Nou Decizia 2630/16-dec-2025 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general şi de abrogare a Deciziei 2012/21/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 19 Decembrie 2025

Decizia 2630/16-dec-2025 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general şi de abrogare a Deciziei 2012/21/UE

Dată act: 16-dec-2025

Emitent: Comisia Europeana

(3)Articolul 106 alineatul (2) din tratat stabileşte că întreprinderile care au sarcina de a gestiona SIEG sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor tratatului, în special normelor în materie de concurenţă, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii care le-a fost încredinţată. Totuşi, acest lucru nu trebuie să afecteze dezvoltarea schimburilor comerciale într-o măsură care contravine intereselor Uniunii.

(4)În hotărârea pronunţată în cauza Altmark (¹), Curtea de Justiţie a hotărât că o compensaţie pentru obligaţia de serviciu public nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat, cu condiţia îndeplinirii a patru criterii cumulative. În primul rând, întreprinderea beneficiară trebuie să aibă efectiv obligaţii de serviciu public de îndeplinit, iar obligaţiile respective trebuie definite în mod clar. În al doilea rând, parametrii pe baza cărora se calculează compensaţia trebuie stabiliţi în prealabil, în mod obiectiv şi transparent. În al treilea rând, compensaţia nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru acoperirea integrală sau parţială a costurilor ocazionate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile rezultate, precum şi un profit rezonabil. În al patrulea rând, atunci când, într-un caz concret, întreprinderea care urmează să îndeplinească obligaţii de serviciu public nu este aleasă în temeiul unei proceduri de achiziţii publice care să permită selectarea ofertantului care este capabil să furnizeze aceste servicii la cel mai mic cost pentru comunitate, nivelul compensaţiei necesare trebuie să fie determinat pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar fi suportat o întreprindere tipică, bine gestionată şi dotată corespunzător cu mijloacele adecvate.

(6)În afara prezentei decizii, trei instrumente sunt relevante pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul compensaţiilor acordate pentru prestarea de SIEG:

a)Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensaţiei acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (²) clarifică aplicarea articolului 107 din tratat şi a celor patru criterii stabilite în hotărârea Altmark cu privire la o astfel de compensaţie;

b)Regulamentul (UE) 2023/2832 al Comisiei privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general (³) stabileşte anumite condiţii, inclusiv referitoare la valoarea compensaţiei, în baza cărora se consideră că aceste compensaţii pentru obligaţia de serviciu public nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1);

(7)Decizia 2012/21/UE a Comisiei (⁵) precizează înţelesul şi aria de cuprindere a exceptării prevăzute la articolul 106 alineatul (2) din tratat şi stabileşte norme în baza cărora să se poată monitoriza eficient îndeplinirea criteriilor prevăzute în dispoziţiile menţionate. În lumina experienţei dobândite în cursul aplicării Deciziei 2012/21/UE, a modificărilor condiţiilor economice, în special în legătură cu criza locuinţelor, şi a evoluţiilor pieţei, este necesar să se revizuiască normele prevăzute în decizia respectivă.

(9)Ajutoarele de stat sub formă de compensaţii pentru prestarea unui SIEG pot fi considerate compatibile doar în cazul în care sunt acordate pentru a se asigura prestarea SIEG, astfel cum se menţionează la articolul 106 alineatul (2) din tratat. Este clar din jurisprudenţă (⁶) că, în absenţa unor norme sectoriale ale Uniunii în acest domeniu, statele membre beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte definirea serviciilor care ar putea fi clasificate ca SIEG. Aşadar, sarcina Comisiei constă în a se asigura că nu există nicio eroare vădită în ceea ce priveşte definirea SIEG.

(10)Dacă sunt întrunite anumite condiţii, compensaţiile cu valoare redusă acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea de SIEG nu afectează dezvoltarea schimburilor comerciale şi concurenţa într-o măsură care să contravină intereselor Uniunii. Pentru identificarea beneficiarului ajutorului în prezenta decizie, ar trebui să se aplice noţiunea de "întreprindere unică", astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2832 al Comisiei (⁷). Prin urmare, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, nu ar trebui să fie necesară notificarea unui ajutor de stat individual în cazul unei compensaţii a cărei valoare este inferioară unei valori anuale specificate. De asemenea, este necesar să se majoreze pragul general de compensare pentru a reflecta evoluţia inflaţiei de la adoptarea Deciziei 2012/21/UE.

(11)Unei întreprinderi i se poate încredinţa prestarea mai multor SIEG şi aceasta poate primi o compensaţie care nu trebuie nu depăşească pragul general de compensare pentru fiecare SIEG care i-a fost încredinţat. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care unei întreprinderi i se încredinţează în comun sau individual prestarea unui SIEG de către mai multe state membre. Prin urmare, întreprinderea căreia i-a fost încredinţată prestarea de SIEG ar trebui să poată primi de la fiecare stat membru în care este prestat serviciul respectiv o compensaţie care să nu depăşească pragul general de compensare.

(12)Spitalele şi întreprinderile cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale, inclusiv atunci când sunt organizate ca entităţi non-profit (⁸), cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general prezintă caracteristici specifice de care trebuie să se ţină seama. În special, ar trebui să se ţină seama de faptul că, în condiţiile economice actuale, serviciile sociale pot avea nevoie de ajutoare a căror valoare depăşeşte pragul general de compensare stabilit în prezenta decizie pentru a compensa costurile de serviciu public, iar acordarea unei compensaţii mai mari pentru serviciile sociale nu generează neapărat un risc mai ridicat de denaturare a concurenţei. În consecinţă, întreprinderile care prestează servicii sociale ar trebui să beneficieze, la rândul lor, de exceptarea de la obligaţia de notificare prevăzută în prezenta decizie, chiar dacă valoarea compensaţiei pe care o primesc depăşeşte pragul general de compensare. Exceptarea de la obligaţia de notificare ar trebui să se aplice şi în cazul spitalelor care prestează servicii de asistenţă medicală, inclusiv, după caz, servicii de urgenţă şi servicii auxiliare legate direct de activităţile lor principale, în special în domeniul cercetării medicale. Pentru a putea beneficia de exceptarea de la obligaţia de notificare, serviciile sociale ar trebui să fie definite în mod clar şi să abordeze nevoile sociale în domeniile asistenţei medicale şi îngrijirii pe termen lung, îngrijirii copiilor, accesului şi reintegrării pe piaţa muncii şi îngrijirii şi incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile. Acestea includ servicii care sprijină viaţa independentă şi incluziunea în comunitate a persoanelor cu handicap, de exemplu servicii de asistenţă personală, centre pentru viaţă independentă, servicii bazate pe tehnologii asistive, servicii de reabilitare şi adaptare.

