Ordinul 32/2023 (54/570/32) pentru punerea în aplicare a normelor privind condiţionalitatea în cadrul intervenţiilor sub formă de plăţi directe şi al unor intervenţii şi măsuri pentru dezvoltare rurală, începând cu anul de cerere 2023

Specificare GAEC/SMR

Cerinţe obligatorii pentru fermieri

Domeniul: Clima şi mediul

Schimbările climatice

(atenuare şi adaptare)

GAEC 1 - Menţinerea pajiştilor permanente pe baza unui raport proporţional între pajiştile permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018

Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

Obiectiv principal: Clauză generală de salvgardare împotriva conversiei către alte utilizări agricole, pentru menţinerea stocurilor de carbon

1. Clauză generală:

Se menţine suprafaţa pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă eligibilă după controalele administrative şi la faţa locului, la nivel naţional, în comparaţie cu anul de referinţă 2018. Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

2. Obligaţii la nivel de exploataţie agricolă:

a) interdicţia scoaterii din circuitul agricol şi schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente, autorizarea schimbării destinaţiei sau a folosinţei pajiştilor permanente, precum şi recuperarea suprafeţelor de pajişti permanente convertite în alte utilizări prin înfiinţarea de noi suprafeţe de pajişti din terenuri degradate/neproductive, în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările ulterioare);

b) reconvertirea unor terenuri în pajişti permanente sau crearea unor suprafeţe cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări, în cazul în care se constată reducerea raportului proporţional cu peste 5% în comparaţie cu anul de referinţă şi autoritatea competentă impune astfel de măsuri în temeiul GAEC 1.

NOTE:

Îndeplinirea obligaţiei privind menţinea pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018 se realizează conform prevederilor art. 48 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126, precum şi cu norme privind raportul pentru standardul GAEC 1.

Raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri, la nivel naţional, calculat de APIA în anul 2018 este: 24,25%.

Anual, APIA calculează raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri (la nivel naţional), odată cu depunerea cererii de plată, face comparaţia cu anul de referinţă 2018, constată menţinerea/creşterea/reducerea raportului proporţional şi informează Comisia, potrivit obligaţiilor de raportare privind standardele GAEC.

În cazul în care se constată reducerea cu peste 5% a raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, se impun obligaţii la nivel de exploataţie pentru a reconverti terenuri în pajişti permanente sau pentru a crea o suprafaţă cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări.

APIA asigură informarea fermierilor în privinţa obligaţiilor referitoare la menţinerea/reconvertirea/crearea unor suprafeţe de pajişti permanente, monitorizarea raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, propune (după caz) instituirea unor măsuri în scopul îndeplinirii obligaţiei privind menţinerea pajiştilor permanente şi verifică respectarea obligaţiilor impuse în temeiul GAEC 1 la nivelul exploataţiei agricole prin acţiuni de control.

Respectarea obligaţiilor impuse în temeiul GAEC 1 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

GAEC 2 - Protejarea zonelor umede şi a turbăriilor

Obiectiv principal: Protejarea solurilor bogate în carbon

Convenţia Ramsar din 1971 - Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională este un tratat internaţional aflat sub egida UNESCO, semnată de România pe 2 februarie 1971 la Ramsar, în Iran.

Legea nr. 5/1991 pentru aderarea României la Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 26 ianuarie 1991) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 alin. 1) lit. a)-c) şi alin. (2), art. 21 alin. (4), art. 22, art. 26 alin. (2), art. 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 1, 2, 3 şi 4A

Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993): art. 4³

Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi anexa nr. 1

1. Fermierii care deţin sau administrează terenuri cu destinaţie agricolă şi care desfăşoară activităţi agricole în perimetrul zonelor umede şi turbăriilor au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, în cazul zonelor umede şi turbăriilor desemnate arii naturale protejate, inclusiv zonele umede de importanţă internaţională (situri Ramsar);

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru planuri sau proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta aria naturală protejată, cu precădere a celor care vizează: captările de apă dulce de suprafaţă şi subterană; introducerea de poluanţi, exploatarea turbei şi introducerea deliberată de specii alohtone;

c) să nu desfăşoare activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, inclusiv a solurilor bogate în carbon din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor, delimitate şi reglementate în mod corespunzător, precum:

- drenarea zonelor umede şi a turbăriilor, inclusiv a suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor;

- incendierea zonelor umede şi a turbăriilor, inclusiv a suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor;

- defrişarea zonelor umede şi a turbăriilor, cu excepţia activităţilor aprobate prin planul de management;

- evacuarea de poluanţi în apele de suprafaţă şi subterane din zonele umede, din turbării şi din zonele cu destinaţie agricolă din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor;

- depozitarea deşeurilor în zonele umede şi turbării şi în zonele cu destinaţie agricolă din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor;

- activităţi de exploatare a turbei;

- introducerea deliberată de specii alohtone în zonele umede şi turbării;

- conversia zonelor umede şi a turbăriilor;

- schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor;

- aratul pajiştilor permanente din zonele umede şi turbării;

- lucrări profunde ale solului, la adâncimi mai mari de 25 cm;

d) să respecte măsurile minime de conservare stabilite de administratorii ariilor naturale protejate, în cazul zonelor umede şi turbăriilor desemnate arii naturale protejate pentru care planurile de management nu sunt încă elaborate/aprobate, conform legislaţiei în vigoare;

e) în cazul zonelor umede şi turbăriilor, altele decât cele desemnate arii naturale protejate sau care sunt situate în afara ariilor naturale protejate, se respectă măsurile minime de conservare stabilite de autoritatea competentă. Aceasta include, printre altele, interzicerea unor drenaje noi şi a aratului pajiştilor permanente din zonele umede şi turbării.

2. Pe terenurile cu destinaţie agricolă din perimetrul zonelor umede şi turbăriilor pe care nu pot fi desfăşurate activităţi agricole se efectuează o activitate minimă în scopul menţinerii acestora într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, precum: îndepărtarea vegetaţiei ierboase şi lemnoase considerate vegetaţie invazivă sau dăunătoare culturilor agricole, prin lucrări de cosit/tăvălugit/lucrări superficiale pe terenul arabil, nivelarea muşuroaielor şi eliminarea resturilor vegetale de pe pajiştile permanente, după caz, cu respectarea planului de management şi/sau a măsurilor minime de conservare.

NOTE:

Cerinţele acestui standard GAEC se aplică fermierilor care utilizează terenuri cu destinaţie agricolă şi care desfăşoară activităţi agricole în zonele umede şi turbăriile desemnate arii naturale protejate, inclusiv zonele umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) care se suprapun total sau parţial cu anumite categorii de arii naturale protejate şi care beneficiază de un statut de protecţie (plan de management/măsuri minime de conservare), precum şi în zonele umede şi turbăriile situate în afara ariilor naturale protejate pentru care se aplică măsurile minime de conservare stabilite de autoritatea competentă.

Zone umede - întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderile de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m (art. 1 din Convenţia Ramsar din 1971 la care România a aderat prin Legea nr. 5/1991).

Zone umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) - arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede (comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice). Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării şi utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei Ramsar din 1971.

Turbării - ecosisteme terestre umede caracterizate prin acumulări de turbă. Turba este materie organică parţial degradată, formată preponderent din briofite aparţinând genului Sphagnum. În România, turbăriile sunt de două tipuri, astfel:

- turbării oligotrofe, formate în zonele cu climat rece, în depresiuni unde apa de suprafaţă este acidă şi săracă în nutrienţi. În aceste condiţii, producerea de materie organică este mai intensă decât descompunerea, ceea ce determină acumularea de turbă [adaptare a definiţiei date de International Peatland Society (IPS) şi International Union for Conservation of Nature (IUCN)];

- turbării eutrofe, situate la o altitudine relativ joasă, pe terenuri plane sau uşor concave, unde pânza de apă freatică este aproape de suprafaţă, pe cursurile inferioare ale unor ape curgătoare bogate în meandre sau la gurile lor de vărsare, precum Delta Dunării.

