Secţiunea 11 - Alte proceduri notariale - Regulament din 2013 de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995

M.Of. 479

În vigoare
Versiune de la: 25 Noiembrie 2020
SECŢIUNEA 11:Alte proceduri notariale
SUBSECŢIUNEA 1:Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor
Art. 297
(1)Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere ca forma autentică să fie o condiţie de valabilitate a actului.
(2)Pentru legalizarea semnăturii lor, părţile se prezintă personal în faţa notarului public.
(3)Exemplarele înscrisului se prezintă notarului public nesemnate, urmând a fi semnate în faţa acestuia.
(4)Legalizarea semnăturii părţilor de către notarul public face dovada deplină a prezenţei acestora, a semnării înscrisului în faţa notarului public, precum şi a datei acestuia.
(5)Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.
Art. 298
(1)Pentru legalizarea amprentei sigiliului, acesta se aplică, în prezenţa notarului public, pe suportul material prezentat în acest scop de către partea interesată, care va fi identificată în încheierea de legalizare a sigiliului.
(2)Pentru legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un singur suport de hârtie corespunzător, care se păstrează în depozit notarial. încheierea de legalizare se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de părţi, plus câte unul pentru fiecare dintre procedurile notariale îndeplinite, părţilor eliberându-li-se numai încheierea de legalizare a sigiliului şi cea de primire în depozit.
(3)La cererea părţilor, notarul public poate legaliza şi amprenta ştampilei persoanei juridice, a unui profesionist sau a oricărei entităţi fără personalitate juridică, reglementată de lege.
Art. 299
Încheierea de legalizare a specimenului de semnătură şi/sau a amprentei sigiliului ori ştampilei cuprinde menţiunile prevăzute de art. 147 alin. (4) din lege, privind îndeplinirea condiţiilor esenţiale ale legalizării semnăturii.
SUBSECŢIUNEA 2:Darea de dată certă înscrisurilor
Art. 300
(1)Darea de dată certă pe înscrisurile prezentate de părţi se îndeplineşte în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.
(3)O copie a înscrisului purtând încheierea de dată certă se opreşte în arhiva biroului notarial.
SUBSECŢIUNEA 3:Certificarea unor fapte
Art. 301
În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul public va întocmi încheierea corespunzătoare, în cuprinsul căreia va identifica persoana care solicită certificarea şi va constata faptul certificat. Încheierea se întocmeşte în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă.
Art. 302
(1)Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notarul public prin percepţia acestuia în baza simţurilor proprii, asupra persoanei prezente în faţa sa.
(2)Încheierea de certificare a faptului că persoana se află în viaţă va cuprinde elementele de identificare ale persoanei şi modul în care i s-a stabilit identitatea potrivit art. 85 din lege, data identificării în format an, lună, zi, ora constatării, precum şi semnătura solicitantului.
Art. 303
Notarul public certifică, prin încheiere, faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarial sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul public se deplasează în acel loc, dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.
Art. 304
(1)Pentru certificarea faptului că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea, aceasta depune o fotografie de dată recentă, în numărul de exemplare câte se solicită să fie certificate, plus unul pentru arhivă. Identificarea persoanei se face în condiţiile legii.
(2)Încheierea de certificare se întocmeşte în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă. Fotografia se aplică pe fiecare exemplar al încheierii, iar notarul public va face următoarea menţiune pe încheiere: "Persoana din fotografie este .... Notar public, I.s." Pe marginea fotografiei se aplică matricea timbrului sec al notarului public, fără a se deteriora fotografia.
Art. 305
(1)Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau notificări la o anumită zi şi oră la sediul biroului notarial sau într-un alt loc, partea interesată depune un exemplar al somaţiei sau al notificării, împreună cu dovada comunicării acesteia către toate persoanele interesate.
(2)Notarul public verifică dacă înmânarea sau comunicarea somaţiei ori notificării s-a făcut în condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularităţile procedurii de citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată se prezintă în faţa notarului public.