(13)Din aceleaşi motive, compensaţia pentru prestarea de SIEG în materie de locuinţe sociale pentru gospodăriile defavorizate sau pentru grupurile mai puţin favorizate din punct de vedere social, inclusiv pentru persoanele fără adăpost, care, din cauza constrângerilor legate de solvabilitate, nu pot avea acces la locuinţe în condiţiile pieţei, poate fi exceptată de la obligaţia de notificare chiar dacă depăşeşte pragul general de compensare. Compensaţia pentru serviciile de locuinţe sociale ar trebui să poată acoperi, printre altele, costurile de investiţii pentru construirea de clădiri noi, inclusiv pentru achiziţionarea de terenuri, de apartamente sau clădiri existente în vederea transformării sau renovării lor, pentru transformarea sau renovarea apartamentelor sau clădirilor existente (sau a elementelor individuale ale clădirilor (⁹)), costurile asigurării respectării cerinţelor de accesibilitate pentru persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap, costurile asigurării respectării standardelor de mediu, costurile adaptării în vederea asigurării rezilienţei climatice, precum şi costurile de exploatare, dacă acestea sunt necesare pentru prestarea serviciului.

(⁹)În conformitate cu articolul 2 punctul 17 din Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor (JO L, 2024/1275, 8.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1275/oj), "element al clădirii" înseamnă un sistem tehnic al clădirii sau un element al anvelopei clădirii. În conformitate cu articolul 2 punctul 6 din directiva respectivă, termenul "sistem tehnic al clădirii" înseamnă echipamente tehnice ale unei clădiri sau ale unei unităţi de clădire pentru încălzirea spaţiului, răcirea spaţiului, ventilare, apă caldă menajeră, iluminat încorporat, automatizarea şi controlul clădirii, generarea la faţa locului de energie din surse regenerabile şi stocarea energiei sau o combinaţie a acestora, inclusiv acele sisteme care folosesc energie din surse regenerabile. În conformitate cu articolul 2 punctul 15 din directiva respectivă, "anvelopă a clădirii" înseamnă elementele integrate ale unei clădiri care separă interiorul acesteia de mediul exterior.

(14)De la adoptarea Deciziei 2012/21/UE, accesibilitatea locuinţelor din punctul de vedere al preţului a devenit o problemă importantă în multe state membre, afectând nu numai gospodăriile defavorizate sau grupurile mai puţin favorizate din punct de vedere social, ci şi grupurile cu venituri medii, în condiţiile în care un număr tot mai mare de persoane se confruntă cu dificultăţi în a avea o locuinţă de calitate la un preţ accesibil. Problemele legate de locuinţe pot fi deosebit de acute în anumite locuri, cum ar fi marile oraşele sau oraşele turistice în care cererea de locuinţe e ridicată, centrele urbane şi economice cu o creştere rapidă, regiunile ultraperiferice îndepărtate şi regiunile izolate. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri pentru a se asigura o mai mare disponibilitate a locuinţelor, prin închirierea de locuinţe sau deţinerea de locuinţe, la preţuri accesibile, pentru a se atenua presiunea de pe pieţele locale ale locuinţelor. Pentru a facilita iniţiativele publice care sprijină punerea la dispoziţie de locuinţe la preţuri accesibile, este oportun să se stabilească condiţii specifice în baza cărora SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile să fie exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(16)Atunci când trebuie să ofere locuinţe în principal gospodăriilor care nu sunt defavorizate, statele membre pot institui SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile de care să beneficieze în primul rând gospodăriile care nu pot avea acces la locuinţe la preţuri accesibile din cauza condiţiilor de pe pieţele relevante, dar care nu sunt defavorizate. Cu toate acestea, SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile pot include în continuare un anumit procent de gospodării defavorizate. Beneficiarii SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile ar trebui să fie stabiliţi luând în considerare în primul rând veniturile gospodăriilor raportate la preţurile de pe piaţa locuinţelor şi componenţa gospodăriilor, eventual în combinaţie şi cu alţi factori. De exemplu, nevoia de locuinţe la preţuri accesibile ar putea scădea dacă membrii gospodăriilor ar fi proprietari sau coproprietari de bunuri imobiliare locative. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să furnizeze locuinţe la preţuri accesibile cu prioritate persoanelor susceptibile să întâmpine dificultăţi în a avea acces la pieţele locuinţelor, inclusiv, de exemplu, persoanelor care îndeplinesc un rol esenţial în societate, persoanelor cu handicap, persoanelor în vârstă, studenţilor ori părinţilor unici susţinători ai familiei monoparentale.

(17)În plus, statele membre ar trebui să fie în măsură să promoveze ideea unor cartiere incluzive prin modele de locuinţe, cum ar fi noul Bauhaus european (¹⁰), care să acorde prioritate accesului la locuinţe cu chirii subvenţionate pe baza unor obiective de mixitate socială, şi prin modele care combină locuinţele cu chirii subvenţionate (locuinţe sociale sau la preţuri accesibile) cu locuinţele în condiţiile pieţei, precum şi prin asigurarea faptului că mediul locativ şi cartierele sunt accesibile pentru incluziunea persoanelor cu handicap.