Respectarea cerinţelor GAEC 2 se verifică astfel: cerinţele 1.a), 1.c), 1.d), 1.e) şi cerinţa 2 se verifică la nivel de parcelă agricolă; cerinţa 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

GAEC 3 - Interdicţia de a incendia miriştile, cu excepţia cazurilor justificate din motive fitosanitare

Obiectiv principal: Menţinerea nivelului de materie organică din sol

Este interzisă arderea miriştilor, a vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale existente pe terenurile arabile.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor GAEC 3 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

Apa

SMR 1 - Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1): art. 11 alin. (3) lit. (e) şi, în ceea ce priveşte cerinţele obligatorii referitoare la controlul surselor difuze de poluare cu fosfaţi, art. 11 alin. (3) lit. (h)

Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte programul de măsuri - măsuri de bază în scopul atingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane şi pentru zonele protejate asociate acestora: art. 43 alin. (1⁸) şi anexa nr. 3 lit. C

Potrivit prevederilor art. 43 alin. (1⁸) şi ale anexei nr. 3 lit. C din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare bazin hidrografic se stabileşte un program de măsuri, care ţine seama de caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile generate de activităţile umane şi impactul acestora asupra mediului, având ca scop atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane şi pentru zonele protejate asociate bazinului hidrografic. Fiecare program de măsuri include măsuri de bază şi, unde este cazul, măsuri specifice/suplimentare.

Măsurile de bază sunt cerinţe minime pentru aplicarea legislaţiei europene privind protecţia apei. În sensul cerinţelor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt necesare adiţional şi alte măsuri de bază (măsuri tehnice şi instrumente administrative), referitoare la:

- reglementarea din punctul de vedere al gospodăririi apelor şi controalele privind captările de apă dulce de suprafaţă şi subterană şi îndiguirile de apă de suprafaţă;

- măsuri de prevenire sau control al introducerii de poluanţi din surse difuze care pot cauza poluarea corpurilor de apă. Controlul poate fi sub forma unei reglementări din punctul de vedere al gospodăririi apelor, inclusiv interzicerea introducerii de poluanţi în corpurile de apă sau înregistrarea pe baza unor reguli generale obligatorii.

Fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole au obligaţia respectării măsurilor de bază aplicabile activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv:

a) să obţină actele de reglementare în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

b) să aplice măsurile prevăzute în actele de reglementare în domeniul gospodăririi apelor;

c) să aplice măsurile identificate în baza rezultatelor controalelor şi inspecţiilor asupra modului de respectare a prevederilor legale privind gospodărirea apelor.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor SMR 1 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 2 - Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1): art. 4 şi 5

Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 şi 6 şi anexele nr. 3 şi 4

Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021 (Programul de acţiune): art. 3-17, art. 19, art. 21 şi anexele nr. 1-3, astfel cum a fost rectificat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 12 august 2021

1. Pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Programului de acţiune, fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole au următoarele obligaţii:

a) să respecte normele privind depozitarea gunoiului de grajd, prevăzute la art. 4 şi 5 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte construcţia, amplasarea şi dimensionarea capacităţilor de stocare (calculul capacităţii de depozitare necesare), sistemul de depozitare (individual, comunal sau, prin excepţie, în câmp deschis pe terenul agricol doar pentru fermierii cu până la 8 UVM), groapa pentru urină sau fracţia lichidă din platforma de gunoi, depozitarea dejecţiilor animaliere în cazul bovinelor crescute în sistem permanent la păşune, interdicţia privind depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol, distanţele de protecţie sanitară, precum şi zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică; să respecte normele privind gestionarea efluenţilor de siloz, a efluenţilor de siloz balotat şi a apelor uzate din exploataţiile agricole, prevăzute la art. 6, 7 şi 8 din Programul de acţiune;

b) să respecte perioadele de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice pe terenul agricol, în funcţie de zona în care se încadrează unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat terenul agricol, conform prevederilor art. 3, respectiv ale anexei nr. 3 la Programul de acţiune, astfel:

Zona

Începutul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Sfârşitul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Lungimea perioadei de interdicţie

(nr. de zile)

1

15.XI

10.III

115

2

10.XI

20.III

130

3

5.XI

25.III

140

Pe terenurile arabile având culturi de toamnă sau pe care se înfiinţează culturi extratimpurii pentru care data semănatului este în perioada de interdicţie se pot aplica îngrăşăminte chimice şi în perioada de interdicţie în limita a maximum 50 kg N substanţă activă/ha, în funcţie de dezvoltarea fiziologică a plantelor, cu respectarea condiţiilor de aplicare. Pentru culturile din sere şi solare nu se aplică perioadele de interdicţie în condiţiile în care în interiorul acestora temperatura este mai mare de 5°C;

c) să respecte normele privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenul agricol, prevăzute la art. 9 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte cantitatea maximă de azot (substanţă activă) provenită din îngrăşămintele organice şi chimice aplicate pe terenul agricol în decursul unui an, planul de fertilizare şi presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole, astfel:

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte organice nu poate depăşi 170 kg N/ha/an;

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte chimice, în cazul în care nu se execută studii agrochimice, nu poate depăşi:

(i) în cazul terenurilor arabile:

Panta terenului

(panta medie a blocului fizic)

Porumb şi sfeclă de zahăr

Grâu şi rapiţă

Alte culturi

Kg N substanţă activă/ha/an

Până la 12%

150

120

100

Mai mare de 12%

120

90

80

(ii) 100 kg N substanţă activă/ha/an pentru vii, livezi şi alte culturi permanente;

(iii) 80 kg N substanţă activă/ha/an pentru pajişti permanente. Fermierii care optează pentru această soluţie trebuie să întocmească un plan de fertilizare simplificat, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Programul de acţiune.

În cazul în care planul de fertilizare se bazează pe studii agrochimice, se aplică cantitatea de azot rezultată prin calcul în funcţie de producţia planificată şi gradul de aprovizionare a solului cu azot, cu condiţia ca îngrăşămintele organice (dacă sunt utilizate) să nu depăşească 170 kg N/ha/an.

Presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole se calculează pe baza datelor privind cantitatea de azot (kg N/cap animal/an) din gunoiul de grajd produs în fermă (după scăderea emisiilor gazoase de azot din grajd şi depozitele de stocare), prevăzute în tabelul 4 din Programul de acţiune, adunată cu cea corespunzătoare unor intrări de îngrăşăminte organice din alte ferme, raportat la suprafaţa de teren pe care se aplică îngrăşămintele organice. Valoarea rezultată trebuie să fie mai mică decât limita maximă de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol (170 kg N/ha/an);

d) pentru exploataţiile care practică agricultura în sistem irigat şi pentru cele care utilizează o cantitate mai mare de azot din îngrăşăminte chimice decât cea prevăzută la lit. c) pct. (i)-(iii) este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice pentru terenurile în cauză;

e) să respecte cerinţele generale pentru aplicarea fertilizanţilor, precum şi obligaţiile privind tehnicile de aplicare a îngrăşămintelor organice şi a îngrăşămintelor chimice, prevăzute la art. 10, 11 şi 12 din Programul de acţiune;

f) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile în pantă abruptă (mai mare de 12%) în ceea ce priveşte încorporarea îngrăşămintelor în sol (nu mai târziu de 24 de ore de la momentul aplicării), interzicerea aplicării de îngrăşăminte organice sau chimice dacă sunt prognozate precipitaţii intense, aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă, precum şi aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice cu azot pe pajişti permanente (păşuni şi fâneţe), prevăzute la art. 13, 15 şi 16 din Programul de acţiune;

g) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile adiacente cursurilor de apă şi în vecinătatea captărilor de apă potabilă, prevăzute la art. 14 din Programul de acţiune, în ce priveşte interdicţia aplicării fertilizanţilor de orice fel pe benzile-tampon (fâşii de protecţie) adiacente zonelor de protecţie stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie variază în funcţie de panta terenului, astfel:

- 3 m pentru terenurile cu panta până la 12%;

- 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%.

