Capitolul 4 - Protecţia finanţării noi, a finanţării intermediare şi a altor tranzacţii legate de restructurare - Directiva 1023/20-iun-2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa)
Acte UE
Jurnalul Oficial 172L
În vigoare Versiune de la: 26 Iunie 2019
CAPITOLUL 4:Protecţia finanţării noi, a finanţării intermediare şi a altor tranzacţii legate de restructurare
Art. 17: Protecţia finanţării noi şi a finanţării intermediare
(1)Statele membre se asigură că finanţarea nouă şi finanţarea intermediară sunt protejate în mod adecvat. Ca nivel minim de protecţie, în cazul insolvenţei ulterioare a debitorului:
a)finanţarea nouă şi finanţarea intermediară nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită; iar
b)persoanele care oferă astfel de finanţări nu îşi atrag răspunderea civilă, administrativă sau penală, pe motivul că o astfel de finanţare este în detrimentul masei credale, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.
(2)Statele membre pot prevedea că alineatul (1) se aplică numai finanţării noi dacă planul de restructurare a fost confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, precum şi finanţării intermediare care a făcut obiectul unui control ex ante.
(3)Statele membre pot exclude de la aplicarea alineatului (1) finanţarea intermediară oferită după ce debitorul a intrat în incapacitate de plată a datoriilor sale care ajung la scadenţă.
(4)Statele membre pot prevedea că persoanele care oferă finanţare nouă sau intermediară au dreptul ca, în contextul unor proceduri de insolvenţă ulterioare, să aibă prioritate la plată faţă de alţi creditori care ar avea, altfel, creanţe superioare sau egale.
Art. 18: Protecţia altor tranzacţii legate de restructurare
(1)Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre se asigură că, în cazul insolvenţei ulterioare a unui debitor, tranzacţiile care sunt rezonabile şi imediat necesare pentru negocierea unui plan de restructurare nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că astfel de tranzacţii sunt în detrimentul masei credale, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.
(2)Statele membre pot prevedea că alineatul (1) se aplică numai în cazul în care planul este confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă sau în care astfel de tranzacţii au făcut obiectul unui control ex ante.
(3)Statele membre pot exclude de la aplicarea alineatului (1) tranzacţiile care au loc după ce debitorul a intrat în incapacitate de plată a datoriilor sale care ajung la scadenţă.
(4)Tranzacţiile la care se referă alineatul (1) includ cel puţin:
a)plata unor taxe şi costuri pentru negocierea, adoptarea sau confirmarea unui plan de restructurare;
b)plata unor taxe şi costuri pentru consultanţa profesională solicitată în legătură strânsă cu restructurarea;
c)plata salariilor lucrătorilor pentru munca deja prestată, fără a aduce atingere altor forme de protecţie prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern;
d)orice plăţi şi viramente efectuate în cursul normal al activităţii, în afara celor menţionate la literele (a)-(c).
5) Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre se asigură că, în cazul insolvenţei ulterioare a debitorului, tranzacţii care sunt rezonabile şi imediat necesare pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare şi care sunt efectuate în conformitate cu planul de restructurare confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că astfel de tranzacţii sunt în detrimentul masei credale, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.