Titlul viii - DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL VIII:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Art. 61: Dispoziţii tranzitorii referitoare la articolul 36
Danemarca poate permite instituţiilor sale de credit ipotecar organizate ca societăţi cooperative sau fonduri înainte de 1 ianuarie 1990 şi transformate în societăţi anonime să includă în continuare angajamentele solidare ale membrilor sau ale debitorilor menţionaţi la articolul 36 alineatul (1), ale căror creanţe sunt tratate ca şi angajamentele solidare, în fondurile proprii, sub rezerva următoarelor limite:
a)baza de calcul a părţii din angajamentele solidare ale debitorilor o constituie totalul elementelor menţionate la articolul 34 alineatul (2) punctele (1) şi (2), minus elementele prevăzute la articolul 34 alineatul (2) punctele (9), (10) şi (11);
b)baza de calcul la 1 ianuarie 1991 sau, dacă se face transformarea la o dată ulterioară, baza de calcul de la data transformării, constituie baza de calcul maximă. Baza de calcul nu trebuie să depăşească niciodată baza de calcul maximă;
c)de la 1 ianuarie 1997, baza de calcul maximă se reduce cu jumătate din sumele rezultate din orice nouă emisiune de capital, în maniera definită la articolul 34 alineatul (2) punctul (1), efectuată după acea dată şi
d)suma maximă a angajamentelor solidare ale debitorilor ce urmează a fi incluse în fondurile proprii nu trebuie să depăşească niciodată:
- 50% în 1991 şi 1992;
- 45% în 1993 şi 1994;
- 40% în 1995 şi 1996;
- 35% în 1997;
- 30% în 1998;
- 20% în 1999;
- 10% în 2000 şi
- 0 % după data de 1 ianuarie 2001, din baza de calcul.
Art. 62: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 43
(1)Până la data de 31 decembrie 2006, autorităţile competente din statele membre pot autoriza instituţiile de credit de pe teritoriul lor să aplice o ponderare a riscurilor de 50 % la împrumuturile garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele lor, prin ipotecarea spaţiilor pentru birouri sau a spaţiilor comerciale multifuncţionale situate pe teritoriul statelor membre care permit ponderarea de 50 %, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
(i)ponderarea riscului de 50 % se aplică acelei părţi a împrumutului care nu depăşeşte limita calculată în conformitate cu dispoziţiile de la litera (a) sau (b):
a)50 % din valoarea de piaţă a proprietăţii respective.
Valoarea de piaţă a proprietăţii respective trebuie calculată de către doi evaluatori independenţi, care fac în mod independent evaluarea bunului, în momentul acordării împrumutului. Împrumutul trebuie să se bazeze pe cea mai scăzută dintre cele două evaluări.
Proprietatea respectivă trebuie evaluată cel puţin o dată pe an de către un evaluator. Pentru împrumuturile care nu depăşesc 1 milion EUR şi 5 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit, proprietatea trebuie reevaluată cel puţin la fiecare trei ani de către un evaluator;
b)50 % din valoarea de piaţă a proprietăţii sau 60 % din valoarea ipotecară, în funcţie de care dintre acestea este mai mică, în acele state membre care prevăd criterii riguroase pentru evaluarea valorii ipotecare, prin acte cu putere de lege sau norme administrative.
Valoarea ipotecară înseamnă valoarea proprietăţii, determinată de un evaluator care iniţiază o evaluare prudentă a valorii comerciale a bunului, evaluare care ţine seama de caracteristicile de folosinţă îndelungată a bunului respectiv, condiţiile normale şi locale de piaţă, utilizarea curentă şi alte utilizări pe care le-ar putea avea proprietatea. Elementele speculative nu se iau în considerare la evaluarea valorii ipotecare. Valoarea ipotecară trebuie dovedită cu documente, într-o manieră transparentă şi fără echivoc.
Cel puţin o dată la fiecare trei ani sau în cazul în care piaţa scade cu mai mult de 10 %, valoarea ipotecară şi în special ipotezele luate în calcul în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei în cauză vor fi reevaluate.
Atât la litera (a), cât şi la litera (b), "valoare de piaţă" reprezintă preţul la care proprietatea respectivă ar putea fi vândută printr-un contract privat între un vânzător şi un cumpărător independent la data evaluării, plecându-se de la premisa că s-a făcut publică comercializarea proprietăţii respective, că piaţa permite o vânzare corectă şi că este disponibilă o perioadă normală de negociere, avându-se în vedere natura proprietăţii;
(ii)ponderarea riscului de 100 % se aplică acelei părţi a împrumutului care depăşeşte limitele prevăzute la litera (i);
(iii)proprietatea trebuie să fie utilizată sau dată cu chirie de către proprietar.
