Capitolul vi - SECŢIUNILE CONTABILITĂŢII - Reglementari Contabile din 2001 specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate
M.Of. 34 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2002
CAPITOLUL VI:SECŢIUNILE CONTABILITĂŢII
SUBCAPITOLUL 1:CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE CAPITAL
37.Conturile de capitaluri cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia societăţii, cu caracter permanent sau durabil, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii, împrumuturile pe termen lung şi alte surse asimilate cu durata de finanţare pe termen lung.
38.Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acţionarilor sau asociaţilor, care se înscrie în pasivul bilanţului şi se compune din: aporturile la capitalul social, primele legate de capital, rezervele de capital, rezervele din reevaluare, subvenţiile, profitul nerepartizat reportat din anii precedenţi şi alte elemente asimilate capitalurilor proprii.
39.Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului de capital, a primelor şi rezervelor încorporate în capitalul social sau a altor operaţiuni care duc la modificarea acestuia, potrivit legii.
40.Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a societăţii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la mărirea capitalului sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea primelor legate de capital, a rezervelor de capital statutare şi altor rezerve şi alte operaţiuni, potrivit legii.
Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: răscumpărarea acţiunilor proprii, acoperirea pierderilor din anii precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii.
41.Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune, de aport, de fuziune sau de conversie şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.
42.Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile IAS 16, trebuie reflectat în debitul sau în creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz. Cu toate acestea, majorarea constatată din reevaluare trebuie recunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ, recunoscută anterior ca o cheltuială.
În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Totuşi, o diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din orice surplus din reevaluare corespunzător, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare pentru acelaşi activ.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu poate fi transferat direct în rezultatul reportat atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus este realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de societate; în acest caz, valoarea surplusului realizat este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. Transferul din surplusul din reevaluare în rezultatul reportat se efectuează prin contul de profit şi pierdere.
La această categorie se cuprind şi rezervele din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an de aplicare a ajustării la inflaţie a elementelor nemonetare din activul şi pasivul bilanţului.
43.Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve pentru acţiuni proprii, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual, din profitul societăţii, în cotele şi în limitele stabilite şi din alte surse, potrivit legii. Rezervele astfel constituite, în caz de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege.
Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie în condiţiile şi la nivelul prevăzute de lege şi se menţin până la cesiunea sau anularea acţiunilor proprii.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual clin profitul net al societăţii, conform prevederilor din statutul sau contractul acesteia.
Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut ori contract, pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
44.Rezerve din conversie sunt diferenţele de curs valutar ce apar în legătură cu un element monetar care face parte din investiţia netă a unei societăţi într-o entitate externă.
Aceste diferenţe de curs valutar trebuie prezentate în situaţiile financiare ale societăţii raportoare ca fiind capital propriu, până în momentul cedării investiţiei nete, moment în care diferenţele de curs valutar trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli, după caz.
45.Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sumele de care beneficiază societatea în vederea finanţării cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura imobilizărilor, pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investiţiilor. În această categorie de subvenţii se cuprinde şi valoarea bunurilor de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii.
Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se ţine cu ajutorul unui cont distinct, care se închide prin conturile de venituri, pe măsura amortizării bunurilor procurate sau produse pe seama acestora.
46.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de regulă, la finele exerciţiului financiar pentru acele elemente de activ şi pasiv a căror realizare sau plată este incertă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum sunt:
- litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
- demontarea şi mutarea activului, respectiv restaurarea amplasamentului, precum şi costuri estimate pentru restructurare în conformitate cu prevederile IAS 16 şi IAS 37;
- alte provizioane potrivit reglementarilor în vigoare.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. La finele fiecărui exerciţiu financiar, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel:
- prin debitul contului de cheltuieli, în cazul majorării provizionului;
- prin creditul contului de venituri, când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect;
- când are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin creditul conturilor de venituri şi, concomitent, cheltuielile şi pierderile respective, în raport cu natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare.
47.Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate se ţine pe categorii de împrumuturi.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor, potrivit legii.
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.
În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durata nedeterminată, împrumuturile participative, precum şi alte împrumuturi subordonate.
Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obţinute pe bază de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenţii sau a unui acord particular, sunt destinate să finanţeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. În această categorie intră obligaţiunile rambursabile în acţiuni, atunci când fondurile obţinute de societate sunt destinate să fie capitalizate la o anumită dată, iar împrumutatorii nu pot cere restituirea acestora.
Titlurile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici:
- durata lor nu este determinată;
- sunt purtătoare de o remuneraţie permanentă;
- rambursarea lor nu este posibilă decât la iniţiativa societăţii emitente;
- în caz de lichidare a societăţii, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri;
- plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulţi ani, în caz de absentă a profiturilor distribuibile.
Titlurile participative sunt împrumuturi primite pe baza titlurilor emise, care prezintă, în general, următoarele caracteristici:
- nu sunt rambursabile de către societatea emitentă înainte de 7 ani;
- sunt remunerate printr-o parte fixă şi o parte variabilă;
- au rang prioritar acţiunilor sau părţilor sociale;
- posesorii au aceleaşi drepturi ca şi posesorii de obligaţiuni, dar nu dispun de nici un drept de vot, de nici un drept la repartizarea rezervelor şi nici de drepturi cu caracter de beneficiu în caz de lichidare a societăţii.
Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutatorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai societăţii;
- au fixată, de la origine, o dată de rambursare;
- comportă o remuneraţie fixă.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi depozitele băneşti ale acţionarilor sau asociaţilor, respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către persoanele fizice, acţionari sau asociaţi, cu condiţia ca aceste sume să fie încorporate în capital într-un interval de timp de maximum 5 ani de la data constituirii depozitelor şi ca acestea să rămână indisponibile până la incorporare în capitalul societăţii.
Împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutatorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai societăţii;
- data rambursării împrumuturilor nu este fixă, iar aceasta se poate face la iniţiativa societăţii împrumutate.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi avansurile efectuate de acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), respectiv sumele puse la dispoziţia societăţii de către acţionari sau asociaţi şi care nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu au fixată nici o scadenţă de rambursare.
Împrumuturile participative sunt împrumuturi de ultim rang, inferioare obligaţiilor chirografare, care se caracterizează prin:
- în caz de lichidare a societăţii, împrumuturile nu sunt rambursate decât după satisfacerea completă a tuturor celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor împrumuturi şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
- dacă împrumutul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea împrumutului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de societate faţă de creanţieri în momentul încheierii convenţiei respective.
Remuneraţiile la împrumuturile participative cuprind o parte fixă şi, eventual, o parte variabilă.
Dobânda fixă a împrumutului poate fi majorată, în condiţiile determinate de contractul de împrumut, cu o parte variabilă sub forma unei clauze de participare la profitul net al societăţii împrumutate.
Datoriile ce privesc imobilizările financiare reprezintă datoriile către societăţile care deţin titluri de participare.
Primele privind rambursarea obligaţiunilor reprezintă diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea de rambursare a obligaţiunilor.
SUBCAPITOLUL 2:CONTABILITATEA PLASAMENTELOR
48.Contabilitatea plasamentelor asigură evidenţa existenţei şi mişcării atât a plasamentelor pe termen lung efectuate de societăţi în terenuri, construcţii şi imobilizări financiare, cât şi a celor pe termen scurt.
49.Potrivit prevederilor legale asigurătorii pot investi în bunuri mobiliare şi imobiliare precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii.
50.Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor şi construcţiilor sunt evidenţiate în contabilitate distinct.
51.Plasamentele în imobilizări financiare cuprind titlurile de participare, interesele de participare, titluri puse în echivalenţă, alte titluri şi creanţele imobilizate.
Împrumuturile ipotecare şi alte împrumuturi reprezintă împrumuturile acordate asiguraţilor în condiţiile prevăzute de reglementările legale, pentru care contractul de asigurare este garanţia principală.
