Titlul ii - Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată - Ordonanță de urgență 113/2009 privind serviciile de plată
M.Of. 685
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2014
TITLUL II:Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată
SECŢIUNEA 1:Cerinţe minime de acces la activitate
Art. 10
(1)Orice entitate care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul României trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activităţi.
(2)Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 11
(1)Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei entităţi doar dacă informaţiile şi documentele care însoţesc cererea respectă toate cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia şi evaluarea proiectului prezentat este favorabilă.
(2)În scopul aplicării alin. (1), Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, informaţii cu privire la persoane şi entităţi expuse la risc de spălare a banilor şi finanţare a actelor de terorism.
(3)În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Naţională a României poate consulta şi alte autorităţi cu competenţe relevante.
Art. 12
Sediul real al instituţiei de plată autorizate de Banca Naţională a României trebuie să se situeze pe teritoriul României.
Art. 13
Banca Naţională a României acordă autorizaţia numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, instituţia de plată dispune de un cadru formal de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de proceduri eficiente de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase. Cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată.
Art. 14
În cazul în care instituţia de plată este implicată şi în alte activităţi comerciale decât prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8, Banca Naţională a României poate dispune constituirea unei entităţi distincte pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activităţi comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei de plată, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia de plată a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia.
Art. 15
(1)Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate.
(2)În scopul alin. (1), persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată sunt, în funcţie de forma de organizare juridică şi de tipul activităţilor desfăşurate:
a)administratorii, asociaţii comanditaţi, directorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului, ai instituţiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii de plată; sau
b)în cazul instituţiilor de plată care nu au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfăşurarea activităţii de prestare de servicii de plată.
(3)Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.
Art. 16
Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată.
Art. 17
Dacă între instituţia de plată, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.
Art. 18
Autorizaţia emisă de Banca Naţională a României permite instituţiei de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 7-a.
Art. 19
Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului titlu, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi la art. 16.
Art. 20
(1)Instituţiile de plată trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial ce nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a:
a)20.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. f);
b)50.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. g);
c)125.000 euro, dacă prestează oricare dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. a)- e).
(2)Instituţiile de plată care prestează servicii de plată pentru care se aplică niveluri ale capitalului iniţial diferite, potrivit alin. (1), trebuie să dispună de un nivel al capitalului iniţial care se situează la nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile.
Art. 21
(1)Instituţiile de plată pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată.
(2)Instituţiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
(3)Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile şi nici emitere de monedă electronică în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 22
(1)Instituţiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d), e) şi g) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)creditul are caracter accesoriu şi este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operaţiuni de plată;
b)creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condiţiile prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni;
c)creditul nu este acordat din fondurile primite sau deţinute în scopul executării unor operaţiuni de plată;
d)nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naţionale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate.
(11)Instituţiile de plată desfăşoară activitatea de creditare prevăzută la alin. (1) în conformitate cu regulile unei practici prudente şi sănătoase, cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicare.
(2)Instituţiile de plată pot acorda alte credite decât cele prevăzute la alin. (1) cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare.
Art. 23
(1)Pe lângă prestarea serviciilor de plată enumerate la art. 8, instituţiile de plată pot desfăşura următoarele activităţi:
a)prestarea unor servicii operaţionale şi conexe legate de serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor;
b)administrarea sistemelor de plăţi;
c)activităţi comerciale, altele decât prestarea de servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil.
(2)Activităţile menţionate la alin. (1) pot fi realizate de instituţiile de plată pe teritoriul României, cu respectarea legislaţiei naţionale în materie.
SECŢIUNEA 2:Autorizarea instituţiilor de plată
Art. 24
În vederea obţinerii autorizaţiei pentru prestarea de servicii de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului titlu.
Art. 25
(1)Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24.
(2)În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Naţională a României confirmă îndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 24 sau, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24, comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.
(3)Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24, alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
(4)Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare.
Art. 26
(1)Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii:
a)capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de dispoziţiile legale în vigoare;
b)din evaluarea planului de activitate şi a planului de afaceri prezentate rezultă că instituţia de plată nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezentul titlu şi în reglementările aplicabile;
c)cadrul de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia de plată şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată;
d)persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
e)calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate nu este adecvată;
f)legăturile strânse dintre instituţia de plată şi alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
g)dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea acestor dispoziţii ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
h)nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.