(18)Pentru a putea aborda în mod eficace criza locuinţelor, este posibil să fie de multe ori nevoie ca SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile să beneficieze de un ajutor a cărui valoare depăşeşte pragul general de compensare prevăzut în prezenta decizie pentru a compensa costurile de serviciu public. Într-adevăr, pentru a reduce decalajul dintre cerere şi ofertă în următoarea decadă, Comisia Europeană (¹¹) estimează că Europa va trebui să adauge aproximativ 650 000 de locuinţe pe an la cele 1,6 milioane de locuinţe construite în prezent. Furnizarea acestor unităţi locative suplimentare ar urma să coste aproximativ 153 de miliarde EUR anual. Investiţiile importante în locuinţele la preţuri accesibile nu generează neapărat riscuri semnificative de denaturare a concurenţei. Prin urmare, compensaţia pentru prestarea de SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile pentru gospodăriile care nu reuşesc să aibă acces la locuinţe la preţuri accesibile ar trebui să fie exceptată de la obligaţia de notificare, chiar dacă depăşeşte pragul general de compensare, cu condiţia instituirii unor garanţii suficiente, prevăzute în prezenta decizie şi anexa la aceasta, pentru a se limita denaturările concurenţei.

(19)Compensaţia pentru prestarea de SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile nu ar trebui să ducă la interferenţe nejustificate în condiţiile normale de piaţă, ceea ce ar putea descuraja investiţiile private şi ar putea denatura în mod semnificativ concurenţa. În acelaşi timp, este important ca gospodăriile cele mai vulnerabile să poată beneficia în continuare de SIEG în materie de locuinţe sociale. Prin urmare, atunci când concep SIEG în materie de locuinţe sociale şi SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile, statele membre ar trebui să respecte un set specific de cerinţe.

(20)Statele membre ar trebui să fie capabile să măsoare accesibilitatea locuinţelor din punctul de vedere al preţului cu ajutorul mai multor indicatori, cum ar fi raportul dintre nivelul chiriei şi nivelul veniturilor (¹²), raportul dintre ipotecă şi venituri (¹³), raportul dintre preţul locuinţei şi venituri (¹⁴), rata costurilor suplimentare pentru locuinţe sau numărul de ani de venit necesari pentru a cumpăra o locuinţă (¹⁵). Valorile de referinţă ale acestor indicatori, care identifică situaţiile în care persoanele nu reuşesc să aibă acces la locuinţe la preţuri accesibile, la nivel naţional, regional sau local, ar trebui stabilite de statele membre. Atunci când se stabileşte accesibilitatea unei locuinţe din punctul de vedere al preţurilor, ar trebui avute în vedere cheltuielile cu energia. Statele membre ar trebui să poată demonstra că nevoile de locuinţe la preţuri accesibile au fost identificate pe baza acestor indicatori.

(21)Compensaţiile pentru SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile ar trebui, în principiu, să se concentreze asupra costurilor de investiţii pentru construirea de clădiri noi, inclusiv pentru achiziţionarea de terenuri, achiziţionarea de apartamente sau clădiri existente în vederea transformării sau renovării lor, pentru transformarea sau renovarea apartamentelor sau clădirilor existente (sau a elementelor individuale ale clădirilor respective), asupra costurilor asigurării respectării cerinţelor de accesibilitate pentru persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap, a costurilor asigurării respectării standardelor de mediu şi a costurilor adaptării în vederea rezilienţei climatice, inclusiv în vederea rezilienţei în domeniul apei. În cazul în care acest lucru este necesar pentru prestarea serviciului, compensaţia respectivă poate include şi costurile de exploatare.

(23)Preţurile pentru SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile trebuie să se încadreze într-un interval care să asigure caracterul accesibil din punctul de vedere al preţurilor al locuinţelor, fără să depăşească însă acest obiectiv, astfel încât să se evite denaturarea nejustificată a concurenţei. Statele membre pot, de asemenea, să ţină cont de cheltuielile cu energia şi de alte cheltuieli legate de locuinţă atunci când stabilesc preţurile pentru locuinţele la preţurile accesibile pentru a reflecta povara financiară totală suportată de gospodării.

(24)Pentru a se asigura că SIEG în materie de locuinţe sociale şi de locuinţe la preţuri accesibile sunt adaptate la nevoile gospodăriilor, statele membre ar trebui să aplice criterii minime de calitate, de mediu şi de accesibilitate pentru aceste servicii. Printre aceste criterii se numără, de exemplu, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap şi persoanele în vârstă, rezilienţa la schimbările climatice, suprafaţa minimă, încălzirea şi răcirea, ventilaţia, performanţa energetică, instalaţiile sanitare şi alimentarea cu apă, stabilitatea construcţiei clădirii şi protecţia împotriva incendiilor, precum şi gradul de pregătire a clădirii pentru tranziţia la serviciile în bandă largă. Statele membre pot ţine seama, de asemenea, de accesibilitatea, inclusiv pentru persoanele cu handicap, a transportului la preţuri accesibile către servicii esenţiale, cum ar fi serviciile de asistenţă medicală, de învăţământ şi cele financiare, atunci când stabilesc locaţiile pentru proiectele de construcţie de locuinţe sociale şi la preţuri accesibile.