Lăţimea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) se consideră de la limita blocului fizic adiacent zonei de protecţie (stabilită prin Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare) spre interiorul acestuia. Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

Este interzisă utilizarea îngrăşămintelor de orice fel în zonele de protecţie instituite în jurul lucrărilor de captare, al construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, al surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, al surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, precum şi al lacurilor şi nămolurilor terapeutice, conform legislaţiei în vigoare;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 3 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei agricole cu privire la suprafaţa fermei, planul simplificat de fertilizare (care cuprinde pentru fiecare parcelă agricolă tipul şi cantitatea oricărui îngrăşământ chimic şi organic aplicat pe teren, cantitatea de azot conţinută şi data aplicării, tipul oricărei culturi agricole şi data însămânţării/recoltării), şeptelul fermei pe specii şi categorii de animale, registrele de evidenţă a efectivelor de animale şi perioada de stabulaţie, presiunea azotului din îngrăşămintele organice de origine animală calculată conform coeficienţilor de excreţie prevăzuţi în tabelul 4 din Programul de acţiune, cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate/livrate/achiziţionate şi sistemul de colectare şi depozitare a dejecţiilor animale corelat cu cerinţele minime privind perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor, prevăzute la art. 17 din Programul de acţiune.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii şi actualizării actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină astfel de documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

NOTE:

Fără a aduce atingere legislaţiei privind reglementarea activităţilor din punctul de vedere al protecţiei mediului şi gospodăririi apelor (avize, acorduri, autorizaţii), dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Programul de acţiune - versiunea în vigoare - se aplică astfel: (i) pentru fermele care nu necesită autorizaţia de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se pot face în sistem individual, comunal sau o combinaţie a celor două sisteme; (ii) pentru fermele care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, au obligaţia obţinerii şi actualizării autorizaţiei de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se fac în conformitate cu cerinţele stabilite de aceasta.

Cerinţele minime privind soluţia constructivă pentru fermele de 40 UVM şi mai mari, respectiv de a dispune de o platformă betonată pentru depozitarea şi compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenţie pentru fracţia lichidă, lagună betonată sau membrană impermeabilă, faţă de cerinţele anterioare referitoare la orice formă de impermeabilizare, beneficiază de o perioadă tranzitorie de 3 ani de la punerea în aplicare a Programului de acţiune.

Referinţe: https://www.madr.ro/docs/agricultura/imbunatatiri-funciare/2021/prog-actiune-protectie-nitrati.pdf

Respectarea cerinţelor SMR 1 se verifică astfel: cerinţele 1.a), 1.h) şi cerinţa 2 se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 1.b), 1.c), 1.d), 1.e), 1.f) şi 1.g) se verifică la nivel de parcelă agricolă. În cazul cerinţelor 1.c) şi 1.d) verificarea se limitează la cantitatea de azot din îngrăşămintele planificate (calculul presiunii nutrienţilor) şi aplicate pe terenul agricol în decursul unui an (kg N/ha) la nivel de parcelă, conform planului de fertilizare (simplificat sau întocmit pe baza studiului agrochimic).

GAEC 4 - Crearea de zone-tampon de-a lungul cursurilor de apă

Obiectiv principal: Protecţia cursurilor de apă împotriva poluării şi a formării de şiroaie

Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021 (Programul de acţiune): art. 14

1. Se instituie benzi-tampon (fâşii de protecţie) pe terenurile agricole adiacente zonelor de protecţie a cursurilor de apă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în care este interzisă aplicarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor(^*). Lăţimea minimă a benzilor-tampon variază în funcţie de panta terenului, astfel: 3 m pentru terenurile cu panta până la 12% şi 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%. Lăţimea benzilor-tampon se consideră de la limita blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent zonei de protecţie stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, spre interiorul acestuia.

Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent cursului de apă.

2. Se menţin benzile-tampon (fâşiile de protecţie) existente pe terenurile agricole adiacente zonelor de protecţie a cursurilor de apă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în care este interzisă aplicarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor.

_______

(^*)Benzile-tampon de-a lungul cursurilor de apă în temeiul acestui standard GAEC respectă, ca regulă generală şi în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, o lăţime minimă de 3 m fără utilizarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor.

NOTE:

Benzi-tampon (fâşii de protecţie) - suprafeţe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pe care este interzisă aplicarea fertilizanţilor (art. 14 din Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021).

Zone de protecţie - suprafeţe de teren adiacente cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor/construcţiilor şi pentru prevenirea poluării resurselor de apă (art. 40 şi anexa nr. 2 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare).

Respectarea cerinţelor GAEC 4 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

Solul

(protecţie şi calitate)

GAEC 5 - Gestionarea lucrărilor solului, reducerea riscului de degradare şi eroziune a solului, inclusiv luarea în considerare a unghiului pantei

Obiectiv principal: Gestionarea minimă a terenului pentru a reflecta condiţiile specifice ale locului în scopul limitării eroziunii

1. Lucrările solului, inclusiv semănatul culturilor, pe terenul arabil cu panta mai mare de 12% se efectuează de-a lungul curbelor de nivel. Panta terenului înseamnă panta medie a parcelei agricole utilizate de fermier.

2. Sunt interzise lucrările solului (aratul, scarificatul, lucrarea cu grapa şi sapa rotativă, praşila mecanică) pe terenurile cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosinţă arabilă (clasa de calitate V), indiferent de panta terenului.

NOTE:

Terenuri "clasa V" - terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosinţă arabilă, foarte puternic afectate de fenomene de degradare (eroziune, sărăturare, acidifiere, alunecări active, exces de umiditate etc.) clasificate şi delimitate ca atare.

Pe terenurile cu soluri foarte slab fertile (clasa de calitate V) se pot efectua lucrări superficiale ale solului (adâncimea de 5-10 cm) în vederea înfiinţării de pajişti permanente sau lucrări specifice pentru înfiinţarea unor plantaţii pomicole/arbori/arbuşti fructiferi/specii forestiere ori combinaţii ale acestor utilizări, care pentru exploatare şi întreţinere nu necesită lucrări ale solului.

Respectarea cerinţelor GAEC 5 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile

Obiectiv principal: Protejarea solurilor în perioadele şi în zonele cele mai sensibile

1. Pentru a proteja solurile în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie- 30 septembrie), fermierii trebuie să păstreze terenul acoperit pe cel puţin 80% din suprafaţa arabilă a exploataţiei. Acoperirea solului se poate asigura prin: miriştea rămasă după recoltare(^**), culturi secundare, culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înfiinţate. În intervalul stabilit solul trebuie acoperit, cu excepţia timpului necesar pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi de cel mult 2 săptămâni.

2. În cazul culturilor permanente, acoperirea minimă a solului în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie-30 septembrie) înseamnă fâşii înierbate între rânduri, mulci sau resturi vegetale pe cel puţin 50% din suprafaţa culturilor permanente din exploataţie.

_______

(^**)Dacă în perioada 15 iunie-30 septembrie cultura principală este în vegetaţie, nefiind încă recoltată, această cultură asigură acoperirea solului. Miriştea rămasă după recoltare include şi resturile vegetale existente pe terenul arabil.

NOTE:

Perioada cea mai sensibilă pentru sol - perioada de vară (15 iunie-30 septembrie) caracterizată prin temperaturi foarte ridicate, lipsa precipitaţiilor, secetă pedologică şi atmosferică, alte fenomene meteo extreme care pot cauza uscarea excesivă a solului şi apariţia fenomenelor de eroziune, degradare şi deşertificare

Respectarea cerinţelor GAEC 6 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 7 - Rotaţia culturilor pe terenuri arabile, cu excepţia culturilor care cresc sub apă

Obiectiv principal: Păstrarea potenţialului solurilor

1. Regula generală: se aplică o rotaţie a culturilor pe terenul arabil, cu excepţia culturilor care cresc sub apă. Rotaţia constă în schimbarea culturilor cel puţin o dată pe an (an de cultură) la nivel de parcelă agricolă, cu excepţia culturilor multianuale, a ierburilor şi a altor plante furajere erbacee, a terenurilor lăsate pârloagă şi a culturilor din spaţii protejate (sere şi solarii).