52.Plasamentele aferente contractelor în unităţi de cont pentru asigurarea de viaţă cuprind, pe de o parte plasamentele a căror valoare este utilizată în stabilirea ratei de profitabilitate a contactelor de asigurare asociate la un fond de investiţii, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referinţă la un indice, precum şi plasamentele deţinute în contul membrilor unei asociaţii şi destinate a fi repartizate între ei.
53.Conform prevederilor legale, administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului asigurărilor de viaţă aferent inclusiv investirea şi evaluarea activelor se vor efectua potrivit reglementărilor stabilite prin norme.
Activele aferente fondului asigurărilor de viaţă vor garanta siguranţa absolută a asiguraţilor care au contracte de asigurări de viaţă şi vor fi folosite numai în raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă.
54.În categoria altor plasamente financiare pe termen scurt se cuprind în funcţie de veniturile pe care le generează, titlurile cu venit variabil şi titlurile cu venit fix.
Titlurile cu venit variabil includ în principal acţiunile cotate şi necotate.
Titlurile cu venit fix sunt considerate titluri cu rată fixă a dobânzii cum sunt obligaţiunile, certificatele de trezorerie şi alte titluri cu venit fix. Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix, titlurile cu dobândă care variază în funcţie de anumiţi factori specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe piaţa interbancară sau pe piaţa europeană.
Părţile în fondurile comune de plasament cuprind părţile deţinute de societăţi în plasamentele comune constituite de mai multe societăţi sau fonduri de pensii, a căror gestiune a fost încredinţată uneia dintre aceste societăţi sau fonduri de pensii.
Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix titlurile cu dobândă care variază în funcţie de anumiţi factori specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe piaţa interbancară sau pe piaţa europeană.
55.Aspectele generale privind tratamentele contabile sunt prevăzute la pct. 4.12-4.19. iar regulile speciale adiţionale privind plasamentele sunt prevăzute la pct. 4.24 din cap. privind forma şi conţinutul situaţiilor financiare din prezentele norme.
56.Potrivit reglementărilor legale categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, pe categoriile şi clasele de asigurări practicate.
De asemenea, investirea şi evaluarea activelor se vor efectua potrivit reglementărilor stabilite prin norme.
SUBCAPITOLUL 3:CONTABILITATEA REZERVELOR
57.Contabilitatea rezervelor tehnice asigură evidenţa rezervelor tehnice constituite de societate potrivit reglementărilor legale.
58.Societatea are obligaţia să constituie şi să menţină categoriile de rezerve tehnice prevăzute de lege.
Celelalte categorii de rezerve tehnice "Rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri privind asigurările generale", "Rezerva de daune privind asigurările de viaţă" şi "Alte rezerve tehnice privind asigurările generale", se vor constitui şi evidenţia în contabilitate potrivit reglementărilor legale.
59.Rezervele tehnice constituite trebuie să aibă în orice moment, o valoare suficientă, pentru a permite societăţii să onoreze, în măsura a ceea ce este rezonabil previzibil, angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare, cu respectarea punctelor 4.26 la 4.31 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare din prezentele norme.
60.Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.
61.În cazurile în care, contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută.
Rezervele tehnice în valută se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor.
62.Rezervele tehnice se inventariază şi evaluează la sfârşitul fiecărei perioade.
Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de societate (prorata temporis, statistice ere), trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu la altul.
În cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale, societatea poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens menţiuni în notele la conturile anuale, prezentând influenţele asupra poziţiei financiare, precum şi asupra performanţei financiare.
63.În situaţia în care, societatea va realiza pe baza unui acord şi cu aprobarea autorităţii de supraveghere, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitatea de asigurare va fi transferată unei alte societăţi, în contabilitatea analitică a rezervelor tehnice se vor prezenta distinct rezervele tehnice aferente transferului.
64.În cazul anularii, rezilierii sau încetării valabilităţii unui contract de asigurare, asigurătorul va efectua şi operaţiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective.
SUBCAPITOLUL 4:CONTABILITATEA TERŢILOR
65.Contabilitatea terţilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor societăţii în relaţiile acesteia cu persoane fizice şi/sau juridice.