(26)Clădirile de locuinţe sociale sau la preţuri accesibile subvenţionate în cadrul SIEG ar trebui să îşi păstreze desemnarea de locuinţe sociale sau la preţuri accesibile pentru o perioadă suficient de lungă de timp, respectiv timp de cel puţin 20 de ani, astfel încât să se descurajeze comportamentele speculative. În acelaşi timp, în circumstanţe specifice justificate în mod corespunzător, cum ar fi furnizarea de cazare temporară în cazul unor fenomene meteorologice şi climatice extreme sau al altor dezastre naturale, pot fi justificate schemele de ajutoare de exploatare sau schemele de investiţii care beneficiază de un sprijin public redus ori schemele cu o durată mai scurtă. În plus, este justificat să fie exceptaţi de la această obligaţie de respectare a unei durate minime de 20 ani furnizorii de SIEG în materie de locuinţe sociale şi la preţuri accesibile ale căror activităţi se limitează în esenţă la furnizarea SIEG respective, eventual cu venituri comerciale anuale care nu depăşesc 5 % din veniturile anuale totale obţinute pe durata perioadei de încredinţare, care pot fi considerate accesorii faţă de SIEG, şi care sunt obligaţi din punct de vedere juridic să îşi reinvestească toate profiturile în furnizarea serviciului respectiv. Scopul acestei exceptări este de a permite acestor furnizori de SIEG în materie de locuinţe să vândă unităţi locative sociale sau la preţuri accesibile pentru a reinvesti în locuinţe sociale sau la preţuri accesibile mai potrivite atunci când acest lucru de dovedeşte necesar. Atunci când aplică această exceptare, statele membre ar trebui să se asigure că veniturile comerciale obţinute au în continuare statut de venituri accesorii, de exemplu prin verificări inopinate, în special în cazul unei suspiciuni de abuz.

(27)Un medicament critic este un medicament care, din cauza faptului că nu este disponibil pe piaţă într-o cantitate suficientă, afectează grav sau riscă să afecteze grav sănătatea pacienţilor. Lanţul de aprovizionare al anumitor medicamente critice poate fi afectat de riscuri şi deficienţe care pot compromite aprovizionarea continuă cu medicamente critice a pacienţilor din Uniune, în special în situaţii de criză, cum ar fi o pandemie. Astfel de riscuri şi deficienţe ar putea justifica o intervenţie publică ţintită, inclusiv acordarea de finanţare, în special în capacităţile de producţie de medicamente critice, de substanţe active pentru acestea şi de alte materii prime importante. Atunci când, la nivelul Uniunii sau la nivelul unuia sau mai multor state membre, este identificată, prin intermediul unei evaluări a vulnerabilităţii, o disfuncţionalitate a pieţei în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării cu un anumit medicament critic, toate statele membre sau o parte dintre acestea ar trebui să poată alege să încredinţeze operatorilor obligaţii specifice de serviciu public pentru a spori securitatea aprovizionării cu astfel de medicamente critice. Compensaţia pentru SIEG în materie de medicamente critice care este sub pragul general de compensare ar trebui, prin urmare, să fie exceptată de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(28)Articolul 93 din tratat constituie o lex specialis cu privire la articolul 106 alineatul (2) din tratat. Articolul 93 stabileşte normele aplicabile compensaţiei pentru obligaţia de serviciu public în sectorul transportului terestru. În ceea ce priveşte transportul de persoane, articolul 93 este pus în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶), care stabileşte normele aplicabile compensaţiei pentru obligaţiile de serviciu public în transportul public de călători. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce priveşte traficul de călători pe căile navigabile interioare este la latitudinea statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 exceptează de la notificare, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, toate compensaţiile acordate în sectorul transportului terestru care îndeplinesc condiţiile prevăzute de acest regulament. În ceea ce priveşte transportul de mărfuri, Comunicarea Comisiei intitulată "Orientări privind ajutoarele de stat pentru transportul terestru şi multimodal", care stabileşte condiţiile în care ajutoarele de stat care reprezintă compensarea anumitor obligaţii inerente noţiunii de serviciu public în sectorul transportului feroviar de marfă pot fi considerate compatibile cu piaţa internă în temeiul articolului 93 din tratat, oferă o interpretare a articolului respectiv. În conformitate cu hotărârea în cauza Altmark, compensaţiile acordate în sectorul transportului terestru care nu respectă dispoziţiile articolului 93 din tratat nu pot fi declarate compatibile cu tratatul în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat sau în baza oricărei alte dispoziţii din tratat. În consecinţă, prezenta decizie nu ar trebui să se aplice sectorului transportului terestru.

(29)Spre deosebire de transportul terestru, sectoarele transportului maritim şi aerian intră în domeniul de aplicare al articolului 106 alineatul (2) din tratat. Anumite norme aplicabile compensaţiei pentru obligaţia de serviciu public în sectoarele transportului aerian şi maritim se regăsesc în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) şi în Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului (¹⁸). Cu toate acestea, spre deosebire de Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, regulamentele respective nu se referă la compatibilitatea elementelor susceptibile de a constitui ajutoare de stat şi nici nu prevăd exceptarea de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să se aplice compensaţiei pentru obligaţia de serviciu public în sectoarele transportului aerian şi maritim cu condiţia ca, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta decizie, respectiva compensaţie să respecte şi normele sectoriale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 şi în Regulamentul (CEE) nr. 3577/92, după caz.

(30)În cazurile specifice ale compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public acordate pentru legăturile aeriene sau maritime spre insule şi pentru aeroporturi şi porturi care constituie SIEG în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, este necesar să se prevadă praguri bazate pe numărul mediu anual de călători. În plus, atunci când legăturile maritime spre insule includ traficul de marfă, este necesar să se prevadă praguri bazate pe un volum mediu anual de marfă, care urmează să fie stabilit pe baza raportului obişnuit dintre numărul maxim de călători autorizat şi capacitatea vehiculului. Astfel de praguri reflectă realitatea economică a acestor activităţi şi caracterul lor de SIEG. În plus, din experienţa dobândită în cursul aplicării Orientărilor din 2014 privind sectorul aviaţiei (¹⁹) rezultă că, de multe ori, chiar şi aeroporturile cu un trafic anual de călători de peste 200 000 de călători continuă să nu fie rentabile. Pentru a reflecta această realitate economică, este oportun să se majoreze pragul referitor la numărul de călători stabilit în Decizia 2012/21/UE de la 200 000 de călători la 500 000 de călători. În cele din urmă, ţinând seama de rolul porturilor, în special pentru regiunile insulare şi ultraperiferice, pragul actual ar trebui majorat de la 300 000 de călători la 400 000 de călători. Porturile din regiunile ultraperiferice, care au un rol esenţial pentru conectivitate ca urmare a distanţei lor geografice faţă de continentul statului membru respectiv, ar trebui să beneficieze de exceptarea de la obligaţia de notificare indiferent de traficul anual de călători sau de marfă.