(2)În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.
Art. 27
(1)Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de plată în următoarele situaţii:
a)instituţia de plată nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;
b)autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c)instituţia de plată nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei ori alte condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare;
d)continuarea activităţii instituţiei de plată de prestare de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăţi;
e)ca sancţiune, potrivit art. 68 alin. (1) lit. e);
f)în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia naţională.
(2)Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de plată, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională.
(3)Acţionarii sau asociaţii instituţiei de plată pot hotărî renunţarea la autorizaţie şi, dacă e cazul, dizolvarea entităţii, numai dacă pentru instituţia de plată nu s-a deschis procedura insolvenţei.
(4)În aplicarea alin. (3), instituţia de plată comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor, însoţită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligaţiilor faţă de utilizatorii serviciilor de plată.
(5)Banca Naţională a României aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4).
(6)Autorizaţia unei instituţii de plată îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii:
a)a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de plată în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa;
b)s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de plată.
(7)Încetarea valabilităţii autorizaţiei în situaţia prevăzută la alin. (6), precum şi hotărârea prin care se aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională.
(8)Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei şi cea prin care se aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie produc efecte de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârile respective.
(9)De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8), respectiv de la încetarea valabilităţii autorizaţiei, entităţile nu mai pot presta servicii de plată.
SECŢIUNEA 3:Cerinţe operaţionale
Art. 28
(1)Instituţiile de plată trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare şi nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României.
(2)Instituţiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Naţională a României să fie încredinţată asupra adecvării metodei la situaţia concretă a instituţiei de plată. În caz contrar, Banca Naţională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.
(3)Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentului titlu elementele care intră în calculul fondurilor proprii şi alte cerinţe legate de modul de determinare a acestora.
Art. 29
Fără a prejudicia dispoziţiile art. 28 alin. (1), pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28 sau să permită instituţiei de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28.
Art. 30
(1)Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii ale unei instituţii de plată în cazul în care aceasta aparţine unui grup din care mai face parte o altă instituţie de plată, o instituţie de credit, o societate de servicii de investiţii financiare, o societate de administrare a portofoliului ori o societate de asigurări.
(2)Este interzisă utilizarea elementelor de fonduri proprii luate în calcul la determinarea nivelului fondurilor proprii aferent activităţii de prestare de servicii de plată pentru determinarea nivelului fondurilor proprii aferent altor activităţi comerciale decât prestarea serviciilor de plată prevăzute la art. 8.
Art. 31
(1)Instituţiile de plată trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operaţiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:
a)fondurile sunt evidenţiate şi păstrate separat de fondurile destinate activităţilor desfăşurate de instituţia de plată, altele decât prestarea de servicii de plată şi, în cazul în care acestea sunt încă deţinute de instituţia de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plăţii şi nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active lichide şi de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Naţională a României;
b)fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliţă de asigurare sau de o altă garanţie comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituţie de credit, care nu aparţine grupului din care face parte instituţia de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia de plată nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile financiare.
(2)Prin derogare de la prevederile legislaţiei în materie, utilizatorii serviciilor de plată au prioritate faţă de alţi creditori la distribuirea fondurilor protejate potrivit alin. (1), în cazul în care instituţia de plată nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile, în particular în caz de insolvenţă a instituţiei de plată.
Art. 32
(1)În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituţie de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosite pentru operaţiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operaţiuni de plată viitoare instituţia de plată aplică cerinţele prevăzute la art. 31.
(2)În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operaţiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituţiile de plată pot aplica prevederile art. 31 doar unei părţi reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operaţiuni de plată, cu condiţia ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Naţională a României.
Art. 33
Instituţiile de plată pot să nu aplice dispoziţiile art. 31 în cazul acelor utilizatori ai serviciilor de plată ale căror fonduri nu depăşesc per utilizator echivalentul în lei a 100 euro.
Art. 331
(1)Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituţiile de plată constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
(2)Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 34
(1)Instituţiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează şi conduc contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu reglementările specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
(2)Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii statutari sau firme de audit.
