Nou Capitolul v - Răspuns (coordonare operaţională şi măsuri de sprijin) - Regulament din 2026 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii şi a riscurilor asociate acestora
M.Of. 73
În vigoare Versiune de la: 30 Ianuarie 2026
CAPITOLUL V:Răspuns (coordonare operaţională şi măsuri de sprijin)
Art. 42
Domeniul de acţiune răspuns este reprezentat de acţiunile de intervenţie operativă organizate şi realizate conform Concepţiei naţionale de răspuns în caz de epidemii.
Art. 43
(1)Coordonarea acţiunilor de intervenţie în situaţii de epidemii se asigură pe baza prezentului regulament.
(2)Forţele şi mijloacele suplimentare necesare pentru intervenţii: în situaţiile în care posibilităţile locale sunt pe cale de a fi sau sunt depăşite, se constituie echipe operative a căror componenţă se stabileşte din timp de către Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii. În funcţie de nevoi, pot fi cooptate şi alte forţe şi mijloace, puse la dispoziţie de către ministerele cu reţea sanitară proprie, pe bază de protocol de colaborare încheiat înaintea declanşării unor asemenea evenimente epidemiologice, şi de către celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale sau locale, după caz.
Art. 44
Conducerea întregii operaţiuni de intervenţie în situaţia apariţiei unor evenimente/epidemii se realizează de către autorităţile responsabile care asigură managementul tipului de risc.
Art. 45
(1)Gestionarea unui eveniment din punct de vedere epidemiologic se va realiza prin intermediul echipelor operative de intervenţie judeţene, desemnate prin ordin al prefectului.
(2)Echipele operative de intervenţii sunt alcătuite din: epidemiologi, specialişti de boli infecţioase, igienişti, asistenţi de igienă, medici de laborator, precum şi, după caz, medici veterinari, chimişti, mediatori sanitari, asistenţi comunitari, medici de familie, echipe de deratizare, dezinsecţie, dezinfecţie (DDD), echipaje de intervenţie din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste şi alte persoane desemnate de prefect.
(3)Responsabilităţile echipelor operative de intervenţie sunt următoarele:
a)utilizează definiţia de caz în identificarea cazurilor;
b)identifică şi urmăresc contacţii;
c)identifică sursa, căile de transmitere şi factorii de risc;
d)implementează măsuri de limitare şi control;
e)participă la actualizarea analizei de risc prin transmiterea informaţiilor colectate periodic;
f)misiuni de cercetare-prelevare, operaţiuni de detectare/identificare a prezentei agenţilor patogeni în zone potenţial contaminate, misiuni de decontaminare a populaţiei, personalului, echipamentelor şi tehnicii de intervenţie, respectiv a zonei/zonelor afectate.
(4)În situaţii care depăşesc resursele umane locale se constituie echipe operative de intervenţie suplimentare, numite prin dispoziţie comună a secretarului de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şi a secretarului de stat care coordonează activitatea de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii sau prin ordin al comandantului acţiunii.
(5)Fiecare echipă operativă de intervenţie va avea drept coordonator un medic epidemiolog desemnat, care are obligaţia organizării activităţii.
Art. 46
În cazul producerii situaţiilor de urgenţă determinate de evenimente în care sunt implicaţi agenţi biologici înalt patogeni se stabilesc măsurile specifice imediate, de protecţie individuală şi a personalului de intervenţie, precum şi a populaţiei aflate la locul răspândirii acestora. Măsurile sunt stabilite de către Grupul de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, constituit potrivit art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 47
Conducerea întregii operaţiuni de intervenţie în situaţia producerii unor accidente sau a răspândirii de agenţi biologici deosebit de periculoşi se realizează de către comandantul acţiunii, potrivit competenţelor stabilite de art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 557/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 48
Încetarea situaţiei de urgenţă este declarată de conducătorul organismului de intervenţie, atunci când eliberarea de agenţi biologici înalt patogeni a fost redusă sub nivelul de pericol, toate măsurile operative de protecţie au fost luate şi sunt menţinute în continuare măsurile destinate pentru reducerea riscului ca viaţa şi mediul să fie afectate de aceşti agenţi biologici deosebit de periculoşi.
