Art. 64. - Art. 64: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 49 - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 64: Dispoziţii tranzitorii privind articolul 49
(1)În cazul în care, la data de 5 februarie 1993, o instituţie de credit şi-a asumat deja o expunere sau expuneri care depăşesc fie limita aplicabilă marilor riscuri, fie limita aplicabilă cumulului marilor riscuri, prevăzută la articolul 49, autorităţile competente solicită instituţiei de credit în cauză să adopte măsuri pentru a reduce expunerile respective la limitele prevăzute la articolul 49.
(2)Procesul menit să aducă expunerea sau expunerile la nivelul autorizat este conceput, adoptat, pus în aplicare şi încheiat în termenul pe care autorităţile competente îl consideră conform cu principiile gestionării sănătoase şi concurenţei loiale. Autorităţile competente aduc la cunoştinţa Comisiei şi a Comitetului bancar consultativ calendarul procesului general adoptat.
(3)O instituţie de credit nu poate lua nici o măsură care să determine creşterea expunerilor la care se face referire la alineatul (1) peste nivelul înregistrat la 5 februarie 1993.
(4)Termenul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) expiră la 31 decembrie 2001. Expunerile cu o scadenţă mai mare, pentru care instituţia creditoare trebuie să respecte clauzele contractuale, pot fi menţinute până la data scadenţei.
(5)Până la data de 31 decembrie 1998, statele membre pot majora limita prevăzută la articolul 49 alineatul (1) la 40 %, iar limita prevăzută la articolul 49 alineatul (2) la 30 %. În aceste cazuri şi sub rezerva alineatelor (1)-(4), termenul limită pentru aducerea expunerilor existente la sfârşitul acestei perioade la nivelul prevăzut la articolul 49 expiră la 31 decembrie 2001.
(6)În cazul instituţiilor de credit ale căror fonduri proprii nu depăşesc 7 milioane EUR, dar exclusiv în cazul acestor instituţii, statele membre pot prelungi termenul stabilit la alineatul (5) cu cinci ani. Statele membre care recurg la opţiunea prevăzută în prezentul alineat trebuie să adopte măsuri pentru a împiedica denaturarea normelor privind concurenţa şi informează în acest sens Comisia şi Comitetul bancar consultativ.
(7)În cazurile prevăzute la alineatele (5) şi (6), o expunere poate fi considerată semnificativă dacă este egală cu sau depăşeşte 15 % din fondurile proprii.
(8)Până la data de 31 decembrie 2001 statele membre pot înlocui frecvenţa de notificare a expunerilor semnificative, prevăzută la articolul 48 alineatul (2) liniuţa a doua, cu o frecvenţă de cel puţin două ori pe an.
(9)Statele membre pot excepta, total sau parţial, de la aplicarea articolului 49 alineatele (1), (2) şi (3) expunerile asumate de o instituţie de credit ce constau în împrumuturi ipotecare de tipul celor definite la articolul 62 alineatul (1) încheiate înainte de 1 ianuarie 2002, precum şi tranzacţiile de închirieri de bunuri imobiliare, definite la articolul 6 2 alineatul (2), încheiate înainte de 1 ianuarie 2002, în ambele cazuri până la 50 % din valoarea bunului imobiliar respectiv.
Acelaşi tratament se aplică şi împrumuturilor garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu Legea societăţilor imobiliare din 1991 aplicabilă în Finlanda sau în conformitate cu legislaţia ulterioară echivalentă, care sunt similare împrumuturilor ipotecare la care se face referire la primul paragraf.