Art. 35
(1)Pentru scopuri legate de supraveghere, instituţiile de plată transmit Băncii Naţionale a României informaţii contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 8 şi la serviciile operaţionale şi conexe prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) şi distinct informaţii contabile referitoare la restul activităţilor desfăşurate.
(2)Informaţiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituţiilor de plată care au obligaţia legală de auditare a situaţiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de firma de audit a instituţiei de plată.
Art. 36
Instituţiile de plată sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României informaţiile contabile prevăzute la art. 35 alin. (1), precum şi alte date şi informaţii solicitate, la termenele şi în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României.
Art. 37
(1)Auditorul statutar sau firma de audit al / a unei instituţii de plată trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale la instituţia de plată ori în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia de plată, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de plată care:
a)reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii de servicii de plată;
b)este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de plată de a funcţiona în continuare;
c)poate conduce la un refuz din partea auditorului statutar sau firmei de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceştia a unei opinii cu rezerve.
(2)La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit a activităţii de servicii de plată desfăşurate.
(3)Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României conform alin. (1) şi (2) nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia.
(4)Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată pe parcursul acţiunii de audit.
Art. 38
Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii relevante ale legislaţiei naţionale, instituţiile de plată păstrează toate evidenţele aferente serviciilor de plată prestate timp de cel puţin 5 ani de la terminarea operaţiunii.
Art. 39
(1)Instituţiile de plată au obligaţia de a se asigura de respectarea cerinţelor impuse de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terţi realizarea unor funcţii operaţionale.
(2)Instituţiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaţilor lor şi pentru activitatea desfăşurată de sucursalele, agenţii şi entităţile către care externalizează activităţi.
Art. 40
Instituţiile de plată se asigură că agenţii şi sucursalele care acţionează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.
SECŢIUNEA 4:Desfăşurarea activităţii de către instituţii de plată persoane juridice române pe teritoriul României prin intermediul agenţilor
Art. 41
(1)Instituţiile de plată care intenţionează să presteze servicii de plată prin intermediul unui agent transmit Băncii Naţionale a României o cerere, însoţită de informaţiile şi documentaţia prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României.
(2)Banca Naţională a României poate verifica informaţiile transmise de instituţia de plată care a solicitat desfăşurarea activităţii prin intermediul agentului, pentru a se asigura de corectitudinea acestora.
Art. 42
(1)Instituţiile de plată pot utiliza un agent pentru prestarea de servicii de plată numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61.
(2)În situaţia în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obţinerea acestora.
Art. 43
(1)Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului decizia cu privire la o cerere de înregistrare a unui agent, în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 41 alin. (1).
(2)În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Naţională a României confirmă îndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 41 alin. (1) sau, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 41 alin. (1), comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.
(3)Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 41 alin. (1), alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
(4)Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 20 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de înregistrare a agentului.
Art. 44
(1)Banca Naţională a României înscrie agentul în registrul prevăzut la art. 61 numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare. Dacă există dubii cu privire la acurateţea informaţiilor primite despre agent, Banca Naţională a României poate proceda la verificarea acestora.
(2)Banca Naţională a României înregistrează un agent numai în cazul în care din evaluarea informaţiilor şi a documentelor care însoţesc cererea este încredinţată că persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată desfăşurate de către agent au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Naţională a României.
(3)Dispoziţiile art. 15 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 45
Banca Naţională a României respinge o cerere de înregistrare a unui agent dacă, din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare, rezultă una dintre următoarele situaţii:
a)persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
b)informaţiile primite despre agent nu sunt corecte;
c)nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.
Art. 46
Banca Naţională a României radiază agentul înregistrat în registrul prevăzut la art. 61 în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare.
SECŢIUNEA 5:Externalizarea
Art. 47
(1)Instituţiile de plată informează Banca Naţională a României în cazul în care intenţionează să externalizeze funcţii operaţionale aferente serviciilor de plată.
(2)La externalizarea funcţiilor operaţionale importante instituţia de plată trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calităţii mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligaţiilor instituţiilor de plată stabilite în prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare.
Art. 48
(1)Pentru scopul art. 47, o funcţie operaţională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituţiei de plată de a se conforma permanent condiţiilor de autorizare impuse în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligaţii care îi revin în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă ori afectează semnificativ performanţele financiare, stabilitatea instituţiei de plată sau continuitatea prestării serviciilor de plată.
