Capitolul v - DIRECŢII DE ACŢIUNE - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
CAPITOLUL V:DIRECŢII DE ACŢIUNE
(1)Întrucât majoritatea accidentelor rutiere sunt determinate de comportamentul uman inadecvat, corectarea acestuia este de o importanţă deosebită. În acest sens, strategia cuprinde următoarea serie de măsuri, care să acopere, în mod complet, domeniul factorului uman în siguranţa rutieră, şi anume:
a)formarea şi exersarea abilităţilor necesare deplasării în siguranţă, începând cu vârsta preşcolară şi până la sistemul universitar. Deprinderea timpurie a principiilor deplasării individuale sigure precum şi cultivarea respectului faţă de viaţă, valori şi lege sunt factori cheie în crearea unei culturi a siguranţei rutiere;
b)formarea deprinderilor de a conduce vehicule, îmbunătăţirea formării instructorilor auto, îmbunătăţirea cursurilor de instruire din şcolile de şoferi, încurajarea creării de programe facultative de perfecţionare a conducătorilor auto;
c)creşterea eficacităţii legislaţiei privind siguranţa rutieră;
d)aplicarea consecventă a legislaţiei în vigoare;
e)proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât posibil, fără să fie nevoie de o adaptare sau proiectare specializată (design universal)
f)promovarea programelor de conducere preventivă, de consiliere/reabilitare psihologică pentru şoferii care încalcă prevederile legale privitoare la viteză şi la conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice;
g)implementarea unui sistem de certificare şi evaluare a calităţii şi performanţei furnizorilor de servicii de formare a conducătorilor auto (furnizori de atestate profesionale, şcoli de şoferi, şcoli de conducere defensivă);
h)îmbunătăţirea managementului integrat prin îmbunătăţirea intervenţiei post accident - în cazul victimelor care rămân cu sechele în urma accidentelor rutiere, prin abilitare şi reabilitare, terapie ocupaţională, vizând capacitarea acestora de adaptare şi funcţionare normală,
i)asigurarea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale;
j)acordarea de asistenţă psihologică post-traumatică supravieţuitorilor, rudelor şi apropiaţilor victimelor accidentelor de circulaţie în faza acută;
k)îmbunătăţirea procedurilor de aducere la cunoştinţa rudelor şi apropiaţilor victimelor accidentelor de circulaţie a decesului celor dragi;
l)fundamentarea modificărilor legislative a măsurilor din domeniul siguranţei rutiere, prin utilizarea tabelelor comparative care conţin date privind situaţia din alte state europene, rezultate prognozate;
m)seminarii, conferinţe de presă, materiale de presă, campanii de sensibilizare;
n)campanii de impunere a legii.
(2)_
O altă direcţie de acţiune o reprezintă realizarea unei infrastructuri care să corespundă nevoilor de mobilitate şi nevoilor de dezvoltare economică, prin creşterea capacităţii de transport (autostrăzi), fără scăderea gradului de siguranţă. În afară de necesitatea existenţei unei infrastructuri sigure pentru toţi participanţii la traficul rutier, un rol important în această strategie îl are prevenirea accidentelor rutiere prin educaţia tuturor
celor implicaţi în trafic, indiferent de vârstă sau profesie, prin intensificarea şi profesionalizarea comunicării şi informării de siguranţă rutieră. Este important de remarcat faptul că indisciplina pietonală este cauza aparentă a celor mai grave accidente rutiere însă trebuie de asemenea remarcat şi faptul că infrastructura rutieră nu este prietenoasă cu pietonii, mai ales în localităţile lineare, şi nu oferă o variantă fezabilă de deplasare pentru aceştia. Acelaşi lucru este valabil şi pentru biciclişti, în cazul cărora apare o creştere spectaculoasă a implicării cu vinovăţie în accidentele rutiere.
De asemenea, în paralel cu intensificarea campaniilor de comunicare, legislaţia rutieră şi metodele de impunere a acesteia vor trebui aduse la nivelul statelor membre cu performanţe apropiate de obiectivele asumate de UE în domeniu. În acest sens, este necesară actualizarea legislaţiei sub aspectul sancţionării şi urmăririi executării sancţiunilor pentru nerespectarea legislaţiei rutiere şi instalarea de sisteme automate de supraveghere a traficului rutier.
Potrivit estimărilor, România are actualmente un grad de încasare al amenzilor contravenţionale mult sub media statelor membre ale Uniunii Europene, neexistând o situaţie exactă a gradului de încasare a amenzilor în cazul în care procesele verbale sunt înmânate contravenienţilor în momentul constatării. Având în vedere că, în viitor, accentul se va muta pe constatarea abaterilor cu ajutorul sistemelor automate, trebuie analizat şi adaptat modelul statelor membre UE care au procente maxime de încasare pe acest tip de constatare a contravenţiilor.
(3)Un accent deosebit se va pune pe identificarea soluţiilor de reducerea numărului de persoane decedate şi al persoanelor grav rănite din următoarele categorii cu risc crescut:
- participanţi la trafic vulnerabili (pietoni, mopedişti, motociclişti, biciclişti);
- vârste cu risc crescut: copii, tineri cu vârste între 18 şi 25 de ani, persoane vârstnice.