Secţiunea 2 - Dispoziţii privind dreptul de şedere temporară - Ordonanță de urgență 204/2020 privind stabilirea unor măsuri de aplicare a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în materie de reglementare a dreptului de intrare şi şedere pe teritoriul României

M.Of. 1132

În vigoare
Versiune de la: 22 Martie 2024
SECŢIUNEA 2:Dispoziţii privind dreptul de şedere temporară
Art. 7
(1)Beneficiarii art. 50 TUE care au intrat pe teritoriul României în perioada 1-31 decembrie 2020 pot solicita, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în ţară, prelungirea dreptului de şedere temporară în România în temeiul Acordului de retragere şi al dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.
(2)Beneficiarii art. 50 TUE titulari ai unor documente de rezidenţă eliberate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în România în temeiul Acordului de retragere şi al dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, începând cu 1 decembrie 2020 până cel târziu la data de 31 decembrie 2021.
(3)Dreptul de şedere temporară în România al beneficiarilor art. 50 TUE se prelungeşte dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)nu sunt semnalaţi de autorităţile competente că prezintă un pericol pentru apărarea şi securitatea naţională;
b)posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepţia cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România şi, din motive independente de voinţa persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;
c)fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit şi locuiesc efectiv la adresa la care declară că au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României;
d)fac dovada că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii de familie, cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România.
(4)Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, de o asigurare de sănătate valabilă, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada mijloacelor de întreţinere, precum şi, după caz, de unul dintre următoarele documente:
a)dovada legăturii de rudenie în cazul membrilor de familie;
b)documente emise de autorităţile din statul de cetăţenie sau de rezidenţă prin care se face dovada că membrul de familie al cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, se află în întreţinerea sau gospodăreşte împreună cu acesta sau se află în situaţia în care, din motive medicale grave, este necesară asistenţa personală a acestuia;
c)documentul prin care se atestă faptul că relaţia de parteneriat cu cetăţeanul britanic, beneficiar al art. 50 TUE, a fost înregistrată în cazul parteneriatului înregistrat sau documente care să ateste faptul că persoana în cauză are o relaţie de convieţuire de lungă durată cu acesta, în cazul parteneriatului neînregistrat;
d)documente din care să rezulte că prezenţa pe teritoriul României a membrului de familie al cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, este necesară acestuia din urmă pentru a nu fi privat de un drept de şedere acordat în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă.
(5)Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu adeverinţă de salariu, talon de pensie, declaraţie unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, extras de cont bancar ori alte documente echivalente. În cazul studenţilor, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face printr-o declaraţie pe propria răspundere.
Art. 8
(1)Membrii de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) care se alătură cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, începând cu data de 1 ianuarie 2021 până la 30 septembrie 2021 pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în România până la data de 31 decembrie 2021.
(2)Membrii de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) care se alătură cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, începând cu data de 1 octombrie 2021, au obligaţia de a solicita prelungirea dreptului de şedere, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.
(3)Dreptul de şedere temporară în România a membrilor de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) se prelungeşte dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (3).
(4)Dreptul de şedere temporară prevăzut la alin. (3) se prelungeşte individual, pentru fiecare membru de familie.
(5)Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară va fi însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (4).
(6)Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu documentele prevăzute la art. 7 alin. (5).
Art. 9
(1)În cazul în care, pe baza documentelor depuse de beneficiarul art. 50 TUE, Inspectoratul General pentru Imigrări constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru prelungirea dreptului de şedere temporară, solicită ca, într-un termen considerat necesar de beneficiarul art. 50 TUE, dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluţionării cererii. Dacă după termenul stabilit se constată în continuare că nu sunt îndeplinite condiţiile, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizie de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, care conţine motivele care au stat la baza acestei decizii, instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată.
(2)Împotriva refuzului eliberării permisului de şedere temporară se poate înainta acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei de către Inspectoratul General pentru Imigrări.

(3)Termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, cu excepţia cazurilor în care se constată că beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent şi grav la adresa securităţii naţionale.
(4)Instanţa care judecă acţiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de şedere temporară analizează legalitatea deciziei, precum şi faptele şi circumstanţele care justifică măsura dispusă.
(5)Deciziile de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, al căror termen de părăsire a teritoriului României nu a fost respectat şi cele prin care se dispune părăsirea de îndată a teritoriului României se pun în executare prin escortarea persoanei în cauză până la frontieră sau până în ţara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări.
(6)Dacă escortarea prevăzută la alin. (5) nu se poate efectua în termen de 24 de ore, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita luarea în custodie publică a persoanei în cauză, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică şi, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
(7)Beneficiarii art. 50 TUE care se află sub efectul unei decizii de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, identificaţi pe teritoriul României după executarea voluntară sau în condiţiile alin. (5), sunt escortaţi până la frontieră sau până în ţara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări, concomitent cu sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 262 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(8)Decizia de refuz al eliberării permisului de şedere temporară se comunică beneficiarului art. 50 TUE de către:
a)Inspectoratul General pentru Imigrări sau de formaţiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuieşte, atunci când persoana nu este prezentă;
b)Poliţia de Frontieră Română, prin înmânarea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana se prezintă la frontieră cu scopul de a intra pe teritoriul României.
(9)Dispoziţiile art. 28 alin. (5) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Art. 10
(1)Dreptul de şedere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE încetează atunci când se constată că aceştia prezintă pericol pentru securitatea naţională.
(2)Decizia de încetare a dreptului de şedere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, trebuie să conţină prezentarea precisă şi completă a tuturor motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicaţiile acesteia pentru persoana în cauză, informaţii privind instanţa unde poate fi atacată decizia, termenul de introducere a acţiunii şi termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României.
(3)Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(7) şi (9) din prezenta ordonanţă de urgenţă şi ale art. 291 alin. (1), (2) şi (4)-(8) şi art. 292, 30, 31, 311, 32 şi 331 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Ulterior încheierii perioadei de tranziţie, comunicarea deciziei de încetare a dreptului de şedere temporară se realizează potrivit art. 9 alin. (8) din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 11
(1)Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere temporară în România, dacă ulterior obţinerii acestuia se constată că:
a)la data prelungirii dreptului de şedere temporară, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;
b)dreptul de şedere temporară a fost obţinut în baza unei căsătorii de convenienţă, constatată în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României;
c)dreptul de rezidenţă, obţinut în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României.
(2)Permisul de şedere temporară se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţa persoanei în cauză.
(3)Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(9) se aplică în mod corespunzător.