Capitolul 1 - GENERALITĂŢI - Reglementari din 2008 Aeronautice Civile - Proiectarea şi exploatarea tehnică a aerodromurilor (RACR - AD - PETA) - Ediţia 1/2008

M.Of. 692 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 21 Aprilie 2010
CAPITOLUL 1:GENERALITĂŢI
Notă introductivă - Prezenta reglementare conţine reguli şi recomandări (specificaţii) care prescriu caracteristicile fizice şi suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru aerodromuri, precum şi anumite facilităţi şi servicii tehnice asigurate în mod normal pe un aerodrom. Reglementarea conţine de asemenea specificaţii referitoare la obstacole aflate în afara acestor suprafeţe de limitare. Aceste specificaţii nu au scopul să limiteze sau să reglementeze operarea aeronavelor.

În general, specificaţiile aferente diferitelor facilităţi menţionate în reglementarea de faţă sunt raportate la un cod de referinţă şi la tipul de pistă pentru care trebuie asigurate. Aceasta permite aplicarea coerentă şi unitară a specificaţiilor, dar şi proporţională cu particularităţile fiecărui aerodrom.
Prezenta reglementare stabileşte specificaţiile de aerodrom minimale pentru aeronave care au aceleaşi caracteristici cu ale aeronavelor care operează în prezent sau pentru aeronave similare prevăzute a intra în serviciu. Nu se fac referiri la măsuri de siguranţă suplimentare necesare unor tipuri de aeronave speciale, sofisticate. Aceste situaţii vor fi evaluate de autorităţile competente de la caz la caz, pentru fiecare aerodrom în parte.
Specificaţiile referitoare la pistele cu apropiere de precizie de categorie II şi III sunt aplicabile numai pistelor destinate a fi utilizate de avioane cu cifră de cod 3 şi 4.
Prezenta reglementare nu conţine specificaţii relativ la planificarea de ansamblu a aerodromurilor (cum ar fi distanţa dintre două aerodromuri învecinate sau capacitatea diferitelor aerodromuri), la impactul asupra mediului, la factori economici sau la alţi factori de natură netehnică, necesar a fi consideraţi la dezvoltarea aerodromurilor.
Securitatea aeronautică este parte integrantă în proiectarea şi exploatarea tehnică a aerodromurilor. Prezenta reglementare include unele specificaţii menite să întărească nivelul de securitate pe aerodromuri.
SUBCAPITOLUL 1:1.1. Definiţii, abrevieri şi simboluri
În cuprinsul prezentei reglementări, termenii, abrevierile şi simbolurile utilizate au următoarele semnificaţii:
Acostament. Zonă adiacentă marginii unui pavaj, construită astfel încât să asigure trecerea de pe pavaj pe suprafaţa alăturată.
Acurateţe. Grad de conformitate între o valoare estimată sau măsurată şi valoarea reală.
Notă - În cazul datelor de poziţie măsurate, acurateţea se exprimă de regulă sub forma unei distanţe faţă de o poziţie specificată, în limita căreia se regăseşte poziţia reală, cu un anumit nivel de încredere precizat.
Aerodrom. Suprafaţă delimitată pe pământ sau pe apă, care cuprinde clădiri, instalaţii şi echipamente, destinată să fie utilizată, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea aeronavelor pe suprafaţă.
Aerodrom autorizat. Aerodrom care deţine un Certificat de autorizare.
Apropieri dependente pentru piste paralele. Apropieri efectuate simultan pentru piste instrumentale paralele sau aproape paralele, pentru care s-au stabilit valori minime ale eşalonării radar între aeronavele aflate pe prelungirile axelor pistelor respective.
Apropieri independente pentru piste paralele. Apropieri efectuate simultan pentru piste instrumentale paralele sau aproape paralele, pentru care nu s-au stabilit valori minime ale eşalonării radar între aeronavele situate pe prelungirea axelor pistelor respective.
Aterizare întreruptă. Manevră de aterizare care este întreruptă neaşteptat în orice punct sub altitudinea/înălţimea de trecere peste obstacole (OCA/H).
Baliză. Obiect dispus deasupra nivelului solului sau apei, pentru a indica un obstacol sau a delimita un perimetru.
Banda căii de rulare. Zonă care include o cale de rulare, destinată să protejeze o aeronavă care operează pe calea de rulare şi să reducă riscul de deteriorare pentru o aeronavă care iese accidental în afara căii de rulare.
Banda pistei. Zonă definită, care include pista şi, unde există, prelungirea de oprire, destinată :
a)să reducă riscul de deteriorare pentru aeronava care iese în afara pistei; şi
b)să protejeze aeronava care zboară deasupra ei în timpul operaţiunilor de decolare sau aterizare.
Baretă. Trei sau mai multe lumini aeronautice de sol, dispuse foarte aproape una de alta, pe o linie transversală astfel încât, de la o anumită distanţă, apar ca o bară luminoasă scurtă.
Cale de rulare. Traseu definit pe un aerodrom terestru, amenajat pentru rularea avioanelor pe sol şi destinat asigurării legăturii între două părţi diferite ale aerodromului, incluzând, printre altele:
a)Cale de intrare la poziţia de staţionare a aeronavei. Parte a unei platforme, stabilită drept cale de rulare şi destinată numai asigurării accesului spre poziţiile de staţionare aeronavă.
b)Cale pe platformă. Parte dintr-un sistem de căi de rulare amplasat pe o platformă şi destinat asigurării traversării platformei.
c)Cale de ieşire (degajare) rapidă. Cale de rulare racordată în unghi ascuţit cu pista şi proiectată astfel, încât să permită avioanelor, după aterizare, să degajeze pista cu viteze mai mari decât permit alte căi de rulare pentru degajare, reducându-se astfel timpul de ocupare a pistei.
Calendar. Sistem de referinţă temporală discret care furnizează baza pentru definirea poziţiei în timp cu o rezoluţie de o (una) zi (ISO 19108).
Calendar gregorian. Calendar aflat în utilizare generală; introdus iniţial în 1582, pentru a defini un an care aproximează mai îndeaproape anul tropical decât calendarul iulian (ISO 19108).
Notă - în calendarul gregorian, anii obişnuiţi au 365 de zile şi anii bisecţi 366 de zile, împărţiţi în 12 luni consecutive.
Calitatea datelor. Un anumit grad sau nivel de încredere că datele furnizate îndeplinesc cerinţele utilizatorului acestora în ceea ce priveşte acurateţea, rezoluţia şi integritatea.
Certificat de aerodrom. Certificat emis de autoritatea delegată, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare pentru operarea pe un aerodrom.
Coeficient de utilizare. Procentaj din timpul în care folosirea unei piste sau a unei reţele de piste nu are restricţii datorate componentei transversale a vântului.
Notă - Componenta transversală a vântului înseamnă componenta vântului de la suprafaţă care este perpendiculară pe axul pistei.
Cota aerodromului. Cota celui mai înalt punct al suprafeţei pentru aterizare.
Dată. Orice cantitate sau set de cantităţi care pot servi ca referinţă ori bază de calcul pentru alte cantităţi (ISO 19104).
Dată geodezică. Un set minim de parametri necesar pentru a defini locaţia şi orientarea sistemului local de referinţă în raport cu sistemul global de referinţă.
Declinaţie magnetică a staţiei. Diferenţă unghiulară de aliniere între radialul zero al unei staţii VOR şi direcţia Nord adevărat, determinată la momentul calibrării staţiei VOR.
Densitatea traficului de aerodrom.
