componente produse, introduse pe piaţă, oferite spre vânzare sau introduse în circulaţie să fie conforme cu tipul omologat.
(3)Autorităţile competente menţionate la alineatul (2) asigură, dacă este necesar în colaborare cu autorităţile competente din statul membru în care are loc producţia sau în care produsul este introdus în Comunitate, continuitatea respectării dispoziţiilor din anexa VI.
(4)În cazul în care o cerere de omologare de tip pentru un tip de vehicul este însoţită de unul sau mai multe certificate de omologare a unui sistem, a unei unităţi tehnice separate sau a unei componente, emis de unul sau mai multe state membre, statul membru care efectuează omologarea de tip pentru un tip de vehicul este obligat să îl accepte şi nu efectuează, pentru sistemele, unităţile tehnice separate şi/sau componentele care au fost deja omologate, verificările cerute la alineatul (1) litera (b).
(5)Fiecare stat membru este răspunzător pentru omologarea de tip a unui sistem, a unei unităţi tehnice separate sau a unei componente pe care o acordă. Autorităţile competente din statul membru care acordă omologarea de tip pentru un tip de vehicul controlează conformitatea producţiei, colaborând, dacă este necesar, cu autorităţile competente din celelalte state membre care au emis certificate de omologare de tip pentru sisteme, unităţi tehnice separate sau componente.
(6)Cu toate acestea, dacă un stat membru constată că un vehicul, un sistem, o unitate tehnică separată sau o componentă care respectă dispoziţiile alineatului (1) prezintă, cu toate acestea, un risc semnificativ pentru siguranţa rutieră, acesta poate refuza acordarea omologării de tip. Statul membru respectiv informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta, menţionând motivele pe care se bazează decizia sa.
Art. 5
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru completează formularul de omologare de tip din anexa III pentru toate tipurile de vehicule pentru care efectuează omologări de tip şi, de asemenea, introduce rezultatele testelor în rubricile corespunzătoare ale formularului anexat formularului de omologare a vehiculului, al cărui model este prezentat la anexa VII.
(2)Pentru fiecare tip de sistem, unitate tehnică separată sau componentă pentru care efectuează o omologare de tip, autoritatea competentă dintr-un stat membru completează formularul de omologare de tip care figurează într-o anexă sau într-un apendice la directivele speciale corespunzătoare.
(3)Certificatele de omologare de tip privind un vehicul, un sistem, o unitate tehnică separată sau o componentă se numerotează în conformitate cu metoda descrisă în anexa V partea A.
Art. 6
(1)Autoritatea competentă din fiecare stat membru transmite autorităţilor competente din celelalte state membre, în termen de o lună, o copie a certificatului de omologare de tip, împreună cu anexele pentru fiecare tip de vehicul căruia îi acordă sau îi refuză omologarea de tip.
(2)Autoritatea competentă din fiecare stat membru transmite lunar autorităţilor competente din celelalte state membre o listă a omologărilor de tip ale sistemelor, unităţilor tehnice separate sau componentelor pe care le-a acordat sau a refuzat să le acorde pe parcursul lunii respective.
De asemenea, la solicitarea unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru, trimite de îndată o copie a certificatului de omologare de tip, împreună cu anexele pentru fiecare tip de sistem, unitate tehnică separată sau componentă.
Art. 7
(1)Pentru fiecare vehicul produs în conformitate cu tipul care a fost omologat, se completează, de către constructor, un certificat de conformitate, al cărui model este prezentat în anexa IV partea A. Acest certificat însoţeşte fiecare vehicul. Cu toate acestea, din motive legate de impozitarea vehiculelor sau pentru a redacta documentul de înmatriculare a vehiculului, statele membre pot solicita, după transmiterea, cu cel puţin trei luni înainte, a unei notificări către Comisie şi alte state membre, ca acest certificat de conformitate să conţină alte informaţii decât cele menţionate la anexa IV partea A, cu condiţia ca aceste informaţii să fie incluse în mod explicit în documentul informativ.
Certificatul de conformitate trebuie realizat în aşa fel încât să prevină orice posibilitate de falsificare. În acest scop, imprimarea se face pe hârtie protejată fie prin imagini grafice colorate, fie printr-un filigran care conţine marca de identificare a constructorului vehiculului.
(2)Pentru fiecare unitate tehnică separată sau componentă care nu este originală şi nu este produsă în conformitate cu tipul omologat, se completează, de către constructor, un certificat de conformitate, al cărui model este prezentat în anexa IV partea B. Acest certificat nu este necesar pentru unităţile tehnice separate sau componentele originale.
