Titlul vi - RĂSPUNDEREA ŞI PROTECŢIA JURIDICĂ - Conventie din 26-iul-1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (CONVENŢIA EUROPOL)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL VI:RĂSPUNDEREA ŞI PROTECŢIA JURIDICĂ
Art. 38: Răspunderea pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă de date
(1)Fiecare stat membru răspunde, în conformitate cu dreptul intern, pentru orice daune cauzate unei anumite persoane ca rezultat al unor erori de drept sau de fapt în legătură cu datele stocate sau prelucrate de către Europol. Numai statul membru în care s-a produs evenimentul care a cauzat dauna respectivă poate face obiectul unei acţiuni în despăgubire formulată de partea vătămată în faţa instanţele judecătoreşti competente în conformitate cu dreptul intern. Un stat membru nu poate pretinde că un alt stat membru a transmis date incorecte pentru a evita răspunderea faţă de partea vătămată, în conformitate cu dreptul intern.
(2)În cazul în care aceste erori de drept sau de fapt s-au produs ca urmare a comunicării unor date eronate sau a neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în prezenta convenţie de către unul sau mai multe state membre sau ca rezultat al stocării sau prelucrării neautorizate sau inadecvate de către Europol, Europol sau celălalt stat membru implicat va trebui să ramburseze, la cerere, sumele plătite anterior ca despăgubire, cu excepţia cazului în care datele au fost utilizate de către statul membru pe teritoriul căruia s-a produs dauna prin încălcarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
(3)Orice litigiu dintre un stat membru şi Europol sau un alt stat membru legată de principiul sau de valoarea rambursării trebuie supusă examinării Consiliului de administraţie, care soluţionează problema respectivă cu o majoritate de două treimi din voturi.
Art. 39: Alte forme de răspundere
(1)Răspunderea contractuală a Oficiului Europol este guvernată de dreptul aplicabilă contractului respectiv.
(2)În cazul răspunderii extracontractuale, Europol este obligat, independent de orice răspundere care îi revine conform articolului 38, să repare orice prejudiciu cauzat printr-o eroare a oricăruia dintre organismele sale, a directorilor adjuncţi sau a angajaţilor săi, săvârşită în cursul îndeplinirii sarcinilor lor profesionale, în măsura în care eroarea respectivă le poate fi imputată şi indiferent de diferitele proceduri de pretindere a daunelor, prevăzute de dreptul statelor membre.
(3)Partea vătămată are dreptul să pretindă Oficiului Europol să retragă sau să se abţină de la orice acţiune.
(4)Instanţele judecătoreşti din statele membre competente să soluţioneze litigiile care implică răspunderea Oficiului Europol, în modul menţionat în prezentul articol, sunt stabilite pe baza dispoziţiilor relevante ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

Art. 39a: Răspunderea privind participarea Europol la echipele comune de anchetă
(1)Statul membru pe teritoriul căruia sunt cauzate prejudicii de către agenţii Europol care operează în conformitate cu articolul 3a în statul membru respectiv, cu ocazia participării acestora la măsuri operaţionale, îşi asumă repararea acelor prejudicii în condiţiile care se aplică prejudiciilor cauzate de către proprii săi agenţi.
(2)În absenţa unui acord convenit cu statul membru respectiv, Europol îi rambursează integral acestuia toate sumele plătite victimelor sau titularilor drepturilor acestora pentru daunele prevăzute la alineatul (1). Orice dezacord între acest stat membru şi Europol privind principiul sau valoarea rambursării trebuie supus Consiliului de administraţie, care hotărăşte cu o majoritate de două treimi.

Art. 40: Soluţionarea litigiilor
(1)Litigiile existente între statele membre cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sunt, într-o primă etapă, supuse dezbaterii în cadrul Consiliului pentru identificarea unei soluţii.

(2)În cazul în care litigiile nu sunt soluţionate în acest fel în termen de şase luni, statele membre implicate în litigiul respectiv pot decide printr-un acord asupra modalităţii de soluţionare a litigiului respective.
(3)Dispoziţiile referitoare la căile de atac prevăzute în normele care guvernează condiţiile de angajare a personalului temporar şi auxiliar al Comunităţilor Europene se aplică, mutatis mutandis, şi personalului Europol.
Art. 41: Privilegii şi imunităţi
(1)Europol, membrii organismelor sale, directorii adjuncţi şi angajaţii Europol beneficiază de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor, în conformitate cu Protocolul de stabilire a normelor aplicabile în toate statele membre.
(2)Regatul Ţărilor de Jos şi celelalte state membre convin în aceleaşi condiţii ca ofiţerii de legătură detaşaţi din celelalte state membre, ca şi membrii familiilor lor, să beneficieze de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor ofiţerilor de legătură la Europol.
(3)Protocolul prevăzut la alineatul (1) este adoptat de către Consiliu, hotărând în unanimitate şi aprobate de către statele membre în conformitate cu cerinţele constituţionale ale statelor respective.