Primul paragraf nu împiedică autorităţile competente dintr-un stat membru, care aplică o ponderare mai mare a riscului pe teritoriul său, să permită, în condiţiile definite anterior, ca ponderarea riscului de 50 % să se aplice acestui tip de împrumut pe teritoriul statelor membre care autorizează ponderarea riscului de 50 %.
Autorităţile competente din statele membre pot permite instituţiilor lor de credit să aplice o ponderare a riscului de 50 % împrumuturilor nerambursate la 21 iulie 2000, cu condiţia îndeplinirii termenilor din prezentul alineat. În această situaţie, proprietatea va fi evaluată pe baza criteriilor de evaluare prevăzute mai sus până la 21 iulie 2003.
În ceea ce priveşte împrumuturile acordate înainte de 31 decembrie 2006, ponderarea riscului de 50 % se aplică până la data scadenţei acestora, în cazul în care instituţia de credit este obligată să respecte termenii contractuali.
Până la data de 31 decembrie 2006, autorităţile competente din statul membru pot de asemenea autoriza instituţiile lor de credit să aplice o ponderare a riscului de 50 % acelei părţi a împrumuturilor care sunt garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor respective, cu acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu Legea privind societăţile imobiliare din 1991 aplicabilă în Finlanda sau în conformitate cu legislaţia echivalentă ulterioară, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor impuse în prezentul alineat.
Statele membre informează Comisia în legătură cu modul în care aplică dispoziţiile prezentului alineat.
(2)Statele membre pot aplica o ponderare a riscului de 50 % la tranzacţiile de închiriere de bunuri imobiliare încheiate înainte de 31 decembrie 2006 şi care se referă la active cu destinaţie comercială situate în ţara unde se află sediul central şi care sunt reglementate de dispoziţiile legale în temeiul cărora locatorul îşi păstrează proprietatea deplină a bunului dat cu chirie până în momentul în care locatarul îşi exercită opţiunea de a cumpăra. Statele membre trebuie să informeze Comisia în legătură cu modul în care aplică dispoziţiile prezentului alineat.
(3)Articolul 43 alineatul (3) nu aduce atingere recunoaşterii de către autorităţile competente a acordurilor bilaterale de novaţie încheiate în legătură cu următoarele state:
- Belgia, înainte de 23 aprilie 1996;
- Danemarca, înainte de 1 iunie 1996;
- Germania, înainte de 30 octombrie 1996;
- Grecia, înainte de 27 martie 1997;
- Spania, înainte de 7 ianuarie 1997;
- Franţa, înainte de 30 mai 1996;
- Irlanda, înainte de 27 iunie 1996;
- Italia, înainte de 30 iulie 1996;
- Luxemburg, înainte de 29 mai 1996;
- Ţările de Jos, înainte de 1 iulie 1996;
- Austria, înainte de 30 decembrie 1996;
- Portugalia, înainte de 15 ianuarie 1997;
- Finlanda, înainte de 21 august 1996;
- Suedia, înainte de 1 iunie 1996 şi
- Regatul Unit, înainte de 30 aprilie 1996.
Art. 63: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 47
(1)O instituţie de credit, a cărei rată minimă nu a atins încă nivelul de 8 % indicat la articolul 47 alineatul (1) până la data de 1 ianuarie 1991, trebuie să se apropie treptat de acel nivel, în etape succesive. Instituţia de credit respectivă nu trebuie să permită ratei să scadă sub nivelul la care se ajunsese înainte de atingerea obiectivului respectiv. Orice fluctuaţie trebuie să aibă caracter temporar, iar autorităţile competente trebuie să fie informate în legătură cu cauzele unei astfel de fluctuaţii.
(2)Într-un termen care nu va depăşi cinci ani de la data de 1 ianuarie 1993, statele membre pot stabili o ponderare de 10 % pentru obligaţiunile definite la articolul 22 alineatul (4) din Directiva 85/611/CEE şi o pot menţine pentru instituţiile de credit în cazul şi în măsura în care consideră acest lucru necesar, pentru a evita producerea unor perturbări de proporţii în funcţionarea pieţelor lor. Astfel de excepţii se raportează Comisiei.