Art. 50
Procedurile operaţionale standard pentru prevenirea şi limitarea evenimentelor de sănătate publică cu impact asupra populaţiei sunt elaborate de către Grupul de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
Art. 51
Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii recomandă dezescaladarea/dezactivarea răspunsului, iar ministrul sănătăţii declară prin ordin închiderea evenimentului, pe baza următoarelor criterii:
a)criterii de dezescaladare de la nivelul 3 la nivelul 2:
1.restrângerea ariei geografice sau a numărului populaţiei afectate;
2.scăderea numărului de cazuri şi a severităţii formelor de boală;
3.scăderea nevoilor materiale şi de personal la nivel naţional;
4.scăderea interesului public/mass-mediei, dar menţinerea necesităţii de mesaje pentru care resursele de monitorizare şi comunicare s-au redus;
b)criterii de dezescaladare de la nivelul 2 la nivelul 1:
1.restrângerea ariei geografice şi posibilitatea de control al evenimentului cu capacităţile locale;
2.lipsa cazurilor severe şi scăderea numărului de cazuri care pot fi limitate în timp şi spaţiu;
3.scăderea nevoilor materiale şi de personal la nivel regional;
4.scăderea interesului public/mass-mediei, cu reducerea nevoii de mesaje şi de informaţii noi;
c)criterii de dezactivare: absenţa cazurilor pe perioada a două incubaţii maxime sau revenirea la nivelul endemic cunoscut.
Art. 52
Raportarea evenimentului se va realiza printr-un raport operativ, ale cărui frecvenţă şi conţinut vor fi stabilite de către Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii, în funcţie de tipul evenimentului.
Art. 53
Analiza post-eveniment se realizează în baza unui raport post-eveniment, care cuprinde măsurile şi acţiunile reale adoptate, ţinând cont de: natura evenimentului, cronologia evenimentelor, implicarea autorităţilor în gestionarea evenimentului, implicaţiile pentru gestionarea strategică a acţiunilor întreprinse, pericolele şi ameninţările viitoare, lecţiile învăţate, propuneri de îmbunătăţire a cadrului legal/planurilor/concepţiilor/procedurilor.
Art. 54
Utilizarea prezentului regulament va asigura:
a)continuitatea acţiunilor de răspuns la evenimente epidemiologice/epidemii;
b)diminuarea riscului şi reducerea, cât mai mult posibil, a morbidităţii şi mortalităţii în comunitate;
c)obţinerea şi diseminarea de informaţii de calitate, la timp, de la/către structurile din sănătate care vor acţiona, precum şi de la/către alte structuri;
d)comunicarea de risc către public şi media în toate etapele răspunsului;
e)reducerea presiunii pe sistemul sanitar şi asigurarea că serviciile sanitare de asistenţă medicală primară sunt protejate în cea mai mare măsură posibilă;
f)reducerea impactului social şi a pierderilor economice ce pot fi asociate cu focarele sau epidemiile de boli transmisibile;
g)mecanismele pentru implementarea politicilor internaţionale.
Art. 55
Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă acţionează, la nivel central/local, după caz, potrivit domeniului de competenţă, la ordinul sau, după caz, la solicitarea:
a)prim-ministrului, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
b)ministrului afacerilor interne, în calitate de vicepreşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
c)şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, în calitate de comandant al acţiunii;
d)preşedinţilor comitetelor ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă;
e)preşedinţilor comitetelor judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
f)preşedinţilor comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă.
Art. 56
(1)Din punct de vedere decizional, conducerea nemijlocită a acţiunilor de răspuns se asigură astfel:
a)nivelul 1: coordonator de eveniment este prefectul, în calitate de preşedinte al comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă/Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, care acţionează în baza solicitărilor şi propunerilor înaintate de DSP;
b)nivelul 2: coordonator de eveniment este comandantul acţiunii sau persoana desemnată de acesta, sprijinit de reprezentantul desemnat de ministrul sănătăţii;
c)nivelul 3: coordonator de eveniment este comandantul acţiunii sau persoana desemnată de acesta, sprijinit de reprezentantul desemnat de ministrul sănătăţii.
