Titlul ii - CONDIŢII PRIVIND INIŢIEREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII INSTITUŢIILOR DE CREDIT - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL II:CONDIŢII PRIVIND INIŢIEREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Art. 4: Autorizarea
Statele membre solicită instituţiilor de credit să obţină autorizaţii înainte de începerea propriu-zisă a activităţilor acestora. Statele membre trebuie să stabilească cerinţele care condiţionează emiterea acestei autorizaţii, în conformitate cu articolele 5-9 şi să le comunice Comisiei şi Comitetului bancar consultativ.
Art. 5: Capitalul iniţial
(1)Fără a aduce atingere celorlalte condiţii generale prevăzute în legislaţia internă, autorităţile competente nu acordă autorizaţii dacă instituţiile de credit nu deţin fonduri proprii separate sau în cazurile în care capitalul iniţial este mai mic de 5 milioane EUR.
Statele membre pot decide ca instituţiile de credit care nu îndeplinesc cerinţele referitoare la fondurile proprii separate şi care funcţionau deja la 15 decembrie 1979 să îşi poată continua activitatea. Statele membre pot excepta aceste instituţii de credit de la îndeplinirea cerinţelor prevăzute la primul paragraf al articolului 6 alineatul (1).
(2)Cu toate acestea, statele membre pot acorda autorizaţia respectivă anumitor categorii de instituţii de credit al căror capital iniţial este inferior celui prevăzut la alineatul (1). În aceste situaţii:
a)capitalul iniţial nu poate fi mai mic de 1 milion EUR;
b)statele membre implicate trebuie să înştiinţeze Comisia în legătură cu motivele pentru care au recurs la opţiunea prevăzută la acest alineat;
c)în momentul în care lista prevăzută la articolul 11 este publicată, numele fiecărei instituţii de credit care nu deţine capitalul minim prevăzut la alineatul (1) va fi marcat în consecinţă.
(3)Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu pot scădea sub nivelul capitalului iniţial prevăzut la alineatele (1) şi (2), în momentul emiterii autorizaţiei.
(4)Statele membre pot decide ca instituţiile de credit care funcţionau deja la 1 ianuarie 1993, ale căror fonduri proprii nu ating nivelurile prevăzute pentru capitalul iniţial la alineatele (1) şi (2), să îşi poată continua activitatea. În acest caz, fondurile lor proprii nu pot scădea sub nivelul maxim atins începând cu data de 22 decembrie 1989.
(5)În cazul în care controlul asupra unei instituţii de credit care se încadrează în categoria prevăzută la alineatul (4) este preluat de către o persoană fizică sau juridică, alta decât cea care deţinea anterior controlul instituţiei în cauză, fondurile proprii ale instituţiei respective trebuie să atingă cel puţin nivelul prevăzut pentru capitalul iniţial la alineatele (1) şi (2).
(6)În anumite situaţii specifice şi cu consimţământul autorităţilor competente, în cazul în care două sau mai multe instituţii de credit din categoria prevăzută la alineatul (4) fuzionează, fondurile proprii ale instituţiei rezultate din fuziune nu pot fi inferioare fondurilor proprii totale ale instituţiilor care au fuzionat, atât timp cât nivelurile corespunzătoare prevăzute la alineatele (1) şi (2) nu au fost atinse.
(7)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la alineatele (3), (4) şi (6), este necesară reducerea fondurilor proprii, autorităţile competente pot acorda unei instituţii de credit, în cazul în care împrejurările justifică o asemenea măsură, o perioadă limitată în care să rectifice situaţia respectivă sau să îşi înceteze activitatea.
Art. 6: Organismele de conducere şi sediul central al instituţiilor de credit
(1)Autorităţile competente acordă autorizaţia instituţiilor de credit numai în momentul în care există cel puţin două persoane care gestionează în mod efectiv activitatea instituţiei de credit respective.
Mai mult decât atât, autorităţile respective nu acordă autorizaţia dacă aceste persoane nu au o bună reputaţie sau dacă nu au suficientă experienţă pentru a avea astfel de responsabilităţi.
(2)Fiecare stat membru solicită următoarele:
- orice instituţie de credit care este persoană juridică şi care, în conformitate cu legislaţia internă, are un sediu social, trebuie să îşi aibă sediul central în acelaşi stat membru în care se află sediul social;
- orice instituţie de credit trebuie să îşi aibă sediul central în statul membru care i-a eliberat autorizaţia şi în care îşi desfăşoară de fapt activitatea.
Art. 7: Acţionari şi membri
(1)Autorităţile competente nu eliberează autorizaţii privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit înainte de a primi informaţii atât cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, cât şi cu privire la valoarea participaţiilor acestora.