(31)Gradul în care o anumită măsură de compensare afectează schimburile comerciale şi concurenţa depinde nu numai de valoarea medie anuală a compensaţiei primite pe an şi de sectorul în cauză, ci şi de durata totală a perioadei de încredinţare a SIEG. Cu excepţia cazului în care stabilirea unei perioade mai lungi este justificată de necesitatea de a se efectua o investiţie semnificativă, de exemplu în domeniul locuinţelor sociale sau la preţuri accesibile, în care investiţiile sunt în general amortizate într-o perioadă care depăşeşte 20 de ani, aplicarea prezentei decizii ar trebui să fie limitată la perioade de încredinţare care să nu depăşească zece ani.

(33)Pentru a se asigura îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 106 alineatul (2) din tratat, este necesară stabilirea unor condiţii şi criterii mai precise care să trebuiască să fie îndeplinite în legătură cu încredinţarea prestării unui SIEG. Valoarea compensaţiei poate fi calculată şi verificată în mod corespunzător numai dacă obligaţiile de serviciu public care le revin întreprinderilor şi eventualele obligaţii care îi revin statului sunt stabilite în mod clar în unul sau mai multe acte întocmite de autorităţile publice competente din statul membru în cauză. Forma actului poate să difere de la un stat membru la altul, dar acesta trebuie să precizeze cel puţin întreprinderile în cauză, conţinutul şi durata exactă, precum şi, după caz, teritoriul vizat de obligaţiile de serviciu public încredinţate şi eventualele drepturi exclusive sau speciale acordate şi trebuie să descrie mecanismul de compensare şi parametrii aplicaţi pentru a se stabili valoarea compensaţiei şi pentru a se evita şi a se recupera eventualele supracompensaţii.

(35)Costul net care trebuie avut în vedere ar trebui calculat ca diferenţa dintre costurile suportate pentru prestarea SIEG şi veniturile obţinute din prestarea SIEG sau ca diferenţa dintre costul net suportat de întreprindere cu îndeplinirea obligaţiei de serviciu public şi costul net sau profitul obţinut fără îndeplinirea obligaţiei de serviciu public. În special, dacă obligaţia de serviciu public duce la o scădere a veniturilor, de exemplu ca urmare a tarifelor reglementate, însă nu afectează costurile, ar trebui să fie posibil să se determine costul net suportat pentru prestarea obligaţiei de serviciu public pe baza veniturilor nerealizate. Pentru a se evita orice denaturări nejustificate ale concurenţei, ar trebui să se ţină seama, pentru calcularea valorii compensaţiei, de toate veniturile obţinute din prestarea SIEG, şi anume de toate veniturile pe care furnizorul nu le-ar fi obţinut dacă nu i-ar fi fost încredinţată obligaţia de SIEG. În cazul în care întreprinderea în cauză deţine drepturi speciale sau exclusive asociate altor activităţi decât SIEG pentru care se acordă ajutorul, care generează profituri ce depăşesc profitul rezonabil sau beneficiază de alte avantaje oferite de stat, aceste profituri sau beneficii ar trebui incluse în veniturile sale, indiferent de clasificarea acestora în sensul articolului 107 din tratat.

(37)Compensaţia care depăşeşte ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor nete suportate de întreprinderea în cauză pentru prestarea SIEG ar trebui să constituie ajutor de stat incompatibil, care ar trebui rambursat statului cu plata unor penalităţi. Compensaţia acordată pentru prestarea unui SIEG, dar folosită în realitate de întreprinderea în cauză pentru a presta servicii pe o altă piaţă, în alte scopuri decât cele stabilite prin actul de încredinţare, nu este necesară pentru prestarea SIEG şi, prin urmare, poate constitui, la rândul său, ajutor de stat incompatibil, care ar trebui rambursat statului cu plata unor penalităţi.

(38)Profitul obţinut de furnizorul serviciului care nu depăşeşte rata de swap relevantă plus 100 de puncte de bază nu ar trebui considerat nerezonabil. În acest context, rata de swap relevantă este considerată drept o rată de rentabilitate adecvată în cazul unei investiţii fără riscuri. Prima de 100 de puncte de bază are, printre altele, scopul de a compensa riscul de lichiditate legat de investirea de capital în vederea prestării serviciului pe durata perioadei de încredinţare.

(41)Pentru a stabili ce constituie un profit rezonabil, statele membre ar trebui să poată introduce criterii de stimulare legate cu precădere de calitatea serviciului prestat şi de creşterea eficienţei productivităţii. Creşterea eficienţei nu ar trebui să diminueze calitatea serviciului prestat. De exemplu, statele membre ar trebui să poată stabili în actul de încredinţare obiective privind eficienţa productivităţii, astfel încât nivelul compensaţiei să depindă de măsura în care au fost atinse obiectivele fixate în materie de eficienţă a productivităţii. Actul de încredinţare poate prevedea ca, în cazul în care întreprinderea nu îşi îndeplineşte obiectivele, valoarea compensaţiei să fie redusă prin aplicarea unei formule de calcul specificate în actul respectiv, iar, în cazul în care întreprinderea depăşeşte obiectivele stabilite, compensaţia să poată fi majorată prin aplicarea unei formule specificate în actul de încredinţare. Orice recompense legate de creşterea eficienţei productivităţii ar trebui stabilite la un nivel care să permită o repartizare echilibrată a creşterii respective între întreprinderi şi statul membru şi/sau utilizatori.