(2)Coordonatorii de evenimente asigură coordonarea operaţională integrată a tuturor forţelor şi mijloacelor angrenate în acţiuni de răspuns la nivel naţional sau zonal. În funcţie de amploarea epidemiei se activează/se completează/se suplimentează, după caz, următoarele structuri de coordonare/conducere a intervenţiei cu rol de sprijin al componentei decizionale:
1.Centrul Naţional de Conducere Integrată, pe domeniul ordinii şi siguranţei publice;
2.Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei;
3.centre operative/operaţionale pentru situaţii de urgenţă existente la nivelul instituţiilor centrale şi locale;
4.centre de coordonare şi conducere a intervenţiei judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Art. 57
În funcţie de evoluţia unui eveniment epidemiologic, pe niveluri, responsabilitatea răspunsului este asigurată astfel:
a)responsabili cu coordonarea răspunsului la eveniment:
1.nivelul 1: Ministerul Sănătăţii;
2.nivelul 2: Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
3.nivelul 3: Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
b)responsabili cu implementarea răspunsului la eveniment:
1.nivelul 1: unităţi sanitare cu paturi şi ambulatorii, DSP, comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, comitetul local pentru situaţii de urgenţă, INSP, INCDMM;
2.nivelul 2, în plus faţă de nivelul 1: echipele operaţionale de intervenţie, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile specializate;
3.nivelul 3, în plus faţă de nivelul 2: Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi comandantul acţiunii, când este cazul.
Art. 58
În funcţie de amploarea epidemiei, structurile de coordonare/conducere a intervenţiei cu rol de sprijin al componentei decizionale se activează conform Hotărârii Guvernului nr. 557/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 59
Notificarea evenimentelor/epidemiilor către organizaţiile naţionale şi internaţionale se desfăşoară în conformitate cu reglementările în vigoare.
Art. 60
Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, în calitate de structură competentă pentru supravegherea bolilor transmisibile, în colaborare cu INCDMM, raportează la Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor bolile transmisibile aflate sub incidenţa Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/945 a Comisiei, cu modificările ulterioare, după validarea naţională a cazurilor.
Art. 61
După verificarea şi evaluarea importanţei epidemiologice a evenimentului epidemiologic, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile asigură informarea structurii de specialitate a Ministerului Sănătăţii, care, împreună cu Biroul pentru regulamentul sanitar internaţional din cadrul INSP, decide notificarea OMS.
Art. 62
Ministerul Sănătăţii, împreună cu Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "Cantacuzino", numeşte experţi, nominalizaţi în diferitele grupuri ale Comitetului de Securitate a Sănătăţii al Comisiei Europene, asigurând comunicarea şi colaborarea pe problemele/urgenţele de sănătate publică la nivel european. Ministerul Sănătăţii poate solicita sprijin statelor membre ale Uniunii Europene, prin Comitetul de Securitate a Sănătăţii/Autoritatea pentru Pregătire şi Răspuns în caz de Urgenţă Sanitară (HERA), pentru achiziţia de produse biologice, echipamente sau alte produse.
Art. 63
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiile internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă. În acest sens, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă asigură transmiterea solicitărilor de asistenţă umanitară internaţională în cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav.
Art. 64
În situaţia în care este necesară primirea de asistenţă internaţională se procedează astfel:
a)Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin structurile de specialitate proprii, sau Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei centralizează, analizează şi transmite şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă propunerile de cerere de asistenţă internaţională, cu precizarea numărului şi specialităţii modulelor/structurilor de intervenţie, mijloacelor tehnice şi/sau echipamentelor necesare etc.;
b)şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă propune Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă solicitarea/acceptarea de asistenţă internaţională;
c)Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă hotărăşte, cu avizul prim-ministrului şi informarea prealabilă a Preşedintelui României, solicitarea de asistenţă internaţională, pe canalele Uniunii Europene (ERCC - Emergency Response Coordination Centre), NATO (EADRCC - Euro-Atlantic Disaster Response Coordination Centre), statelor care au încheiate acorduri bilaterale cu România şi altor parteneri de cooperare;
d)Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă asigură transmiterea cererilor de asistenţă internaţională, conform dispoziţiilor comandantului acţiunii;
e)Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă centralizează ofertele de asistenţă primite şi, după analizarea lor la nivelul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, sunt supuse deciziei comandantului acţiunii;
f)Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă asigură transmiterea acceptului/refuzului de asistenţă internaţională conform procedurilor implementate în cadrul mecanismelor de solicitare de asistenţă utilizate.