În sensul definiţiei participaţiei calificate în contextul prezentului articol, trebuie luate în consideraţie drepturile de vot la care se face referire la articolul 7 din Directiva 88/627/CEE a Consiliului (1).
(1)Directiva 88/627/CEE a Consiliului din data de 12 decembrie 1988 privind informaţiile care trebuie publicate când o participaţie majoră la o societate cotată la bursă este achiziţionată sau vândută (JO L 348, 17.12.1988, p. 62).
(2)Autorităţile competente refuză să acorde o autorizaţie în cazul în care, având în vedere necesitatea de a asigura gestionarea sănătoasă şi prudenţială a unei instituţii de credit, acestea nu sunt satisfăcute de calitatea acţionarilor sau membrilor menţionaţi anterior.
(3)În situaţia în care există legături strânse între instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau juridice, autorităţile competente acordă autorizaţia numai dacă legăturile respective nu împiedică exercitarea propriu-zisă a funcţiilor lor de supraveghere.
Autorităţile competente refuză să elibereze autorizaţia în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe, cărora li se supun una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit respectivă are legături strânse, sau dificultăţile survenite în punerea în aplicare a acestora, împiedică exercitarea propriu-zisă a funcţiilor lor de supraveghere.
Autorităţile competente solicită instituţiilor de credit să le ofere informaţiile necesare pentru a supraveghea permanent respectarea condiţiilor menţionate la acest alineat.
Art. 8: Programul de activităţi şi structura organizatorică
Statele membre prevăd ca solicitările de autorizare să fie însoţite de un program de activităţi care să specifice, în special, tipul activităţilor preconizate şi structura organizatorică a instituţiei respective.
Art. 9: Cerinţe economice
Statele membre pot să nu prevadă ca solicitarea de autorizare să fie analizată în raport cu cerinţele economice de pe piaţă.
Art. 10: Refuzul autorizaţiei
Motivele pentru care se refuză acordarea unei autorizaţii trebuie aduse la cunoştinţa solicitantului în termen de şase luni de la primirea solicitării respective sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de şase luni de la trimiterea de către solicitant a informaţiilor necesare pentru luarea deciziei. În orice caz, decizia se ia în termen de 12 luni de la primirea cererii.
Art. 11: Notificarea autorizaţiei la Comisie
Fiecare autorizaţie emisă trebuie adusă la cunoştinţa Comisiei. Fiecare instituţie de credit este înscrisă pe o listă pe care Comisia trebuie să o publice în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, şi pe care trebuie să o actualizeze periodic.
Art. 12: Consultarea prealabilă cu autorităţile competente din alte state membre
Autorizarea unei instituţii de credit trebuie să facă obiectul unei consultări prealabile a autorităţilor competente din celălalt stat membru dacă această instituţie este:
- filiala unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru;
- filiala unei întreprinderi-mamă a unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru sau
- controlată de aceleaşi persoane, fizice sau juridice, care controlează o instituţie de credit autorizată în alt stat membru.
Art. 13: Sucursalele instituţiilor de credit autorizate în alt stat membru
Statele membre gazdă pot să nu solicite autorizarea sau capital de dotare pentru sucursalele instituţiilor de credit autorizate în alte state membre. Acest sucursale pot fi constituite şi supravegheate în conformitate cu articolul 17 alineatul (20) punctele (1)-(6), precum şi cu articolele 22 şi 26.
Art. 14: Retragerea autorizaţiei
(1)Autorităţile competente pot retrage autorizaţia unei instituţii de credit numai în următoarele situaţii:
a)instituţia de credit nu utilizează autorizaţia respectivă timp de 12 luni, renunţă în mod expres la aceasta sau încetează să mai exercite o activitate o perioadă mai mare de 6 luni, dacă statul membru respectiv nu prevede că în astfel de situaţii autorizaţia îşi pierde valabilitatea;
b)instituţia de credit a obţinut autorizaţia respectivă prin declaraţii false sau prin alte mijloace neautorizate;
c)instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile în care i-a fost acordată autorizaţia;
d)instituţia de credit nu mai posedă fonduri proprii suficiente sau se consideră că nu îşi mai poate onora obligaţiile faţă de creditori şi, în special, nu mai prezintă garanţii pentru activele încredinţate ei;
e)instituţia de credit se încadrează într-una dintre situaţiile pentru care legislaţia internă prevede retragerea autorizaţiei.
(2)Orice retragere a unei autorizaţii trebuie justificată, iar persoanele respective trebuie informate în legătură cu aceasta; de asemenea, retragerea autorizaţiei trebuie adusă şi la cunoştinţa Comisiei.