a)Redusă. În cazul în care numărul mediu de mişcări luate in considerare la ora cea mai aglomerată nu depăşeşte 15 mişcări pe o pistă sau, în general, în care numărul total de mişcări pe aerodrom este mai mic de 20.
b)Medie. În cazul în care numărul mediu de mişcări este între 16-25 mişcări pe o pistă sau, în general, în care este un număr total de 20 - 35 mişcări pe aerodrom
c)Mare. În cazul în care numărul mediu de mişcări este de 26 sau mai multe mişcări pe o pistă sau, în general, în care este un număr total de peste 35 mişcări pe aerodrom.
Nota 1. - Numărul mediu de mişcări este media aritmetică, luată pentru întregul an, a numărului de mişcări pe oră din ora cea mai aglomerată a zilei.
Nota 2. - Atât o decolare, cât şi o aterizare, constituie o mişcare.
Decolări paralele Independente. Decolări simultane de pe piste instrumentale paralele sau aproape paralele.
Distanţă vizuală în lungul pistei (RVR). Distanţă până la care pilotul unei aeronave aflate în axul pistei poate vedea marcajele de pe suprafaţa pistei, sau luminile care delimitează marginile ei, ori care identifică axul.
Distanţe declarate:
a)Distanţă disponibilă pentru rularea la decolare (TORA). Lungimea de pistă declarată ca fiind disponibilă şi corespunzătoare pentru rularea unui avion pe timpul decolării.
b)Distanţă disponibilă la decolare (TODA). Distanţa de rulare disponibilă la decolare, mărită cu lungimea prelungirii degajate, în cazul în care aceasta există.
c)Distanţă disponibilă pentru accelerare-oprire (ASDA). Distanţa de rulare disponibilă la decolare, mărită cu lungimea prelungirii de oprire, în cazul în care aceasta există.
d)Distanţă disponibilă pentru aterizare (LDA). Lungimea de pistă declarată ca fiind disponibilă şi corespunzătoare pentru rularea la sol a unei aeronave la aterizare.
Distanţă de referinţă a avionului. Lungimea minimă necesară unui tip de avion pentru decolarea cu greutatea maximă certificată pentru decolare, la nivelul mării, în condiţii care corespund atmosferei standard, fără vânt şi pe pistă cu pantă zero, aşa cum este dată în manualul de zbor al avionului prescris de autoritatea de certificare, sau din informaţiile corespunzătoare furnizate de constructorul aeronavei. În cazul în care se aplică această noţiune, distanţa respectivă reprezintă lungimea echilibrată a pistei pentru avioane şi, în celelalte cazuri, distanţa pentru decolare.
Notă - Secţiunea 2 a Suplimentului A asigură informaţii cu privire la conceptul de lungime de pistă echilibrată.
Drum de serviciu. Traseu pe suprafaţa de mişcare, destinat folosirii în exclusivitate pentru vehicule.
Facilitate de degivrare / antigivrare a aeronavelor. Instalaţie cu ajutorul căreia suprafeţele unui avion sunt curăţate de brumă, gheaţă sau zăpadă (degivrare), ori suprafeţele curate sunt tratate în vederea împiedicării, pe o durată limitată de timp, a formării brumei sau gheţei şi acumulării de zăpadă sau zloată (antigivrare).
Far aeronautic. Lumină aeronautică de sol, vizibilă în toate direcţiile fie continuu, fie intermitent, pentru a desemna un anumit punct pe suprafaţa solului.
Far de aerodrom. Far aeronautic folosit pentru a indica amplasamentul unui aerodrom din aer.
Far de identificare. Far aeronautic care emite un semnal codificat, cu ajutorul căruia poate fi identificat un anumit punct de referinţă.
Far de pericol. Far aeronautic folosit pentru a marca un pericol pentru navigaţia aeriană.
Fiabilitatea sistemului luminos. Probabilitatea ca ansamblul echipamentelor să funcţioneze în limitele de toleranţă specificate şi ca sistemul să fie utilizabil din punct de vedere al exploatării.
Geoid. Suprafaţă echipotenţială în câmpul gravitaţional al Pământului, care coincide cu nivelul mediu al mării neperturbat (MSL) extins în mod continuu sub continente.
Notă - Forma geoidul este neregulată, din cauza perturbaţilor gravitaţionale locale (valuri, salinitate, curenţi, etc), iar direcţia forţei gravitaţionale este perpendiculară pe geoid în fiecare punct al său.
Heliport. Aerodrom sau o zonă definită pe o construcţie, destinată a fi utilizată, parţial sau în întregime, pentru sosirea, plecarea şi rularea pe suprafaţă a elicopterelor.
Indicator al direcţiei de aterizare. Dispozitiv pentru indicarea vizuală a direcţiei desemnate pentru decolare şi aterizare.
Intensitate efectivă. Intensitatea efectivă a unei lumini intermitente este egală cu intensitatea unei lumini fixe de aceeaşi culoare care va produce aceeaşi distanţă vizuală., în condiţii identice de observare,
Intersecţie de căi de rulare. Loc de întâlnire a două sau mai multe căi de rulare.
Integritate (cu referire la date aeronautice). Grad de încredere că o dată aeronautică şi valoarea ei nu au fost pierdute sau alterate din momentul când data respectivă a fost creată sau amendată în mod autorizat.
Înălţime elipsoidică (înălţime geodezică). Înălţime faţă de elipsoidul de referinţă, măsurată în exteriorul acestuia pe perpendiculara prin punctul considerat.
Înălţime ortometrică. Înălţimea unui punct faţă de geoid, prezentată în general ca înălţime faţă de nivelul mediu al mării (MSL).
Lumină aeronautică de sol. Orice lumină prevăzută special ca un mijloc pentru navigaţia aeriană, alta decât o lampă amplasată pe o aeronavă.
Lumină prin descărcare de condensator. Lampă în care se produc oscilaţii intermitente de durată foarte scurtă, cu intensitate luminoasă mare (flash), prin descărcări electrice la tensiune înaltă într-un tub cu gaz.
Lumină fixă. Lumină având intensitatea luminoasă constantă, când este observată dintr-un punct fix.
Lumini de protecţie a pistei. Sistem de lumini destinat să avertizeze piloţii şi conducătorii de vehicule că sunt pe punctul de a intra pe o pistă aflată în serviciu.
Marcaj. Simbol sau grup de simboluri puse la vedere pe suprafaţa de mişcare, pentru a transmite informaţii aeronautice.
Număr de clasificare a aeronavei (ACN). Număr care exprimă efectul relativ pe care îl are o aeronavă asupra unui pavaj, pentru o categorie standard specificată a terenului de fundaţie.
Notă - Numărul de clasificare a unei aeronave este calculat în funcţie de poziţia centrului de greutate (CG), care face ca sarcina critică să fie aplicată prin trenul de aterizare critic. În mod normal, pentru calculul ACN se utilizează poziţia extremă spate a CG corespunzătoare masei maxime brute aplicate pe platformă. În cazuri excepţionale, poziţia extremă faţă a CG poate face ca sarcina aplicată prin trenul de aterizare din faţă să fie mai critică.
Număr de clasificare a pavajului (PCN). Număr care exprimă capacitatea portantă a unui pavaj, pentru o exploatare fără restricţii.
Obiect frangibil. Obiect cu masă redusă, proiectat pentru a se rupe, deforma sau ceda la impact, astfel încât să prezinte un risc minim pentru aeronavă.
Obstacol. Toate obiectele fixe (temporare sau permanente) şi mobile sau părţi ale acestora care:
a)sunt amplasate pe suprafaţa de mişcare a aeronavelor; sau
b)se extind deasupra unei suprafeţe definite, destinată să protejeze aeronavele în zbor; sau
c)se află în afara acestor suprafeţe şi au fost evaluate ca reprezentând un pericol pentru navigaţia aeriană.