În contabilitatea asigurărilor directe se înregistrează operaţiunile privind subscrierea şi încasarea primelor de asigurare aferente contractelor de asigurare, respectiv coasigurare, precum şi alte operaţiuni efectuate (transfer de portofoliu) în baza contractelor încheiate.
Primele de asigurare brute subscrise reprezintă primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referinţă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.
Întrucât prezentele reglementări prevăd evidenţierea în contabilitate a primelor de asigurare brute subscrise, societăţile au obligaţia de a analiza fiecare contract în parte şi a reflecta în contabilitate printr-o notă contabilă efectuată la 1 ianuarie 2002 diferenţele dintre primele subscrise şi cele încasate aferente contractelor în vigoare la 31 decembrie 2001.
Primele de asigurare anulate reprezintă primele de asigurare brute subscrise, anulate ca urmare a rezilierii sau încetării valabilităţii unui contract de asigurare.
Operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător primul fiind reasigurat, iar al doilea reasigurator, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte privind reasigurarea.
În operaţiunile de reasigurare, raportul dintre asigurat şi reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.
Comisioanele cuvenite agenţilor de asigurare şi brokerilor de asigurare pentru serviciile prestate în numele şi în contul asigurătorului, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
66.Potrivit art. 7, alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creanţele şi datoriile societăţii se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor.
Diferenţele de curs valutar, între data înregistrării creanţelor şi datoriilor în valută şi data încasării lor, respectiv plăţii lor, se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
La închiderea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar, faţă de data înregistrării în contabilitate a creanţelor şi datoriilor, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
67.Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, suportate din fondul de salarii, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de societate personalului pentru munca prestată, şi care se suportă, potrivit reglementărilor legale, din fondul de salarii.
În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimentaţie antidot, etc.), stimulentele din profitul net realizat acordate după aprobarea bilanţului contabil anual, precum şi avansurile acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termen de trei zile se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii opozabile salariaţilor datorate terţilor se efectuează numai în baza unor relaţii contractuale sau în baza unor titluri executorii.
Sumele datorate şi neachitate personalului, respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează, la finele exerciţiului financiar, ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
68.Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile societăţii pentru contribuţia la asigurările sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj, precum şi obligaţiile personalului la contribuţia pentru asigurările sociale şi a ajutorului de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa de către societate în perioadele următoare, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la finele exerciţiului financiar, ca alte datorii şi creanţe sociale.
69.În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţa între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor vândute sau serviciilor prestate (pentru TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă).
În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă, care pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv TVA deductibilă.
De asemenea, în acest cont se înregistrează TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data închiderii exerciţiului.
Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.
Impozitul pe venit, ce se înregistrează în contabilitate cuprinde totalul impozitelor individuale calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului societăţii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti şi ale colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
La alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite taxe şi vărsăminte asimilate.
Subvenţiile primite sau de primit se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.
70.Contabilitatea decontărilor în cadrul unităţilor de grup şi cu asociaţii cuprinde: operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea societăţii debitoare, cât şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, precum şi decontările între asociaţi şi societate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociaţii şi de asemenea conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie, conform prevederilor legale.
Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociaţi la societate, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
71.Debitele provenite din avansuri nedecontate, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile pretinse, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul societăţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
Creanţele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
Sumele datorate de către societate pentru achiziţionarea de materiale, pentru serviciile prestate şi lucrările executate, precum şi alte operaţii efectuate de regulă, în baza contractelor încheiate între părţi, se înregistrează în contul creditori diverşi.
Potrivit art. 15 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contabilitatea creanţelor şi obligaţiilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, debitorii şi creditorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare (termen lung - peste cinci ani, mediu de la un an la cinci ani şi scurt sub 1 an).
72.Operaţiile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare pentru care sunt necesare clarificări ulterioare se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către societate într-un termen cât mai scurt, dar nu mai târziu de închiderea exerciţiului financiar.
73.Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile financiare următoare, precum şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii financiare se înregistrează distinct în contabilitate, prin folosirea conturilor de cheltuieli sau venituri în avans.
