Directiva 1500/14-mai-2024 privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalităţii de tratament şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă şi de ocupare a forţei de muncă şi de modificare a Directivelor 2006/54/CE şi 2010/41/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 29 Mai 2024

Dată act: 14-mai-2024

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Egalitatea şi nediscriminarea sunt recunoscute ca valori esenţiale ale Uniunii la articolele 2 şi 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). La articolele 8 şi 10 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) este prevăzut că, în toate activităţile sale, Uniunea promovează egalitatea între femei şi bărbaţi şi combate discriminarea pe criterii de sex. La articolele 21 şi 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este protejat dreptul la nediscriminare şi dreptul la egalitate între femei şi bărbaţi. Uniunea a adoptat deja mai multe directive de combatere a discriminării.

(2)Prezenta directivă vizează stabilirea unor cerinţe minime pentru funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii de tratament (denumite în continuare "organisme de promovare a egalităţii"), cu scopul de a îmbunătăţi eficacitatea acestora şi de a le garanta independenţa, consolidând aplicarea principiului egalităţii de tratament, astfel cum rezultă din Directivele 2006/54/CE (³) şi 2010/41/UE (⁴) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(5)Curtea de Justiţie a hotărât, de asemenea, că domeniul de aplicare al principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei nu poate fi restrâns la interzicerea discriminării pe baza faptului că o persoană este de un sex sau altul. Având în vedere scopul său şi natura drepturilor pe care urmăreşte să le apere, acest principiu se aplică în egală măsură discriminărilor care îşi au originea în schimbarea sexului (⁵).

(⁵)Hotărârea Curţii de Justiţie din 30 aprilie 1996, P/S şi Consiliul comitatului Cornwall, C-13/94, ECLI:EU:C:1996:170; Hotărârea Curţii de Justiţie din 7 ianuarie 2004, K.B./National Health Service Pensions Agency şi Secretary of State for Health, C-117/01, ECLI:EU:C:2004:7; Hotărârea Curţii de Justiţie din 27 aprilie 2006, Sarah Margaret Richards/Secretary of State for Work and Pensions, C-423/04, ECLI:EU:C:2006:256; şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 26 iunie 2018, M.B/Secretary of State for Work and Pensions, C-451/16, ECLI:EU:C:2018:492.

(6)Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE impun statelor membre să desemneze unul sau mai multe organisme însărcinate să promoveze egalitatea de tratament, inclusiv prin analizarea, monitorizarea şi sprijinirea egalităţii de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe criteriile prevăzute de directivele respective. Directivele respective prevăd că statele membre trebuie să se asigure că printre competenţele organismelor respective se numără acordarea de asistenţă independentă victimelor, desfăşurarea de studii independente privind discriminarea, publicarea de rapoarte independente şi formularea de recomandări în orice problemă legată de o astfel de discriminare. De asemenea, acestea impun statelor membre să se asigure că printre sarcinile acestor organisme se numără schimbul de informaţii cu organismele europene din domeniu, cum ar fi Institutul European pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

(7)Directivele 2000/43/CE (⁶) şi 2004/113/CE (⁷) ale Consiliului prevăd, de asemenea, desemnarea unor organisme pentru promovarea, analiza, monitorizarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe criteriile prevăzute de directiva respectivă.

(9)Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE acordă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte structura şi funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii. În consecinţă, există diferenţe semnificative între organismele de promovare a egalităţii din statele membre, în ceea ce priveşte mandatul, competenţele, structura, resursele şi funcţionarea lor operaţională. Ca urmare, aşadar, protecţia împotriva discriminării diferă de la un stat membru la altul.

(10)Pentru a asigura faptul că organismele de promovare a egalităţii pot contribui în mod eficace la asigurarea respectării Directivelor 2006/54/CE şi 2010/41/UE prin promovarea egalităţii de tratament, prevenirea discriminării şi acordarea de asistenţă în ceea ce priveşte accesul la justiţie tuturor persoanelor şi grupurilor discriminate în întreaga Uniune, este necesar să fie stabilite standarde minime pentru funcţionarea acestor organisme. Standardele minime prevăzute în prezenta directivă ţin seama de Recomandarea (UE) 2018/951 a Comisiei (⁸), bazându-se pe unele dintre dispoziţiile sale şi pe abordarea recomandată în aceasta. Acestea se bazează, de asemenea, pe alte instrumente relevante, cum ar fi Recomandarea de politică generală nr. 2 revizuită privind organismele de promovare a egalităţii adoptată de Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei şi Principiile de la Paris referitoare la statutul instituţiilor naţionale pentru promovarea şi protejarea drepturilor omului, adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite, care sunt aplicabile instituţiilor naţionale din domeniul drepturilor omului.

(11)Aceleaşi standarde minime pentru funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii în ceea ce priveşte aspectele reglementate de Directiva 79/7/CEE a Consiliului (⁹), Directiva 2000/43/CE, Directiva 2000/78/CE a Consiliului (¹⁰) şi Directiva 2004/113/CE sunt prevăzute în Directiva (UE) 2024/1499 a Consiliului (¹¹).