Ondulaţia geoidului Distanţa geoidului deasupra (pozitivă) sau dedesubtul (negativă) elipsoidului de referinţă matematic.
Notă - Referitor la elipsoidul definit în Sistemul Geodezic Global - 1984 (WGS - 84), ondulaţia geoidică WGS - 84 într-un punct dat reprezintă diferenţa dintre înălţimea elipsoidiclă WGS -84 şi înălţimea ortometrică în punctul respectiv.
Operaţiuni separate pe piste paralele Operaţiuni simultane pe piste instrumentale paralele sau aproape paralele, în care o pistă este folosită în exclusivitate pentru apropieri, iar cealaltă pistă exclusiv pentru plecări.
Panou.
(a)Panou cu mesaj fix. Panou prezentând un singur mesaj.
(b)Panou cu mesaj variabil. Panou capabil să prezinte - în funcţie de situaţie - mai multe mesaje prestabilite, sau nici un mesaj.
Panou de Identificare a aerodromului. Panou amplasat pe un aerodrom, pentru a ajuta la identificarea din aer a aerodromului.
Performanţă umană. Capabilităţi şi limite umane care au impact asupra siguranţei şi eficienţei operaţiunilor aeronautice.
Pistă. Suprafaţă dreptunghiulară definită pe un aerodrom terestru, amenajată pentru decolarea şi aterizare aeronavelor.
Pistă cu apropiere de precizie. Vezi Pistă Instrumentală.
Pistă pentru decolare. Pistă destinată exclusiv pentru decolări.
Pistă instrumentală. Unul dintre următoarele tipuri de piste, destinat operării aeronavelor folosind proceduri de apropiere instrumentală:

a)Pistă pentru apropiere de neprecizie. Pistă instrumentală deservită de mijloace vizuale şi de un echipament/sistem de apropiere (mijloc nevizual), care asigură cel puţin ghidarea adecvată în direcţie pentru o apropiere directă.

