Capitolul iii - PRIORITĂŢI, POLITICI, CADRUL JURIDIC EXISTENT - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
CAPITOLUL III:PRIORITĂŢI, POLITICI, CADRUL JURIDIC EXISTENT
Priorităţile Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016-2020, de îmbunătăţire a legislaţiei în domeniul rutier, a siguranţei infrastructurii şi de reducere graduală a numărului de victime din accidentele de circulaţie, sunt în strânsă legătură cu obiectivele Guvernului de interoperabilitate şi de interconectare a reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri europeană, cu obiectivul de asigurare a coerenţei şi continuităţii lucrărilor de infrastructură pe termen lung, cu cel de refacere a reţelei de drumuri naţionale la un nivel calitativ european, mai ales în contextul Directivei 2008/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere, transpusă prin Legea nr. 265/2008 privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu priorităţile planurilor integrate de mobilitate urbană durabilă, care se elaborează la nivelul celor 7 poli de dezvoltare şi al judeţului Ilfov conform prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, cu obiectivele prevăzute în Master Planul General de Transport al României, precum şi cu obiectivul dezvoltării infrastructurii feroviare simultan şi în concordanţă cu cea rutieră, în conformitate cu cerinţele europene.
Dreptul la viaţă, dreptul la libera circulaţie şi dreptul la securitate sunt drepturi fundamentale ale omului, conform art. 3 şi 13.1. din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceste drepturi se regăsesc în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în Constituţia României, statul fiind obligat să asigure cetăţenilor condiţiile optime pentru exercitarea drepturilor lor.
De asemenea, în Constituţia României sunt garantate, conform art. 34 şi 35:
- dreptul la ocrotirea sănătăţii - statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice, pentru organizarea asistenţei medicale în caz de accidente şi luarea de măsuri de protecţie a sănătăţii fizice a persoanei, şi
- dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
Din punct de vedere al cadrului instituţional, în prezent România are legislaţie şi instituţii care să acopere aproape întreaga arie a problematicii siguranţei rutiere, şi anume: ministerele şi autorităţile publice centrale reprezentate în CISR, CNADNR, ARR, RAR, DR, DRPCIV, precum şi ISCTR. Lipsesc însă organismele care să coordoneze la nivel descentralizat activitatea de siguranţă rutieră, precum şi o mai bună comunicare inter-instituţională.
Coordonarea siguranţei rutiere în România este, în principiu, realizată la două niveluri:
- CISR la nivel politic (miniştri);
- DPISR formată din instituţiile reprezentative.
Mai jos este prezentat schematic modul în care responsabilităţile sunt distribuite între instituţiile responsabile pentru a asigura legătura dintre nivelul tehnic şi politic, aşa cum este reglementat CISR:
Figura 21. Instituţii implicate în siguranţa circulaţiei rutiere