(3)La data, ora şi locul indicate în somaţie sau notificare, notarul public dispune să se strige de 3 ori la intervale de 5 minute numele şi prenumele persoanei somate sau notificate.
(4)În cazul în care notarul public îndeplineşte procedura de certificare prevăzută la alin. (1) în afara sediului biroului notarial, acesta se poate deplasa numai în limitele circumscripţiei teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea.
(5)Declaraţia persoanei somate sau notificate se consemnează în încheierea de certificare, semnată de notarul public şi de părţile interesate. În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în încheiere.
(6)Somaţia sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte, dacă printr-un act autentic părţile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate prin somaţie sau notificare.
(7)Încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă.
Art. 306
Certificarea rezultatelor tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, licitaţiilor şi/sau etapelor procedurale ale licitaţiilor, solicitată notarului public, se face de către acesta prin încheiere. Notarul public va întocmi încheieri separate pe care le va înregistra distinct în registrul general, în fiecare zi, în cazul în care evenimentele certificate se desfăşoară pe parcursul mai multor zile.
Art. 307
(1)Certificarea site-urilor se face de notarul public, prin încheiere, la cererea celui interesat. Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La încheiere se ataşează captura de ecran tipărită pe suport hârtie.
(2)În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita prezenţa unui expert în domeniu.
Art. 308
(1)La încheierea de certificare a programelor informatice solicitată notarului public, indiferent de forma în care programul este prezentat de către parte, se anexează varianta tipărită, integrală sau parţială a programului, după caz.
(2)Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite cu semnătura solicitantului la sfârşitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat, spre tipărire, programul aflat pe CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare, precum şi denumirea programului prezentat. Încheierea şi documentul anexat se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.
(3)În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita ca programul să fie atestat de un expert în domeniu.
Art. 309
(1)În cazul în care se solicită certificarea unui anumit produs, acesta se prezintă la sediul biroului notarial sau, după caz, este identificat de notarul public în urma deplasării la locul unde se află produsul, în limitele circumscripţiei sale teritoriale.
(2)În cuprinsul încheierii de certificare, identificarea produsului se va face prin descrierea elementelor despre care solicitantul pretinde că îl diferenţiază de alte produse similare şi prin ataşarea fotografiilor acelui produs.
(3)Încheierea de certificare cuprinde identificarea solicitantului, descrierea produsului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, şi locul constatării.
(4)La încheiere se ataşează fotografiile produsului a cărui certificare s-a solicitat, acestea purtând semnătura solicitantului, încheierea de certificare, împreună cu fotografiile ataşate, se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.
Art. 310
Certificarea de către notarul public a proceselor-verbale şi a hotărârilor organelor colegiale ale oricăror forme asociative se face la cerere, printr-o încheiere, în condiţiile legii, în încheiere, notarul public menţionează datele de identificare a solicitantului acestei proceduri şi, după caz, a semnatarilor, calitatea acestora, data, respectiv anul, luna, ziua, ora, şi locul certificării. La încheiere se anexează hotărârea sau, după caz, procesul-verbal întocmit de semnatari. Încheierea de certificare emisă de notarul public nu atestă legalitatea hotărârii sau a procesului-verbal întocmit, ci numai faptele consemnate în încheierea de certificare.
SUBSECŢIUNEA 4:Legalizarea copiilor de pe înscrisuri
Art. 311
(1)Cererea pentru legalizarea copiei de pe un înscris cuprinde numele, prenumele şi adresa solicitantului, identificarea înscrisului a cărui copie se cere a fi legalizată şi numărul de exemplare cerut.
(2)Un exemplar al copiei legalizate se reţine la dosar.
(3)Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugări, cuvinte tăiate sau alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care le-a întocmit sau, după caz, semnătura părţilor.
(4)În cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu afectează conţinutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se fac menţiunile corespunzătoare acestor particularităţi.
(5)Identificarea persoanei care solicită eliberarea copiei legalizate nu este obligatorie.
(6)La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă.