b)Pistă pentru apropiere de precizie, categoria I. Pista instrumentală deservită de un ILS şi/sau un MLS, precum şi de mijloace vizuale şi care poate fi utilizată pentru apropiere cu o înălţime de luare a deciziei de cel puţin 60 m (200 ft) şi o vizibilitate de cel puţin 800 m sau o distanţă vizuală în lungul pistei de cel puţin 550 m.

c)Pistă pentru apropiere de precizie, categoria II. Pistă instrumentală deservită de un ILS, precum şi cu mijloace vizuale şi care poate fi utilizată pentru apropiere cu o înălţime de luare a deciziei sub 60 m (200 ft), dar nu mai mică de 30 m (100 ft), şi o distanţă vizuală în lungul pistei de cel puţin 300 m.

d)Pistă pentru apropiere de precizie, categoria III. Pistă instrumentală deservită de un ILS care asigură ghidarea către şi pe suprafaţa pistei şi care:

A. poate fi utilizată pentru apropiere cu o înălţime de luare a deciziei mai mică de 30 m (100 ft) sau fără înălţime de luare a deciziei şi o distanţă vizuală în lungul pistei de cel puţin 175 m;

B. poate fi utilizată pentru apropiere cu o înălţime de luare a deciziei sub 15 m (50 ft) sau fără înălţime de luare a deciziei şi o distanţă vizuală în lungul pistei mai mică de 175 m, dar nu mai mică de 50 m;

C. poate fi utilizată pentru operaţiuni fără limitări ale înălţimii de luare a deciziei şi ale distanţei vizuale în lungul pistei.

[textul din capitolul 1, subcapitolul 1 a fost abrogat la 21-apr-2010 de Art. I, punctul 3. din Ordinul 233/2010]
[textul din capitolul 1, subcapitolul 1 a fost abrogat la 21-apr-2010 de Art. I, punctul 3. din Ordinul 233/2010]
Pistă neinstrumentală. Pistă destinată operării aeronavelor folosind proceduri de apropiere la vedere.
Pistă(e) principală(e). Pistă(e) folosită(e) cu preferinţă faţă de altele, ori de câte ori condiţiile permit acest lucru.
Piste aproape paralele. Piste care nu se intersectează şi ale căror axe prelungite realizează un unghi de convergenţă / divergenţă de cel mult 15 grade.
Platformă. Suprafaţa definită pe un aerodrom terestru, destinată aeronavelor în scopul îmbarcării şi debarcării pasagerilor, încărcării sau descărcării mărfurilor şi poştei, alimentării cu combustibil, parcării sau lucrărilor de întreţinerii.
Platformă de aşteptare la rulare. Suprafaţă definită, unde aeronavele pot fi ţinute în aşteptare sau pot fi depăşite, pentru a facilita rularea eficientă a aeronavelor la sol.
Platformă de degivrare/antigivrare. Suprafaţă formată dintr-o zonă interioară pentru parcarea unei aeronave în vederea primirii unui tratament de degivrare / antigivrare, şi o zonă exterioară, pentru manevrarea a două sau mai multe echipamente mobile de degivrare / antigivrare.
Platformă de întoarcere pe pistă. Zonă definită pe un aerodrom terestru, adiacentă pistei, destinată realizării unei întoarceri de 180° pe pistă.
Poziţie de aşteptare la pistă. Poziţie definită, destinată protejării unei piste, unei suprafeţe de limitare a obstacolelor sau unei zone critice / sensibile ILS / MLS, la care aeronavele şi vehiculele în rulare către pistă trebuie să oprească şi să aştepte, cât timp nu primesc o autorizare din partea turnului de control.
Notă - în frazeologia din radiotelefonie, expresia "punct de aşteptare" este utilizată pentru a desemna poziţia de aşteptare la pistă.
Poziţie de aşteptare pe drumul de serviciu. Poziţie definită, la care vehiculele pot fi obligate să aştepte.
Poziţie de staţionare aeronavă. Zonă definită pe o platformă, destinată să fie folosită pentru staţionarea/parcarea unei aeronave.
Poziţie intermediară de aşteptare. Zonă definită, destinată dirijării traficului, la care aeronavele şi vehiculele în rulare la sol trebuie să oprească şi să aştepte până la următoarea aprobare de continuare a manevrei, în cazul în care primesc astfel de instrucţiuni din partea turnului de control al aerodromului.
Prag. Începutul acelei porţiuni din pistă care este utilizabilă pentru aterizare. Prag decalat. Prag nelocalizat la extremitatea pistei.
Prelungire degajată. Suprafaţă dreptunghiulară definită pe sol sau pe apă, aflată sub controlul autorităţii corespunzătoare, selectată sau amenajată ca o suprafaţă corespunzătoare deasupra căreia o aeronavă poate executa o parte din urcarea iniţială până la o înălţime specificată.
Prelungire de oprire. Suprafaţă dreptunghiulară definită pe sol la terminarea distanţei utilizabile pentru rularea la decolare, amenajată ca o suprafaţă corespunzătoare pe care o aeronavă poate fi oprită în cazul unei decolări întrerupte.
Principii privind factorii umani. Principii care se aplică activităţilor de proiectare, certificare, pregătire, întreţinere, precum şi operaţiunilor aeronautice şi care urmăresc realizarea unei interfeţe sigure între om şi alte componente ale sisteme prin considerarea în mod adecvat a performanţelor umane.
Program de siguranţă. Un set integrat de reglementări şi activităţi care vizează îmbunătăţirea siguranţei.

