Capitolul ii - PROCEDURA UNICĂ DE SOLICITARE ŞI PERMISUL UNIC - Directiva 1233/24-apr-2024 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 30 Aprilie 2024
CAPITOLUL II:PROCEDURA UNICĂ DE SOLICITARE ŞI PERMISUL UNIC
Art. 4: Procedura unică de solicitare
(1)Solicitarea privind eliberarea, modificarea sau reînnoirea unui permis unic se prezintă în cadrul unei proceduri unice de solicitare. Statele membre stabilesc dacă solicitările de permis unic urmează a fi depuse de către resortisantul ţării terţe sau de către angajatorul acestuia. Ca alternativă, statele membre pot să permită depunerea solicitărilor de către oricare dintre cele două părţi.
(2)O solicitare de permis unic este luată în considerare şi analizată fie atunci când resortisantul respectiv al ţării terţe îşi are reşedinţa în afara teritoriului statului membru în care doreşte să fie admis, fie atunci când resortisantul respectiv al ţării terţe este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deţinând un permis de şedere valabil. Un stat membru poate de asemenea accepta, în conformitate cu legislaţia sa naţională, solicitările de permis unic depuse de alţi resortisanţi ai unor ţări terţe care sunt prezenţi în mod legal pe teritoriul său.
(3)Statele membre analizează solicitarea depusă în conformitate cu alineatul (1) şi adoptă o decizie de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic, dacă solicitantul îndeplineşte cerinţele prevăzute în legislaţia Uniunii sau în cea naţională. Decizia de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic constituie un act administrativ unic, care combină permisul de şedere şi permisul de muncă.
(4)Cu condiţia ca cerinţele prevăzute în legislaţia Uniunii sau în legislaţia naţională să fie îndeplinite şi în cazul în care un stat membru eliberează permise unice numai pe teritoriul său, respectivul stat membru trebuie să îi elibereze resortisantului ţării terţe viza necesară pentru a obţine un permis unic.
(5)Statele membre eliberează un permis unic, atunci când sunt întrunite condiţiile necesare, pentru resortisanţii ţărilor terţe care solicită admisia şi pentru resortisanţii ţărilor terţe deja admişi care solicită reînnoirea sau modificarea permisului lor de şedere după intrarea în vigoare a dispoziţiilor interne de punere în aplicare.
Art. 5: Autoritatea competentă
(1)Statele membre desemnează o autoritate competentă să primească solicitările şi să elibereze permisul unic.
(2)Autoritatea competentă adoptă o decizie privind solicitarea de permis unic cât mai rapid posibil şi, în orice caz, în termen de 90 de zile de la data depunerii unei solicitări complete.
Termenul menţionat la primul paragraf include verificarea situaţiei pe piaţa muncii atunci când o astfel de verificare se efectuează în legătură cu o solicitare individuală de permis unic.
În cazul în care nu este luată nicio decizie în termenul prevăzut la prezentul alineat, se aplică consecinţele juridice prevăzute de legislaţia naţională.
(3)Autoritatea competentă notifică în scris solicitantului decizia, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dispoziţiile corespunzătoare din legislaţia naţională. În cazul în care angajatorul resortisantului ţării terţe depune cererea, statele membre se asigură că angajatorul îl informează în timp util pe resortisantul ţării terţe cu privire la statutul cererii şi rezultatul acesteia.
(4)În cazul în care informaţiile sau documentele care susţin solicitarea sunt incomplete în conformitate cu criteriile specificate în legislaţia naţională, autoritatea competentă notifică în scris solicitantului informaţiile sau documentele suplimentare necesare şi stabileşte un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Termenul menţionat la alineatul (2) primul paragraf de la prezentul articol şi perioada suplimentară menţionată la articolul 8 alineatul (3) se suspendă până la primirea de către autoritatea competentă sau de către alte autorităţi relevante a informaţiilor suplimentare cerute. În cazul în care în această perioadă nu au fost furnizate informaţiile sau documentele suplimentare, autoritatea competentă poate respinge solicitarea.
Art. 6: Permisul unic
(1)Statele membre eliberează permisul unic pe baza modelului uniform prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 şi cu menţionarea informaţiilor legate de acordarea permisiunii de a ocupa un loc de muncă în conformitate cu punctele 12 şi 16 de la litera (a) din anexa la acest regulament.