2. Prin excepţie de la regula generală, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală;

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie) ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

NOTE:

Rotaţia culturilor la nivelul exploataţiei agricole include culturile înfiinţate în toamna anului precedent şi culturile înfiinţate în primăvara anului curent depunerii cererii de plată, inclusiv culturile secundare gestionate în mod corespunzător în cazul cerinţei de la pct. 2.a).

Sunt exceptate de la obligaţia privind rotaţia culturilor pe terenul arabil exploataţiile agricole care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile au o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

Se consideră că exploataţiile înregistrate şi certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului, respectă acest standard GAEC.

Culturi agricole - oricare dintre următoarele: a) o cultură din oricare dintre diferitele genuri definite în clasificarea botanică a culturilor/plantelor; b) o cultură a oricăreia dintre specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae şi Cucurbitaceae; c) terenuri lăsate pârloagă; d) ierburi sau alte plante furajere erbacee.

În planul de rotaţie a culturilor (asolament), soiurile de toamnă şi soiurile de primăvară aparţinând aceleiaşi specii, cultivate în scopul producţiei (culturi de bază sau principale), sunt considerate ca fiind "aceeaşi cultură". Pentru exemplificare: culturile de grâu/orz din soiuri de toamnă (înfiinţate toamna) şi culturile de grâu/orz din soiuri de primăvară (înfiinţate primăvara) înseamnă aceeaşi cultură.

Culturi secundare - culturile înfiinţate în perioada dintre două culturi principale şi care acoperă întreaga perioadă dintre culturile respective, fără o întrerupere semnificativă. Culturile secundare acoperă solul o perioadă de cel puţin 8 săptămâni după recoltarea culturii principale şi trebuie să fie diferite ca specie faţă de aceasta. Culturile secundare includ şi culturile succesive sau culturile duble semănate în vederea recoltării sau a păşunatului.

Culturile secundare introduse în rotaţie pot fi culturi simple sau amestec de specii de culturi (graminee, leguminoase, proteaginoase, oleaginoase, plante melifere ş.a.), precum: muştar + ovăz, muştar + facelia, muştar + rapiţă, latir + măzăriche, latir + ovăz, mazăre + ovăz, măzăriche + ovăz, măzăriche + secară, măzăriche + triticale, lupin + trifoi, rapiţă + triticale, rapiţă + secară, bob + ovăz, secară + trifoi, trifoi + facelia, mazăre + muştar, măzăriche + camelină.

Teren lăsat pârloagă - teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august. Pentru îmbunătăţirea fertilităţii solului, un teren arabil declarat de fermier ca fiind neproductiv/slab productiv poate fi lăsat în pârloagă o perioadă de cel mult 4 ani.

Derogare: "prin derogare de la art. 13 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2021/2.115, pentru anul de cerere 2023, fermierii sunt scutiţi de la aplicarea standardului GAEC 7 «Rotaţia culturilor pe terenul arabil, cu excepţia culturilor care cresc sub apă», respectiv cerinţele prevăzute la pct. 1 şi 2, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) litera a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1.317 al Comisiei din 27 iulie 2022 de stabilire a unor derogări de la Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea standardelor privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC) 7 şi 8 pentru anul de cerere 2023 [NOTA de oportunitate nr. 239.037/29.08.2022, notificată Comisiei prin intermediul formularului ISAMM 883]"

Respectarea cerinţelor GAEC 7 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

Biodiversitate şi peisaj

(protecţie şi calitate)

SMR 3 - Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7): art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (2) lit. (b), art. 4 alin. (1), (2) şi (4)

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 3 şi 4A

Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi anexa nr. 1

1. Fermierii care deţin sau administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei de protecţie specială avifaunistică în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în ariile de protecţie specială avifaunistică, cât şi în afara acestora sunt interzise:

a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură, chiar dacă acestea sunt goale;

c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere şi de creştere/maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea gardurilor vii, a arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor SMR 3 se verifică astfel: cerinţa 1.a) şi cerinţele 2.a), 2.b) şi 2.c) se verifică la nivel de parcelă agricolă; cerinţa 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 4 - Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7): art. 6 alin. (1) şi (2)

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) şi anexele nr. 3, 4A şi 4B

1. Fermierii care deţin sau administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. Pentru protecţia speciilor de plante şi animale sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora sunt interzise:

a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;

b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă ale animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadelor de reproducere, creştere, hibernare sau migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea gardurilor vii, a arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor;

c) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor SMR 4 se verifică astfel: cerinţa 1.a) şi cerinţele 2.a), 2.b) şi 2.c) se verifică la nivel de parcelă agricolă; cerinţa 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

GAEC 8

- Procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive

-- Ponderea minimă de cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă

-- Ponderea minimă de cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă dacă acesta include, de asemenea, culturi intermediare sau culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive. Pentru culturile secundare se utilizează factorul de ponderare 0,3.

- Menţinerea elementelor de peisaj

- Interzicerea tăierii gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor

- Măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive

Obiectiv principal: Menţinerea elementelor şi zonelor neproductive în scopul îmbunătăţirii biodiversităţii agricole

1. Se asigură procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive(^***) la nivel de fermă, prin aplicarea uneia dintre următoarele opţiuni:

a) cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă este alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă;

b) cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă destinat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, culturilor secundare şi/sau culturilor fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă zone şi elemente neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă. Pentru culturile intermediare se utilizează factorul de ponderare 0,3.

2. Se menţin elementele de peisaj(^****), incluzând rigole, garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori, terase, movile, existente pe terenul agricol. Elementele de peisaj sunt eligibile pentru calcularea procentului minim din terenul arabil alocat zonelor sau elementelor neproductive la nivel de fermă.

3. Este interzisă tăierea gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice (15 martie-31 august).

4. Se iau măsuri pentru evitarea instalării şi extinderii speciilor de plante invazive pe terenul agricol.

_______

(^***)Lista caracteristicilor (elemente şi zone neproductive eligibile pentru calcularea ponderii minime): benzi-tampon; movile; rigole; margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele; garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terenuri lăsate pârloagă; iazuri mici; zone umede mici; terase.

(^****)Lista caracteristicilor (pentru menţinere): rigole: garduri vii individuale şi grup de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terase, movile.

Pentru calcularea ponderii minime (%) din terenul arabil alocat zonelor şi elementelor neproductive la nivel de fermă, se utilizează factori de conversie şi factori de ponderare după cum urmează:

Specificare

Definiţie/detalii

Calcularea ponderii minime

Zone-tampon

(per 1 m)

Benzi-tampon cu lăţime minimă de 3 m - fâşii de protecţie existente pe terenul agricol în vecinătatea apelor de suprafaţă, cu lăţimea minimă de 3 m pe terenul cu panta de până la 12% şi de 5 m pe terenul cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent cursului de apă (obligatorii prin GAEC 4).

De-a lungul cursurilor de apă, benzile-tampon pot include zone cu vegetaţie riverană eligibile pentru calcularea ponderii minime până la o lăţime maximă de 20 m, dacă acestea diferă de cele protejate prin GAEC 4, SMR 2 şi SMR 8.

Factor de conversie: 6

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 6 x 1,5 = 9 m²

Movile

(per 1 m²)

Movile - ridicături de pământ sau de pământ şi pietre, permanente, de formă circulară sau alungită, înierbate sau împădurite, eligibile pentru calcularea ponderii minime de la o suprafaţă minimă de 0,01 ha până la o suprafaţă maximă de 0,3 ha

Factor de conversie: Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Rigole

(per 1 m)

Şanţuri sau canale, precum şi cursuri deschise de apă pentru irigaţii sau drenare, exclusiv cele cu pereţi betonaţi, pentru care suprafaţa inclusă în ponderea minimă se calculează până la o lăţime maximă de 10 m

Factor de conversie: 5

Factor de ponderare: 2

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 5 x 2 = 10 m²

Margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele

(per 1 m)

Margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele agricole, cu lăţime minimă de 1 m. Suprafaţa inclusă în ponderea minimă se calculează până la o lăţime maximă de 20 m.