(¹¹)Directiva (UE) 2024/1499 a Consiliului din 7 mai 2024 privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalităţii în domeniul egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, în domeniul egalităţii de tratament în materie de încadrare în muncă şi de ocupare a forţei de muncă între persoane, indiferent de religie sau convingeri, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală şi în domeniul egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în materie de securitate socială şi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii şi de modificare a Directivelor 2000/43/CE şi 2004/113/CE (JO L, 29.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1499/oj).

(13)Prezenta directivă se aplică organismelor de promovare a egalităţii atunci când abordează discriminarea care intră sub incidenţa Directivei (UE) 2019/1158 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²) în virtutea trimiterii de la articolul 15 din directiva respectivă la articolul 20 din Directiva 2006/54/CE, care este înlocuit prin prezenta directivă.

(14)Directiva (UE) 2023/970 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹³) ar trebui să fie considerată lex specialis faţă de Directiva 2006/54/CE numai în ceea ce priveşte aspectele reglementate în aceasta. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor mai specifice referitoare la organismele de promovare a egalităţii prevăzute în Directiva (UE) 2023/970.

(15)Atunci când promovează egalitatea de tratament, previn discriminarea, colectează date privind discriminarea şi le acordă asistenţă victimelor în conformitate cu prezenta directivă, este important ca organismele de promovare a egalităţii să acorde o atenţie deosebită discriminării intersecţionale, care este înţeleasă ca discriminare pe criterii de sex în combinaţie cu orice alte criterii de discriminare prevăzute de Directiva 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE sau 2004/113/CE.

(16)Statele membre ar trebui să desemneze unul sau mai multe organisme care să exercite competenţele prevăzute în prezenta directivă. Statele membre pot distribui competenţele între mai multe organisme de promovare a egalităţii, de exemplu încredinţând unui organism sarcinile de a preveni discriminarea, de a promova egalitatea de tratament şi de a acorda asistenţă victimelor discriminării, iar unui alt organism funcţii decizionale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenţei inspectoratelor de muncă sau a altor organisme de aplicare a legii şi nici autonomiei şi rolului partenerilor sociali.

(17)Organismele de promovare a egalităţii îşi pot îndeplini efectiv rolul numai dacă sunt în măsură să acţioneze în deplină independenţă, fără a fi supuse vreunei influenţe externe. În acest scop, statele membre ar trebui să adopte o serie de măsuri care să contribuie la independenţa organismelor de promovare a egalităţii. Organismele de promovare a egalităţii care exercită competenţele prevăzute în prezenta directivă pot face parte dintr-un minister sau dintr-o altă entitate organizaţională, cu condiţia să existe garanţiile necesare pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor lor independent de influenţa politică, financiară, religioasă sau de orice altă influenţă. În special, atunci când îşi îndeplinesc sarcinile şi îşi exercită competenţele, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să îşi păstreze independenţa în raport cu orice influenţă externă, directă sau indirectă, nesolicitând şi neprimind instrucţiuni de la nicio persoană. În concordanţă cu obiectivele prezentei directive şi în limitele cadrului juridic aplicabil, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să îşi poată gestiona propriile resurse financiare şi alte resurse, inclusiv prin selectarea şi gestionarea propriului personal, şi să îşi poată stabili propriile priorităţi. Membrii personalului care deţin o funcţie de decizie sau de conducere, permanentă sau temporară, cum ar fi directorul sau directorul adjunct al organismului de promovare a egalităţii şi, după caz, membrii consiliului de conducere, ar trebui să fie independenţi, calificaţi pentru funcţia lor şi selectaţi printr-un proces transparent. Transparenţa în respectivul proces poate fi asigurată, de exemplu, prin publicarea anunţurilor de posturi vacante.

(18)Statele membre ar trebui să se asigure că structura internă a organismelor de promovare a egalităţii, cum ar fi organizarea şi procedurile interne, permite exercitarea independentă şi, după caz, imparţială a diferitelor lor competenţe, prin stabilirea unor garanţii adecvate în cazul în care organismele de promovare a egalităţii au sarcini potenţial contradictorii, în special atunci când unele dintre aceste sarcini se axează pe sprijinirea victimelor. Organismele de promovare a egalităţii ar trebui, în special, să acţioneze în mod imparţial atunci când desfăşoară o anchetă sau când evaluează un caz, mai ales atunci când organismul de promovare a egalităţii deţine competenţe decizionale obligatorii.