Punct de referinţă al aerodromului. Localizarea geografică a unui aerodrom.
Serviciu de gestionare a platformei. Serviciu asigurat pentru regularizarea activităţilor şi a mişcărilor aeronavelor şi vehiculelor pe o platformă.
Sistem de management al siguranţei. Abordare sistematică pentru gestionarea/ managementul siguranţei, incluzând structura organizaţională, responsabilităţile, politicile şi procedurile necesare.
Suprafaţă de aterizare. Acea parte a unei suprafeţe de mişcare, care este destinată aterizării şi decolării aeronavelor.
Suprafaţă de manevră. Acea parte a unui aerodrom destinată a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea şi rularea aeronavelor, exclusiv platformele.
Suprafaţă de mişcare. Acea parte a unui aerodrom destinată a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea şi rularea aeronavelor, constând din suprafaţa de manevră şi platformă/platforme.
Suprafaţă de siguranţă la capăt de pistă (RESA). Suprafaţă simetrică faţă de prelungirea axului pistei şi adiacentă extremităţii benzii, destinată în principal reducerii riscurilor de deteriorare în cazul unui avion care aterizează prea scurt sau depăşeşte extremitatea pistei.
Timp de comutare (a unei lumini). Timp necesar pentru ca intensitatea curentă a unei lumini, măsurată într-o direcţie dată, să scadă sub 50% şi să revină la 50% pe timpul trecerii alimentării electrice de pe o sursă pe alta, în cazul în care lumina funcţionează la intensităţi de 25% sau mai mari.
Timp de menţinere a protecţiei. Durată de timp estimată în care lichidul pentru antigivrare (tratamentul) va preveni formarea de gheaţă şi brumă, precum şi acumularea de zăpadă pe suprafeţele protejate (tratate) ale unei aeronave.
Verificare redundantă ciclică (CRC). Algoritm matematic care se aplică exprimării în format digital a unei date şi care furnizează un anumit nivel de încredere că data respectivă nu s-a pierdut sau nu a fost alterată.
Zonă de contact. Porţiune a pistei situată dincolo de prag, unde aeronavele care aterizează intenţionează să ia primul contact cu pista.
Zonă de zbor critică la fascicule laser (LCFZ). Spaţiu aerian din vecinătatea unui aerodrom, dar în afara LFFZ, unde iradiaţia este limitată la un nivel puţin probabil să producă efecte de strălucire orbitoare.
Zonă de zbor fără fascicule laser (LFFZ). Spaţiu aerian din imediata vecinătate a unui aerodrom, unde iradiaţia este limitată la un nivel puţin probabil să producă perturbări vizuale de orice fel.
Zonă de zbor sensibilă la fascicule laser (LSFZ). Spaţiu aerian din afara şi nu neapărat adiacent LFFZ şi LCFZ, unde iradiaţia este limitată la un nivel puţin probabil să producă orbire sau imagine remanentă.
Zonă de zbor normală (NFZ). Spaţiu aerian care nu este definit ca LFFZ, LCFZ şi LSFZ, dar care trebuie protejat de emisii laser capabile să producă deteriorări biologice ale ochiului.
Zone de zbor protejate. Spaţiu aerian desemnat în mod special pentru micşorarea efectelor periculoase ale emisiilor laser.
Zăpada (la sol).
a)Zăpadă uscată. Zăpadă care poate fi împrăştiată de vânt dacă este afânată sau, atunci când este tasată în palmă, se împrăştie când i se dă drumul; greutate specifică mai mică decât 0,35.
b)Zăpada udă. Zăpadă care, fiind tasată în palmă, compactizează şi are tendinţa de a forma un bulgare; greutate specifică egală sau mai mare de 0,35, dar mai mică de 0,5.
c)Zăpadă compactă. Zăpadă comprimată într-o masă solidă, care rezistă la continuarea comprimării şi care se sparge în bucăţi dacă este dislocată; greutate specifică egală sau mai mare de 0,5.
Zloată (zăpadă în curs de topire). Zăpadă saturată de apă, care, la călcarea apăsată a solului, se răspândeşte stropind în jur; greutate specifică: 0,5 până la 0,8.
Notă - Combinaţiile de gheaţă, zăpadă şi/sau apă stătătoare pot produce, în special atunci când plouă, ninge sau este lapoviţă, amestecuri cu greutăţi specifice mai mari de 0,8. Aceste amestecuri, datorită conţinutului lor mare de apă / gheaţă, au mai degrabă aspect transparent decât opac şi, la greutăţi specifice mai mari, vor putea fi uşor de deosebit faţă de zloată.
Zonă cu semnale. Suprafaţă pe un aerodrom utilizată pentru afişarea semnalelor terestre.
Zonă liberă de obstacole (OFZ). Spaţiu aerian situat deasupra suprafeţei interioare de apropiere, suprafeţei interioare de tranziţie, suprafeţei de întrerupere a aterizării şi a acelei porţiuni din banda pistei delimitată de aceste suprafeţe, care nu este penetrată de nici un obstacol fix, cu excepţia obiectelor uşoare şi frangibile necesare scopurilor de navigaţie aeriană.
Abrevieri

AACR

Autoritatea Aeronautică Civila Română

ACN

Număr de clasificare a aeronavei (Aircraft Classification Number)

AGL

Deasupra nivelului solului (Above Ground Level)

AIP

Publicaţie de informare aeronautică (Aeronautical Information Publication)