(7)Copia legalizată din arhivă va cuprinde toate menţiunile făcute pe actul notarial original din arhivă în intervalul cuprins între data întocmirii actului original şi data întocmirii copiei legalizate, cum ar fi rectificări, revocări totale sau parţiale ori anulări. Dacă originalul actului a fost rectificat, copia legalizată cuprinde atât textul actului original, cât şi al încheierii de rectificare.
(8)Dispoziţiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător şi în cazul copiilor certificate eliberate de pe actele notariale aflate în arhivele Camerelor.
Art. 312
(1)Se pot legaliza copii atât de pe un înscris în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
(2)Pe copia legalizată şi în încheierea de legalizare a acesteia se face menţiunea corespunzătoare.
Art. 313
Dacă se eliberează o copie legalizată de pe un înscris sub semnătură privată, încheierea cuprinde menţiunea că înscrisul de pe care s-a eliberat copia este sub semnătură privată.
Art. 314
(1)Textul copiei care urmează să fie legalizată trebuie scris în continuare, fără spaţii libere, în afară de cazul în care pentru întocmirea copiei se folosesc imprimate tipizate sau fotocopii.
(2)Pentru a se înlătura posibilitatea unor denaturări ulterioare în copiile legalizate, imediat după textul înscrisului care se legalizează se aplică parafa cu textul: "legalizarea pe verso" sau, după caz, "urmează în continuare legalizarea".
Art. 315
(1)Încheierea de legalizare a copiei de pe un înscris întocmit într-o altă limbă decât cea română se semnează de notarul public care a făcut confruntarea, în cazul în care limba străină este limba sa maternă sau pentru care a fost autorizat ca interpret şi traducător. În cazul în care confruntarea se face de către un interpret şi traducător autorizat, încheierea se semnează de acesta în faţa notarului public, în afară de cazul în care interpretul şi traducătorul autorizat are depus specimenul de semnătură la biroul notarial. La încheiere se anexează traducerea în limba română a înscrisului, certificată de traducătorul autorizat.
(2)Copia înscrisului tradus în limba română se anexează la exemplarul traducerii acestuia, care rămâne în arhiva notarului public.
Art. 316
(1)Copia legalizată a unui înscris pentru a cărei colaţionare cu originalul se cere o pregătire de specialitate se eliberează pe baza colaţionării de către un expert desemnat de notarul public.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), încheierea de legalizare se semnează de notarul public şi de expert.
Art. 317
(1)Încheierea de legalizare de pe copiile care se eliberează părţilor se scrie, după caz, pe versoul înscrisului care se legalizează, dacă acesta are o singură filă, sau în continuarea acestuia, în cazul în care textul este scris şi pe verso sau pe mai multe file în continuare.
(2)Înscrisul cuprinzând mai multe file va fi cusut, legat sau broşat. În acest caz, precum şi dacă pentru întocmirea încheierii se foloseşte un adaos, sigiliul notarului public se aplică între filele înscrisului şi, respectiv, parte pe fila înscrisului, parte pe adaosul folosit în condiţiile prezentului regulament.
SUBSECŢIUNEA 5:Efectuarea şi legalizarea traducerilor. Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat
Art. 318
(1)Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se face potrivit procedurii prevăzute de lege şi prezentei subsecţiuni. În actele şi procedurile notariale, traducerile se efectuează de interpreţi şi traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei.
(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret şi traducător autorizat în acte şi proceduri notariale dacă le-au fost recunoscute de Ministerul Justiţiei certificatele sau alte documente similare care atestă calitatea de interpret şi traducător autorizat în specialitatea ştiinţe juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţă.
Art. 319
(1)Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:
a)în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic;
b)în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.
(2)Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre traducere se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
(3)În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere din limba română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi traducătorul autorizat în una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul prezentat în limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(4)În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limbă străină în limba română, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în traducerea certificată de interpretul şi traducătorul autorizat. În situaţia în care din traducerea înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(5)Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.
(6)Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
(7)Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.