(20)Prin intermediul procedurilor bugetare naţionale, statele membre ar trebui să se asigure că organismele de promovare a egalităţii primesc resurse suficiente, inclusiv personal calificat, spaţii şi infrastructuri adecvate pentru a-şi îndeplini fiecare dintre atribuţii în mod eficace, într-un termen rezonabil sau în termenele stabilite de dreptul intern. Primirea unor astfel de resurse este esenţială pentru funcţionarea eficace a organismelor de promovare a egalităţii şi pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. Atunci când organismelor de promovare a egalităţii le sunt atribuite noi competenţe, este important ca statele membre să se asigure că resursele financiare şi de altă natură ale organismelor respective continuă să le permită să îşi îndeplinească sarcinile şi să îşi exercite competenţele în mod efectiv.

(21)Este important ca alocarea resurselor financiare să rămână stabilă, să fie planificată pe o bază multianuală şi să le permită organismelor de promovare a egalităţii să acopere costuri care pot fi dificil de anticipat, cum ar fi în cazul creşterii numărului de plângeri, a cheltuielilor de judecată şi a utilizării sistemelor automatizate. Este esenţial să se acorde atenţie oportunităţilor şi riscurilor prezentate de utilizarea sistemelor automatizate, inclusiv a inteligenţei artificiale. În special, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să dispună de resursele umane şi tehnice adecvate. Resursele respective ar trebui, în special, să permită organismelor de promovare a egalităţii să utilizeze sisteme automatizate în activitatea pe care o desfăşoară, pe de o parte, şi să evalueze conformitatea sistemelor respective cu normele privind nediscriminarea, pe de altă parte. În cazul în care organismul de promovare a egalităţii face parte dintr-un organism cu mandat multiplu, ar trebui să fie asigurate resursele necesare pentru îndeplinirea mandatului său privind promovarea egalităţii.

(22)Organismelor de promovare a egalităţii le revine, alături de alţi actori, precum partenerii sociali şi organizaţiile societăţii civile, un rol esenţial în prevenirea discriminării şi în promovarea egalităţii. Pentru a aborda aspectele structurale ale discriminării şi pentru a contribui la schimbările sociale, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să aibă competenţa de a desfăşura activităţi de prevenire a discriminării pe baza criteriilor şi în domeniile prevăzute de Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE şi de promovare a egalităţii de tratament. Astfel de activităţi pot include schimbul de bune practici, măsuri de acţiune pozitivă şi integrarea egalităţii în practicile curente ale entităţilor publice şi private, precum şi furnizarea de formare, informaţii, consiliere, orientare şi sprijin relevante pentru acestea. De asemenea, este esenţial ca organismele de promovare a egalităţii să comunice cu părţile interesate relevante şi să se implice în dezbateri publice.

(23)Pe lângă prevenţie, o sarcină centrală care revine organismelor de promovare a egalităţii este aceea de a oferi asistenţă victimelor discriminării. Victimele ar trebui înţelese ca incluzând toate persoanele care consideră că s-au confruntat cu discriminarea, astfel cum se menţionează la articolul 4 din Directiva 2006/54/CE sau la articolul 4 din Directiva 2010/41/UE, indiferent, de exemplu, de statutul lor socioeconomic, de opiniile lor politice, de vârstă, de sănătate, de naţionalitate, de statutul de rezident, de limbă, de culoare, de nivelul de competenţe scris-citit, de gen, de identitate de gen, de exprimare a genului sau de caracteristici sexuale. Orice persoană poate fi victima unei discriminări pe criterii de sex şi ar trebui să beneficieze de asistenţă din partea organismelor de promovare a egalităţii încă dintr-un stadiu incipient, indiferent dacă discriminarea a fost constatată sau nu. O astfel de asistenţă ar trebui să includă întotdeauna cel puţin furnizarea unor informaţii esenţiale autorilor plângerilor, inclusiv informaţii care să indice dacă plângerea va fi clasată sau dacă există temei pentru a-i da curs, cu excepţia cazului în care plângerea a fost formulată în mod anonim. Statele membre sunt responsabile de stabilirea modalităţilor prin care organismul de promovare a egalităţii informează autorii plângerilor, cum ar fi calendarul procedurii sau garanţiile procedurale împotriva plângerilor repetitive sau abuzive.

(24)Pentru a se asigura că toate victimele pot depune plângeri, ar trebui să existe diferite moduri prin care să se poată depune plângeri. În conformitate cu Recomandarea (UE) 2018/951, plângerile ar trebui să poată fi depuse într-o limbă aleasă de autorul plângerii care se foloseşte în mod curent în statul membru în care se află organismul de promovare a egalităţii. Pentru a remedia una dintre cauzele subraportării, şi anume teama de represalii, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să informeze victimele cu privire la normele de confidenţialitate aplicabile.