(42)Din experienţa dobândită în cursul aplicării Deciziei 2012/21/UE, rezultă că obligaţia de a efectua controale ex post pentru a identifica eventualele cazuri de supracompensare ar trebui să fie ajustată pentru a se reduce sarcina administrativă pentru statele membre. Prin urmare, frecvenţa acestor controale ar trebui redusă, iar statele membre ar trebui să fie scutite de obligaţia de a efectua astfel de controale atunci când valoarea compensaţiei este stabilită în prealabil pe baza unui plan de afaceri credibil. În plus, atunci când activitatea furnizorului de SIEG se limitează, în esenţă, la furnizarea respectivului SIEG, eventual cu venituri comerciale anuale care nu depăşesc 5 % din veniturile anuale totale obţinute pe durata perioadei de încredinţare, care pot fi considerate accesorii faţă de SIEG, iar furnizorul este obligat din punct de vedere juridic să îşi reinvestească toate profiturile în respectivul SIEG, riscul unor denaturări nejustificate legate de o potenţială supracompensare este limitat. În acest caz, nu ar trebui să fie necesară nici efectuarea de controale ex post pentru a verifica absenţa supracompensării. Cu toate acestea, atunci când aplică această exceptare, statele membre ar trebui să se asigure că veniturile comerciale au în continuare statut de venituri accesorii, de exemplu prin verificări inopinate, în special în cazul unei suspiciuni de abuz.

(43)Pentru a se reduce sarcina administrativă, obligaţiile de raportare impuse prin Decizia 2012/21/UE ar trebui eliminate. Tot astfel, în scopul simplificării, obligaţia de a face trimitere la decizia respectivă în actul de încredinţare ar trebui, de asemenea, eliminată. Pentru a se menţine un nivel suficient de transparenţă în ceea ce priveşte compensaţia acordată pentru prestarea SIEG, obligaţiile de transparenţă prevăzute în Decizia 2012/21/UE ar trebui adaptate. În ceea ce priveşte publicarea de informaţii privind ajutoarele individuale acordate, este oportun să se stabilească praguri care, dacă sunt depăşite, respectiva publicare poate fi considerată proporţională ţinând seama de valoarea ajutorului.

(44)Exceptarea de la obligaţia notificării prealabile pentru anumite SIEG nu exclude posibilitatea ca statele membre să notifice o măsură de ajutor specifică. În cazul unei astfel de notificări sau în cazul în care evaluează compatibilitatea unei anumite măsuri de ajutor în urma unei plângeri primite sau din oficiu, Comisia ar trebui să evalueze dacă sunt îndeplinite condiţiile relevante. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, măsura ar trebui evaluată în conformitate cu principiile prezentate în Comunicarea Comisiei privind cadrul pentru ajutoarele de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public (²⁰).

(49)Schemele de ajutoare puse în aplicare în conformitate cu Decizia 2012/21/UE înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii ar trebui să fie, în continuare, compatibile cu piaţa internă şi să fie exceptate de la obligaţia de notificare pentru o perioadă suplimentară de doi ani. Ajutoarele puse în aplicare înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii care nu au fost acordate în conformitate cu Decizia 2012/21/UE, dar care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta decizie, ar trebui considerate compatibile cu piaţa internă şi exceptate de la obligaţia de notificare. Având în vedere că prezenta decizie introduce noi condiţii, cu efecte limitate, pentru SIEG sociale, prin derogare şi pentru a-i proteja pe beneficiarii acestor SIEG sociale existente, ţinând seama totodată de potenţialul limitat de denaturare a concurenţei asociat acestor SIEG, o schemă de ajutor sau un ajutor individual pentru orice SIEG social care a fost pus(ă) în aplicare înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, care era compatibil(ă) cu piaţa internă şi exceptat(ă) de la obligaţia de notificare ar trebui să fie în continuare compatibil(ă) cu piaţa internă până la încheierea perioadei de încredinţare.

Art. 1: Obiect

Prezenta decizie stabileşte condiţiile în care ajutoarele de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general ("SIEG") sunt compatibile cu piaţa internă şi sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Pentru identificarea beneficiarului ajutorului în prezenta decizie, ar trebui să se aplice noţiunea de "întreprindere unică", astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2832 al Comisiei.

Art. 2: Domeniu de aplicare

(1)Exceptarea de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat, astfel cum este descrisă în prezenta decizie, se aplică ajutoarelor de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea de SIEG în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, aparţinând uneia dintre următoarele categorii:

f)compensaţii pentru prestarea de SIEG în ceea ce priveşte legăturile aeriene sau maritime către insule pe care traficul anual mediu în cursul celor două exerciţii financiare anterioare celui în care a fost încredinţat SIEG nu depăşeşte 300 000 de călători şi, atunci când legăturile maritime către insule includ traficul de mărfuri, 75 000 de metri liniari de marfă (²²);

(2)În cazul în care valoarea compensaţiei menţionate la alineatul (1) litera (a) variază pe durata perioadei de încredinţare, valoarea anuală se calculează ca medie a valorilor anuale ale compensaţiei care se preconizează că va fi acordată în timpul perioadei de încredinţare.

Art. 3: Compatibilitate şi exceptarea de la obligaţia de notificare

Art. 4: Încredinţare

Art. 5: Compensaţia

(3)Costurile care trebuie luate în considerare includ toate costurile suportate pentru prestarea SIEG. Acestea se calculează pe baza următoarelor principii general acceptate de contabilizare a costurilor:

(4)Veniturile care trebuie luate în considerare cuprind cel puţin totalitatea veniturilor obţinute din prestarea SIEG, indiferent dacă veniturile respective sunt clasificate sau nu ca ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat. Atunci când întreprinderea în cauză deţine drepturi speciale sau exclusive asociate altor activităţi decât SIEG pentru care se acordă ajutorul, care generează profituri ce depăşesc profitul rezonabil sau beneficiază de alte avantaje oferite de stat, aceste profituri sau beneficii trebuie să fie incluse în veniturile sale, indiferent de clasificarea acestora în sensul articolului 107 din tratat. Statul membru în cauză poate decide că profiturile provenite din alte activităţi decât cele care intră în sfera SIEG trebuie alocate în totalitate sau în parte pentru finanţarea SIEG.