În aceste conturi se înregistrează, în principal următoarele cheltuieli şi venituri: chirii şi dobânzi înregistrate în avans, cheltuieli de achiziţie reportate, cheltuieli pentru reparaţii, abonamente efectuate anticipat, cheltuieli cu daunele plătite ce intră în sarcina reasiguratorului, respectiv alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
Cheltuielile de achiziţie reportate reprezintă cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare, comisioane de achiziţie, cheltuieli de deschidere a dosarului sau de admitere a contractelor de portofoliu şi alte cheltuieli administrative (publicitate, întocmirea contractelor de asigurare etc.).
74.Pentru deprecierea creanţelor societăţii, decontări în cadrul grupului şi debitori diverşi, de regulă, se constituie provizioane, conform dispoziţiilor legale.
SUBCAPITOLUL 5:CONTABILITATEA ALTOR ELEMENTE DE ACTIV
75.Imobilizările reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată activităţii sociale sub forma imobilizărilor necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare, fond comercial, alte imobilizări necorporale) şi imobilizărilor corporale de exploatare (mijloace fixe).
76.Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii societăţii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi modificarea activităţii). Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
77.Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie direct activităţii de dezvoltare sau care pot fi alocate în mod raţional acesteia.
Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
78.În cadrul activelor imobilizate în concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate.
Brevetele şi alte drepturi şi valori similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de achiziţie sau la costul de producţie, după caz.
Activele imobilizate de această natură se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către societatea care le deţine, dar nu mai mult de cinci ani.
79.Din punct de vedere contabil, fondul comercial este o imobilizare necorporală care reprezintă orice exces al costului de achiziţie peste interesul celui care achiziţionează din valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile, achiziţionate la data tranzacţiei de schimb.
Fondul comercial negativ reprezintă orice exces de la data tranzacţiei de schimb, al interesului achizitorului în valorile juste ale activelor şi datoriilor identificabile achiziţionate, peste costul achiziţiei.
Valoarea fondului comercial achiziţionat se amortizează într-o perioadă care nu trebuie să depăşească durata de utilizare a fondului comercial respectiv, dar nu mai mult de 20 de ani de la data achiziţiei,
80.La alte imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de societate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, evaluate la costul de producţie, respectiv la valoarea de achiziţie.
Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani,
81.În cadrul imobilizărilor corporale de exploatare se cuprind mijloacele fixe, exclusiv construcţiile şi terenurile.
Sunt considerate mijloace fixe, obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului, care poate fi actualizată anual în funcţie de indicele de inflaţie;
- are o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe următoarele categorii: echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
82.Aspectele generale privind tratamentele contabile sunt prevăzute la punctele 4.12-4.19, ajustările pentru diminuarea valorii activelor sunt prevăzute la pct. 4.35, iar tratamentele contabile alternative sunt prevăzute la punctele 4.39-4.51 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare la societăţile din domeniul asigurărilor.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă.
83.Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorilor de intrare, conform duratelor normale de funcţionare şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate sau închiriate se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către societatea care le are în proprietate. Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate sau concesionate este sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia.
Societăţile de asigurare amortizează mijloacele fixe utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a)amortizarea liniară, care se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijloacelor fixe;
b)amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
c)amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul societăţii, a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă mijloacelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabilă netă a mijloacelor fixe,
84.Reevaluarea activelor imobilizate se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justa a acestora. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluări efectuate de regula de evaluatori autorizaţi,
85.Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru imobilizări necorporale şi imobilizări corporale. Imobilizările necorporale în curs reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie privind imobilizările necorporale neterminate până la finele exerciţiului financiar.
Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
Imobilizările corporale în curs se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţie, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate sau luate cu chirie se înregistrează în contabilitatea societăţii care le-a efectuat.
La expirarea contractului de concesiune sau închiriere, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu, se scade din contabilitatea societăţii care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea societăţii căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.
86.Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, corporale şi a imobilizărilor în curs se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii.
87.Contabilitatea altor active materiale şi stocuri cuprinde materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb şi alte active materiale) şi materialele de natura obiectelor de inventar pe care societatea le achiziţionează pentru a fi utilizate în activitatea proprie.