(25)Pentru a oferi posibilitatea unei soluţionări extrajudiciare rapide şi accesibile din punctul de vedere al costurilor a litigiilor, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea ca părţile să solicite o soluţionare alternativă a litigiilor, oferită chiar de organismul de promovare a egalităţii sau de o altă entitate competentă existentă. La selectarea unei alte entităţi competente, este important să fie luate în considerare entităţile înfiinţate pe o bază durabilă şi să se garanteze faptul că persoana sau persoanele responsabile de procesul de soluţionare sunt independente, imparţiale şi deţin expertiza necesară. Este mai probabil ca soluţionarea extrajudiciară a litigiilor să producă rezultate pozitive atunci când aceasta se realizează cu acordul părţilor. Posibilitatea de a solicita consultanţă independentă sau de a fi reprezentate sau asistate de o terţă parte, cum ar fi partenerii sociali, poate fi, de asemenea, utilă părţilor, în orice etapă a soluţionării alternative a litigiului lor. În absenţa unei hotărâri de soluţionare a litigiului, de exemplu în cazul în care rezultatul soluţionării litigiului este respins de una dintre părţi, părţile nu ar trebui să fie împiedicate să acţioneze în cadrul procedurilor judiciare. Statele membre ar trebui să definească modalităţile procedurii de soluţionare alternativă a litigiilor în conformitate cu dreptul intern şi cu practicile naţionale.

(27)Pentru a constata dacă a avut loc o discriminare, este esenţial să existe probe, care nu se află, de multe ori, în posesia victimei. Prin urmare, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să aibă acces la informaţiile necesare pentru a constata dacă a avut loc o discriminare şi pentru a coopera cu alte organisme competente, printre care se pot număra serviciile publice relevante, cum ar fi inspectoratele de muncă sau inspectoratele şcolare şi partenerii sociali. Statele membre ar trebui să stabilească un cadru adecvat pentru exercitarea competenţei respective, în conformitate cu normele de drept intern şi procedurile naţionale. Statele membre pot încredinţa efectuarea de anchete unui alt organism competent, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale. Pentru a evita duplicarea procedurilor, respectivul organism competent ar trebui să furnizeze organismului de promovare a egalităţii, la cererea acestuia, informaţii cu privire la rezultatele anchetei atunci când procedura este finalizată.

(28)Organismele de promovare a egalităţii ar trebui să poată să consemneze modul în care au evaluat plângerea pe baza probelor colectate. Statele membre ar trebui să stabilească natura juridică a acestei evaluări, care poate fi un aviz fără caracter obligatoriu sau o decizie cu caracter obligatoriu. Ambele ar trebui să precizeze motivele evaluării şi să includă, după caz, măsuri de remediere a oricărei încălcări a principiului egalităţii de tratament şi de prevenire a unor viitoare încălcări, ţinând seama totodată de natura diferită a avizelor şi a deciziilor. Pentru a garanta eficacitatea activităţii organismelor de promovare a egalităţii, statele membre ar trebui să adopte mecanisme adecvate pentru monitorizarea măsurilor adoptate în urma avizelor şi pentru executarea deciziilor.

(30)Organismele de promovare a egalităţii ar trebui să aibă dreptul de a acţiona în cadrul procedurilor judiciare pentru a contribui la asigurarea respectării principiului egalităţii de tratament prevăzut în Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE. Astfel de proceduri judiciare se pot desfăşura în instanţe sau în faţa unor organisme echivalente care se ocupă de aspecte legate de egalitatea de tratament şi de discriminare, în conformitate cu dreptul intern şi cu practicile naţionale. Dreptul intern şi practicile naţionale privind admisibilitatea acţiunilor, în special orice condiţie privind interesul legitim, nu pot fi aplicate într-un mod care poate submina eficacitatea dreptului de a acţiona al organismelor de promovare a egalităţii. Se preconizează că competenţele de desfăşurare a anchetelor şi de luare a deciziilor şi dreptul de a acţiona în cadrul procedurilor judiciare, conferite organismelor de promovare a egalităţii în temeiul prezentei directive, vor facilita punerea în practică a dispoziţiilor actuale ale Directivei 2006/54/CE privind sarcina probei şi ale Directivelor 2006/54/CE şi 2010/41/UE privind apărarea drepturilor. În condiţiile prevăzute în prezenta directivă, organismele de promovare a egalităţii vor putea constata fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute la articolul 19 din Directiva 2006/54/CE. Prin urmare, sprijinul oferit de organismele de promovare a egalităţii în temeiul prezentei directive va facilita accesul victimelor la justiţie. Ar trebui să fie posibil ca organismele de promovare a egalităţii să poată selecta cazurile în care decid să acţioneze în instanţă, astfel încât să contribuie la interpretarea şi aplicarea corespunzătoare a legislaţiei privind egalitatea de tratament.

(31)Atunci când au competenţa de a lua decizii cu caracter obligatoriu, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să fie împuternicite să acţioneze ca parte în procedurile privind executarea sau controlul judiciar al deciziilor respective. Organismele de promovare a egalităţii ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să prezinte observaţii în faţa instanţelor, de exemplu prin furnizarea avizului lor de specialitate, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale.

(32)Dreptul organismelor de promovare a egalităţii de a acţiona în cadrul procedurilor judiciare poate lua diferite forme în diferitele cadre juridice naţionale. Prin urmare, statele membre ar trebui să aleagă, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale, una sau mai multe forme de acţiune pentru organismele de promovare a egalităţii, printre are aceea de a acţiona în numele uneia sau mai multor victime sau în sprijinul uneia sau mai multor victime ori de a iniţia proceduri judiciare în nume propriu.

