Capitolul 1 - I. Introducere - Strategie din 2023 naţională de vaccinare în România pentru perioada 2023-2030

M.Of. 966 bis

În vigoare
Versiune de la: 25 Octombrie 2023
CAPITOLUL 1:I. Introducere
Vaccinarea este o intervenţie de succes pentru sănătatea publică la nivel global şi pentru dezvoltarea durabilă, salvând milioane de vieţi în fiecare an. Între anii 2010 şi 2018, au fost evitate 23 de milioane de decese numai prin vaccinul împotriva rujeolei. Numărul de sugari vaccinaţi anual - mai mult de 116 milioane, sau 86% din toţi copiii născuţi - a atins cel mai înalt nivel raportat vreodată.
Peste 20 de boli care pun viaţa în pericol pot fi prevenite acum prin vaccinare.
Din anul 2010, 116 ţări au introdus vaccinuri pe care nu le foloseau anterior, inclusiv cele împotriva ucigaşilor majori, cum ar fi pneumonia pneumococică, diareea, cancerul de col uterin, febra tifoidă, holera şi meningita. Vaccinurile sunt esenţiale pentru prevenirea şi controlul multor boli transmisibile şi, prin urmare, susţin securitatea globală asociată sănătăţii. Mai mult, ele sunt considerate ca fiind esenţiale pentru abordarea bolilor infecţioase emergente, de exemplu prin stoparea sau limitarea focarelor de boli infecţioase sau combaterea răspândirii rezistenţei antimicrobiene. Focare regionale (de exemplu, virusul Ebola), pandemia COVID-19 şi ameninţarea unor viitoare pandemii (cum ar fi cu o tulpină nouă de gripă) sunt şi vor continua să fie provocări chiar şi pentru cele mai reziliente sisteme de sănătate.
Toate statele ar trebui să identifice serviciile esenţiale care să fie prioritizate şi menţinute pentru a răspunde unor ameninţări viitoare. Pe termen lung sunt necesare investiţii majore şi susţinerea cercetării pentru a dezvolta noi vaccinuri.
Fragmentarea serviciilor de sănătate reprezintă un obstacol major în calea asigurării unei asistenţe medicale primare de calitate, sustenabilă, echitabilă şi accesibilă tuturor. La nivel global, se consideră că integrarea serviciilor de imunizare în serviciile de asistenţă medicală primară poate contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în privinţa sănătăţii şi la obţinerea unei acoperiri universale cu servicii de sănătate. Furnizarea de servicii integrate asigură o eficienţă sporită prin asigurarea infrastructurii comune, a platformelor de informare şi a resurselor umane folosite.
Astfel, vaccinarea poate reprezenta o oportunitate pentru creşterea accesului la servicii de sănătate integrate pentru toate grupele de vârstă, atât în sistemul public de sănătate, cât şi în cel privat şi o ocazie pentru beneficiari de a accesa alte servicii de asistenţă medicală primară (sănătatea reproducerii; nutriţia şi sănătatea copilului).
Furnizarea de servicii de imunizare pe tot parcursul vieţii este esenţială pentru sănătatea populaţiei şi pentru o acoperire corectă şi echitabilă cu vaccinuri. Aceasta presupune o extindere a abordărilor actuale în materie de imunizare prin formularea unor programe specifice pentru:
- populaţii cu risc crescut pentru complicaţii asociate bolilor prevenibile prin vaccinare (de exemplu femei însărcinate, copii, adolescenţi şi adulţi cu boli cronice, persoane cu imunosupresie)
- persoane vulnerabile (migranţi, persoane cu mobilitate mare care schimbă frecvent domiciliul, locuitorii din mediul rural, şi comunităţi defavorizate socio-economic, comunităţi afectate de conflicte, dezastre şi crize umanitare).
- lucrători din domeniul sănătăţii
Programele de imunizare trebuie să abordeze atât barierele legate de aprovizionarea cu vaccinuri, cât şi pe cele legate de distribuţia echitabilă pentru vaccinarea populaţiilor greu accesibile şi cele legate de reticenţa faţă de vaccinare.
Scopul activităţii de vaccinare a populaţiei este asigurarea dreptului la sănătate individuală şi colectivă, prin eliminarea sau reducerea morbidităţii, invalidităţii şi a mortalităţii prin boli transmisibile. Activitatea de vaccinare este o componentă principală şi prioritară a sistemelor de sănătate publică prin care se urmăreşte asigurarea sănătăţii indivizilor în cadrul unor comunităţi sănătoase. Un Program Naţional de Vaccinare adecvat şi utilizarea unor strategii de imunizare adecvate sunt esenţiale pentru a asigura protecţia faţă de bolile prevenibile prin vaccinare a diferitelor grupuri populaţionale din fiecare ţară.
Capacitatea de a susţine un nivel înalt şi echitabil al acoperirilor vaccinale depinde de numeroşi factori: angajament politic; managementul şi finanţarea eficientă a programelor; implementare eficientă a serviciilor cu resurse umane adecvate; furnizarea vaccinurilor cu asigurarea calităţii; suport logistic prin strategii relevante de livrare şi monitorizare; înregistrarea şi raportarea datelor pentru acţiuni adecvate; cererea şi acceptarea vaccinurilor de către populaţie; ezitarea de a accepta vaccinarea care, în sine, poate avea multe cauze fundamentale.
În plus, crizele umanitare precum dezastrele naturale şi conflictele, pot duce rapid la afectarea infrastructurii de servicii de sănătate şi la lipsa de personal calificat în domeniul sănătăţii, adesea pentru perioade îndelungate; prin urmare, serviciile de vaccinare pot fi şi ele perturbate.
În afara vaccinurilor împotriva principalelor boli transmisibile prevenibile prin vaccinare, utilizate de decenii, s-au descoperit după anii 2000 vaccinuri revoluţionare eficace în combaterea unor boli severe, până atunci neasociate cu factori infecţioşi sau cu vaccinarea (ex. Vaccinarea HPV). Astfel, în noiembrie 2020, OMS a lansat o iniţiativă globală pentru eliminarea cancerului de col uterin, propunând obiectivul de 4 cazuri la 100.000 femei-an şi implementarea unei strategii cu trei direcţii de acţiune: vaccinarea împotriva HPV a cel puţin 90% dintre fete până la vârsta de 15 ani; screening a 70% din femei cu un test de înaltă performanţă de cel puţin două ori în intervalul de vârstă 35-45 de ani; tratarea a cel puţin 90% din leziunile pre-canceroase şi cancerele invazive detectate.
În acest context este deosebit de important ca statele să susţină vaccinarea ca premiză esenţială a asigurării dreptului la sănătate şi să dezvolte şi să implementeze măsuri energice pentru asigurarea accesului la vaccinurile esenţiale pentru toţi oamenii şi la toate vârstele. România şi-a asumat aceste obiective globale şi, pentru acţiunea coordonată până în 2030, a fost elaborată prezenta strategie.