Art. 320
(1)Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, ce are următorul cuprins: "Subsemnatul, ................ (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie) .................., interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine .........., în temeiul Autorizaţiei nr. ... din data de ..., eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ..................., în limba .............., că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ..................., a fost emis de ...... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ................/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariu/ de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ................./zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ........................ (semnătura şi ştampila)"
(2)Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.
Art. 321
Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de prezentul regulament.
Art. 322
(1)În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat în una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.
(2)În încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public arată că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele interpretului şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În situaţia în care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul notarial, nu este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.
Art. 323
(1)Notarul public poate efectua traduceri în condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.
(2)În cazul în care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 322 alin. (2), în încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifică exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. încheierea va cuprinde, de asemenea, următorul text: "Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ............, a fost emis de ...... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ............/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de ...... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ................/zz.ll.aaaa."
Art. 324
Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.
SUBSECŢIUNEA 6:Primirea în depozit
Art. 325
(1)La primirea în depozit a înscrisurilor, documentelor, valorilor, precum şi a altor bunuri neperisabile, pe care notarul public are posibilitatea practică şi efectivă de a le depozita la biroul notarial în condiţii de siguranţă şi a căror depozitare nu contravine legii şi altor dispoziţii de ordine publică sau bunelor moravuri, notarul public va proceda la verificarea cuprinsului sau, după caz, a conţinutului acestora.
(2)În vederea primirii în depozit, deponentul declară pe propria răspundere că bunurile au provenienţă legală.
Art. 326
(1)Amprentele/Tiparele dispozitivelor silvice speciale de marcat care au făcut obiectul procedurii de certificare de sigiliu se depun în depozitul notarial.
(2)Încheierea de primire în depozit se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte, plus unul pentru arhivă.
(3)Restituirea înscrisurilor, documentelor sau valorilor primite în depozit se face pe baza semnăturii părţilor, succesorilor sau, după caz, a reprezentanţilor acestora, în registrul de depozite.
(4)Eliberarea bunurilor sau înscrisurilor aflate în depozit se face la termenul şi în condiţiile stabilite în încheierea de primire în depozit.
(5)La începutul fiecărui an, notarul public procedează la reînscrierea în ordine cronologică în registrul de depozite a depozitelor neeliberate, începând cu înscrierea cea mai veche, care va purta nr. 1 din registru.
SUBSECŢIUNEA 7:Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
Art. 327
Actul de protest al cambiei, biletului la ordin sau al cecului se întocmeşte, la cererea beneficiarului, de către notarul public, care are obligaţia de a-l înregistra, zilnic şi în ordinea datei, în registrul prevăzut la art. 102 alin. (1) lit. g) şi de a comunica, în prima zi a fiecărei săptămâni, camerei de comerţ şi industrie judeţene sau, după caz, a municipiului Bucureşti tabelul protestelor întocmite în săptămâna precedentă, în condiţiile prevăzute de legile speciale.
SUBSECŢIUNEA 8:Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
Art. 328
(1)Eliberarea duplicatelor se face în condiţiile art. 155 din lege.
(2)Duplicatul unui înscris notarial se poate elibera la cererea oricăreia dintre părţi, a reprezentantului legal sau convenţional, a succesorilor acestora, precum şi a oricărei persoane care justifică un drept sau un interes legitim.
(3)Duplicatul reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului şi a încheierii notariale, cu excepţia semnăturii părţilor şi a notarului instrumentator. În locul semnăturilor originale ale părţilor şi a notarului public instrumentator se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar.
(4)Pe prima pagină a duplicatului se aplică o parafă cu menţiunea "DUPLICAT". După redarea fidelă a conţinutului actului, inclusiv a conţinutului încheierii notariale, se introduce formula de duplicat, cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat al actului ..., cu nr. ........., din data ........, încheiat de către notarul public ..., se eliberează la cererea lui ..., în calitate de ........, domiciliat în ..., identificat cu ..., CNP .........., într-un număr de ... exemplare, de ..., notar public, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul. Onorariul în sumă de ...... lei s-a încasat cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ....." În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de duplicat va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat al actului ......., cu nr. .........., din data ......., încheiat de către notarul public ..........., se eliberează la cererea lui ......., în calitate de ......., domiciliat în ................, identificat cu ......., CNP ........., într-un număr de ....... exemplare, de .............., notar public, are aceeaşi forţă probantă ca originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Onorariul în sumă de ....... lei s-a încasat cu chitanţă/bon fiscal/ordin da plată nr. ........"