(33)Organismele de promovare a egalităţii ar trebui să poată acţiona în numele sau în sprijinul victimelor, acolo unde este cazul cu aprobarea acestora, facilitând-le acestora accesul la justiţie atunci când barierele procedurale şi financiare sau teama de victimizare adesea descurajează victimele. Atunci când organismele de promovare a egalităţii acţionează în numele uneia sau mai multor victime, acestea reprezintă victimele în faţa instanţei. Atunci când organismele de promovare a egalităţii acţionează în sprijinul uneia sau mai multor victime, acestea participă la procedurile judiciare iniţiate de victime pentru a sprijini cererea acestora.

(34)Unele cazuri de discriminare sunt dificil de combătut deoarece nu există plângeri depuse. În hotărârea pronunţată în cauza C-54/07 (¹⁴), care a fost introdusă de un organism de promovare a egalităţii în nume propriu, Curtea de Justiţie a confirmat că discriminarea poate fi constatată chiar şi în absenţa unei victime identificate. Prin urmare, pentru a combate discriminarea în interes public, statele membre ar trebui să poată prevedea ca organismele de promovare a egalităţii să poată acţiona în nume propriu în anumite cazuri de discriminare, de exemplu din cauza frecvenţei sau a gravităţii cazurilor sau a necesităţii de clarificare juridică, fiecare dintre acestea putând implica faptul că discriminarea este de natură structurală sau sistematică. Statele membre ar trebui să poată prevedea, în conformitate cu dreptul intern şi cu practicile naţionale, ca astfel de cazuri de discriminare să necesite o persoană sau o entitate identificată în calitate de persoană chemată în judecată.

(35)Pentru a asigura respectarea drepturilor individuale, statele membre ar trebui să încadreze competenţele organismelor de promovare a egalităţii cu garanţii procedurale adecvate, asigurându-se că dreptul la confidenţialitate şi principiile generale de drept, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la control judiciar al deciziilor obligatorii, sunt protejate în mod corespunzător, inclusiv în cazul în care organismul de promovare a egalităţii acţionează în calitate de parte sau în numele unei părţi în cadrul procedurilor judiciare. Statele membre pot, de exemplu, să ofere confidenţialitate martorilor şi avertizorilor ca o modalitate importantă de a încuraja raportarea cazurilor de discriminare.

(36)Dispoziţiile prezentei directive privind dreptul organismelor de promovare a egalităţii de a acţiona în cadrul procedurilor judiciare nu modifică drepturile victimelor sau ale asociaţiilor, ale organizaţiilor sau ale altor entităţi juridice ce asigură respectarea drepturilor victimelor, care, în conformitate cu criteriile prevăzute de dreptul intern, au un interes legitim să asigure respectarea Directivelor 2006/54/CE şi 2010/41/UE, astfel cum se prevede în directivele respective, inclusiv atunci când respectivele victime, asociaţii, organizaţii sau alte entităţi juridice au întreprins orice procedură judiciară sau administrativă sau ambele.

(37)Pentru ca activitatea organismelor de promovare a egalităţii să fie eficace, trebuie ca grupurile expuse riscului de discriminare să aibă acces deplin la serviciile lor. În cel de al doilea sondaj privind minorităţile şi discriminarea în Uniunea Europeană realizat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, 71 % dintre membrii grupurilor minoritare etnice sau de imigranţi au declarat că nu cunosc nicio organizaţie care oferă sprijin sau consiliere victimelor discriminării. Pentru a sprijini accesul la serviciile organismelor de promovare a egalităţii, este esenţial ca statele membre să se asigure că cetăţenii îşi cunosc drepturile şi că sunt la curent cu existenţa organismelor de promovare a egalităţii şi cu serviciile oferite de acestea. Acest lucru este deosebit de important pentru grupurile defavorizate şi pentru grupurile al căror acces la aceste informaţii poate fi împiedicat, de exemplu din cauza statutului lor economic precar sau pe criterii de vârstă, dizabilitate, nivel de competenţe scris-citit, naţionalitate sau statut de rezident sau din cauză că nu au acces la instrumente online.

(38)Ar trebui să fie garantat accesul egal pentru toţi la serviciile şi la publicaţiile organismelor de promovare a egalităţii. În acest scop, ar trebui să fie identificate şi înlăturate eventualele obstacole în calea accesului la serviciile oferite de organismele de promovare a egalităţii. Serviciile ar trebui să fie gratuite pentru autorii plângerilor. De asemenea, fără a aduce atingere autonomiei autorităţilor regionale şi locale, statele membre ar trebui să se asigure că serviciile organismelor de promovare a egalităţii sunt disponibile pentru toate victimele potenţiale de pe teritoriul lor, de exemplu prin înfiinţarea unor birouri locale, inclusiv a unor birouri mobile, utilizarea instrumentelor de comunicare, organizarea de campanii locale, cooperarea cu delegaţii locali sau cu organizaţiile societăţii civile sau prin intermediul furnizorilor de servicii contractaţi.