Statele membre pot indica informaţii suplimentare legate de relaţia de muncă a resortisantului ţării terţe, precum denumirea şi adresa angajatorului, locul de muncă, tipul de muncă, programul de lucru şi remunerarea, în format de hârtie sau pot stoca aceste date în format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 şi la punctul 20 de la litera (a) din anexa la acest regulament. În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, fără a aduce atingere normelor privind protecţia datelor cu caracter personal, resortisantul ţării terţe căruia i se eliberează permisul unic are dreptul de a verifica datele cu caracter personal cuprinse în permisul de şedere şi, după caz, de a obţine corectarea sau ştergerea acestora.
(2)Atunci când eliberează permisul unic, statele membre nu eliberează niciun fel de permise suplimentare ca dovadă a autorizaţiei de acces la piaţa forţei de muncă.
Art. 7: Permise de şedere eliberate pentru alte scopuri decât cel de a ocupa un loc de muncă
(1)Atunci când eliberează permise de şedere pentru alte scopuri decât cel de a ocupa un loc de muncă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, statele membre menţionează informaţiile privind permisiunea de a ocupa un loc de muncă, indiferent de tipul de permis.
Statele membre pot indica informaţii suplimentare legate de relaţia de muncă a resortisantului ţării terţe, precum denumirea şi adresa angajatorului, locul de muncă, tipul de muncă, programul de lucru şi remunerarea în format de hârtie sau pot stoca aceste date în format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 şi la punctul 20 de la litera (a) din anexa la acesta. În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, resortisantul ţării terţe căruia i se eliberează permisul unic are dreptul de a verifica informaţiile suplimentare conţinute în permisul unic şi, după caz, de a obţine corectarea sau ştergerea informaţiilor respective.
(2)Atunci când eliberează permise de şedere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, statele membre nu eliberează niciun fel de permise suplimentare ca dovadă a autorizaţiei de acces la piaţa forţei de muncă.
Art. 8: Garanţii procedurale
(1)Decizia de respingere a unei solicitări privind eliberarea, modificarea sau reînnoirea unui permis unic sau decizia de retragere a unui permis unic pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia Uniunii sau de legislaţia naţională se motivează în mod corespunzător în cadrul unei notificări scrise.
(2)Decizia de respingere a unei solicitări privind eliberarea, modificarea sau reînnoirea permisului unic sau de retragere a acestuia ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului şi respectă principiul proporţionalităţii, în conformitate cu legislaţia Uniunii şi cu cea naţională. O astfel de decizie este atacabilă din punct de vedere juridic în statul membru în cauză, în conformitate cu legislaţia naţională. Notificarea scrisă menţionată la alineatul (1) indică instanţa sau autoritatea administrativă la care persoana vizată poate introduce o cale de atac şi termenul pentru exercitarea acesteia.
(3)Termenul pentru luarea unei decizii în temeiul articolului 5 alineatul (2) poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de 30 de zile, în circumstanţe excepţionale şi justificate corespunzător legate de complexitatea cererii, prin intermediul unei notificări sau al unei comunicări adresate solicitantului în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia naţională.
(4)Perioada menţionată la articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de 15 zile, în circumstanţe excepţionale şi justificate corespunzător.
Art. 9: Accesul la informaţii
Statele membre pun la dispoziţie, într-un mod uşor accesibil, şi furnizează la cerere, resortisantului ţării terţe şi viitorului angajator:
(a)informaţii corespunzătoare cu privire la toate documentele justificative necesare pentru depunerea unei solicitări şi, după caz, cu privire la taxele aplicabile;
(b)informaţii privind condiţiile de intrare şi de şedere, inclusiv drepturile, obligaţiile şi garanţiile procedurale, inclusiv accesul la justiţie, aplicabile resortisanţilor ţărilor terţe şi membrilor de familie ai acestora şi informaţii privind organizaţiile de lucrători în conformitate cu legislaţia naţională.
Art. 10: Taxe
Statele membre pot cere plata unor taxe pentru tratarea solicitărilor, în conformitate cu prezenta directivă. Cuantumul taxelor solicitate de un stat membru pentru prelucrarea cererilor nu este disproporţionat sau excesiv. Atunci când taxele pentru prelucrarea solicitărilor sunt plătite de angajator, angajatorul nu are dreptul să recupereze respectivele taxe de la resortisantul ţării terţe.