(2)Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituţia de plată a următoarelor condiţii:
a)externalizarea nu conduce la delegarea responsabilităţii organelor de conducere;
b)relaţia şi obligaţiile instituţiei de plată în raport cu utilizatorii serviciilor sale de plată în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă nu sunt afectate;
c)nu se prejudiciază respectarea condiţiilor impuse instituţiei de plată în vederea obţinerii şi menţinerii autorizaţiei în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia;
d)niciuna dintre condiţiile impuse în vederea autorizării instituţiei de plată nu sunt înlăturate sau modificate.
SECŢIUNEA 6:Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile de plată din alte state membre
Art. 49
O instituţie de plată autorizată într-un alt stat membru poate presta pe teritoriul României serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 50
(1)Notificarea prevăzută la art. 49 trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura sa organizatorică.
(2)În cazul prestării de servicii de plată printr-un agent, notificarea trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului.
Art. 51
(1)Ulterior notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României transmite acesteia opinia sa asupra intenţiei instituţiei de plată din respectivul stat membru de a desfăşura activitate pe teritoriul României prin intermediul unui agent.
(2)În cazul în care, în urma analizării informaţiilor privind agentul transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României nu este încredinţată de corectitudinea acestora, informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 52
(1)Ulterior primirii notificării transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu intenţia unei instituţii de plată de a desfăşura activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale ori al unui agent, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi alte autorităţi relevante furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării.
(2)În situaţia în care din consultarea realizată potrivit alin. (1) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin angajarea agentului sau prin deschiderea sucursalei ar putea creşte riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ori în legătură cu proiectul de angajare a agentului sau de deschidere a sucursalei se efectuează, s-a efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 53
În situaţia în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obţinerea acestora.
SECŢIUNEA 7:Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României de către instituţii de plată persoane juridice române
Art. 54
(1)Orice instituţie de plată autorizată, persoană juridică română, care intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (2).
(2)În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura organizatorică a acesteia şi solicită opinia în legătură cu intenţia instituţiei de plată de a presta servicii prin intermediul unei sucursale.
(3)În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a sucursalei, Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit alin. (2).
(4)Banca Naţională a Românie poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (3).
Art. 55
(1)Instituţiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 61.
(2)Instituţiile de plată pot presta servicii de plată în mod direct de la data la care Banca Naţională a României realizează notificarea potrivit art. 54 alin. (2) şi informează solicitantul asupra acestui fapt.
Art. 56
(1)Instituţiilor de plată autorizate, persoane juridice române, care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul unui alt stat membru prin utilizarea agenţilor le sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile secţiunii a 4-a.
(2)În termen de 10 zile de la primirea cererii instituţiei de plată, Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului şi solicită opinia acestor autorităţi în legătură cu intenţia instituţiei de plată.
Art. 57
(1)În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a agentului, Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit art. 56 alin. (2).
(2)Instituţiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unui agent numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61.
(3)Banca Naţională a Românie poate radia agentul din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (1).
Art. 58
(1)Instituţiile de plată pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României în state terţe prin înfiinţarea unei sucursale sau prin intermediul unui agent, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
(2)Dispoziţiile art. 7 şi ale secţiunii a 4-a din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător.
Art. 59
Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări condiţiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 61 sucursala ori agentul stabilită/stabilit în state terţe şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea în vederea înscrierii.
Art. 60
Banca Naţională a României poate respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de plată, consideră că:
a)instituţia de plată nu dispune de o situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă;
b)cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la art. 13 nu sunt adecvate;
c)cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
d)instituţia de plată nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia.
SECŢIUNEA 8:Registrul instituţiilor de plată
Art. 61
(1)Banca Naţională a României organizează şi administrează registrul instituţiilor de plată în care sunt evidenţiate instituţiile de plată persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor de plată persoane juridice române.
(2)Registrul prevăzut la alin. 1 este public, accesibil on-line, este actualizat permanent şi furnizează informaţii privind serviciile de plată pentru care a fost autorizată fiecare instituţie de plată.
SECŢIUNEA 9:Autoritatea competentă şi supravegherea
Art. 62
(1)Banca Naţională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispoziţiilor prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicare.