(39)Pentru a garanta accesul persoanelor cu dizabilităţi la toate serviciile şi activităţile organismelor de promovare a egalităţii, este necesar să se asigure accesibilitatea, în conformitate cu cerinţele prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵), şi să se asigure amenajări corespunzătoare în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la 13 decembrie 2006. Prin urmare, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să asigure accesibilitatea fizică şi digitală prin prevenirea şi înlăturarea barierelor cu care se pot confrunta persoanele cu dizabilităţi în ceea ce priveşte accesul la serviciile şi informaţiile organismelor de promovare a egalităţii şi să ofere amenajări corespunzătoare, efectuând modificările şi ajustările necesare şi adecvate, dacă este necesar, în anumite cazuri.

(40)Crearea condiţiilor pentru ca organismele de promovare a egalităţii să se coordoneze şi să coopereze în mod regulat la diferite niveluri, pe termen lung, este esenţială pentru învăţarea reciprocă, pentru coerenţă şi pentru consecvenţă şi poate extinde raza de acţiune şi impactul activităţii lor. Organismele de promovare a egalităţii ar trebui să coopereze, în cadrul domeniilor lor de competenţă respective, cu alte organisme de promovare a egalităţii din acelaşi stat membru şi cu entităţi publice şi private de la nivel local, regional, naţional, al Uniunii şi internaţional, cum ar fi reţelele organismelor de promovare a egalităţii la nivelul Uniunii, organizaţiile societăţii civile, autorităţile de protecţie a datelor, partenerii sociali, inspectoratele de muncă şi inspectoratele şcolare, organismele de aplicare a legii, agenţiile responsabile la nivel naţional pentru apărarea drepturilor omului, institutele naţionale de statistică, autorităţile care gestionează fondurile Uniunii, punctele naţionale de contact pentru romi, organismele de protecţie a consumatorilor şi mecanismele naţionale independente de promovare, protecţie şi monitorizare a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

(41)Organismele de promovare a egalităţii nu îşi pot îndeplini rolul de experţi în materie de egalitate de tratament şi nici nu pot contribui la integrarea perspectivei de gen, dacă nu sunt consultate suficient de devreme în cursul procesului de elaborare a politicilor cu privire la aspecte legate de drepturile şi obligaţiile care decurg din Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri pentru a asigura o astfel de consultare în timp util şi ar trebui, atunci când acestea consideră necesar, să le permită acestora să formuleze recomandări şi să le publice în timp util pentru a putea fi luate în considerare.

(42)Datele privind egalitatea sunt esenţiale pentru sporirea gradului de informare, sensibilizarea populaţiei, cuantificarea discriminării, identificarea tendinţelor de-a lungul timpului, dovedirea existenţei discriminării, evaluarea punerii în aplicare a legislaţiei privind egalitatea, demonstrarea necesităţii unor măsuri de acţiune pozitivă şi contribuirea la elaborarea de politici bazate pe date concrete. Organismele de promovare a egalităţii pot contribui la elaborarea de date privind egalitatea în aceste scopuri, de exemplu prin organizarea de mese rotunde care să reunească toate entităţile relevante. De asemenea, organismele de promovare a egalităţii ar trebui să colecteze şi să analizeze date privind propriile activităţi, să poată efectua studii şi, în conformitate cu dreptul intern, să poată accesa şi utiliza statistici cu privire la drepturile şi obligaţiile care decurg din Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE. Datele cu caracter personal colectate de organismul de promovare a egalităţii ar trebui să fie anonimizate sau, dacă acest lucru nu este posibil, pseudonimizate.

(45)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a obligaţiilor de raportare ale statelor membre în ceea ce priveşte funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii desemnate în temeiul prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare care să îi permită să stabilească o listă de indicatori relevanţi, pe baza cărora ar trebui să fie colectate datele. Astfel de indicatori nu ar trebui să fie utilizaţi în scopul ierarhizării sau al emiterii de recomandări specifice adresate unui anumit stat membru. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶).

(47)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organismele de promovare a egalităţii în temeiul prezentei directive ar trebui să se efectueze în deplină conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷). Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile organismelor de promovare a egalităţii sunt prevăzute în mod clar în legislaţie, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. Organismele de promovare a egalităţii ar trebui să prelucreze date cu caracter personal numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate ar trebui să fie informate cu privire la drepturile pe care le au în calitate de persoane vizate, inclusiv cu privire la căile de atac de care dispun la nivel naţional.