Art. 65
În cazul producerii unei epidemii, pentru îndeplinirea unor misiuni sau activităţi desfăşurate în cadrul funcţiilor de sprijin pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă poate solicita, la nevoie, sprijinul organizaţiilor nonguvernamentale, cu care sunt încheiate protocoale de colaborare/cooperare la nivel naţional.
Art. 66
În situaţii de urgenţă se asigură cu prioritate mijloacele de comunicare necesare pentru asigurarea legăturilor dintre diversele organizaţii implicate şi personalul de intervenţie, precum şi pentru informarea periodică, pregătirea şi alarmarea populaţiei.
Art. 67
Producerea integrată şi unitară a mesajului public guvernamental este atributul Cancelariei Prim-Ministrului.
Art. 68
La nivel naţional, comunicarea publică este asigurată pe principiul vocii unice, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 548/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publică pentru situaţii de urgenţă, prin structurile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, la care se adaugă contribuţia tuturor instituţiilor componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit competenţelor.
Art. 69
În cadrul activităţii de informare al Centrului Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei se activează Centrul naţional de comunicare şi informare publică, compus din purtătorul de cuvânt, numit din rândul comunicatorilor sau purtătorilor de cuvânt din cadrul instituţiilor reprezentate în Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Scopul acestui centru este de creare şi menţinere a unui sistem de comunicare publică transparent, obiectiv, eficient către populaţie. Acesta urmăreşte următoarele obiective:
a)identificarea şi formarea unei echipe de comunicare cu roluri şi responsabilităţi;
b)întocmirea şi agrearea unor proceduri transparente pentru publicarea informaţiilor;
c)stabilirea unor mecanisme pentru a înţelege atitudinile şi preocupările publicului-ţintă, astfel încât să fie identificate canalele de comunicare cele mai eficiente;
d)realizarea unui sistem de monitorizare, identificare şi combatere a ştirilor şi informaţiilor de tip "fake news".
Art. 70
La nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, comunicarea publică este asigurată prin centrele de comunicare şi informare constituite la nivelul comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţene.
Art. 71
(1)Comunicarea pe aspectele operative se face, de regulă, prin comandantul acţiunii, comandanţii intervenţiei şi prin personalul desemnat din cadrul centrelor de comunicare şi informare publică.
(2)Centrul naţional de comunicare şi informare publică din cadrul CNCCI va asigura linii telefonice destinate doar pentru comunicarea cu publicul.
Art. 72
Pentru relaţia cu ambasadele, cu referire la situaţia cetăţenilor străini afectaţi aflaţi pe teritoriul României, Centrul naţional de comunicare şi informare publică va pune la dispoziţie o linie telefonică separată de cele cu publicul, aceasta fiind comunicată în timp util prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 73
Se asigură procedurile de transmitere a datelor, de informare şi pregătire periodică a populaţiei cu privire la regulile individuale şi colective de comportare pentru prevenirea îmbolnăvirii şi de răspândire a epidemiilor. Acţiunile la nivel de colectivitate (şcoli, grădiniţe etc.) ce trebuie întreprinse se decid de către autorităţile administraţiei publice centrale, pe baza recomandărilor autorităţilor profesionale medicale cu responsabilităţi în acest domeniu.
Art. 74
(1)Informarea şi educarea preventivă ale populaţiei privind comportarea în cazul producerii unor situaţii de urgenţă determinate de epidemii se fac în sistem unitar, responsabilitatea iniţierii şi organizării acestora revenind Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii, prin desemnarea unei persoane care va asigura comunicarea.
(2)În timpul epidemiei, cetăţenii sunt informaţi regulat asupra situaţiei epidemiologice existente, precum şi asupra măsurilor organizatorice ce trebuie luate de fiecare în parte şi de către instituţiile de stat abilitate pentru prevenirea, diminuarea şi, eventual, pentru eliminarea efectelor acestor îmbolnăviri asupra sănătăţii populaţiei.
(3)Pentru reducerea manifestărilor şi efectelor produse de traumele psihologice ce pot apărea în cursul şi după derularea unor epidemii se stabilesc măsuri pentru prevenirea şi reducerea efectelor panicii, prin mediatizarea intensă a informaţiilor de specialitate şi a măsurilor organizatorice ce trebuie întreprinse de către fiecare persoană.