(3)În cazul în care unitatea tehnică separată sau componenta care urmează să fie omologată îşi îndeplineşte funcţia sau prezintă o caracteristică specifică numai împreună cu alte componente ale vehiculului, iar, din acest motiv, respectarea uneia sau mai multor cerinţe poate fi verificată numai când unitatea tehnică separată sau componenta care urmează să fie omologată funcţionează împreună cu alte componente ale vehiculului, indiferent dacă acestea sunt reale sau simulate, domeniul de aplicare a omologării unităţii tehnice separate sau a componentei respective trebuie restrâns în consecinţă. În acest caz, certificatul de omologare de tip pentru o unitate tehnică separată sau pentru o componentă trebuie să menţioneze eventualele restricţii privind utilizarea şi eventualele instrucţiuni de montare. La omologarea de tip a vehiculului se verifică respectarea acestor restricţii şi cerinţe.
(4)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2), titularul unei omologări pentru o unitate tehnică separată sau pentru o componentă care a fost acordată în conformitate cu articolul 4 are obligaţia de a aplica pe fiecare astfel de unitate tehnică separată sau componentă produsă în conformitate cu tipul omologat marca sa de fabrică sau marca sa comercială, o declaraţie privind tipul şi, dacă directiva specială cuprinde dispoziţii în acest sens, marca de omologare de tip menţionată la articolul 8. În acest din urmă caz, titularul nu trebuie să completeze certificatul menţionat la alineatul (2).
(5)Titularul unui certificat de omologare de tip pentru o unitate tehnică separată sau pentru o componentă care, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), conţine restricţii privind utilizarea trebuie să furnizeze informaţii detaliate referitoare la aceste restricţii şi să furnizeze instrucţiuni de montare, dacă este cazul, împreună cu fiecare unitate tehnică separată sau componentă produsă.
(6)Titularul unui certificat de omologare de tip pentru o unitate tehnică separată a unui echipament care nu este original, emis pentru un tip de vehicul sau mai multe tipuri de vehicule, trebuie să furnizeze, pentru fiecare astfel de unitate, informaţii detaliate care să permită identificarea vehiculelor respective.
Art. 8
(1)Orice vehicul produs în conformitate cu tipul care a fost omologat poartă o marcă de omologare de tip realizată în conformitate cu secţiunea 1, secţiunea 3 şi secţiunea 4 a numărului de omologare de tip, prevăzut la anexa V, partea A.
(2)Orice unitate tehnică separată şi orice componentă produse în conformitate cu tipul care a fost omologat includ, dacă directiva specială relevantă prevede astfel, o marcă de omologare de tip care trebuie să respecte cerinţele din anexa V partea B. Numărul de omologare de tip menţionat la anexa V partea B punctul 1.2 este compus în conformitate cu secţiunea 4 a numărului de omologare de tip prevăzut la anexa V partea A.
Informaţiile pe care le cuprinde marca de omologare de tip pot fi completate cu informaţii suplimentare care permit identificarea anumitor caracteristici specifice unităţii tehnice separate sau componentei respective. Aceste informaţii suplimentare sunt specificate, dacă este cazul, în directivele speciale privind aceste unităţi tehnice separate sau componente.
Art. 9
(1)Constructorul este răspunzător pentru fabricarea fiecărui vehicul sau a fiecărui sistem, unităţi tehnice separate sau componente în conformitate cu tipul omologat. Încetarea definitivă a fabricării sau orice modificare a informaţiilor conţinute în documentul informativ trebuie notificate de titularul omologării de tip autorităţilor competente din statul membru care a emis omologarea de tip respectivă.
(2)Dacă autorităţile competente din statul membru menţionate la alineatul (1) consideră că o modificare de acest tip nu presupune nici o modificare a certificatului de omologare de tip existent sau întocmirea unui nou certificat de omologare de tip, acestea informează constructorul în consecinţă.
(3)Dacă autorităţile competente din statul membru menţionate la alineatul (1) confirmă că o modificare a informaţiilor menţionate în documentul informativ justifică noi verificări sau noi teste, acestea informează constructorul în consecinţă şi realizează aceste teste. În cazul în care verificările sau testele presupun modificări ale certificatului de omologare de tip existent sau întocmirea unui nou certificat, autorităţile informează autorităţile competente din celelalte state membre în conformitate cu articolul 6.
(4)Dacă detaliile care apar în documentul informativ pentru omologarea vehiculului au fost modificate, constructorul transmite autorităţii de omologare paginile revizuite, indicând în mod clar natura modificării şi data emiterii noului document. Numărul de referinţă din documentul informativ trebuie schimbat numai în cazul în care modificările aduse documentului informativ necesită modificarea uneia sau mai multor menţiuni din certificatul de conformitate menţionat la anexa IV (cu excepţia punctelor 19.1 şi 45-51, inclusiv).