88.Valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar se include integral în costuri la achiziţionarea acestora, urmând ca evidenţa analitică să se evidenţieze în conturi în afara bilanţului.
Bunurile de natura altor active materiale şi stocuri sunt considerate ca fiind în proprietatea societăţii care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie sau în consignaţie, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii.
89.Deţinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în gestiunea societăţii şi înregistrarea lor la locurile de depozitare.
Bunurile materiale primite în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului,
b)în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea societăţii, se procedează astfel:
- bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în societate;
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din activul societăţii, nemaifiind considerate proprietatea societăţii, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune, atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate se înregistrează la intrări şi respectiv la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate,
90.Aspectele generale privind tratamentele contabile sunt prevăzute la punctele 4.12-4.14, regulile privind stocurile şi activele fungibile sunt prevăzute la punctele 4.36-4.38, iar tratamentele contabile alternative sunt prevăzute la punctele 4.39-4.46 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare din domeniul asigurărilor.
91.Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile pe care societatea consideră că nu este cazul să le stocheze pot fi incluse direct în cheltuieli, cu excepţia formularelor cu regim special, care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop.
92.În baza prevederilor art. 13, alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile de asigurare ţin contabilitatea valorilor materiale cantitativ şi valoric, prin folosirea inventarului permanent.
Prin folosirea inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor societăţii se poate organiza în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale societăţii, după una din metodele următoare:
a)metoda operativ-contabilă (pe solduri), care constă în ţinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale de categorii, iar la contabilitate, a evidentei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordantei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor;
b)metoda cantitativ-valorică (pe fise de cont analitic), care constă în ţinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei cantitativ-valorice.
Contabilitatea stocurilor de desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi concordantei înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fisele de depozit şi cele din fisele de cont analitic de la contabilitate,
93.Pentru deprecierea stocurilor de materiale consumabile, a materialelor de natura obiectelor de inventar şi altele, de regulă, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din gestiune a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează,
94.Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării acţiunilor proprii, obligaţiunilor emise şi răscumpărate, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
95.Acţiunile proprii sunt titlurile sub forma acţiunilor emise de societate şi răscumpărate.
Obligaţiunile emise şi răscumpărate sunt titlurile emise de societate, potrivit legii, în vederea obţinerii de împrumuturi.
96.Valorile de încasat cuprind cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci.
97.Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat postai, pe bază de documente prezentate societăţii şi neapărate încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
98.Conturile curente la bănci se pot dezvolta în analitic pe fiecare bancă în parte sau pe fiecare fel de valută.
99.Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează prin corespondentă cu cheltuieli financiare, respectiv cu venituri financiare.
100.Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria societăţii, precum şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar, se ţine distinct în lei şi în valută.
101.Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei. Prin cursul zilei se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României.
La închiderea exerciţiului financiar, disponibilităţile în valută se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, iar diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
102.În vederea achitării unor obligaţii faţă de terţi, societăţile pot solicita deschiderea de acreditive în bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
103.Avansurile de trezorerie reprezentând sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea societăţii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
104.Operaţiunile de transferuri de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între bănci şi casieria societăţii, se înregistrează în contabilitate printr-un cont de viramente interne.
105.Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută, se efectuează cu respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României, potrivit legii şi a altor reglementări.
