Secţiunea 6 - Comerţul electronic - Acord din 24-nov-2017 DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ŞI CONSOLIDAT între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Armenia, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 23L

În vigoare
Versiune de la: 18 Octombrie 2024
SECŢIUNEA F:Comerţul electronic
SUBSECŢIUNEA I:Dispoziţii generale
Art. 193: Obiective şi principii
(1)Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunităţile de afaceri în numeroase sectoare, părţile îşi propun să promoveze dezvoltarea comerţului electronic între ele, în special cooperând în probleme generate de comerţul electronic în ceea ce priveşte dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile convin că dezvoltarea comerţului electronic este pe deplin compatibilă cu cele mai exigente standarde internaţionale în materie de protecţie a datelor, pentru a păstra încrederea utilizatorilor comerţului electronic.
(3)Părţile convin că tranzacţiile electronice constituie o prestare de servicii, în sensul secţiunii C, care nu poate fi supusă taxelor vamale.
Art. 194: Aspecte de reglementare în materie de comerţ electronic
(1)Părţile menţin un dialog cu privire la problemele legate de reglementare generate de comerţul electronic. În cadrul acestui dialog se abordează, între altele, următoarele aspecte:
a)recunoaşterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului şi facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;
b)răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce priveşte transmiterea sau stocarea informaţiilor;
(i)tratamentul comunicaţiilor electronice comerciale nesolicitate şi
(ii)protecţia consumatorilor în domeniul comerţului electronic şi
c)orice alte aspecte relevante pentru dezvoltarea comerţului electronic.
(2)Acest dialog poate avea loc sub formă de schimb de informaţii în legătură cu legislaţia fiecărei părţi privind aspectele menţionate la alineatul (1), precum şi în legătură cu punerea în aplicare a legislaţiei în cauză.
SUBSECŢIUNEA II:Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari
Art. 195: Utilizarea serviciilor intermediarilor
Părţile recunosc că este posibil ca serviciile intermediarilor să fie folosite de terţi pentru activităţi care contravin dreptului lor intern. Pentru a ţine seama de această posibilitate, fiecare parte adoptă sau menţine, în ceea ce priveşte prestatorii de servicii intermediari, măsurile în materie de răspundere menţionate în prezenta subsecţiune.
Art. 196: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: "simpla transmitere"
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu iniţieze transmiterea;
b)să nu selecteze destinatarul transmiterii şi
c)să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.
(2)Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului menţionate la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, în măsura în care stocarea respectivă serveşte exclusiv pentru efectuarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării informaţiilor să nu depăşească timpul necesar în mod rezonabil pentru efectuarea transmiterii.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părţi, să impună prestatorului de servicii să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 197: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: "memorarea în cache"
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, realizată exclusiv pentru a eficientiza transmiterea mai departe a informaţiilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu modifice informaţiile;
b)să se conformeze condiţiilor de acces la informaţii;
c)să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiilor, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;
d)să nu împiedice utilizarea legală a tehnologiei, recunoscută şi folosită pe scară largă de întreprinderile din sector, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiilor, şi
e)să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile stocate de prestator sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia cunoştinţă de faptul că informaţiile au fost eliminate din sursa în care se aflau iniţial în reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiilor sau blocarea acestora.
(2)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părţi, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 198: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: "găzduirea"
(1)În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părţile se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca prestatorul:
a)să nu aibă efectiv cunoştinţă despre activitatea sau informaţiile ilegale, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sau informaţiile sunt ilegale sau
b)din momentul în care ia cunoştinţă de acestea, să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părţi, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nici posibilităţii ca o parte să instituie proceduri care să reglementeze eliminarea informaţiilor sau blocarea accesului la acestea.
Art. 199: Absenţa unei obligaţii generale în materie de supraveghere
(1)Părţile nu impun prestatorilor o obligaţie generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 196, 197 şi 198 şi nici o obligaţie generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilegale.
(2)Fiecare parte poate stabili, pentru prestatorii de servicii ale societăţii informaţionale, obligaţia de a informa prompt autorităţile publice competente cu privire la presupusele activităţi ilegale comise sau cu privire la informaţiile furnizate de destinatarii serviciului oferit de prestatorii în cauză sau obligaţia de a comunica autorităţilor competente, la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.