Secţiunea 4 - 4.1.4. Ocupare - Strategie din 2022 a Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2022-2027

M.Of. 450 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Mai 2022
SECŢIUNEA 4:4.1.4. Ocupare
În continuare populaţia romă se confruntă cu acces scăzut pe piaţa forţei de muncă. Raportul EU-MiDiS II35) (2016) constată că numai unul din patru romi în vârstă de cel puţin 16 ani "desfăşura o activitate salariată" sau "independentă" la momentul sondajului. Femeile rome au raportat rate ale ocupării forţei de muncă mult mai mici decât bărbaţii romi - 16%, comparativ cu 34%.
35) EU-MIDIS II a cules prin sondaj a cules informaţii despre 33.785 de persoane de etnie romă care trăiesc în gospodăriile respondenţilor.
În general, sondajul arată că ratele de muncă remunerată pentru romii cu vârsta între 20 şi 64 de ani sunt de 43%, ceea ce este cu mult sub media UE de 70% în 2015.
Situaţia tinerilor este mult mai gravă: în medie, 63% din romii cu vârsta între 16 şi 24 de ani nu aveau un loc de muncă şi nici nu participau la o formă de învăţământ sau la activităţi de formare la momentul sondajului, în comparaţie cu media UE de 12% pentru aceeaşi grupă de vârstă. Pentru această grupă de vârstă, rezultatele arată, de asemenea, un decalaj considerabil între femei şi bărbaţi, procentul tinerelor rome neîncadrate în muncă şi neînscrise în programe educaţionale sau de formare fiind de 72%, faţă de 55% în cazul bărbaţilor.
Raportul societăţii civile de monitorizare a implementării strategiei naţionale de integrare a romilor în România, Evaluarea progresului în domeniile cheie ale strategiei, realizat în 2018, prezentând o analiză comparativă pentru perioada 20122018, relevă evoluţii interesante din perspectiva situaţiei ocupării romilor, în dinamică, dar şi din perspectiva comparaţiei cu situaţia gospodăriilor majoritare, în sensul creşterii semnificative a ponderii ocupării de tip salarial în gospodăriile de romi.
VMG este identificat drept sursă de venit în 1% dintre gospodăriile din eşantionul majoritar (în creştere cu 1 procent, faţă de 2012) şi în 10% dintre gospodăriile din eşantionul de romi (aici creşterea este de 8 procente).
În cazul activităţilor neagricole pe cont propriu, ponderea în economia surselor de venit creşte, iar diferenţa romi-români creşte semnificativ (de la 3, la 5 puncte procentuale).
Munca în străinătate este identificată drept sursă de venit într-o măsură semnificativ mai mare în 2018, fată de 2012, în eşantionul general creşterea fiind de la 1 la 2%, iar în eşantionul de romi, de la 3, la 5%. Această situaţie este corelată cu cea privind ponderea gospodăriilor în care există migraţie externă-această pondere este de 29% în cazul eşantionului de romi, faţă de 18% în eşantionul populaţiei majoritare.
În ceea ce priveşte gospodăriile cu copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, acest procent este de 10% în cazul romilor şi de doar 4% în cazul eşantionului populaţiei generale. Chiar dacă situaţia ocupării romilor cunoaşte o anumită îmbunătăţire, pe anumite componente, creşte ponderea surselor de venit ocazionale, pe cele două tipuri de eşantioane menţionate anterior şi creşte ponderea gospodăriilor fără surse de venit şi a celor beneficiare de ajutor social, în cazul gospodăriilor de romi. De asemenea, creşte semnificativ importanţa banilor primiţi din străinătate în economia surselor de venit a gospodăriilor de romi.
Ponderea romilor în rândul populaţiei totale apte de muncă este în creştere, astfel că participarea romilor la piaţa muncii este esenţială pentru sprijinirea costurilor naţionale crescânde aferente, în special celor privind pensiile şi sănătatea. Această situaţie deficitară reprezintă un cost economic pentru societate în ansamblu, prin irosirea capitalului uman preţios şi prin pierderile de productivitate a muncii. La nivelul României, din estimările Băncii Mondiale reiese faptul că se pierd anual 887 milioane de euro, prin lipsa oportunităţilor de manifestare a potenţialului economic pe care-l poate furniza populaţia romă, respectiv prin insuficienta valorificare a productivităţii şi, implicit, a contribuţiilor fiscale asociate.
În momentul actual, dimensiunea socio-economică a inserţiei romilor pe piaţa muncii nu este abordată nici corespunzător nevoilor specifice romilor la nivelul comunităţilor şi tipologiilor sociale36), dar nici în raport cu cerinţele de competenţe şi calificări reclamate de piaţa muncii.
36) Raportul societăţii civile de monitorizare a implementării strategiei naţionale de integrare a romilor în România, 2019
În comunităţile sărace, nu doar populaţia este săracă cronic, ci şi potenţialul economic - agenţii economici şi mijloacele de producţie - al comunităţii şi infrastructura comunitară sunt deficitare. Aproximativ 60% din totalul comunităţilor din mediul rural de romi sunt sărace, spre deosebire de comunităţile de romi din mediul urban, care deţin o forţă de muncă relativ mai educată, dar tot slab calificată.37)
37) Id 7
Cumularea caracteristicilor asociate cu riscurile privind ocuparea conduce la scăderea vizibilă a şanselor de ocupare în munci salariale. Tinerii romi din mediul rural şi femeile de etnie romă au şanse simţitor mai reduse de a fi încadraţi în economia formală.38)
38) Raportul societăţii civile de monitorizare a implementării strategiei naţionale de integrare a romilor în România (2019)