Capitolul xviii - Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite - Ordonanță de urgență 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

M.Of. 727

În vigoare
Versiune de la: 13 Martie 2025
CAPITOLUL XVIII:Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite
Art. 106
(1)Înregistrarea unui intermediar de credite având ţara de origine România de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fără a fi necesară înregistrarea de către autorităţile competente din statele membre gazdă pentru desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor pentru care s-a efectuat înregistrarea, cu condiţia ca activităţile pe care un intermediar de credite intenţionează să le desfăşoare în statele membre gazdă să fie acoperite de înregistrare.

(2)Intermediarilor de credite le este interzis să îşi presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de un creditor nonfinanciar consumatorilor într-un stat membru al Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de creditori nonfinanciari au interdicţie de a funcţiona.
(3)Reprezentanţilor desemnaţi le este interzis să desfăşoare, în parte sau în totalitate, activităţile de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 în statele membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de reprezentanţi desemnaţi au interdicţie de a funcţiona.
Art. 107
(1)Orice intermediar de credite având ţara de origine România, care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European, în baza libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, informează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2)În termen de o lună de la această informare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor notifică autorităţile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză cu privire la:
a)intenţia intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă despre respectiva notificare;
b)creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum şi dacă creditorii respectivi îşi asumă responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru activităţile intermediarului de credite.
(3)Intermediarul de credite având ţara de origine România îşi poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la notificarea prevăzută la alin. (2).
(4)În cazul în care un intermediar de credite din alt stat membru intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în România, în calitate de stat membru gazdă, în baza libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, autoritatea competentă din statul membru de origine al intermediarului de credit notifică Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru a introduce informaţiile necesare în registrul prevăzut la art. 102, fără a fi necesară o înregistrare suplimentară celei deja efectuate în statul membru de origine al intermediarului de credite.
(5)Înainte ca o sucursală a intermediarului de credite având ţara de origine în alt stat membru să îşi înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării prevăzute la alin. (4), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor se pregăteşte pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu art. 110-114 şi, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condiţiile în care, în domeniile care nu sunt armonizate cu legislaţia Uniunii Europene, activităţile respective pot fi desfăşurate în România.
(6)Intermediarul de credite având ţara de origine în alt stat membru poate să înceapă desfăşurarea activităţii în România, în calitate de stat membru gazdă, în baza libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, la o lună de la data la care autoritatea competentă din ţara sa de origine l-a informat cu privire la notificarea transmisă statului membru gazdă, indiferent dacă aceasta din urmă a introdus sau nu informaţiile necesare în registrul său.