Factor de conversie: 6

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 6 x 1,5 = 9 m²

Garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori

- Garduri vii individuale, inclusiv fâşii împădurite şi arbori în aliniament (per 1 m)

Garduri vii individuale, şiruri de arbori/arbuşti şi arbori în aliniament din diferite specii, incluse în calcularea ponderii minime până la o lăţime maximă de 30 m

Factor de conversie: 5

Factor de ponderare: 2

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 5 x 2 = 10 m²

- Grupuri de rânduri de arbori, inclusiv pâlcuri arbustive, arbori în grup şi tufe sau pietre (per 1 m²)

Grupuri de rânduri de arbori, pâlcuri arbustive, arbori în grup şi tufe sau pietre, eligibile pentru calcularea ponderii minime până la o suprafaţă maximă de 0,9 ha

Factor de conversie: Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

- Arbori izolaţi (per arbore)

Arbori crescuţi izolaţi - plante lemnoase pe terenul agricol provenite din flora spontană sau plantate de către om (specii forestiere sau ornamentale) de mărimi şi forme diferite, cu trunchi înalt şi puternic (cel puţin 7 m înălţime), lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană

Factor de conversie: 20

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 20 x 1,5 = 30 m²

Terenuri lăsate pârloagă

(per 1 m²)

Teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), întreţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august. Pentru îmbunătăţirea fertilităţii solului, un teren arabil declarat de fermier ca fiind neproductiv/slab productiv poate fi lăsat în pârloagă o perioadă de cel mult 4 ani.

Nu se utilizează factor de conversie sau de ponderare.

Suprafaţa de teren lăsat pârloagă, determinată în urma controlului, este eligibilă integral pentru calcularea ponderii minime.

Iazuri mici

(per 1 m²)

Acumulări permanente naturale de apă stătătoare, cu suprafaţa de minimum 0,01 ha, exclusiv rezervoarele din beton sau din plastic, pentru care suprafaţa eligibilă pentru ponderea minimă se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 ha

Factor de conversie: Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Zone umede mici

(per 1 m²)

Întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, de mică dimensiune, unde apa este stătătoare sau curgătoare, cu suprafaţa de minimum 0,1 ha, pentru care suprafaţa eligibilă pentru ponderea minimă se calculează până la o dimensiune maximă de 1,0 ha

Factor de conversie: Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Terase

(per 1 m)

Amenajări de îmbunătăţiri funciare/construcţii destinate prevenirii şi combaterii eroziunii solului, executate de-a lungul curbelor de nivel, pe terenuri arabile în pantă, cu o înălţime minimă de 1 m şi o lăţime minimă de 3 m

Factor de conversie: 2

Factor de ponderare: 1

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 2 x 1 = 2 m²

Sunt exceptate de la obligaţia privind procentul minim din suprafaţa arabilă dedicată zonelor sau elementelor neproductive exploataţiile agricole care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furaje erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile au o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

În aplicarea cerinţei privind procentul minim din terenul arabil alocat zonelor sau elementelor neproductive, sintagma "teren lăsat pârloagă" are semnificaţia prevăzută la GAEC 7.

Culturi fixatoare de azot: mazăre (Pisum sativum), fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max), linte (Lens culinans), lupin (Lupinus perennis), năut (Cicer arietinum), bob (Vicia faba), fasoliţa (Vigna spp.), trifoi (Trifolium spp.), lucerna (Medicago sativa), sparceta (Onobrychis viciifolia) şi alte culturi fixatoare de azot

Plante invazive pe terenul agricol - plante cu capacitate mare de extindere, având efect dăunător asupra culturilor agricole:

- specii de plante invazive străine de interes ale Uniunii Europene, existente în România, precum: Asclepias syriaca "lapte roşu", Elodea nuttallii "usturoi nuttall", Heracleum mantegazzianum "uriaş", Heracleum sosnowskyi "mucog", Impatiens glandulifera "balsam himalayan", Myriophillum aquaticum "clei papagal";

- specii de plante invazive dăunătoare covorului ierbos pe pajiştile permanente (prag maxim admis 20%), precum: Alnus glutinosa (arin negru) puieţi, Amorpha fruticosa (salcâm pitic), Asperula cynanchica (buruiana epilepsiei), Betula pendula (mesteacăn) puieţi, Botriochloa ischaemum (bărboasă), Calamagrostis epigeios (trestioară);

- specii de plante invazive pe terenurile arabile şi pajiştile din regiunile de câmpie şi dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuţi (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum).

Plante toxice/otrăvitoare: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (ruşcuţă), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Galega officinalis (ciumărea), Gratiola officinalis (vaninariţa)

Fermierii au obligaţia identificării şi combaterii plantelor invazive şi a plantelor toxice/otrăvitoare existente pe terenul agricol pe care îl administrează. Referinţe: Ghidul fermierului privind condiţionalitatea (versiunea în vigoare), sursa: https://apia.org.ro/materiale-de-informare/

Tăierea gardurilor vii şi a arborilor înseamnă orice tip de tăiere sau intervenţie asupra gardurilor vii şi a arborilor care ar duce la deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice, precum şi la perturbarea intenţionată a acestora.

Perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice - perioada în care o specie de păsări depune ouă, le cloceşte şi îşi creşte puii până când aceştia sunt capabili să zboare. Fără a aduce atingere restricţiilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, perioada de reproducere şi creştere pentru speciile de păsări este 15 martie-31 august, atât în perimetrul ariilor naturale protejate (SCI, SPA), cât şi în afara acestora.

Derogare: pentru anul de cerere 2023, la standardul GAEC 8, prima cerinţă "Procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive la nivel de fermă: cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, sau cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă destinat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, culturilor secundare şi/sau culturilor fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă zone şi elemente neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă", se aplică derogarea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1.317 al Comisiei din 27 iulie 2022 de stabilire a unor derogări de la Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea standardelor privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC) 7 şi 8 pentru anul de cerere 2023, referitor la utilizarea în scopul producţiei a terenului lăsat pârloagă.

Derogarea vizează exclusiv terenurile lăsate pârloagă alocate zonelor neproductive, pentru realizarea procentajului minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive (prima cerinţă la GAEC 8) şi nu se aplică altor elemente neproductive. Astfel, prin aplicarea derogării, pentru anul de cerere 2023, terenul arabil alocat zonelor neproductive (terenul lăsat pârloagă) poate fi utilizat pentru culturi agricole destinate producţiei alimentare, precum: cereale, leguminoase, oleaginoase, culturi proteice, inclusiv plante furajere utilizate prin cosit sau păşunat, cu excepţia culturilor de porumb, soia pentru boabe sau specii forestiere cu ciclu scurt de producţie [Nota de oportunitate nr. 239.037 din 29.08.2022, notificată Comisiei prin intermediul formularului ISAMM 883].

Respectarea cerinţelor GAEC 8 se verifică astfel: cerinţele 1.a) şi 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 2, 3 şi 4 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 9 - Interzicerea conversiei sau aratului pajiştilor permanente desemnate drept pajişti permanente sensibile din punct de vedere ecologic din cadrul siturilor Natura 2000

Obiectiv principal: Protejarea habitatelor şi a speciilor

1. Se interzice schimbarea destinaţiei sau aratul pajiştilor permanente desemnate ca pajişti permanente sensibile din punct de vedere ecologic din perimetrul siturilor Natura 2000.