ANC

Comisia pentru navigaţie aeriană (Air Navigation Commission)

aprox

Aproximativ

AS DA

Distanţă disponibilă pentru accelerare-oprire (Accelerate-Stop Distance Available)

ATS

Servicii de trafic aerian (Air Traffic Services)

C

Grad Celsius

CBR

Indicele californian pentru capacitatea portantă a drumurilor flexibile (California Bearing Ratio)

cd

Candela

CIE

Comisia internaţională pentru iluminat (Commission Internationale de l'Eclairage)

cm

Centimetru

CRC

Verificare redundantă ciclică (Cyclic Redundancy Check)

CWY

Prelungire degajată (Clearway)

DME

Echipament pentru măsurarea distanţei (Distance Measuring Equipment)

F

Grad Fahrenheit

ft

Picior (foot)

ICAO

Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (International Civil Aviation Organization)

ILS

Sistem de aterizare instrumentală (Instrument Landing System)

IMC

Condiţii meteorologice de zbor instrumental (Instrument Meteorological Conditions)

K

Coeficient de elasticitate

kg

Kilogram

km

Kilometru

km/h

Kilometru pe oră

kt

Nod (knot)

1

Litru

LCFZ

Zonă de zbor critică la fascicule laser (Laser-beam Criticai Flight Zone)

LDA

Distanţă disponibilă la decolare (Landing Distance Available)

LFFZ

Zonă de zbor fără fascicule laser (Laser-beam Free Flight Zone)

LSFZ

Zonă de zbor sensibilă la fascicule laser (Laser-beam Sensitive Flight Zone)

LVO

Operaţiuni în condiţii de vizibilitate redusă (Low Visibility Operations)

Lx

Lux

m

Metru

max

Maximum

mm

Milimetru

MN

Meganewton

min

Minimum

MLS

Sistem de aterizare cu microunde (Microwave Landing System)

MPa

Megapascal

MPE

Expunere maximă permisă (Maximum Permissible Exposure)

MSL

Nivel mediu al mării (Mean Sea Level)

MTCT

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

NFZ

Zonă de zbor normală (Normal Flight Zone)

NM

Mile marine (Nautical Mile)

NU

Neutilizabil

OCA/H

Altitudine/Înălţime de trecere peste obstacole (Obstacle Clearance Altitude/Height)

OCL

înălţime limită de trecere peste obstacole (Obstacle Clearance Limit)

OFZ

Zonă liberă de obstacole (Obstacle Free Zone)

PCN

Număr de clasificare a pavajului (Pavement Classification Number)

RACR

Reglementare Aeronautică Civilă Română

RESA

Suprafaţă de siguranţă la capăt de pistă (Runway End Safety Area)

RETIL

Lumini de indicare a căii de degajare rapidă (Rapid Exit Taxiway Indicator Lights)

RVR

Distanţă vizuală în lungul pistei (Runway Visual Range)

S

Secundă

SARPs

Standarde şi practici recomandate (Standards and Recommended Practices)

SWY

Prelungire de oprire (Stopway)

TODA

Distanţă disponibilă la decolare (Take Off Distance Available)

TORA

Distanţă de rulare disponibilă la decolare (Take Off Run Available)

UTC

Timp universal coordonat (Coordinated Universal Time)

VMC

Condiţii meteorologice de zbor la vedere (Visual Meteorological Conditions)

VOR

Echipament de radionavigaţie, radiofar omnidirecţional pe frecvenţe foarte înalte (Very high frequency Omnidirecţional radio Range)

WGS

Sistem geodezic internaţional (World Geodetic System)

