Art. 11. - Art. 11: Drepturile acordate în temeiul permisului unic - Directiva 1233/24-apr-2024 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 30 Aprilie 2024
Art. 11: Drepturile acordate în temeiul permisului unic
(1)În cazul în care s-a eliberat un permis unic deţinătorul acestuia are, în perioada de valabilitate a respectivului permis, cel puţin următoarele drepturi:
a)dreptul de intrare şi de şedere pe teritoriul statului membru care eliberează permisul unic, cu condiţia ca deţinătorul să îndeplinească toate cerinţele de admisie în conformitate cu legislaţia naţională;
b)dreptul de acces liber la întreg teritoriul statului membru care eliberează permisul unic, în limitele prevăzute de legislaţia naţională;
c)dreptul de exercitare a unei anumite activităţi profesionale autorizate în baza permisului unic, în conformitate cu legislaţia naţională;
d)dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile pe care i le conferă permisul unic în temeiul prezentei directive, al altor acte din dreptul Uniunii sau al legislaţiei naţionale.
(2)Statele membre permit ca un deţinător de permis unic să îşi schimbe angajatorul. Statele membre pot supune dreptul unui deţinător de permis unic de a-şi schimba angajatorul oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alineatul (3).
(3)Pe durata perioadei de valabilitate a unui permis unic, statele membre pot:
a)să solicite ca schimbarea angajatorului să fie notificată autorităţilor competente din statul membru în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislaţia naţională;
b)să solicite ca schimbarea angajatorului să facă obiectul unei verificări a situaţiei pe piaţa muncii dacă statul membru în cauză efectuează verificări ale situaţiei de pe piaţa muncii pentru solicitările de permis unic;
c)să solicite o perioadă minimă în care deţinătorul permisului unic trebuie să lucreze pentru primul angajator.
Perioada minimă menţionată la primul paragraf litera (c) nu depăşeşte durata contractului de muncă sau perioada de valabilitate a permisului. În orice caz, această perioadă minimă nu depăşeşte şase luni. Statele membre permit unui deţinător de permis unic să schimbe angajatorul înainte de expirarea perioadei minime respective în cazuri justificate corespunzător de încălcare gravă de către angajator a clauzelor şi condiţiilor contractuale sau a raporturilor de muncă.
În cazul în care statul membru solicită ca schimbarea angajatorului să fie notificată în conformitate cu primul paragraf litera (a), dreptul deţinătorului permisului unic de a schimba angajatorul poate să fie suspendat pentru o perioadă maximă de 45 de zile de la data la care a avut loc notificarea către autorităţile naţionale competente. În această perioadă, autorităţile naţionale competente pot verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în primul paragraf literele (b) şi (c), după caz, şi, de asemenea, dacă sunt îndeplinite în continuare celelalte cerinţe prevăzute în legislaţia Uniunii sau în legislaţia naţională. Statul membru se poate opune schimbării angajatorului în perioada respectivă de 45 de zile.
(4)Şomajul în sine nu constituie un motiv de retragere a unui permis unic, cu condiţia ca:
a)perioada totală de şomaj să nu depăşească trei luni în perioada de valabilitate a permisului unic sau şase luni dacă resortisantul ţării terţe deţine permisul unic de mai mult de doi ani;
b)începutul şi, după caz, sfârşitul oricărei perioade de şomaj să fie notificate autorităţilor competente ale statului membru în cauză, în conformitate cu procedurile relevante.
Prin derogare de la primul paragraf litera (a), statul membru îi pot permite unui deţinător de permis unic să fie şomer pentru o perioadă mai lungă.
În sensul primului paragraf litera (b), statele membre stabilesc dacă resortisantul ţării terţe sau angajatorul acestuia transmite notificarea autorităţilor competente.
Pentru perioadele de şomaj mai mari de trei luni, statele membre pot solicita deţinătorilor permisului unic să facă dovada că dispun de resurse suficiente pentru a se întreţine fără a recurge la sistemul de asistenţă socială al statului membru în cauză.
Atunci când un titular de permis unic aflat în şomaj găseşte un nou angajator în perioada de şomaj permisă menţionate la prezentul alineat şi un stat membru supune accesul la noul loc de muncă oricăreia dintre condiţiile stabilite la alineatul (3), statul membru respectiv îi permite deţinătorului permisului unic să rămână pe teritoriul său până când autorităţile competente verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (3), chiar dacă perioada permisă de şomaj a expirat.
(5)Atunci când perioada de valabilitate a permisului unic expiră în cursul procedurii de reînnoire, statele membre îi permit resortisantului ţării terţe să rămână pe teritoriul lor ca şi cum respectivul resortisant al tării terţe ar fi deţinător de permis unic, până când autorităţile competente iau o decizie cu privire la cererea de reînnoire.
(6)Atunci când, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia naţională, autorităţile competente ale statului membru stabilesc că există motive întemeiate pentru a se considera că un deţinător de permis unic s-a confruntat cu condiţii de muncă extrem de abuzive, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (i) din Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (24), statele membre respective prelungesc cu trei luni perioada permisă de şomaj menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol.
(24)Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).