(5)Dacă un certificat de omologare de tip nu mai este valabil datorită încetării definitive a fabricaţiei tipului de vehicul care a fost omologat sau a sistemului sau a unităţii tehnice separate sau a componentei care a fost omologată, autorităţile competente din statul membru care a efectuat această omologare informează, în termen de o lună, autorităţile competente din celelalte state membre.
Art. 10
(1)Dacă statul membru care a efectuat omologarea de tip constată că vehiculele, sistemele, unităţile tehnice separate sau componentele nu sunt conforme cu tipul omologat, ia măsurile necesare pentru a asigura din nou conformitatea producţiei oricăruia din produsele care au fost omologate. Autorităţile competente din statul membru respectiv informează autorităţile din celelalte state membre cu privire la măsurile luate, care, dacă este cazul, pot ajunge până la retragerea omologării de tip.
(2)Dacă un stat membru constată că vehiculele, sistemele, unităţile tehnice separate sau componentele nu sunt conforme cu tipul omologat, acesta poate solicita statului membru care a efectuat omologarea de tip să verifice neregulile constatate. Statul membru care a efectuat omologarea de tip realizează verificarea necesară în termen de şase luni de la data primirii acestei cereri. Dacă se constată o nerespectare a conformităţii, autorităţile competente din statul membru care a efectuat omologarea de tip iau măsurile prevăzute la alineatul (1).
(3)Autorităţile competente din statele membre se informează reciproc, în termen de o lună, cu privire la retragerea oricărei omologări de tip acordate şi la motivele pentru adoptarea acestei măsuri.
(4)Dacă statul membru care a acordat omologarea de tip contestă nerespectarea conformităţii care i-a fost notificată, statul membru în cauză depune toate eforturile pentru rezolvarea situaţiei. Comisia este informată şi, dacă este necesar, realizează consultări adecvate în vederea găsirii unei soluţii.
Art. 11
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate recunoaşte echivalenţa dintre condiţiile sau dispoziţiile privind omologarea de tip a vehiculelor, sistemelor, unităţilor tehnice separate şi componentelor stabilite în prezenta directivă împreună cu directivele speciale şi procedurile stabilite de reglementările internaţionale sau de reglementările ţărilor terţe în cadrul acordurilor multilaterale sau al acordurilor bilaterale încheiate între Comunitate şi ţări terţe.
Art. 12
Dacă un stat membru constată că anumite vehicule, sisteme, unităţi tehnice separate şi componente constituie un pericol pentru siguranţa rutieră, deşi aparţin tipului omologat, acesta poate, pentru o perioadă maximă de şase luni, să interzică pe teritoriul său vânzarea, introducerea în circulaţie şi utilizarea acestora. Statul membru în cauză informează imediat celelalte state membre şi Comisia, menţionând motivele deciziei sale.
Art. 13
Orice decizie referitoare la refuzul sau retragerea omologării de tip, interzicerea vânzării sau utilizării unui vehicul, a unei unităţi tehnice separate sau a unei componente, luată ca urmare a dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea prezentei directive, menţionează în mod detaliat motivele care stau la baza ei. Această decizie se notifică părţii interesate, care este informată, în acelaşi timp, şi cu privire la mijloacele de remediere disponibile în conformitate cu legislaţia în vigoare în statele membre, precum şi cu privire la termenele prevăzute pentru exercitarea acestor mijloace de remediere.
Art. 14
(1)Statele membre notifică Comisiei şi celorlalte state membre denumirea şi adresa:
a)autorităţilor de omologare de tip şi, dacă este cazul, domeniile de care răspund autorităţile respective;
b)serviciilor tehnice pe care ele le-au autorizat, specificând pentru ce proceduri de testare a fost autorizat fiecare dintre aceste servicii. Serviciile notificate trebuie să satisfacă normele armonizate privind funcţionarea laboratoarelor de încercări (EN 45001), respectând următoarele dispoziţii:
(i)un constructor nu poate fi autorizat ca serviciu tehnic decât în cazul în care directiva specială stipulează în mod expres aceasta;
(ii)în sensul prezentei directive, nu se consideră un fapt excepţional ca un serviciu tehnic să utilizeze echipamente dintr-o sursă externă, cu condiţia obţinerii acordului autorităţii de omologare.
(2)Se consideră că un serviciu notificat satisface normele armonizate, însă, dacă este cazul, Comisia poate cere statelor membre să furnizeze dovezi în acest sens.
Serviciile ţărilor terţe pot fi notificate ca servicii tehnice autorizate doar în cadrul acordurilor bilaterale sau al acordurilor multilaterale încheiate între Comisie şi ţările terţe.