(3)Într-un termen care nu va depăşi şapte ani de la data de 1 ianuarie 1993, articolul 47 alineatul (1) nu se aplică Băncii Agricole a Greciei. Totuşi, Banca Agricolă a Greciei trebuie să se aproprie de nivelurile prevăzute la articolul 47 alineatul (1) în stadii succesive, pe baza metodelor descrise la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 64: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 49
(1)În cazul în care, la data de 5 februarie 1993, o instituţie de credit şi-a asumat deja o expunere sau expuneri care depăşesc fie limita aplicabilă marilor riscuri, fie limita aplicabilă cumulului marilor riscuri, prevăzută la articolul 49, autorităţile competente solicită instituţiei de credit în cauză să adopte măsuri pentru a reduce expunerile respective la limitele prevăzute la articolul 49.
(2)Procesul menit să aducă expunerea sau expunerile la nivelul autorizat este conceput, adoptat, pus în aplicare şi încheiat în termenul pe care autorităţile competente îl consideră conform cu principiile gestionării sănătoase şi concurenţei loiale. Autorităţile competente aduc la cunoştinţa Comisiei şi a Comitetului bancar consultativ calendarul procesului general adoptat.
(3)O instituţie de credit nu poate lua nici o măsură care să determine creşterea expunerilor la care se face referire la alineatul (1) peste nivelul înregistrat la 5 februarie 1993.
(4)Termenul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) expiră la 31 decembrie 2001. Expunerile cu o scadenţă mai mare, pentru care instituţia creditoare trebuie să respecte clauzele contractuale, pot fi menţinute până la data scadenţei.
(5)Până la data de 31 decembrie 1998, statele membre pot majora limita prevăzută la articolul 49 alineatul (1) la 40 %, iar limita prevăzută la articolul 49 alineatul (2) la 30 %. În aceste cazuri şi sub rezerva alineatelor (1)-(4), termenul limită pentru aducerea expunerilor existente la sfârşitul acestei perioade la nivelul prevăzut la articolul 49 expiră la 31 decembrie 2001.
(6)În cazul instituţiilor de credit ale căror fonduri proprii nu depăşesc 7 milioane EUR, dar exclusiv în cazul acestor instituţii, statele membre pot prelungi termenul stabilit la alineatul (5) cu cinci ani. Statele membre care recurg la opţiunea prevăzută în prezentul alineat trebuie să adopte măsuri pentru a împiedica denaturarea normelor privind concurenţa şi informează în acest sens Comisia şi Comitetul bancar consultativ.
(7)În cazurile prevăzute la alineatele (5) şi (6), o expunere poate fi considerată semnificativă dacă este egală cu sau depăşeşte 15 % din fondurile proprii.
(8)Până la data de 31 decembrie 2001 statele membre pot înlocui frecvenţa de notificare a expunerilor semnificative, prevăzută la articolul 48 alineatul (2) liniuţa a doua, cu o frecvenţă de cel puţin două ori pe an.
(9)Statele membre pot excepta, total sau parţial, de la aplicarea articolului 49 alineatele (1), (2) şi (3) expunerile asumate de o instituţie de credit ce constau în împrumuturi ipotecare de tipul celor definite la articolul 62 alineatul (1) încheiate înainte de 1 ianuarie 2002, precum şi tranzacţiile de închirieri de bunuri imobiliare, definite la articolul 6 2 alineatul (2), încheiate înainte de 1 ianuarie 2002, în ambele cazuri până la 50 % din valoarea bunului imobiliar respectiv.
Acelaşi tratament se aplică şi împrumuturilor garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu Legea societăţilor imobiliare din 1991 aplicabilă în Finlanda sau în conformitate cu legislaţia ulterioară echivalentă, care sunt similare împrumuturilor ipotecare la care se face referire la primul paragraf.
Art. 65: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 51
Instituţiile de credit care, la data 1 ianuarie 1993, depăşeau limitele prevăzute la articolul 51 alineatele (1) şi (2) trebuie să se conformeze cu acestea până la data de 1 ianuarie 2003.
Art. 66: Informarea Comisiei
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor acte cu putere de lege şi acte administrative pe care le adoptă în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Art. 67: Directive abrogate
(1)Directivele 73/183/CEE, 77/780/CEE, 89/299/CEE, 89/646/CEE, 89/647/CEE, 92/30/CEE şi 92/121/CEE, modificate de directivele menţionate la Anexa V, partea A, se abrogă prin prezenta, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele limită stabilite pentru transpunerea directivelor menţionate în Anexa V, partea B.
(2)Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din Anexa VI.
Art. 68: Punerea în aplicare
Prezenta directivă intră în vigoare în a 20-a zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.