(2)Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru activitatea de plăţi desfăşurată prin sucursalele şi agenţii acestora.
(3)Alineatele precedente nu implică faptul că Banca Naţională a României are competenţe de supraveghere a activităţilor comerciale ale instituţiei de plată, altele decât prestarea de servicii de plată prevăzute la art. 8 şi activităţile enumerate la art. 23 alin. (1) lit. a).
Art. 63
(1)Activitatea de supraveghere a instituţiilor de plată de către Banca Naţională a României, în vederea verificării respectării cerinţelor impuse în prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporţională, adecvată şi adaptată riscurilor la care sunt expuse instituţiile de plată.
(2)Verificările la sediul entităţilor supravegheate se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens sau de către terţe persoane împuternicite de Banca Naţională a României.
(3)Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere Banca Naţională a României este abilitată:
a)să solicite instituţiei de plată să furnizeze orice informaţie necesară pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin prezentul titlu şi reglementările emise în aplicarea acestuia;
b)să efectueze verificări la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi;
c)să emită recomandări, instrucţiuni şi să dispună măsuri;
d)să suspende sau să retragă autorizaţia.
(4)Instituţiile de plată vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României şi terţelor persoane împuternicite de Banca Naţională a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor de plată, astfel cum vor fi solicitate de către acesta.
(5)Instituţiile de plată sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta pentru scopul realizării supravegherii.
Art. 631
(1)Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor de plată care desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României.
(2)Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de plată.
Art. 64
(1)Modificările în situaţia instituţiilor de plată autorizate se comunică Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.
(2)În cazul achiziţionării de participaţii calificate la instituţia de plată, inclusiv prin majorarea participaţiilor existente, Banca Naţională a României aprobă sau se poate opune achiziţiei dacă, în urma evaluării realizate, constată că acţionarul care deţine participaţii calificate nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi reglementările emise în aplicare. Banca Naţională a României se pronunţă asupra achiziţionării de participaţii calificate la instituţia de plată în termen de 60 de zile de la data primirii documentelor şi informaţiilor complete, potrivit reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Pe perioada până la pronunţare, acţionarul sau asociatul în cauză nu are drept de vot legat de deciziile privind activitatea de prestare de servicii de plată.
Art. 65
(1)Banca Naţională a României poate dispune faţă de o instituţie de plată, persoană juridică română, ori faţă de persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale instituţiei de plată şi care încalcă dispoziţiile prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia măsurile necesare în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora şi/sau să aplice sancţiuni.
(2)Dacă, în procesul de supraveghere, constată existenţa unor circumstanţe care ar putea impieta asupra activităţii instituţiei de plată, Banca Naţională a României poate dispune măsuri vizând desfăşurarea prudentă a activităţii.
Art. 66
În aplicarea art. 65, Banca Naţională a României poate să dispună faţă de orice instituţie de plată, persoană juridică română, următoarele măsuri, fără ca acestea să fie limitative:
a)să solicite instituţiei de plată creşterea nivelului fondurilor proprii peste cele prevăzute la art. 28 şi 29;
b)să solicite instituţiei de plată utilizarea altei metode de determinare a necesarului de fonduri proprii;
c)să solicite instituţiei de plată conformarea cadrului de administrare, mecanismelor şi procedurilor la cerinţele prevăzute la art. 13;
d)să restricţioneze sau să limiteze volumul activităţii, tipul de operaţiuni desfăşurate sau reţeaua de sucursale ale instituţiei de plată din ţară şi din străinătate;
e)să restricţioneze desfăşurarea activităţii de plată prin agenţi sau să interzică desfăşurarea activităţii în acest mod;
f)să solicite instituţiei de plată înlocuirea auditorului statutar sau firmei de audit;
g)să solicite instituţiei de plată constituirea unei entităţi distincte pentru desfăşurarea activităţii de prestare a serviciilor de plată, în condiţiile prevăzute la art. 14.
Art. 67
Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni în cazurile în care constată că o instituţie de plată, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată se fac vinovate de:
a)încălcarea unei prevederi a prezentului titlu sau a reglementărilor date în aplicare;
b)nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României;
c)încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată;
d)efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare;
e)neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României.