2. Lucrările de exploatare şi întreţinere a pajiştilor permanente din perimetrul siturilor Natura 2000 se efectuează cu respectarea măsurilor de conservare prevăzute în planurile de management ale siturilor sau cu respectarea măsurilor de conservare stabilite de administratorul sitului, până la aprobarea planului de management, conform legislaţiei în vigoare.

NOTE:

Se consideră pajişti permanente sensibile din punct de vedere ecologic din perimetrul siturilor Natura 2000 toate pajiştile permanente din perimetrul siturilor Natura 2000, respectiv pajiştile permanente care constituie habitate naturale a căror conservare necesită declararea siturilor de importanţă comunitară, precum şi pajiştile permanente care constituie habitate pentru speciile de animale şi plante de interes comunitar a căror conservare necesită instituirea siturilor de importanţă comunitară, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia naţională privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Respectarea cerinţelor GAEC 9 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

Domeniul: Sănătate publică şi sănătatea plantelor

Siguranţa alimentară

SMR 5 - Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1): art. 14 şi 15, art. 17 alin. (1)¹ şi art. 18, 19 şi 20

_______

¹Astfel cum au fost puse în aplicare în special prin:

- art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 şi anexa la Regulamentul (CE) nr. 37/2010;

- Regulamentul (CE) nr. 852/2004: art. 4 alin. (1) şi anexa I partea A [titlul II pct. 4 lit. (g), (h) şi (j), pct. 5 lit. (f) şi (h) şi pct. 6; titlul III pct. 8 lit. (a), (b), (d) şi (e), pct. 9 lit. (a) şi (c)];

- Regulamentul (CE) nr. 853/2004: art. 3 alin. (1), anexa III secţiunea IX capitolul 1 [titlul I pct. 1 lit. (b), (c), (d) şi (e); titlul I pct. 2 lit. (a) pct. (i), (ii) şi (iii), lit. (b) pct. (i) şi (ii), lit. (c); titlul I pct. 3, 4 şi 5; titlul II lit. A pct. 1, 2, 3 şi 4; titlul II lit. B pct. 1 lit. (a) şi (d), pct. 2, pct. 4 lit. (a) şi (b)], anexa III secţiunea X capitolul 1 pct. 1;

- Regulamentul (CE) nr. 183/2005: art. 5 alin. (1), (5) şi (6), anexa I partea A [titlul I pct. 4 lit. (e) şi (g); titlul II pct. 2 lit. (a), (b) şi (e)] şi anexa III (secţiunea intitulată "Hrănirea", pct. 1 intitulat "Depozitarea", prima şi ultima teză şi pct. 2 intitulat "Distribuirea hranei pentru animale", a treia teză) şi

- Regulamentul (CE) nr. 396/2005: art. 18

Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, republicată: art. 15-22 Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 111/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1, art. 5-10, art. 12 alin. (4), art. 14 alin. (2), art. 15 şi 22, art. 25 alin. (5), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (9), art. 37 şi 38, anexele nr. 1 şi 9

Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare/înregistrare sanitar-veterinară a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale şi a mijloacelor de transport al hranei pentru animale, prevăzută în anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 44/2017, cu modificările şi completările ulterioare: cap. II, III şi anexele nr. 1 şi 2

1. Fermierii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale au următoarele obligaţii generale:

a) să pună pe piaţă numai alimente sigure;

b) să pună pe piaţă numai alimente care nu sunt dăunătoare sănătăţii şi care sunt adecvate consumului uman;

c) să se asigure că hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrană animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură;

d) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piaţă sau la retragerea de pe piaţă/rechemarea de la consumatori a unui aliment sau a unei hrane pentru animale, în cazul în care există suspiciunea că acel aliment sau acea hrană pentru animale este nesigur/nesigură;

e) să asigure trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a animalelor de la care se obţin produse alimentare şi a oricărei alte substanţe destinate sau prevăzute a fi încorporată într-un produs alimentar sau în hrana pentru animale, în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei;

f) să păstreze evidenţa furnizorilor şi a produselor pe care le achiziţionează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor, precum şi evidenţa persoanelor către care au fost furnizate alimente/hrana pentru animale, pentru a asigura trasabilitatea acestora;

g) să utilizeze în hrana animalelor numai produse care îndeplinesc cerinţele legale de siguranţă a hranei pentru animale;

h) alimentele sau hrana pentru animale introduse pe piaţă trebuie să fie etichetate sau identificate în mod corespunzător, pentru facilitarea trasabilităţii lor, prin documentaţie sau informaţii adecvate, conform prevederilor legale;

i) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că produsul alimentar/hrana pentru animale pus/pusă pe piaţă poate fi dăunător/dăunătoare pentru sănătatea consumatorilor şi să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final;

j) să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile solicitate în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele/hrana pentru animale pe care le furnizează sau le-au furnizat;

k) să ia măsuri adecvate de remediere a neconformităţilor constatate cu ocazia controalelor oficiale.

2. Fermierii cu activităţi în sectorul produselor alimentare şi în domeniul hranei pentru animale iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât produsele alimentare sau hrana pentru animale să satisfacă cerinţele legislaţiei alimentare care sunt relevante pentru activităţile lor şi verifică îndeplinirea acestor cerinţe, după cum urmează:

2.1. Fermierii din sectorul alimentar care cresc, colectează sau vânează animale ori care obţin produse primare de origine animală au următoarele obligaţii:

a) să respecte măsurile privind igiena, astfel: (i) să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase astfel încât să prevină contaminarea; (ii) să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv să ia măsuri de precauţie la introducerea unor animale noi şi să raporteze suspiciunile de focare de boli către autoritatea competentă; (iii) să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale veterinare, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;

b) să ţină evidenţe cu privire la: (i) natura şi originea furajelor cu care sunt hrănite animalele; (ii) produsele medicinale veterinare sau alte tratamente administrate animalelor, data administrării şi perioadele de aşteptare; (iii) rezultatele tuturor analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, care sunt importante pentru sănătatea umană; (iv) orice rapoarte relevante ale verificărilor pe animale sau produse de origine animală.

2.2. Fermierii din sectorul alimentar care produc sau recoltează produse vegetale au următoarele obligaţii:

a) să respecte măsurile privind igiena, în special: (i) să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase astfel încât să prevină contaminarea; (ii) să utilizeze corect produsele de protecţie a plantelor şi biocidele, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;

b) să ţină evidenţe în special cu privire la: (i) orice utilizare a produselor fitofarmaceutice şi a biocidelor; (ii) rezultatele tuturor analizelor relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau alte probe, care sunt importante pentru sănătatea umană;

c) să asigure spaţiile de depozitare împotriva infestării/infectării post recoltă/depozitare cu microorganisme şi/sau organisme toxice, vătămătoare şi/sau dăunătoare produselor agricole primare sau prelucrate;

d) să asigure starea de sănătate a produselor vegetale depozitate prin măsuri de prevenire corespunzătoare.