Art. 15: Denumire
În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţiile de credit utilizează pe întreg teritoriul Comunităţii, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea termenilor "bancă", "casă de economii" sau alţi termeni utilizaţi în statele membre şi care denumesc instituţii bancare, aceeaşi denumire pe care o utilizează şi în statul membru unde se află sediul lor central. În cazul în care există pericolul unor confuzii, statul membru poate solicita, pentru clarificare, ca numele instituţiei respective să fie însoţit şi de anumite detalii explicative.
Art. 16: Participării calificate deţinute la o instituţie de credit
(1)Statele membre trebuie să solicite oricărei persoane fizice sau juridice care îşi propune să deţină, direct sau indirect, o participa-ţie calificată într-o instituţie de credit, ca mai întâi să informeze autorităţile competente în acest sens şi să le comunice nivelul participaţiei avut în vedere. Orice astfel de persoană trebuie de asemenea să informeze autorităţile competente în cazul în care doreşte să îşi majoreze participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului social deţinut de aceasta să ajungă sau să depăşească 20 %, 33 % sau 50 %, sau instituţia de credit să-i devină filială.
Fără a aduce atingere alineatului (2), autorităţile competente au la dispoziţie un termen de cel mult trei luni de la data notificării menţionată în primul paragraf pentru a se opune unui asemenea plan dacă, avându-se în vedere necesitatea asigurării unei gestionări sănătoase şi prudenţiale a instituţiei de credit, aceste autorităţi nu sunt satisfăcute de calitatea persoanei menţionate la primul paragraf. În cazul în care nu există o opoziţie la planul menţionat la primul paragraf, autorităţile pot stabili un termen limită pentru punerea sa în aplicare.
(2)În cazul în care persoana care dobândeşte participaţiile menţionate la alineatul (1) este o instituţie de credit autorizată în alt stat membru, întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru sau o persoană fizică sau juridică controlată de către o instituţie de credit autorizată în alt stat membru şi dacă, ca rezultat al achiziţiei respective, instituţia la care achizitorul îşi propune să deţină o participaţie devine o filială a achizitorului sau intră sub controlul acestuia, evaluarea achiziţiei respective trebuie să se facă sub rezerva consultărilor menţionate la articolul 12.
(3)Statele membre solicită oricărei persoane fizice sau juridice care îşi propune să vândă, direct sau indirect, participaţia calificată pe care o deţine la o instituţie de credit, să informeze mai întâi autorităţile competente, comunicându-le şi valoarea participaţiei pe care intenţionează să o vândă. În cazul în care deţinătorul intenţionează să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 33 % sau 50 %, sau astfel încât instituţia de credit să înceteze să mai fie filiala sa, acesta trebuie de asemenea să informeze mai întâi autorităţile competente.
(4)Instituţiile de credit comunică autorităţilor competente, de îndată ce dobândesc informaţii în acest sens, achiziţiile sau vânzările de participaţii la capitalul lor care fac ca participaţiile să depăşească sau să scadă sub pragurile stabilite la alineatele (1) şi (3).
De asemenea, instituţiile de credit trebuie ca, cel puţin o dată pe an, să aducă la cunoştinţa autorităţilor competente numele acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi volumul acestora, în conformitate cu, de exemplu, informaţiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acţionarilor şi membrilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societăţile cotate la bursă.
(5)Statele membre solicită ca, în cazul în care este posibil ca influenţa exercitată de persoanele menţionate la alineatul (1) să funcţioneze în detrimentul unei gestionări sănătoase şi prudenţi-ale a instituţiei de credit, autorităţile competente să adopte măsuri adecvate pentru încetarea situaţiei respective. Asemenea măsuri pot consta, de exemplu, în interdicţii, sancţiuni aplicate cadrelor de conducere sau suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acţiunilor deţinute de acţionarii sau membrii respectivi.
Se vor aplica măsuri similare şi în cazul persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligaţia de a oferi informaţii prealabile în acest sens, astfel cum este prevăzut la alineatul (1). În cazul în care se dobândeşte o participaţie în ciuda opoziţiei autorităţilor competente, statele membre, independent de sancţiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării dreptului de vot aferent, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.
(6)În sensul definiţiei participaţiei calificate şi a altor nivele de participaţii prevăzute în prezentul articol, se iau în considerare drepturile de vot menţionate la articolul 7 din Directiva 88/627/CEE.
Art. 17: Proceduri şi mecanisme de control intern
Autorităţile competente din statele membre de origine solicită ca fiecare instituţie de credit să dispună de proceduri administrative şi contabile optime şi de mecanisme de control intern adecvate.