Art. 11: Drepturile acordate în temeiul permisului unic
(1)În cazul în care s-a eliberat un permis unic deţinătorul acestuia are, în perioada de valabilitate a respectivului permis, cel puţin următoarele drepturi:
a)dreptul de intrare şi de şedere pe teritoriul statului membru care eliberează permisul unic, cu condiţia ca deţinătorul să îndeplinească toate cerinţele de admisie în conformitate cu legislaţia naţională;
b)dreptul de acces liber la întreg teritoriul statului membru care eliberează permisul unic, în limitele prevăzute de legislaţia naţională;
c)dreptul de exercitare a unei anumite activităţi profesionale autorizate în baza permisului unic, în conformitate cu legislaţia naţională;
d)dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile pe care i le conferă permisul unic în temeiul prezentei directive, al altor acte din dreptul Uniunii sau al legislaţiei naţionale.
(2)Statele membre permit ca un deţinător de permis unic să îşi schimbe angajatorul. Statele membre pot supune dreptul unui deţinător de permis unic de a-şi schimba angajatorul oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alineatul (3).
(3)Pe durata perioadei de valabilitate a unui permis unic, statele membre pot:
a)să solicite ca schimbarea angajatorului să fie notificată autorităţilor competente din statul membru în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislaţia naţională;
b)să solicite ca schimbarea angajatorului să facă obiectul unei verificări a situaţiei pe piaţa muncii dacă statul membru în cauză efectuează verificări ale situaţiei de pe piaţa muncii pentru solicitările de permis unic;
c)să solicite o perioadă minimă în care deţinătorul permisului unic trebuie să lucreze pentru primul angajator.
Perioada minimă menţionată la primul paragraf litera (c) nu depăşeşte durata contractului de muncă sau perioada de valabilitate a permisului. În orice caz, această perioadă minimă nu depăşeşte şase luni. Statele membre permit unui deţinător de permis unic să schimbe angajatorul înainte de expirarea perioadei minime respective în cazuri justificate corespunzător de încălcare gravă de către angajator a clauzelor şi condiţiilor contractuale sau a raporturilor de muncă.
În cazul în care statul membru solicită ca schimbarea angajatorului să fie notificată în conformitate cu primul paragraf litera (a), dreptul deţinătorului permisului unic de a schimba angajatorul poate să fie suspendat pentru o perioadă maximă de 45 de zile de la data la care a avut loc notificarea către autorităţile naţionale competente. În această perioadă, autorităţile naţionale competente pot verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în primul paragraf literele (b) şi (c), după caz, şi, de asemenea, dacă sunt îndeplinite în continuare celelalte cerinţe prevăzute în legislaţia Uniunii sau în legislaţia naţională. Statul membru se poate opune schimbării angajatorului în perioada respectivă de 45 de zile.
(4)Şomajul în sine nu constituie un motiv de retragere a unui permis unic, cu condiţia ca:
a)perioada totală de şomaj să nu depăşească trei luni în perioada de valabilitate a permisului unic sau şase luni dacă resortisantul ţării terţe deţine permisul unic de mai mult de doi ani;
b)începutul şi, după caz, sfârşitul oricărei perioade de şomaj să fie notificate autorităţilor competente ale statului membru în cauză, în conformitate cu procedurile relevante.
Prin derogare de la primul paragraf litera (a), statul membru îi pot permite unui deţinător de permis unic să fie şomer pentru o perioadă mai lungă.
În sensul primului paragraf litera (b), statele membre stabilesc dacă resortisantul ţării terţe sau angajatorul acestuia transmite notificarea autorităţilor competente.
Pentru perioadele de şomaj mai mari de trei luni, statele membre pot solicita deţinătorilor permisului unic să facă dovada că dispun de resurse suficiente pentru a se întreţine fără a recurge la sistemul de asistenţă socială al statului membru în cauză.
Atunci când un titular de permis unic aflat în şomaj găseşte un nou angajator în perioada de şomaj permisă menţionate la prezentul alineat şi un stat membru supune accesul la noul loc de muncă oricăreia dintre condiţiile stabilite la alineatul (3), statul membru respectiv îi permite deţinătorului permisului unic să rămână pe teritoriul său până când autorităţile competente verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (3), chiar dacă perioada permisă de şomaj a expirat.
(5)Atunci când perioada de valabilitate a permisului unic expiră în cursul procedurii de reînnoire, statele membre îi permit resortisantului ţării terţe să rămână pe teritoriul lor ca şi cum respectivul resortisant al tării terţe ar fi deţinător de permis unic, până când autorităţile competente iau o decizie cu privire la cererea de reînnoire.
(6)Atunci când, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia naţională, autorităţile competente ale statului membru stabilesc că există motive întemeiate pentru a se considera că un deţinător de permis unic s-a confruntat cu condiţii de muncă extrem de abuzive, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (i) din Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (24), statele membre respective prelungesc cu trei luni perioada permisă de şomaj menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol.
(24)Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).