(48)În cazul în care îndeplinirea sarcinilor organismelor de promovare a egalităţii necesită prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că dreptul intern respectă esenţa dreptului la protecţia datelor şi prevede măsuri adecvate şi specifice pentru protejarea drepturilor fundamentale şi a intereselor persoanei vizate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2016/679. Aceste măsuri de protecţie ar trebui să includă, de exemplu, politici şi măsuri interne care să asigure reducerea la minimum a datelor, inclusiv prin anonimizarea datelor cu caracter personal, acolo unde este posibil, să aplice pseudonimizarea şi criptarea datelor cu caracter personal, să prevină accesul neautorizat la datele cu caracter personal şi transmiterea neautorizată a acestor date şi prin intermediul cărora să se asigure că datele cu caracter personal nu sunt prelucrate mai mult timp decât este necesar pentru scopurile în care sunt prelucrate.

(50)Prezenta directivă urmăreşte să asigure funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii în conformitate cu anumite standarde minime, în vederea îmbunătăţirii eficacităţii acestora şi a garantării independenţei acestora, astfel încât să consolideze aplicarea principiului egalităţii de tratament. Întrucât obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vederea amploarea sau efectele acţiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă, care se limitează la stabilirea unor standarde minime, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(51)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸) şi a emis un aviz la 2 februarie 2023 (¹⁹),

Art. 1: Scop, obiect şi domeniu de aplicare

Art. 2: Desemnarea organismelor de promovare a egalităţii

Art. 3: Independenţă

(1)Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că organismele de promovare a egalităţii sunt independente şi nu sunt supuse niciunei influenţe externe şi că acestea nu solicită sau nu acceptă instrucţiuni din partea guvernului sau a vreunei alte entităţi publice sau private atunci când îşi îndeplinesc sarcinile şi îşi exercită competenţele. În concordanţă cu obiectivele prezentei directive şi în limitele cadrului juridic aplicabil, organismele de promovare a egalităţii sunt în măsură să îşi gestioneze propriile resurse financiare şi de altă natură şi să adopte propriile decizii în ceea ce priveşte structura lor internă, responsabilitatea, personalul şi aspectele organizatorice.

Art. 4: Resurse

În conformitate cu procedurile bugetare naţionale, statele membre se asigură că fiecare organism de promovare a egalităţii dispune de resursele umane, tehnice şi financiare necesare pentru a-şi îndeplini toate sarcinile şi pentru a-şi exercita toate competenţele în mod eficace, cu privire la criteriile şi în domeniile prevăzute de Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE, inclusiv în cazul în care organismele de promovare a egalităţii fac parte dintre organismele cu mandat multiplu.

Art. 5: Sensibilizare, prevenire şi promovare

(2)Statele membre se asigură că organismele de promovare a egalităţii sunt abilitate să desfăşoare activităţi de prevenire a discriminării şi de promovare a egalităţii de tratament, astfel cum rezultă din Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE. Astfel de activităţi pot include, printre altele, promovarea măsurilor de acţiune pozitivă şi a integrării egalităţii de gen în practicile curente ale entităţilor publice şi private, precum şi furnizarea de formare, consiliere şi sprijin relevante pentru acestea, implicarea în dezbateri publice, comunicarea cu părţile interesate relevante, inclusiv cu partenerii sociali, şi promovarea schimbului de bune practici. În desfăşurarea unor astfel de activităţi, organismele de promovare a egalităţii pot lua în considerare situaţii specifice de defavorizare care rezultă din discriminarea intersecţională, care este înţeleasă ca discriminare pe criterii de sex în combinaţie cu unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute de Directiva 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE sau 2004/113/CE.

Art. 6: Asistenţa acordată victimelor

(1)Statele membre se asigură că organismele de promovare a egalităţii sunt în măsură să ofere asistenţă victimelor, astfel cum se prevede la alineatele (2)-(4).

În sensul prezentei directive, "victime" înseamnă toate persoanele, indiferent, de exemplu, de statutul lor socioeconomic, de opiniile lor politice, de vârstă, de sănătate, de naţionalitate, de statutul de rezident, de limbă, de culoare, de nivelul de competenţe scris-citit, de gen, de identitate de gen, de exprimare a genului sau de caracteristici sexuale, care consideră că s-au confruntat cu discriminarea în sensul articolului 4 din Directiva 2006/54/CE sau al articolului 4 din Directiva 2010/41/UE.

(3)Organismele de promovare a egalităţii acordă asistenţă victimelor, oferindu-le, iniţial, informaţii referitoare la următoarele:

Art. 7: Soluţionarea alternativă a litigiilor

Organismele de promovare a egalităţii trebuie să poată fi în măsură să le ofere părţilor posibilitatea de obţine o soluţionare alternativă a litigiului lor. Această procedură poate fi condusă chiar de organismul de promovare a egalităţii sau de o altă entitate competentă în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale, caz în care organismul de promovare a egalităţii poate formula observaţii adresate entităţii respective. O astfel de soluţionare alternativă a litigiilor poate lua diferite forme, cum ar fi medierea sau concilierea, în conformitate cu dreptul intern şi cu practicile naţionale. În absenţa unei hotărâri de soluţionare a litigiului, părţile nu sunt împiedicate să îşi exercite dreptul de a se constitui parte în cadrul procedurilor judiciare. Statele membre asigură că există un termen de prescripţie suficient pentru a garanta că părţile într-un litigiu au acces la instanţă, de exemplu prin suspendarea termenului de prescripţie în perioada în care părţile se angajează într-o procedură de soluţionare alternativă a litigiilor.