(5)Atunci când o întreprindere desfăşoară atât activităţi care intră în sfera unui anumit SIEG sau a mai multor SIEG, cât şi activităţi care nu intră în sfera unui anumit SIEG sau a mai multor SIEG, contabilitatea sa internă trebuie să prezinte costurile şi veniturile aferente fiecărui SIEG separat de cele aferente altor servicii, precum şi parametrii de alocare a costurilor şi a veniturilor. Costurile legate de orice activităţi care nu intră în sfera SIEG trebuie să acopere toate costurile directe, o contribuţie adecvată la costurile comune şi o rentabilitate adecvată a capitalului. Nu se acordă nicio compensaţie pentru costurile legate de activităţi care nu intră în sfera SIEG.

Art. 6: Profit rezonabil

(1)În sensul prezentei decizii, "profit rezonabil" înseamnă rata de rentabilitate a capitalului de care ar avea nevoie o întreprindere tipică atunci când analizează dacă să furnizeze sau nu SIEG pe toată durata perioadei de încredinţare, ţinând cont de nivelul de risc. "Rata de rentabilitate a capitalului" înseamnă rata internă de rentabilitate economică obţinută de întreprindere din capitalul pe care l-a investit pe toată durata perioadei de încredinţare. Nivelul de risc depinde de sectorul vizat, de natura serviciului şi de caracteristicile compensaţiei.

(2)Pentru a stabili ce înseamnă profit rezonabil, statele membre pot introduce criterii de stimulare legate cu precădere de calitatea serviciului prestat şi de creşterea eficienţei productivităţii. Creşterea eficienţei nu trebuie să diminueze calitatea serviciului prestat. Orice recompense legate de creşterea eficienţei productivităţii trebuie stabilite la un nivel care să permită o repartizare echilibrată a creşterii respective între întreprinderi şi statul membru şi/sau utilizatori.

(3)În sensul prezentei decizii, o rată de rentabilitate a capitalului care nu depăşeşte rata de swap relevantă plus o primă de 100 de puncte de bază este considerată a fi rezonabilă în orice situaţie. Rata de swap relevantă este rata de swap a cărei scadenţă şi monedă corespund duratei şi monedei prevăzute în actul de încredinţare. Atunci când prestarea de SIEG nu este legată de un risc comercial sau contractual semnificativ, în special atunci când, în esenţă, costurile nete suportate pentru prestarea SIEG sunt compensate integral ex post, profitul rezonabil nu poate depăşi rata de swap relevantă plus o primă de 100 de puncte de bază.

(4)Atunci când, în anumite situaţii, nu este adecvat să se utilizeze rata de rentabilitate a capitalului, statele membre se pot baza şi pe alţi indicatori ai nivelului profitului în afară de rata de rentabilitate a capitalului pentru a stabili ce ar trebui să fie considerat un profit rezonabil, de exemplu rentabilitatea medie a capitalurilor proprii, rentabilitatea capitalului angajat, rentabilitatea activelor sau rentabilitatea vânzărilor. "Rentabilitate" înseamnă profitul obţinut înainte de deducerea dobânzilor şi a impozitelor în anul respectiv. Rentabilitatea medie este calculată folosind rata de scont pe toată perioada contractului, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (²³). Indiferent de indicatorul utilizat, statul membru trebuie să poată furniza Comisiei, la cerere, dovezi din care să rezulte că profitul nu depăşeşte valoarea de care ar avea nevoie o întreprindere tipică atunci când analizează dacă să furnizeze sau nu serviciul; de exemplu, poate comunica, pentru comparaţie, ratele de rentabilitate obţinute în cadrul unor contracte similare atribuite în condiţii concurenţiale.

Art. 7: Controale pentru identificarea unei eventuale supracompensări

(1)Statele membre se asigură că compensaţia acordată pentru prestarea unui SIEG îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezenta decizie şi, în special, se asigură că întreprinderea nu primeşte o compensaţie care depăşeşte valoarea stabilită în conformitate cu articolul 5. La solicitarea Comisiei, statele membre prezintă dovezi cu privire la respectarea acestor cerinţe. În acest scop, statele membre efectuează controale periodice, cel puţin o dată la cinci ani în cursul perioadei de încredinţare şi la încheierea perioadei respective.

(2)Atunci când statul membru a stabilit un nivel fix al compensaţiei pentru prestarea unui SIEG, care anticipează şi include în mod corespunzător creşterea eficienţei pe care se poate preconiza că o va obţine furnizorul serviciilor pe durata perioadei de încredinţare, pe baza unei alocări corecte a costurilor şi a veniturilor şi pe baza unor aşteptări rezonabile, controalele pentru identificarea supracompensării se limitează la a verifica dacă nivelul profitului la care are dreptul furnizorul în conformitate cu actul de încredinţare este într-adevăr rezonabil dintr-o perspectivă ex ante.

(3)Atunci când activitatea furnizorului de SIEG se limitează, în esenţă, la prestarea respectivului SIEG, cu venituri comerciale anuale care nu depăşesc 5 % din veniturile anuale totale obţinute pe durata perioadei de încredinţare, iar furnizorul în cauză este obligat din punct de vedere juridic să îşi reinvestească toate profiturile în respectivul SIEG, nu este necesar să se efectueze controale ex post pentru a verifica absenţa supracompensării. Atunci când aplică această exceptare, statele membre se asigură că veniturile comerciale au în continuare statut de venituri accesorii faţă de prestarea respectivului SIEG.