SUBCAPITOLUL 6:Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
106.Cheltuielile societăţii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:
- daune şi prestaţii
- cheltuieli cu personalul
- cheltuieli de achiziţie privind contractele de asigurare
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale
- consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază societatea
- cheltuieli cu plasamentele şi alte cheltuieli
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea:
- cheltuielile privind rezervele tehnice
- amortizările şi provizioanele constituite
- valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau constatate lipsă
107.Potrivit prevederilor legale, contabilitatea cheltuielilor se ţine distinct pentru activitatea de asigurări de viaţă cât şi pentru activitatea de asigurări generale, pe feluri de cheltuieli, după natura şi destinaţia lor, care se grupează astfel:
(1)Cheltuieli după natura:
a)Cheltuielile de exploatare după natura lor, cuprind:
- cheltuieli privind daunele şi prestaţiile (anuitătile, răscumpărările, recuperările şi alte cheltuieli privind daunele şi prestaţiile suportate de societatea de asigurări);
- cheltuieli privind rezervele tehnice;
- cheltuieli cu personalul (salarii şi alte drepturi de personal, asigurările şi protecţia socială, contribuţia unităţii la asigurările sociale şi pentru ajutorul de şomaj, cheltuieli cu pregătirea şi perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli suportate de societatea de asigurare);
- cheltuieli privind comisioanele de reasigurare;
- cheltuieli privind consumurile de materiale consumabile, combustibil, piese de schimb, materiale de natura obiectelor de inventar;
- cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi (întreţinere, reparaţii), redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, studii şi cercetări, cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări, posta şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele);
- pierderi din creanţe, cheltuieli privind despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii şi subvenţii acordate, cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital.
b)Cheltuielile cu plasamentele şi alte cheltuieli, cuprind:
- pierderi din creanţe legate de participaţii
- cheltuieli privind plasamentele cedate,
- cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor
- cheltuieli din diferenţe de curs valutar
- cheltuieli privind dobânzile
- cheltuieli privind sconturile acordate
- alte cheltuieli similare.
c)Cheltuieli extraordinare reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a societăţii (cheltuieli cu calamităţile şi alte evenimente extraordinare);
d)Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele cuprind:
- amortizarea imobilizărilor corporale şi în curs de natura plasamentelor;
- amortizarea imobilizărilor de natura altor active,
- amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor,
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli,
- provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor,
- provizioanele pentru deprecierea altor elemente de activ
- provizioanele privind plasamentele
- cheltuieli pentru ajustarea la inflaţie
e)Cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii.
(2)Cheltuieli pe destinaţii:
- cheltuieli de achiziţie (cheltuieli ocazionate de achiziţionarea contractelor de asigurare, cheltuieli de deschidere a dosarelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.)
- cheltuieli de administrare a contractelor ( cheltuieli cu încasarea primelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.)
- cheltuieli cu gestionarea daunelor (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, cheltuieli cu serviciile de daune, etc.)
- cheltuieli cu administrarea plasamentelor.
Cheltuielile care pot fi direct atribuibile unei destinaţii înregistrarea acestora pe destinaţii trebuie efectuata individual fără aplicarea cheilor forfetare.
În cazul în care o cheltuiala are mai multe destinaţii sau nu poate fi direct atribuibilă, atunci ea este repartizată pe destinaţii prin aplicarea unei chei de repartiţie fundamentată, cel puţin la închiderea exerciţiului financiar.
Cheile utilizate trebuie să fie fondate pe criterii cantitative, obiective, controlabile şi în legătura directa cu natura cheltuielii.
Procedurile de repartizare a cheltuielilor după natura în conturi de cheltuieli pe destinaţie, după cum şi modalităţile de calcul care stau la baza cheilor de repartiţie trebuie să facă parte integrantă din programul informatic şi să fie definite într-o manieră explicită în documentele interne ale societăţii în aşa fel încât oricând să poată fi controlabile.
108.Cheltuielile privind sumele plătite pentru contractele de cercetare care se includ în costuri, comisioanele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cotele prevăzute de lege pentru constituirea fondului de protejare a asiguraţilor, cheltuielile cu pregătirea şi perfecţionarea profesională, prelevările şi donaţiile făcute în scopuri umanitare şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, alte cheltuieli care, se înregistrează distinct în conturi analitice, în cadrul conturilor respective de cheltuieli.
În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, se pot dezvolta în analitice în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.
109.Principalele elemente care formează veniturile societăţii sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din:
- executarea obligaţiilor contractuale privind asiguraţii
- avantaje pe care societatea de asigurări a consimţit să le primească
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale privind terţii
- venituri extraordinare
În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului se cuprind, de asemenea, veniturile din:
- producţia imobilizată
- eliberarea rezervelor tehnice
- plasamente
- diminuarea sau anularea provizioanelor
- cedarea activelor
- alte venituri.