Art. 8: Anchetele

(2)Statele membre prevăd un cadru pentru desfăşurarea anchetelor care să le permită organismelor de promovare a egalităţii să constate faptele. În special, acest cadru le oferă organismelor de promovare a egalităţii drepturi efective de acces la informaţiile şi documentele necesare pentru a constata dacă a avut loc o discriminare. Cadrul prevede, de asemenea, mecanisme adecvate care să le permită organismelor de promovare a egalităţii să coopereze cu organismele publice relevante în acest scop.

Art. 9: Avize şi decizii

Art. 10: Acţiuni în justiţie

(1)Statele membre se asigură că organismele de promovare a egalităţii au dreptul de a acţiona în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă şi administrativă referitoare la punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament prevăzut în Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE, astfel cum se prevede la alineatele (2)-(4) de la prezentul articol, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale privind admisibilitatea acţiunilor, inclusiv orice norme privind solicitarea aprobării victimei.

Art. 12: Accesul egal

Art. 13: Accesibilitatea şi amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilităţi

Art. 14: Cooperare

Statele membre se asigură că organismele de promovare a egalităţii dispun de mecanisme adecvate pentru a coopera, în cadrul domeniilor lor de competenţă respective, cu celelalte organisme de promovare a egalităţii din acelaşi stat membru şi cu entităţile publice şi private relevante, inclusiv cu inspectoratele de muncă, partenerii sociali şi organizaţii ale societăţii civile, la nivel naţional, regional şi local, precum şi la nivelul altor state membre, al Uniunii şi la nivel internaţional.

Art. 15: Consultare

Art. 16: Colectarea datelor şi accesul la datele privind egalitatea

(1)Statele membre se asigură că, în vederea elaborării rapoartelor menţionate la articolul 17 literele (b) şi (c), organismele de promovare a egalităţii colectează date privind activităţile pe care le desfăşoară.

(3)Statele membre se asigură că organismelor de promovare a egalităţii li se oferă acces la statisticile referitoare la drepturile şi obligaţiile care decurg din Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE, în conformitate cu dreptul intern, în cazul în care organismele de promovare a egalităţii consideră că astfel de statistici sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări globale a situaţiei privind discriminarea în statul membru şi pentru întocmirea rapoartelor menţionate la articolul 17 litera (c) din prezenta directivă.

(4)Statele membre permit organismelor de promovare a egalităţii să formuleze recomandări cu privire la datele care trebuie colectate în legătură cu drepturile şi obligaţiile care decurg din Directivele 2006/54/CE şi 2010/41/UE, adresate entităţilor publice şi private, inclusiv autorităţilor publice, partenerilor sociali, întreprinderilor şi organizaţiilor societăţii civile. Statele membre le pot permite, de asemenea, organismelor de promovare a egalităţii să joace un rol de coordonare în colectarea datelor privind egalitatea.

Art. 17: Rapoarte şi planificare strategică

Art. 18: Monitorizare şi raportare

(1)Până la 19 iunie 2026, Comisia stabileşte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă de indicatori comuni privind funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii desemnate în temeiul prezentei directive. Atunci când stabileşte indicatorii, Comisia poate solicita consiliere din partea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, a Institutului European pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi şi a reţelelor organismelor de promovare a egalităţii la nivelul Uniunii. Indicatorii se referă la resursele umane, tehnice şi financiare, funcţionarea independentă, accesibilitatea şi eficacitatea organismelor de promovare a egalităţii, precum şi la evoluţia mandatului lor, la competenţele sau la structura acestora, asigurând comparabilitatea, obiectivitatea şi fiabilitatea datelor colectate la nivel naţional. Indicatorii nu sunt utilizaţi în scopul ierarhizării sau al emiterii de recomandări specifice adresate unui anumit stat membru.

(3)Comisia elaborează un raport privind aplicarea şi efectele practice ale prezentei directive, pe baza informaţiilor menţionate la alineatul (2) şi a datelor relevante suplimentare colectate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii, în special de la organismele de promovare a egalităţii, de la reţele ale organismelor de promovare a egalităţii la nivelul Uniunii, cum ar fi Equinet, de la organizaţii ale societăţii civile sau de la alte părţi interesate, de către Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene şi de către Institutul European pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi. Raportul abordează funcţionarea independentă şi eficacitatea organismelor de promovare a egalităţii din statele membre pe baza indicatorilor stabiliţi în temeiul alineatului (1).

Art. 19: Dialogul privind funcţionarea organismelor de promovare a egalităţii

Art. 21: Prelucrarea datelor cu caracter personal

Art. 24: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 iunie 2026. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.