2.3. Fermierii care produc sau, după caz, colectează lapte crud trebuie să respecte următoarele cerinţe:

2.3.1. Cerinţe de sănătate animală care se aplică producţiei de lapte crud şi de colostru:

a) laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la animale: (i) în bună stare de sănătate şi care nu prezintă niciun semn de boală care ar putea duce la contaminarea laptelui şi, în special, care nu suferă de o infecţie a aparatului genital însoţită de scurgeri, de enterită cu diaree şi febră sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului; (ii) care nu prezintă nicio rană a ugerului care ar putea altera laptele şi colostrul; (iii) cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate sau animale care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în temeiul Directivei 96/23/CE; (iv) pentru care, în cazul administrării unor produse sau substanţe autorizate, a fost respectată perioada de aşteptare prescrisă pentru aceste produse sau substanţe;

b) în ceea ce priveşte bruceloza, laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la: (i) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv care, în sensul Directivei 64/432/CEE, este indemn sau oficial indemn de bruceloză; (ii) oi sau capre care aparţin unei exploataţii oficial indemne sau indemne de bruceloză în sensul Directivei 91/68/CEE; sau (iii) femele din alte specii, speciile sensibile la bruceloză, care aparţin unui efectiv controlat în mod regulat pentru această maladie în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de autoritatea competentă;

c) în ceea ce priveşte tuberculoza, laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la: (i) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv care, în sensul Directivei 64/432/CEE, este indemn sau oficial indemn de bruceloză; sau (ii) femele din alte specii, sensibile la tuberculoză, care aparţin unui efectiv controlat în mod regulat pentru această maladie în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de autoritatea competentă. În cazul în care sunt ţinute capre împreună cu vaci, caprele trebuie să fie controlate şi supuse unor teste de tuberculoză;

d) laptele crud care provine de la animale care nu respectă cerinţele prevăzute la lit. b) şi c) poate fi utilizat cu autorizaţia autorităţii competente, astfel: (i) în cazul vacilor sau bivoliţelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei şi niciun simptom al acestor boli sau după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încât să prezinte o reacţie negativă la testul de fosfatază; (ii) în cazul oilor sau caprelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele de depistare a brucelozei sau care au fost vaccinate împotriva brucelozei în cadrul unui program de eradicare aprobat şi care nu prezintă niciun simptom al acestei boli, fie pentru fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare de cel puţin două luni, fie după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încât să prezinte o reacţie negativă la testul de fosfatază; (iii) în cazul femelelor aparţinând altor specii care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei şi niciun simptom al acestor boli, dar care aparţin unui efectiv în care a fost detectată bruceloza sau tuberculoza în urma controalelor menţionate la lit. b) şi c), în cazul în care sunt supuse unui tratament care să asigure siguranţa acestuia;

e) laptele crud şi colostrul de la un animal care nu respectă cerinţele prevăzute la lit. a)-d), şi anume orice animal care prezintă individual o reacţie pozitivă la testele profilactice privind tuberculoza sau bruceloza prevăzute în Directiva 64/432/CEE şi în Directiva 91/68/CEE, nu trebuie să fie utilizate pentru consumul uman;

f) izolarea animalelor infectate sau suspecte de a fi infectate cu una dintre bolile menţionate la lit. a)-c) trebuie să fie eficientă, în scopul evitării oricărui efect nefast asupra laptelui şi a colostrului altor animale.

2.3.2. Cerinţe privind igiena în exploataţiile de producţie a laptelui şi a colostrului

2.3.2.1. Cerinţe care se aplică spaţiilor şi echipamentelor:

a) instalaţiile de muls şi spaţiile în care sunt depozitate, manipulate sau răcite laptele şi colostrul trebuie să fie situate şi construite astfel încât să limiteze riscurile de contaminare a laptelui şi a colostrului;

b) spaţiile destinate depozitării laptelui şi a colostrului trebuie să fie protejate de vermină şi bine separate de spaţiile unde sunt adăpostite animalele şi, după caz, să dispună de un echipament de refrigerare corespunzător;

c) suprafaţa echipamentelor care intră în contact cu laptele şi colostrul (ustensile, recipiente, cisterne utilizate la muls, colectare şi transport) trebuie să fie uşor de curăţat şi, dacă este necesar, de dezinfectat şi bine întreţinută. Aceasta impune utilizarea unor materiale netede, lavabile şi netoxice. După utilizare, aceste suprafeţe trebuie să fie curăţate şi, dacă este necesar, dezinfectate. După fiecare transport sau fiecare serie de transporturi, atunci când intervalul dintre descărcare şi încărcarea următoare este foarte scurt, dar în toate cazurile cel puţin o dată pe zi, este necesar ca recipientele şi cisternele utilizate pentru transportul laptelui crud să fie curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător înainte de a fi reutilizate.

2.3.2.2. Igiena în timpul mulsului, colectării şi transportului:

a) mulsul trebuie să fie efectuat în condiţii de igienă, asigurând în special: (i) ca, înainte de a începe mulsul, ugerul şi părţile adiacente să fie curate; (ii) să fie identificate animalele supuse unui tratament în urma căruia există riscul ca reziduuri de medicamente să treacă în lapte şi ca laptele care provine de la aceste animale înainte de încheierea perioadei de aşteptare prescrise să nu fie utilizat pentru consumul uman;

b) imediat după muls, laptele şi colostrul trebuie să fie depozitate într-un spaţiu curat, proiectat şi echipat astfel încât să se evite orice contaminare, astfel: (i) laptele trebuie de îndată adus la o temperatură care să nu fie mai mare de 8°C, atunci când este colectat în fiecare zi, şi de 6°C, atunci când colectarea nu este efectuată în fiecare zi; (ii) colostrul trebuie de îndată adus şi depozitat separat la o temperatură care să nu fie mai mare de 8°C, atunci când este colectat în fiecare zi, şi de 6°C, atunci când colectarea nu este efectuată în fiecare zi, sau congelat;

c) fermierii nu sunt obligaţi să respecte cerinţele privind temperatura prevăzute la lit. b) în cazul în care: (i) laptele este tratat în două ore după muls; sau (ii) este necesară o temperatură mai mare din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse lactate şi autoritatea competentă autorizează acest lucru.

2.4. Fermierii din sectorul alimentar care produc ouă şi produse din ouă - în ceea ce priveşte producţia de ouă şi produse din ouă, în spaţiile producătorului şi până la vânzarea către cumpărător, ouăle trebuie să fie ţinute curate, uscate, ferite de mirosuri străine, protejate eficient contra loviturilor şi ferite de acţiunea directă a soarelui.

2.5. Fermierii din sectorul hranei pentru animale care desfăşoară activităţi de producţie primară de furaje şi alte operaţiuni conexe trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) cerinţe referitoare la igienă: să ia măsuri adecvate, în special pentru: (i) a depozita şi manipula individual şi în condiţii de siguranţă deşeurile şi substanţele periculoase, în scopul de a evita riscurile de contaminare; (ii) a lua în considerare rezultatele oricărei analize relevante a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe care prezintă importanţă pentru siguranţa hranei pentru animale;

b) cerinţe privind păstrarea evidenţelor: să păstreze evidenţe, în special privind: (i) orice utilizare de produse fitosanitare şi de biocide; (ii) utilizarea de seminţe modificate genetic; (iii) sursa şi cantitatea fiecărei intrări de hrană pentru animale, precum şi destinaţia şi cantitatea fiecărei ieşiri de hrană pentru animale;

c) operatorii din sectorul hranei pentru animale şi fermierii îşi procură şi utilizează numai hrană pentru animale provenită de la unităţi înregistrate şi/sau autorizate şi trebuie: (i) să depoziteze hrana pentru animale separat de agenţii chimici şi celelalte produse interzise în hrana pentru animale; (ii) să depoziteze furajele medicamentate separat de cele fără adaos de medicamente destinate unor categorii sau specii de animale diferite, astfel încât să se reducă riscul hrănirii animalelor nevizate; (iii) furajele medicamentate se manipulează separat de cele fără adaos de medicamente, în scopul prevenirii contaminării.