Art. 68
(1)În cazurile prevăzute la art. 67, Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni:
a)avertisment scris;
b)amendă aplicabilă instituţiei de plată, de la 5.000 lei la 50.000 lei;
c)amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată, între 1-6 salarii medii nete pe instituţia de plată, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;
d)retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată;
e)suspendarea sau retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de plată.
(2)La individualizarea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite, precum şi de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei.
(3)Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor, stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicarea acestuia şi cadrului intern de administrare.
Art. 69
Sancţiunile prevăzute la art. 68 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 66 sau independent de acestea.
Art. 70
În cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de plată nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, Banca Naţională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de plată ori persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de acţionarii sau asociaţii respectivi în privinţa deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată.
Art. 71
(1)Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu şi în reglementările emise în aplicare, care constituie încălcări ale regimului prudenţial, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţiile de plată, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi.
(2)Actele cu privire la o instituţie de plată, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului titlu şi reglementărilor se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie.
Art. 72
(1)Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(2)Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(3)Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.
Art. 73
(1)Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare cu privire la o instituţie de plată pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2)Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3)Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4)În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
Art. 74
Dispoziţiile art. 73 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit prevederilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare.
Art. 75
Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 73 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.
Art. 76
(1)Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine în legătură cu activitatea desfăşurată de instituţiile de plată în mod direct, prin intermediul sucursalelor sau agenţilor ori în legătură cu entităţile către care instituţiile de plată au externalizat activităţi.
(2)În scopul alin. (1), Banca Naţională a României:
a)informează autorităţile competente din statul membru gazdă ori de câte ori intenţionează să efectueze verificări la sediul sucursalei sau agentului instituţiei de plată ori al entităţii către care instituţia de plată a externalizat activităţi, situate pe teritoriul statului membru gazdă;
b)comunică autorităţii competente din statul membru gazdă ori, după caz, din statul membru de origine, la cerere, toate informaţiile relevante şi, din proprie iniţiativă, toate informaţiile esenţiale, în special în cazul în care se constată sau se suspectează că un agent, o sucursală sau o entitate către care se externalizează activităţi încalcă legislaţia în materie.
(3)Banca Naţională a României poate delega autorităţii competente din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi, situate pe teritoriul statului membru gazdă.
Art. 77
(1)În cazul instituţiilor de plată dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate sau au externalizat activităţi în România, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţiile de plată desfăşoară activitate sau în care sunt situate entităţile către care instituţiile de plată au externalizat activităţi.
(2)În scopul exercitării funcţiei de supraveghere, autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de plată poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a României să efectueze verificări la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi, situate pe teritoriul României, caz în care Banca Naţională a României procedează la efectuarea acestor verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea verificării respective.
Art. 78
Dispoziţiile art. 76 şi 77 nu aduc atingere obligaţiilor ce revin autorităţilor competente de a supraveghea sau de a controla respectarea cerinţelor stabilite de legislaţia în materia prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi de Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul care însoţesc transferurile de fonduri.
SECŢIUNEA 10:Secretul profesional şi schimbul de informaţii
Art. 79
(1)Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi terţele persoane împuternicite de Banca Naţională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituţiilor de plată sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor, pe perioada în care deţin această calitate şi după încetarea activităţii în cadrul băncii ori, după caz, a relaţiilor cu banca.
(2)Nu sunt considerate informaţii confidenţiale informaţiile furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituţia de plată să nu poată fi identificată.
(3)Schimbul de informaţii prevăzut la art. 80 trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităţilor respective.
(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii.
Art. 80
(1)Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile relevante din alte state membre cu atribuţii privind prestatorii de servicii de plată, precum şi cu Banca Centrală Europeană şi băncile centrale din alte state membre.
(2)Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu:
a)autorităţile competente din alte state membre responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată;
b)Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre, în calitate de autorităţi monetare şi de supraveghere şi, dacă este cazul, alte autorităţi publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plăţi şi decontare;
c)alte autorităţi relevante desemnate în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă, cu legislaţia în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, al protecţiei datelor cu caracter personal, cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului ori cu alte acte normative aplicabile prestatorilor de servicii de plată.
Art. 81
Prezenta secţiune se completează cu dispoziţiile privind secretul profesional şi colaborarea Băncii Naţionale a României cu alte autorităţi prevăzute în Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările ulterioare.
Art. 82
În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »