Capitolul iii - CARTEA ALBASTRĂ A UE ŞI PROCEDURA - Directiva 1883/20-oct-2021 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 382L

În vigoare
Versiune de la: 28 Octombrie 2021
CAPITOLUL III:CARTEA ALBASTRĂ A UE ŞI PROCEDURA
Art. 9: Cartea albastră a UE
(1)În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 5 şi dacă nu există motive de respingere a cererii în temeiul articolului 7, acestuia i se eliberează o carte albastră a UE.
În cazul în care un stat membru eliberează permise de şedere pe teritoriul său, iar resortisantul unei ţări terţe îndeplineşte toate condiţiile de admisie prevăzute în prezenta directivă, statul membru respectiv îi eliberează acestuia viza necesară pentru obţinerea unei cărţi albastre a UE.
(2)Statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate a cărţii albastre a UE, care trebuie să fie de cel puţin 24 de luni. În cazul în care contractul de muncă al posesorului cărţii albastre a UE prevede o perioadă mai scurtă, cartea albastră a UE este valabilă cel puţin pentru durata contractului de muncă plus trei luni, dar nu mai mult decât perioada standard menţionată în prima teză. Cu toate acestea, în cazul în care perioada de valabilitate a documentului de călătorie al posesorului cărţii albastre a UE este mai scurtă decât perioada de valabilitate a cărţii albastre a UE care s-ar aplica în temeiul primei sau a celei de a doua teze, cartea albastră a UE este valabilă cel puţin pentru perioada de valabilitate a documentului de călătorie.
(3)Cartea albastră a UE se eliberează de către autorităţile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. În conformitate cu litera (a) punctul 12 din anexa la regulamentul respectiv, statele membre pot indica pe cartea albastră a UE condiţiile de acces pe piaţa forţei de muncă prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din prezenta directivă. Statele membre introduc menţiunea "carte albastră a UE" în spaţiul rezervat pentru rubrica "tip de permis" de pe permisul de şedere.
Statele membre pot furniza informaţii suplimentare referitoare la raportul de muncă al posesorului cărţii albastre a UE pe suport de hârtie sau pot stoca aceste date în formă electronică, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 şi cu litera (a) punctul 16 din anexa la respectivul regulament.
(4)În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE unui resortisant al unei ţări terţe căruia i-a acordat protecţie internaţională, acesta va înscrie următoarea menţiune pe cartea albastră a UE eliberată resortisantului ţării terţe, la rubrica "menţiuni": "protecţie internaţională acordată de [numele statului membru] la [data]". În cazul în care statul membru respectiv retrage protecţia internaţională de care beneficiază posesorul de carte albastră a UE, acesta eliberează, atunci când este cazul, o nouă carte albastră a UE care nu conţine menţiunea respectivă.
(5)În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE unui resortisant al unei ţări terţe care beneficiază de protecţie internaţională în alt stat membru, statul membru care a eliberat cartea albastră a UE înscrie următoarea menţiune pe cartea albastră a UE eliberată resortisantului ţării terţe vizat la rubrica "menţiuni": "protecţie internaţională acordată de [numele statului membru] la [data]".
Înainte de a înscrie menţiunea respectivă, statul membru notifică statului membru care urmează să fie indicat în menţiunea respectivă faptul că intenţionează să elibereze cartea albastră a UE şi solicită statului membru respectiv să confirme dacă posesorul cărţii albastre a UE beneficiază în continuare de protecţie internaţională. Statul membru care urmează să fie indicat în menţiune răspunde în termen de cel mult o lună de la primirea solicitării de informaţii. În cazul în care protecţia internaţională a fost retrasă printr-o decizie definitivă, statul membru care eliberează cartea albastră a UE nu înscrie menţiunea respectivă.
În cazul în care, în conformitate cu instrumentele internaţionale relevante sau cu dreptul intern, responsabilitatea pentru protecţia internaţională a posesorului de carte albastră a UE a fost transferată statului membru după ce acesta a eliberat o carte albastră a UE în conformitate cu primul paragraf, statul membru respectiv modifică menţiunea în mod corespunzător în termen de trei luni de la data transferului.
(6)În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE în baza unor competenţe profesionale superioare pentru ocupaţii care nu sunt enumerate în anexa I, statul membru care a eliberat cartea albastră a UE înscrie următoarea menţiune pe cartea albastră a UE respectivă la rubrica "menţiuni": ["Ocupaţie care nu este enumerată în anexa I"].
(7)În perioada sa de valabilitate, cartea albastră a UE conferă posesorului acesteia:
a)dreptul de intrare, de reintrare şi de şedere pe teritoriul statului membru care a eliberat cartea albastră a UE; şi
b)drepturile prevăzute în prezenta directivă.
Art. 10: Cereri de admisie
(1)Statele membre stabilesc dacă cererile pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE urmează a fi efectuate de către resortisantul din ţara terţă sau de către angajatorul acestuia. Ca alternativă, statele membre pot să permită depunerea cererii de către oricare dintre cele două părţi.
(2)O cerere pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE este luată în considerare şi analizată fie atunci când resortisantul respectiv îşi are reşedinţa în afara teritoriului statului membru în care doreşte să fie admis, fie atunci când acesta este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deţinând un permis de şedere valabil sau o viză de lungă şedere.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate accepta, în conformitate cu dreptul său intern, cererea pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE depusă de resortisantul unei ţări terţe care nu deţine un permis de şedere sau o viză de lungă şedere valabilă, însă se află în mod legal pe teritoriul acestuia.