110.Cifra de afaceri conform prezentelor reglementări reprezintă primele brute subscrise din asigurarea directă, coasigurare şi reasigurare-acceptări în cursul exerciţiului financiar plus variaţia rezervelor de prime rezultată ca diferenţă între rezervele de la începutul perioadei şi rezervele de la sfârşitul perioadei.
111.Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, care se grupează astfel:
a)Venituri din exploatare care cuprind:
- venituri din prime brute subscrise
În contabilitate, se înregistrează primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat aferente tuturor contractelor de asigurare şi reasigurare, care intra în vigoare în perioada de referinţa, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.
- venituri din servicii prestate
- venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii
- venituri din eliberarea rezervelor tehnice
- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de societate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale;
- venituri din subvenţii de exploatare reprezentând finanţări de care beneficiază societatea acordate de stat sau de alte societăţi;
- alte venituri de exploatare cuprinzând veniturile din recuperări aferente asigurărilor generale, venituri din creanţe reactivate şi alte venituri netehnice:
b)Venituri din plasamente cuprinzând venituri din titluri de participare, venituri din creanţe imobilizate, venituri din plasamente cedate, venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din sconturi obţinute şi alte venituri similare,
c)Venituri extraordinare reprezentând acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală curentă a societăţii de asigurare,
d)Venituri din provizioane şi ajustarea la inflaţie cuprinzând venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, din provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor şi altor elemente de activ, venituri din fondul comercial negativ, venituri din provizioane privind plasamentele
112.Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se înregistrează la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
113.Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul dintre asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
114.Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la începutul anului.
În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează în funcţie de natura lor, cheltuielile, respectiv veniturile se închid prin rezultatul exerciţiului financiar.
Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. Pentru situaţiile în care au fost efectuate înregistrări în creditul conturilor de cheltuieli sau în debitul conturilor de venituri (operaţiunile contabile privind reasigurarea, corectări prin înregistrări inverse etc.) datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri şi cheltuieli, înainte de a fi transferate asupra contului 121 "Profit şi pierdere" cumulate de la începutul anului.
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului societăţile vor întocmi contul de profit şi pierdere potrivit pct. 3.50-3.53 din capitolul Forma şi conţinutul situaţiilor financiare din prezentele reglementari.
115.Rezultatul exerciţiului financiar, respectiv profitul sau pierderea, se determină potrivit prevederilor pct. 3.53 din prezentele reglementări.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
SUBCAPITOLUL 7:Conturi speciale
116.Operaţiunile în afara bilanţului cuprind angajamentele date şi primite reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare, precum unele bunuri sau operaţiuni ce nu pot fi integrate în activul şi pasivul bilanţului societăţii.
În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii acordate sau primite în relaţiile cu terţii, titluri de primit şi de livrat, mijloace fixe luate cu chirie sau alte valori materiale primite în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ urmăriţi în continuare, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte valori asimilate, precum şi alte valori.
117.Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 8 grupele de la 80 la 83. Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se ţine în partidă simplă sau dublă în funcţie de opţiunea societăţii.
Conturile în afara bilanţului sunt conturi de activ şi se debitează sau creditează în funcţie de sensul înregistrării în conturile de bilanţ a operaţiunilor.
SUBCAPITOLUL 8:Închiderea şi deschiderea conturilor
118.Potrivit art. 27(9) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate când acesta începe la data înfiinţării, respectiv a înmatriculării societăţii.
La închiderea exerciţiului financiar trebuie efectuate toate operaţiunile de stabilire a totalului rulajelor şi soldurilor conturilor pe ansamblul exerciţiului financiar încheiat, precum şi repunerea soldurilor în exerciţiul financiar următor în condiţiile respectării principiului intangibili tatii bilanţului de deschidere al exerciţiului.
Închiderea şi deschiderea conturilor se poate efectua fie prin utilizarea unor conturi distincte "Bilanţ de închidere" şi "Bilanţ de deschidere" fie prin debitarea conturilor cu solduri creditoare şi creditarea conturilor cu solduri debitoare.