Secţiunea 5 - Controlul efectuat de căpităniile de port - Ordonanta 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare

M.Of. 210

În vigoare
Versiune de la: 1 Iunie 2019
SECŢIUNEA 5:Controlul efectuat de căpităniile de port
Art. 131
Căpităniile de port pot interzice ieşirea din porturi şi/sau continuarea navigaţiei în apele naţionale navigabile a navelor, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, dacă acestea constată că:
a)actele de bord sau certificatele tehnice ale navei lipsesc sau nu sunt valabile;

b)navele au gaură de apă;
c)funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasă;
d)nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiilor, de semnalizare şi de ancorare;
e)încărcătura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedică vizibilitatea în navigaţie;
f)stivuirea şi arimarea mărfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitând siguranţa navigaţiei;
g)pescajul navei depăşeşte pescajul maxim prevăzut în actele navei;
h)pescajul navei nu permite trecerea prin zonele din apele naţionale navigabile prin care aceasta urmează să navigheze;
i)numărul pasagerilor îmbarcaţi depăşeşte numărul prevăzut în actele navei;
j)membrii echipajului nu posedă brevete sau certificate de capacitate corespunzătoare funcţiilor;
k)la bordul navei nu se află echipajul minim de siguranţă;
l)în orice alte cazuri în care siguranţa navei este periclitată sau nava ar periclita siguranţa navigaţiei în apele naţionale navigabile ori nava constituie o sursă evidentă de poluare.
Art. 132
(1)Căpităniile de port pot interzice plecarea oricărei nave dintr-un port sau dintr-un loc de staţionare aflat în apele naţionale navigabile, la solicitarea Autorităţii Navale Române, a administraţiilor portuare şi/sau de căi navigabile, a altor autorităţi publice ale statului ori a unor operatori economici, pentru debite ale proprietarului sau operatorului navei ori ale proprietarului mărfii aflate pe navă faţă de respectivele autorităţi sau respectivii operatori economici.
(2)În cazul în care proprietarul sau operatorul unei nave înregistrează debite faţă de instituţiile prevăzute la alin. (1) ori faţă de alţi operatori economici, aceştia pot solicita căpităniei de port interzicerea plecării respectivei nave.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2) interdicţia de plecare a navei nu poate depăşi 24 de ore din momentul primirii solicitării avizului de plecare a navei. După această periodă, nava va fi reţinută numai dacă solicitantul prezintă la căpitănia de port o încheiere executorie a instanţelor judecătoreşti. Reţinerea poate înceta dacă proprietarul sau, după caz, operatorul navei ori proprietarul mărfii a făcut dovada constituirii unor garanţii suficiente în raport cu creanţa invocată şi aceasta a fost acceptată de cel care a solicitat reţinerea. În calculul celor 24 de ore nu se iau în considerare orele din zilele declarate legal ca nelucrătoare.

(4)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) solicitarea privind interzicerea plecării navei va fi făcută în scris, răspunderea pentru interdicţia de plecare revenind solicitantului.

Art. 133
Prevederile art. 1231 nu se aplică navelor care arborează pavilion străin, folosite pentru servicii guvernamentale.

Art. 134
(1)În cazul în care primesc, în scris, sesizări sau reclamaţii referitoare la infracţiuni la regimul navigaţiei sau pe baza rapoartelor privind sinistrele, abordajele şi orice avarie, căpităniile de port au dreptul şi obligaţia să efectueze cercetări, să solicite sau să accepte efectuarea de expertize şi să administreze probe în limitele competenţelor lor.
(2)În cazul în care primesc, în scris, reclamaţii şi plângeri referitoare la abateri în legătură cu navigaţia sau care au avut loc pe nave, în porturi ori în apele naţionale navigabile şi sesizări cu privire la marfă şi încărcătură, căpităniile de port fac cercetări în limita competenţei lor şi, în cazul în care este stabilită vinovăţia unei persoane, procedează potrivit legii.
(3)Căpităniile de port au dreptul să efectueze din oficiu cercetarea accidentelor de navigaţie sau alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu, atunci când consideră că acest lucru este necesar.
(4)În cazurile în care în urma unui sinistru sau a unui naufragiu o navă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipajul ei sau numai de comandant, căpitănia de port în a cărei zonă de activitate s-a produs acest eveniment are obligaţia de a începe, fără întârziere, cercetările. În timpul cercetărilor căpitănia de port trebuie să stabilească circumstanţele în care s-a produs sinistrul sau naufragiul, cauzele care au condus la pierderea navei, să adune probe materiale şi să ia măsurile necesare şi suficiente pentru conservarea acestora, să întocmească un raport pentru a fi înaintat organelor abilitate, să continue cercetările şi să stabilească responsabilităţile.