Art. 11: Garanţii procedurale
(1)Autorităţile competente ale statului membru în cauză adoptă o decizie cu privire la cererea pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE şi notifică în scris solicitantul, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dreptul statului membru respectiv. Decizia respectivă se adoptă şi se notifică cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii complete.
În cazul în care angajatorul a fost recunoscut în conformitate cu articolul 13, decizia privind cererea pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE se adoptă şi se notifică cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.
(2)În cazul în care documentele prezentate sau informaţiile furnizate în sprijinul cererii sunt necorespunzătoare sau incomplete, autorităţile competente îi comunică solicitantului documentele sau informaţiile suplimentare care sunt necesare şi stabilesc un termen rezonabil pentru prezentarea sau furnizarea acestora. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autorităţi a documentelor sau a informaţiilor suplimentare necesare. În cazul în care documentele sau informaţiile suplimentare necesare nu au fost furnizate în termenul respectiv, cererea poate fi respinsă.
(3)Orice decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE, de retragere a unei cărţi albastre a UE sau de a refuza reînnoirea cărţii albastre a UE se notifică în scris resortisantului ţării terţe vizat şi, dacă este cazul, angajatorului acestuia, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dreptul intern relevant. În notificare se menţionează motivele deciziei şi autoritatea competentă la care poate fi depusă o contestaţie, precum şi termenul de depunere a contestaţiei. Statele membre prevăd o cale eficace de atac, în conformitate cu dreptul intern.
(4)Un solicitant poate depune o cerere de reînnoire înainte de expirarea cărţii albastre a UE. Statele membre pot stabili un termen maxim de 90 de zile înainte de data expirării cărţii albastre a UE pentru depunerea unei cereri de reînnoire.
(5)În cazul în care perioada de valabilitate a cărţii albastre a UE expiră în cursul procedurii de reînnoire, statele membre permit resortisantului unei ţări terţe să rămână pe teritoriul lor ca şi cum ar fi posesor al unei cărţi albastre a UE până când autorităţile competente iau o decizie cu privire la cererea de reînnoire.
(6)În cazul în care statele membre eliberează permise naţionale de şedere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea acordă posesorilor de carte albastră a UE aceleaşi garanţii procedurale ca cele prevăzute în cadrul sistemelor lor naţionale, în cazul în care acestea sunt mai favorabile decât cele prevăzute la alineatele (1)-(5).
Art. 12: Taxe
Statele membre pot solicita plata unor taxe de prelucrare a cererilor, în conformitate cu prezenta directivă. Nivelul taxelor impuse de un stat membru pentru prelucrarea cererilor nu este disproporţionat sau excesiv.
În cazul în care statele membre eliberează permise de şedere naţionale pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea nu impun solicitanţilor de carte albastră a UE taxe mai mari decât cele impuse solicitanţilor de permise naţionale.
Art. 13: Angajatori recunoscuţi
(1)Statele membre pot să prevadă proceduri de recunoaştere pentru angajatori în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative naţionale în scopul unei proceduri simplificate pentru obţinerea unei cărţi albastre a UE.
În cazul în care un stat membru prevede astfel de proceduri de recunoaştere, acesta furnizează informaţii clare şi transparente angajatorilor în cauză referitoare la, printre altele, condiţiile şi criteriile de recunoaştere, perioada de valabilitate a recunoaşterii şi consecinţele nerespectării condiţiilor de recunoaştere, inclusiv posibilitatea de a retrage sau de a refuza reînnoirea recunoaşterii, precum şi sancţiunile care se aplică.
Procedurile de recunoaştere nu implică sarcini administrative sau costuri disproporţionate sau excesive pentru angajatori, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(2)Procedura simplificată include prelucrarea cererilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf. Solicitanţii sunt scutiţi de prezentarea sau furnizarea uneia sau mai multor dovezi prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) sau (e) sau la articolul 5 alineatul (7).
(3)Statele membre pot refuza recunoaşterea unui angajator în temeiul alineatului (1) în cazul în care a fost impusă o sancţiune angajatorului respectiv pentru:
a)angajarea de resortisanţi ai ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală în conformitate cu Directiva 2009/52/CE;
b)muncă nedeclarată sau angajare ilegală conform dreptului intern; sau
c)neîndeplinirea obligaţiilor legale în ceea ce priveşte securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condiţiile de lucru.
Orice decizie de a refuza recunoaşterea unui angajator ia în considerare circumstanţele specifice ale fiecărui caz, inclusiv timpul trecut de la impunerea sancţiunii, şi respectă principiul proporţionalităţii.
(4)Statele membre pot să refuze reînnoirea sau să decidă retragerea recunoaşterii unui angajator, în cazul în care angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive sau în cazul în care recunoaşterea a fost dobândită prin fraudă.
(5)În cazul în care statele membre eliberează permise naţionale de şedere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi instituie proceduri de recunoaştere pentru angajatori care facilitează eliberarea unor astfel de permise de şedere, acestea aplică aceleaşi proceduri de recunoaştere şi în cazul cererilor pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE, în cazul în care procedurile de recunoaştere pentru eliberarea unor astfel de permise sunt mai favorabile decât cele prevăzute la alineatele (1)-(4).
Art. 14: Sancţiuni împotriva angajatorilor
(1)Statele membre impun sancţiuni împotriva angajatorilor care nu şi-au respectat obligaţiile în temeiul prezentei directive. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre prevăd măsuri pentru prevenirea eventualelor abuzuri faţă de prevederile prezentei directive. Măsurile respective includ monitorizarea, evaluarea şi, dacă este cazul, inspecţii în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative naţionale.