Simboluri

o

Grade

=

Egal

>

Minute de arc de cerc

Coeficient de frecare

>

Mai mare decât

<</p>

Mai mic decât

%

Procent

+

Plus - minus

SUBCAPITOLUL 2:1.2. Aplicabilitate
1.2.1.Prevederile conţinute în prezenta reglementare se aplică tuturor persoanelor fizice şi juridice, române sau străine, care deţin/administrează aerodromuri civile, desfăşoară activităţi în domeniul aerodromurilor sau conex, deţin/administrează terenuri, echipamente, instalaţii în zonele cu servituti aeronautice civile sau realizează construcţii şi amenajări în zonele respective pe teritoriul României, în scopul îndeplinirii cu precădere a cerinţelor de siguranţă şi regularitate a navigaţiei aeriene, precum şi a cerinţelor de uniformizare şi armonizare stabilite la nivel internaţional.
1.2.2.Prevederile prezentei reglementări se aplică preponderent aerodromurilor civile din România deschise pentru public. Prevederile cuprinse în Capitolul 3 al reglementării se aplică numai aerodromurilor terestre. Prevederile reglementării se aplică în mod adecvat şi heliporturilor, dar nu sunt aplicabile stolporturilor.
1.2.3.Interpretarea/Aplicarea unor specificaţii prevăzute în reglementarea de faţă impun, explicit sau implicit, instituţiilor şi organizaţiilor competente (autoritatea delegată pentru supravegherea siguranţei operaţiunilor/activităţilor, administratori de aerodromuri, agenţi aeronautici care desfăşoară activităţi în sau pentru domeniul aerodromurilor) obligaţia de a face o alegere, a adopta o decizie sau a exercita o funcţiune, potrivit atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite prin actele normative privind organizarea şi funcţionarea lor.
1.2.4.Ori de câte ori în prezenta reglementare se face referire la o culoare, trebuie să fie aplicate specificaţiile din Apendicele 1, aferente culorii respective.
1.2.5.Faţă de specificaţiile prezentei reglementări, autoritatea de stat şi autoritatea delegată pentru supravegherea siguranţei în aviaţia civilă pot impune cerinţe şi/sau restricţii locale suplimentare, determinate de caracteristici, condiţii şi/sau circumstanţe de aerodrom sau conexe particulare, cu respectarea prevederilor reglementărilor aeronautice naţionale şi/sau internaţionale aplicabile.
1.2.6.Autoritatea delegată pentru supravegherea siguranţei poate accepta, la cerere, diferenţe locale faţă de specificaţiile prezentei reglementări, condiţionat de menţinerea nivelului de siguranţă operaţională. Solicitarea, formulată în scris, trebuie susţinută de o analiză a efectelor asupra siguranţei operaţiunilor şi de un plan de măsuri/acţiuni adecvate pentru respectarea nivelului de siguranţă impus de reglementările aeronautice aplicabile, în astfel de situaţii trebuie obţinută, cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, aprobarea din partea autorităţii de stat.
1.2.7.Pentru detalii şi precizări privind modul de îndeplinire/aplicare a cerinţelor prezentei reglementări, pot fi utilizate prevederile şi recomandările specifice conţinute în:
- Manualul ICAO pentru planificarea aeroporturilor (ICAO Doc. 9184), ediţia în vigoare;
- Manualul ICAO pentru proiectarea aerodromurilor (ICAO Doc. 9157), ediţia în vigoare;
- Manualul ICAO pentru servicii de aeroport (ICAO Doc. 9137), ediţia în vigoare,
- Manualul ICAO pentru managementul siguranţei (ICAO Doc. 9859), ediţia în vigoare, precum şi în alte documente ICAO aplicabile.
SUBCAPITOLUL 3:1.3. Sisteme de referinţă uzuale
1.3.1.Sistemul de referinţă orizontal
1.3.1.1.Sistemul geodezic internaţional - 1984 (WGS 84) trebuie utilizat ca referinţă (geodezică) orizontală. Coordonatele geografice aeronautice (precizând latitudinea şi longitudinea) trebuie exprimate prin date de referinţă geodezice WGS-84.
1.3.2.Sistemul referinţă vertical
1.3.2.1.Datele în raport cu nivelul mediu al mării (MSL) care indică relaţia dintre gravitaţie şi înălţime (elevaţie) a unei suprafeţe cunoscute ca geoid trebuie folosite ca sistem de referinţă verticală.
Nota 1 - Geoidul aproximează, pe ansamblu, cel mai bine MSL. Este definit ca suprafaţa echipotenţială a câmpului gravitaţional al pământului care coincide cu nivelul mediu al mării neperturbat extins în mod continuu sub continente.
Nota 2 - înălţimile legate de gravitaţie sunt denumite şi înălţimi ortometrice, în timp ce distanţele punctelor faţă de suprafaţa elipsoidului sunt denumite înălţimi elipsoidice.
1.3.3.Sistemul de referinţă temporală
1.3.3.1.Calendarul gregorian şi timpul universal coordonat (Coordinated Universal Time - UTC) trebuie folosite ca referinţe temporale.
1.3.3.2.Atunci când se foloseşte un alt sistem de referinţă temporală, acesta trebuie precizat în secţiunea GEN 2.1.2 din Aeronautical Information Publication - AIP România.
SUBCAPITOLUL 4:1.4. Autorizarea aerodromurilor
Notă - Scopul acestor specificaţii este de a asigura stabilirea unui regim de reglementare, astfel încât conformitatea cu specificaţiile prezentei reglementări să poată fi realizată efectiv. Cea mai eficace şi transparentă modalitate de asigurare a conformităţii cu specificaţiile aplicabile este existenţa unei entităţi separate de supervizare a siguranţei şi a unui mecanism de supervizare a siguranţei bine definit, cu susţinere legislativă adecvată, care să permită funcţionarea reglementărilor de siguranţă pe aerodromuri. Când un aerodrom obţine un certificat, aceasta semnifică pentru operatorii aerieni şi alte organizaţii care operează pe aerodrom că, la momentul certificării, aerodromul îndeplineşte specificaţiile privind operarea şi facilităţile sale şi că are, potrivit autorităţii de certificare, capabilitatea să menţină aceste specificaţii pe durata de valabilitate a certificatului. Procesul de certificare stabileşte, de asemenea, orientarea de bază pentru monitorizarea continuă a conformităţii cu specificaţiile. Informaţii asupra statutului de certificare a aerodromurilor se publică în Publicaţia de Informare Aeronautică (AIP). Vezi paragraful 2.13.1.
1.4.1.Aerodromurile utilizate pentru zboruri internaţionale trebuie autorizate de către autoritatea delegată, în conformitate cu prevederile prezentei reglementări, ale altor reglementări naţionale aplicabile, precum şi ale documentelor ICAO relevante, într-un cadru de reglementare adecvat.

1.4.2.Se recomandă ca aerodromurile deschise pentru public să fie autorizate de către autoritatea delegată, în conformitate cu prevederile prezentei reglementări, ale altor reglementări naţionale aplicabile, precum şi ale documentelor ICAO relevante, într-un cadru de reglementare adecvat.
1.4.3.Cadrul de reglementare, constituit de RACR-AD-AADC: Autorizarea aerodromurilor civile, ediţia în vigoare, include stabilirea criteriilor şi procedurilor pentru autorizarea aerodromurilor civile.

1.4.4.Ca parte a procesului de autorizare şi condiţie pentru obţinerea certificatului de autorizare, administratorul aerodromului trebuie să elaboreze manualul aerodromului, care să conţină toate informaţiile specifice privind amplasamentul aerodromului respectiv, facilităţile, serviciile, echipamentele, procedurile de exploatare, organizarea şi gestionarea aerodromului, inclusiv un sistem de gestionare a siguranţei. Manualul aerodromului trebuie transmis la autoritatea delegată spre acceptare (proiectul/redactarea iniţială) şi aprobare (redactarea finală şi amendamentele ulterioare).
Notă - Scopul unui sistem de management al siguranţei este de a permite punerea în practică a concepţiei administratorului aerodromului despre gestionarea siguranţei.
SUBCAPITOLUL 5:1.5. Managementul siguranţei
1.5.1.Autoritatea de stat trebuie să stabilească un program de siguranţă, cu scopul de a realiza un nivel de siguranţă acceptabil în aviaţia civilă.
1.5.2.Nivelul de siguranţă acceptabil care trebuie realizat se stabileşte de autoritatea de stat.
1.5.3.Ca parte a programului de siguranţă al statului, un aerodrom autorizat trebuie să implementeze un sistem de management al siguranţei adecvat, care să asigure cel puţin:
a)identificarea pericolelor la adresa siguranţei;
b)implementarea acţiunilor corective necesare pentru menţinerea performanţei convenite în domeniul siguranţei;
c)monitorizarea continuă şi evaluarea regulată a performanţei în domeniul siguranţei;
d)îmbunătăţirea continuă a performanţei generale a sistemului de management al siguranţei.
1.5.4.Un sistem de management al siguranţei trebuie să definească precis liniile de responsabilitate în toată structura unui aerodrom autorizat, inclusiv responsabilităţile directe pentru siguranţă ale managementului superior.

SUBCAPITOLUL 6:1.6. Proiectarea aerodromurilor
1.6.1.La proiectarea şi construcţia de facilităţi noi pe un aerodrom, precum şi la modificarea celor existente, trebuie integrate cerinţele arhitecturale şi de infrastructură pentru implementarea optimă a măsurilor de securitate a aviaţiei civile internaţionale.
1.6.2.La proiectarea aerodromurilor se recomandă considerarea măsurilor de control asupra mediului şi utilizării terenului.
SUBCAPITOLUL 7:1.7. Codul de referinţă
Notă introductivă - Scopul codului de referinţă este de a asigura o metodă simplă de a pune în legătură numeroasele specificaţii care privesc caracteristicile unui aerodrom, astfel încât să se definească o serie de facilităţi de aerodrom care să corespundă avioanelor prevăzute să opereze pe aerodrom. Acest cod nu este destinat pentru determinarea specificaţiilor de lungime a pistei sau a cerinţelor de capacitate portantă a pavajelor. Codul de referinţă este compus din două elemente, legate de caracteristicile de performanţă şi de dimensiunile avionului. Elementul 1 este o cifră bazată pe distanţa de referinţă a avionului, iar elementul 2 este o literă bazată pe anvergura avionului şi pe lăţimea totală a trenului său principal de aterizare. O anumită specificaţie este pusă în legătură cu cel mai potrivit dintre cele două elemente ale codului de referinţă, sau cu cea mai potrivită combinaţie a celor două elemente. În activităţile de proiectare a unei amenajări de aerodrom, litera sau cifra de cod alese cu acest scop sunt puse în legătură cu caracteristicile avionului critic pentru care se asigură acea facilitate. Pentru aplicarea dispoziţiilor cuprinse în reglementare, se identifică în primul rând aeronavele pe care aerodromul respectiv le poate deservi şi după aceea cele două elemente de cod.
1.7.1.Un cod de referinţă al aerodromului - cifră şi literă de cod - trebuie să fie determinat corespunzător caracteristicilor avionului pentru care este destinată o amenajare de aerodrom.
1.7.2.Cifrele şi literele codului de referinţă al aerodromului trebuie să aibă semnificaţiile stabilite în Tabelul 1-1.
1.7.3.Cifra de cod pentru elementul 1 trebuie să fie determinată din Tabelul 1-1, coloana 1, alegând cifra de cod care corespunde celei mai mari valori a distanţei de referinţă pentru avioanele cărora le este destinată pista.
Notă - Determinarea distanţei de referinţă a avionului se face numai pentru alegerea cifrei de cod şi nu este menită să influenţeze lungimea pistei real oferite.
1.7.4.Litera de cod pentru elementul 2 trebuie să fie determinată din Tabelul 1-1, coloana 3, alegând litera de cod care corespunde celei mai mari anverguri a planurilor, sau celei mai mari lărgimi a trenului de aterizare - şi anume, aceea care implică cerinţa cea mai importantă asupra literei de cod pentru avioanele cărora le este destinată amenajarea de aerodrom.
Tabelul 1-1. Codul de referinţă al aerodromului (vezi paragrafele de la 1.6.2. la 1.6.4.)

Elementul 1 de cod

Elementul 2 de cod

Cifra de cod

Distanţa de referinţă a avionului

Litera de cod

Anvergura planurilor

Lăţimea totală a trenului principal de aterizare3

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

1

mai puţin de 800 m

A

mai puţin de 15 m

mai puţin de 4,5 m

2

de la 800 m la 1 200 m exclusiv

B

de la 15 la 24 m, exclusiv

de la 4,5 la 6 m, exclusiv

3

de la 1 200 m la 1 800 m exclusiv

C

de la 24 la 36 m, exclusiv

de la 6 la 9 m, exclusiv

4

mai mult de 1 800 m

D

de la 36 la 52 m, exclusiv

de la 9 la 14 m, exclusiv

E

de la 52 la 65 m, exclusiv

de la 9 la 14 m, exclusiv

F

de la 65 la 80 m, exclusiv

de la 14 la 16 m., exclusiv

a. Distanţa dintre flancurile exterioare ale roţilor trenului principal de aterizare.

PAGINĂ LĂSATĂ LIBERĂ INTENŢIONAT