Capitolul ii - Impozitul pe venitul realizat din activităţi desfăşurate pe bază de liberă iniţiativă - Ordonanță de urgență 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice

M.Of. 378

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 30 Iunie 1999
CAPITOLUL II:Impozitul pe venitul realizat din activităţi desfăşurate pe bază de liberă iniţiativă
Art. 4
(1)Impozitul se calculează asupra venitului anual impozabil, determinat pe fiecare categorie şi loc de realizare a venitului, prin aplicarea următoarelor cote:

Venitul anual impozabil

- lei -

Impozitul anual

- lei -

până la 3.000.000

15%

  

3.000.001- 6.000.000

450.000 + 20%

pentru ceea ce depăşeşte

3.000.000

6.000.001- 9.000.000

1.050.000 + 25%

pentru ceea ce depăşeşte

6.000.000

9.000.001-12.000.000

1.800.000 + 30%

pentru ceea ce depăşeşte

9.000.000

peste 12.000.000

2.700.000 + 35%

pentru ceea ce depăşeşte

12.000.000

(2)Impozitul calculat potrivit alin. (1) nu poate depăşi 20% din venitul anual impozabil, în cazul veniturilor obţinute din activităţi agricole.
(3)În vederea aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se consideră venit anual impozabil.
Art. 5
Contribuabilii prevăzuţi la art. 1, autorizaţi potrivit legii, se impun pe baza venitului efectiv realizat, venitul impozabil determinându - se ca diferenţă între totalul veniturilor încasate, în bani şi în natură, din activitatea desfăşurată şi cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor, inclusiv primele plătite pentru asigurările de bunuri, asigurările de răspundere civilă şi pentru asigurările de accidente pentru salariaţi, legate de activitatea desfăşurată, pe baza documentelor justificative.

Art. 6
Veniturile care se iau în calcul la determinarea venitului anual impozabil sunt: cele din activitatea autorizată, din valorificarea unor bunuri din inventarul utilizat de contribuabil pentru realizarea venitului, din dobânzile primite pentru disponibilităţile băneşti din contul contribuabilului autorizat potrivit legii şi din alte activităţi adiacente.
Art. 7
(1)Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea la calculul venitului anual impozabil sunt:
a)impozitul pe venit datorat conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
b)amenzile şi penalităţile plătite autorităţilor;
c)sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;
d)cheltuielile de sponsorizare efectuate peste limita prevăzută de Legea sponsorizării nr. 32/1994, cu modificările ulterioare;

e)cheltuielile pentru acţiuni de protocol efectuate peste limita a 1% din veniturile încasate;
f)cheltuielile efectuate peste limita a 10% din veniturile încasate pentru delegare şi detaşare, inclusiv cheltuielile cu mijloace de transport, proprietate individuală a contribuabilului, când acestea sunt utilizate în scopul realizării veniturilor, precum şi cheltuielile de întreţinere, chirie şi telefon, când activitatea se desfăşoară la locuinţa proprie;

g)cheltuielile personale ale contribuabilului şi ale familiei sale, precum şi alte cheltuieli care nu sunt efectuate pentru realizarea veniturilor.
(2)Cheltuielile efectuate pentru investiţii, dotări şi alte utilităţi necesare desfăşurării activităţii şi care concură direct la realizarea de venituri, precum şi cheltuielile cu reparaţiile capitale se scad din veniturile încasate până la recuperarea acestora, dar nu mai mult de 50% din veniturile încasate în fiecare an.
(3)În cazul în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea în locuinţa proprie, se admite deducerea impozitului pe clădire şi a impozitului pe terenul aferent, proporţional cu spaţiul utilizat în acest scop.
(4)Cheltuielile pentru plata personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contract civil, cum sunt: salarii şi alte drepturi salariale, indemnizaţii, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale şi alte obligaţii faţă de bugetul asigurărilor sociale sau faţă de bugetele fondurilor speciale, precum şi contribuţiile profesionale obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de către contribuabil, inclusiv contribuţiile pentru bugetul asigurărilor sociale şi bugetele fondurilor speciale, sunt deductibile, numai dacă se face dovada plăţii acestor obligaţii.
(5)Pentru activitatea de interes public desfăşurată de notarii publici, care implică determinarea de taxe de timbru aferente actelor notariale, se admite la deducere, în plus, o cotă de 5% din veniturile încasate ca urmare a acestei activităţi.
Art. 8
(1)Meseriaşii care prestează servicii sau execută lucrări în mod singular sau în asociaţii familiale în ateliere stabile se impun pe bază de norme anuale de venit, ce se vor stabili prin hotărâre a consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Normele de venit se reduc după cum urmează:
a)40% pentru bărbaţii între 60 şi 65 de ani şi pentru femeile între 55 şi 60 de ani;
b)50% pentru bărbaţii între 65 şi 70 de ani şi pentru femeile între 60 şi 65 de ani;
c)50% pentru persoanele care au calitatea de salariat, angajat cu contract de muncă, cu normă întreagă. Pentru asociaţiile familiale se aplică un coeficient de majorare a normelor de venit de 50%, pentru fiecare membru al acestora.