(4)În cazul în care o întreprindere a primit o compensaţie care depăşeşte valoarea stabilită în conformitate cu articolul 5, statul membru în cauză cere întreprinderii în cauză să ramburseze orice supracompensaţie pe care a primit-o. În cazul în care actul de încredinţare a SIEG în curs prevede plata unor compensaţii viitoare, parametrii pentru calcularea compensaţiei se actualizează pentru viitor şi, în cazul în care valoarea supracompensaţiei nu depăşeşte 10 % din valoarea compensaţiei anuale medii, supracompensaţia respectivă poate fi dedusă din următoarea plată a compensaţiei.

Art. 8: Transparenţă

(1)Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2028, informaţiile privind ajutoarele care depăşesc 1 milion EUR pe întreprindere şi pe SIEG pe durata perioadei de încredinţare sunt înregistrate într-un registru central la nivel naţional sau la nivelul Uniunii. Registrul central trebuie să conţină informaţii privind identitatea beneficiarului, temeiul juridic naţional, valoarea compensaţiei, data acordării, durata de încredinţare, autoritatea care acordă ajutorul, instrumentul de ajutor şi sectorul implicat pe baza nomenclatorului statistic al activităţilor economice în Uniunea Europeană ("clasificarea NACE"). Registrul central este configurat în aşa fel încât să permită un acces uşor al publicului la informaţii, asigurând, în acelaşi timp, respectarea normelor Uniunii privind protecţia datelor, inclusiv prin pseudonimizarea anumitor intrări, atunci când acest lucru este necesar.

Art. 9: Dispoziţii tranzitorii

(c)orice schemă de ajutor sau ajutor individual pus(ă) în aplicare înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii care nu era compatibil(ă) cu piaţa internă şi nu era exceptat(ă) de la obligaţia de notificare în conformitate cu Decizia 2012/21/UE, dar care îndeplineşte condiţiile stabilite în prezenta decizie, în special cele prevăzute la articolul 2 alineatul (3), este considerat(ă) compatibil(ă) cu piaţa internă şi exceptat(ă) de la obligaţia de notificare prealabilă.

ANEXĂ:

1.În sensul prezentei decizii, locuinţele sociale furnizate ca SIEG trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(c)să fie disponibile ca locuinţe sociale pentru o perioadă minimă de 20 de ani de la începerea prestării serviciului; statele membre pot prevedea perioade mai scurte, cu condiţia ca acestea să fie justificate în mod corespunzător, de exemplu invocându-se caracterul temporar al intervenţiei statului. O astfel de justificare trebuie înregistrată şi prezentată Comisiei la cerere, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).

Atunci când activitatea furnizorului de SIEG este, în esenţă, limitată la prestarea respectivului SIEG, cu venituri comerciale anuale care nu depăşesc 5 % din veniturile anuale totale obţinute pe durata perioadei de încredinţare, iar furnizorul în cauză este obligat din punct de vedere juridic să îşi reinvestească toate profiturile în respectivul SIEG, acesta poate fi exceptat de la obligaţia de a respecta o perioadă minimă de 20 de ani. Atunci când aplică această exceptare, statele membre se asigură că veniturile comerciale au în continuare statut de venituri accesorii faţă de prestarea SIEG;

(d)compensaţiile pentru SIEG în materie de locuinţe sociale pot acoperi costurile de investiţii pentru construirea de clădiri noi, inclusiv pentru achiziţionarea de terenuri, achiziţionarea de apartamente sau clădiri existente în vederea transformării sau renovării lor, pentru transformarea sau renovarea apartamentelor sau clădirilor existente (sau a elementelor individuale ale clădirilor), costurile asigurării respectării cerinţelor de accesibilitate pentru persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap, costurile asigurării respectării standardelor de mediu, costurile adaptării în vederea asigurării rezilienţei climatice, precum şi costurile de exploatare, dacă acestea sunt necesare pentru prestarea serviciului.

2.În sensul prezentei decizii, locuinţele la preţuri accesibile furnizate ca SIEG trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(a)să fie disponibile pentru gospodăriile care, din cauza situaţiei de pe piaţă, dar mai ales a disfuncţionalităţilor pieţei, nu reuşesc să aibă acces la o locuinţă în condiţii de preţ accesibile.

Accesibilitatea locuinţelor din punctul de vedere al preţului trebuie să fie măsurată cu ajutorul unor indicatori de încredere, cum ar fi raportul dintre nivelul chiriei şi nivelul veniturilor, raportul dintre ipotecă şi venituri, raportul dintre preţul locuinţei şi venituri, rata costurilor suplimentare pentru locuinţe sau numărul de ani de venituri de care este nevoie pentru a cumpăra o locuinţă. Cheltuielile cu energia trebuie considerate ca făcând parte din cheltuielile totale cu locuinţa.

(f)să fie disponibile ca locuinţe la preţuri accesibile pentru o perioadă minimă de 20 de ani de la începerea prestării serviciului. Statele membre pot prevedea perioade mai scurte, cu condiţia ca acestea să fie justificate în mod corespunzător, de exemplu invocându-se caracterul temporar al intervenţiei statului. O astfel de justificare trebuie înregistrată şi prezentată Comisiei la cerere, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).

(g)compensaţiile pentru SIEG în materie de locuinţe la preţuri accesibile pot acoperi costurile de investiţii pentru construirea de clădiri noi, inclusiv pentru achiziţionarea de terenuri, achiziţionarea de apartamente sau clădiri existente în vederea transformării sau renovării lor, pentru transformarea sau renovarea apartamentelor sau clădirilor existente (sau a elementelor individuale ale clădirilor), costurile asigurării respectării cerinţelor de accesibilitate pentru persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap, costurile asigurării respectării standardelor de mediu, costurile adaptării în vederea asigurării rezilienţei climatice, precum şi costurile de exploatare, dacă acestea sunt necesare pentru prestarea serviciului.