(5)Dacă originalul actului a fost rectificat, duplicatul cuprinde atât conţinutul actului, cât şi pe cel al încheierii de rectificare.
(6)Dacă pe actul original aflat în arhiva notarului public sau a Camerei există menţiunea revocării sau a anulării totale ori parţiale, nu se poate elibera duplicat de pe acesta. în acest caz, se poate elibera copie legalizată din arhivă, în condiţiile din prezentul regulament.
(7)În cazul cererii de eliberare a unui duplicat de pe actele autentice încheiate într-un singur exemplar original, altul decât cele eliberate la autentificare, încheierea de eliberare a duplicatului va primi număr distinct din registrul general şi va purta data eliberării, pentru fiecare exemplar eliberat.
(8)Eliberarea duplicatului de pe actele autentice întocmite într-un singur exemplar original se face de pe actul autentic, conform art. 225 alin. (6), păstrat în arhiva notarului public.
SUBSECŢIUNEA 9:Reconstituirea actelor originale
Art. 329
(1)Reconstituirea actelor notariale originale se face în condiţiile prevăzute de art. 156 din lege.
(2)Procedura reconstituirii de către notarul public a actelor notariale originale se îndeplineşte şi pentru actele întocmite de notariatul de stat, ale cărui arhive se preiau de către Camere, sau înscrisuri care au dispărut fără a mai exista un exemplar original. Reconstituirea se face cu acordul părţilor sau, după caz, al succesorilor acestora.
SUBSECŢIUNEA 10:Procedura eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale
Art. 330
Pentru eliberarea încheierii privind verificarea evidenţelor succesorale, prevăzută de Codul de procedură civilă, notarul public aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale referitoare la verificarea evidenţelor notariale şi înregistrarea cauzei succesorale.
Art. 331
(1)Notarul public verifică prezentarea certificatului de deces şi dovedirea calităţii de succesibil sau persoană îndreptăţită.

(2)Cererea se înregistrează în evidenţele succesorale ale Camerei şi notarul public înregistrează dosarul pe rolul biroului. Eliberarea încheierii revine notarului public competent în condiţiile legii să soluţioneze procedura succesorală.
(3)Notarul public eliberează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Cameră, precum şi în registrele naţionale notariale prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a)-c) din lege.
(4)În încheierea menţionată la alin. (3) se vor înscrie rezultatele verificării menţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele eliberate din registrele succesorale.
(5)Notarul public procedează mai întâi la interogarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu. În cazul în care, în urma verificării, se constată că succesiunea este soluţionată, se va face menţiune despre acest fapt în încheiere, fără a se mai proceda la verificarea registrelor unice ale Uniunii prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a)-c) din lege.
(6)Dacă în urma verificării registrului ţinut de Cameră se constată că succesiunea defunctului nu se află pe rolul niciunui birou notarial, interogarea Registrului naţional notarial de evidenţă a succesiunilor se va face numai în situaţia în care defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate sau nu i se cunoaşte domiciliul, dar de pe urma căruia au rămas bunuri pe teritoriul României.
(7)Dacă în urma verificării prevăzute la alin. (3) se constată că succesiunea se află pe rolul unui birou notarial, cel interesat va fi îndrumat să obţină încheierea de la notarul public care instrumentează dosarul.
(8)Cererea prin care se solicită efectuarea verificărilor, împreună cu încheierea eliberată de notarul public în urma efectuării verificărilor, se înregistrează în Registrul general notarial sau, după caz, în registrul de succesiuni.