(2)Pentru invalizii de gradul II şi pentru persoanele handicapate asimilabile gradului II de invaliditate, normele de venit se reduc cu 25%.
(3)Reducerile prevăzute mai sus nu se aplică în mod cumulativ, ci se aplică reducerea cea mai mare.
Art. 9
Reducerile şi scutirile, acordate potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică începând cu anul următor celui în care contribuabilii împlinesc limitele de vârstă menţionate, respectiv cu luna următoare depunerii actelor doveditoare pentru invalizi şi persoane cu handicap.

Art. 10
Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activitate de comerţ ambulant şi în puncte volante, cărăuşii cu mijloace de transport cu tracţiune animală şi meseriaşii ambulanţi se supun plăţii unui impozit forfetar trimestrial, stabilit prin hotărâre a consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Art. 11
(1)Persoanele fizice autorizate potrivit Decretului-lege nr. 54/1990, precum şi colaboratorii societăţilor comerciale, care desfăşoară cu autoturisme proprii activitate de taximetrie în condiţiile legii, datorează un impozit forfetar trimestrial în sumă de 400.000 lei, care poate fi majorat sau diminuat de consiliile locale, în funcţie de condiţiile concrete de practicare a acestei activităţi din fiecare localitate, cu până la 50%.
(2)Pentru transportul de persoane care se efectuează cu autoturisme de teren, microbuze şi autobuze, inclusiv pentru activitatea de instruire auto, contribuabilii au obligaţia să declare veniturile realizate la organele fiscale teritoriale. Calculul veniturilor totale se face prin însumarea tarifelor înscrise pe biletele de călătorie cu regim special, eliberate călătorilor pentru serviciul prestat, precum şi a altor venituri de natura celor prevăzute la art. 6. Din veniturile astfel rezultate se deduc chiria aferentă mijlocului de transport închiriat şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, pe bază de documente justificative, acestea din urmă neputând depăşi 60% din veniturile încasate. În aceste situaţii nu se aplică prevederea referitoare la includerea cheltuielilor de transport în limita cotei de 10% menţionată la art. 7 alin. (1) lit. f).
Art. 12
(1)Impunerea veniturilor realizate de contribuabilii care desfăşoară activităţi pe bază de liberă iniţiativă se face de către organele fiscale pe a căror rază teritorială aceştia îşi au sediul exercitării activităţii, iar în lipsa acestuia, de către organele fiscale pe a căror rază teritorială aceştia îşi au domiciliul.
(2)Contribuabilii prevăzuţi la art. 5, care îşi desfăşoară activitatea în mod temporar sau sezonier în altă localitate decât cea în care îşi au sediul sau domiciliul, se impun de organele fiscale pe a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea în acest mod, acestea având obligaţia transmiterii, în termen de 15 zile, a dispoziţiei de impunere la organele fiscale la care contribuabilii sunt în evidenţă, în vederea definitivării impunerii. În acest caz, impozitul plătit în localitatea unde s-a desfăşurat activitatea în mod temporar sau sezonier se scade din impozitul total datorat, stabilit de organele fiscale unde contribuabilul este în evidenţă.
(3)Organele locale care aprobă exercitarea activităţii în mod temporar sau sezonier au obligaţia să menţioneze expres pe autorizaţie perioada de funcţionare în localitatea respectivă.
Art. 13
(1)Contribuabilii care se impun pe baza venitului efectiv realizat sunt obligaţi să depună declaraţia anuală de impunere pentru veniturile realizate în anul fiscal precedent, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an fiscal.

(2)În cazul începerii activităţii în cursul anului, în termen de 30 de zile de la data eliberării autorizaţiei de funcţionare, contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie de impunere provizorie, pe baza veniturilor şi a cheltuielilor realizate în perioada de activitate parcursă şi a celor preliminate a se realiza până la sfârşitul anului.
(3)În cazul încetării activităţii, contribuabilii sunt obligaţi să depună autorizaţia de funcţionare la autoritatea publică care a eliberat-o şi să declare organului fiscal, în termen de 5 zile de la data depunerii acesteia, încetarea sursei de venit, concomitent cu depunerea declaraţiei de impunere definitive.
Art. 14
(1)Pentru contribuabilii impuşi pe baza venitului efectiv realizat, organele fiscale vor proceda la definitivarea impozitului pe anul anterior până la data de 15 aprilie a fiecărui an fiscal. Venitul impozabil astfel determinat constituie venit impozabil provizoriu pentru anul curent.
(2)În cazul contribuabililor care îşi încep activitatea în cursul anului fiscal şi al celor care îşi încetează activitatea în cursul anului fiscal, impunerea se face în termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei de impunere provizorii, prevăzută la art. 13 alin. (2), sau a declaraţiei de impunere definitive, prevăzută la art. 13 alin. (3).
(3)În cazul unei creşteri sau reduceri de peste 20% a venitului realizat în cursul anului, organele fiscale vor recalcula, o singură dată pe an, în cursul semestrului II, impozitul provizoriu, în funcţie de venitul efectiv realizat de la începutul anului de impunere, repartizând impozitul rezultat în urma recalculării pe termenele de plată următoare.

(4)În cazul contribuabililor impuşi pe baza normelor de venit, impunerea este definitivă şi se efectuează până la data de 15 aprilie a anului în curs. Pentru cei care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, normele de venit se restrâng la perioada efectiv lucrată, acestea constituind şi baza de calcul pentru eventualele reduceri prevăzute la art. 8.
(5)Pentru contribuabilii impuşi pe bază forfetară, impunerea se face până la data de 15 aprilie a anului în curs. În cazul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, impozitul forfetar trimestrial se calculează proporţional cu perioada lucrată.
Art. 15
(1)Diferenţele de impozit stabilite pe anul anterior ca urmare a definitivării impunerii şi cele pentru anul în curs, precum şi impozitul stabilit în limita termenului de prescripţie se plătesc în 30 de zile de la data comunicării dispoziţiei de impunere.
(2)Impozitul stabilit pentru anul curent de impunere se plăteşte trimestrial, în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
(3)Impozitul calculat pe baza normelor de venit şi impozitul forfetar se datorează la termenele prevăzute la alin. (2).
(4)În cazul în care impunerea anuală se face după expirarea termenului de plată pentru trimestrul I, contribuabilul va plăti, cu titlu de impozit, o sumă egală cu cuantumul impozitului aferent trimestrului precedent.
Art. 16
(1)În cazul constatării de către organele fiscale a unor abateri de la legislaţia în vigoare, pe linia nedeclarării veniturilor, a evidenţierii şi declarării nereale a veniturilor şi cheltuielilor, în scopul sustragerii de la plata impozitului, sau neconducerii evidenţelor obligatorii prevăzute de lege, pe lângă aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare în materie de abateri de la disciplina financiară, organele fiscale vor proceda la impunerea, din oficiu, pe baza metodelor stabilite prin instrucţiunile prevăzute la art. 30 alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, iar în caz de abateri repetate sau în cazul deţinerii nejustificate a autorizaţiei de funcţionare, prin lipsa de activitate a contribuabililor pe o perioadă de 6 luni, organele fiscale vor proceda la reţinerea autorizaţiilor de funcţionare şi la înaintarea acestora, în procedură de urgenţă, autorităţilor care le-au eliberat, în vederea anulării.

(2)Contribuabilii autorizaţi au obligaţia de a prezenta organelor de control autorizaţia de funcţionare în original.