2.6. Fermierii din sectorul produselor alimentare şi fermierii cu activitate în domeniul hranei pentru animale se asigură de respectarea prevederilor legale cu privire la reziduuri şi contaminanţi.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor SMR 5 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 6 - Directiva Consiliului 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste în creşterea animalelor şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE şi 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3): art. 3 lit. (a), (b), (d) şi (e) şi art. 4, 5 şi 7

Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3 lit. a), b), d) şi e), art. 4, 5 şi 8 şi anexele nr. 1-3

Crescătorii/Proprietarii/Deţinătorii animalelor de fermă (animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine şi caprine, solipede domestice, păsări şi iepuri, precum şi animale sălbatice din aceste specii şi rumegătoare sălbatice care au fost crescute într-o exploataţie) sau animalelor de acvacultură au obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele cerinţe:

a) interdicţia privind deţinerea de către crescătorii/proprietarii/deţinătorii de animale a substanţelor cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste;

b) interdicţia privind administrarea de către crescătorii/proprietarii/deţinătorii de animale în tratamentul animalelor de fermă a produselor medicinale veterinare ce conţin substanţe interzise (substanţe tireostatice, stilbenele, derivaţii de stilbene, sărurile şi esterii acestora, respectiv 17 betaestradiol şi derivaţii esterificaţi ai acestuia, precum şi produse medicinale veterinare ce conţin substanţe care au acţiune estrogenă, androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol şi derivaţii esterici ai acestuia);

c) administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a testosteronului, progesteronului şi a derivaţilor acestora, precum şi a substanţelor betaagoniste se efectuează numai la animale identificate şi numai de către medicul veterinar sau sub responsabilitatea directă a acestuia, care va consemna tratamentul efectuat, inclusiv perioada de aşteptare, în registrul de consultaţii şi tratamente;

d) să respecte perioada de aşteptare specificată în datele înscrise de medicul veterinar care a efectuat tratamentul terapeutic cu substanţe hormonale, tireostatice sau betaagoniste;

e) este interzis tratamentul terapeutic cu substanţele hormonale, tireostatice şi betaagoniste al animalelor de interes economic şi al animalelor de reproducţie la sfârşitul vieţii reproductive a acestora.

NOTĂ:

Respectarea cerinţelor SMR 6 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

Produse de protecţie a plantelor

SMR 7 - Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1): art. 55 primele două teze

Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare: art. 15 şi art. 19 alin. (2)

Hotărârea Guvernului nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117 CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului: art. 3 alin. (1) lit. i)

Fermierii care prin activitatea lor utilizează produse de protecţie a plantelor au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze numai produse de protecţie a plantelor omologate de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care se regăsesc în baza de date PEST-EXPERT. Referinţe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar;

b) să utilizeze produsele de protecţie a plantelor numai în scopul pentru care acestea au fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare de pe eticheta produsului;

c) să se asigure că produsele de protecţie a plantelor cărora le este atribuit cuvântul de avertizare pericol şi frazele de pericol corespunzătoare sunt utilizate numai de către persoanele juridice care deţin autorizaţie pentru utilizarea acestor produse, emisă de oficiul fitosanitar din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea;

d) să păstreze o perioadă de cel puţin 3 ani documentele de evidenţă contabilă a produselor de protecţie a plantelor depozitate şi utilizate în exploataţie, precum şi Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor.

NOTE:

Clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor se realizează conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006: anexa 1.

Respectarea cerinţelor SMR 7 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 8 - Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71):

- art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (1)-(5);

- art. 12 în ceea ce priveşte restricţiile referitoare la utilizarea pesticidelor în zonele protejate definite pe baza Directivei 2000/60/CE privind apa şi a legislaţiei privind Natura 2000;

- art. 13 alin. (1) şi (3) în ceea ce priveşte manipularea şi depozitarea pesticidelor şi eliminarea resturilor.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 alin. (1), (4) şi (5), art. 8 alin. (1)-(9), art. 12, art. 13 alin. (1)-(3)

Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare: art. 27 lit. e)

Obligaţiile fermierilor privind utilizarea durabilă a produselor de protecţie a plantelor:

a) să obţină certificatul de formare profesională dobândit prin instruire privind utilizarea durabilă a produselor de protecţie a plantelor, în cazul utilizatorilor profesionişti care au avut o neconformitate identificată în anul anterior în urma controalelor oficiale sau a verificărilor SMR 7 şi/sau SMR 8 efectuate în scopul condiţionalităţii;

b) să ţină evidenţa verificărilor tehnice efectuate anual, înainte de executarea tratamentelor fitosanitare, la echipamentele de aplicare a produselor de protecţie a plantelor;

c) să nu efectueze tratamente fitosanitare cu echipamente de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional care au fost respinse în urma inspecţiei;

d) să nu aplice tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite prin legislaţia în vigoare;

e) să respecte condiţiile privind depozitarea, manipularea, diluarea şi amestecul produselor înainte de utilizare, manipularea ambalajelor şi a deşeurilor de produse de protecţie a plantelor, eliminarea amestecurilor din rezervor rămase după aplicare, curăţarea echipamentului utilizat pentru aplicarea produselor, recuperarea sau eliminarea deşeurilor de produse de protecţie a plantelor şi a ambalajelor acestora în conformitate cu legislaţia privind deşeurile. Spaţiile pentru depozitarea produselor de protecţie a plantelor de uz profesional trebuie să fie construite astfel încât să împiedice emisiile accidentale şi să respecte normele privind amplasarea, dimensionarea, dotarea şi materialele de construcţie a depozitelor.

NOTE:

Obligaţiile prevăzute la lit. d) şi e) se aplică în concordanţă cu dispoziţiile relevante din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu obiectivele şi măsurile specifice prevăzute în Planul naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 135/2019, referitor la reducerea riscului de contaminare a apelor, solului şi aerului, conservarea biodiversităţii şi protecţia mediului.

Respectarea cerinţelor SMR 8 se verifică astfel: cerinţele a), b), c) şi e) se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţa d) se verifică la nivel de parcelă agricolă.

Domeniul: Bunăstarea animalelor

Bunăstarea animalelor

SMR 9 - Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecţia viţeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7): art. 3 şi 4

Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005: art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 şi anexa

Crescătorii/Proprietarii/Deţinătorii de animale din specia bovine au obligaţia să cunoască şi să respecte standardele minime pentru protecţia viţeilor, după cum urmează:

A. Viţeii nu trebuie ţinuţi în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepţia cazului în care un medic veterinar certifică faptul că sănătatea sau comportamentul viţelului necesită ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului. Lăţimea boxei individuale pentru un viţel trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea viţelului la greabăn, măsurată în poziţie patrupedă, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puţin egală cu lungimea corpului viţelului, măsurată de la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozităţii ischiatice, înmulţită cu 1,1. Boxele individuale pentru viţei, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie să aibă pereţi perforaţi care să permită viţeilor să aibă contacte vizuale şi tactile.

B. Pentru viţeii crescuţi în grupuri, spaţiul liber alocat şi disponibil pentru fiecare viţel trebuie să fie de cel puţin 1,5 m² pentru fiecare viţel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel puţin 1,7 m² pentru fiecare viţel cu greutatea vie între 150 kg şi 220 kg şi de cel puţin 1,8 m² pentru fiecare viţel cu greutatea vie de 220 kg şi peste. Această cerinţă nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 6 viţei sau viţeilor ţinuţi alături de mame în vederea alăptării.

C. Fermierii trebuie să asigure următoarele condiţii pentru creşterea viţeilor:

1. Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor pentru cazarea viţeilor şi, în special, a boxelor şi a echipamentului cu care aceştia intră în contact trebuie să nu fie dăunătoare şi să permită curăţenia mecanică, precum şi dezinfecţia temeinică.

2. Până la elaborarea unor reguli comunitare în acest sens, ce trebuie să fie transpuse în legislaţia naţională, circuitele electrice şi echipamentul trebuie să fie instalate în conformitate cu normele naţionale în vigoare, pentru a se preveni şocurile electrice.

3. Izolarea, încălzirea şi ventilaţia adăposturilor trebuie să asigure faptul că circulaţia aerului, nivelul impurităţilor, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţiile de gaze sunt menţinute în limite ce nu sunt dăunătoare viţeilor.

4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea viţeilor, trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se constată defecţiuni, acestea trebuie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare în vederea protejării sănătăţii şi bunăstării viţeilor până la remedierea defecţiunii, în special prin utilizarea metodelor alternative de furajare şi de menţinere a condiţiilor de mediu în limite normale.

5. Atunci când se utilizează un sistem de ventilaţie artificială, trebuie prevăzute un sistem de rezervă corespunzător care să poată asigura o reînnoire a aerului suficientă pentru a păstra sănătatea şi bunăstarea viţeilor în eventualitatea unei avarii şi un sistem de alarmă care să atenţioneze îngrijitorul în caz de apariţie a defecţiunilor. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat periodic.

6. Viţeii nu trebuie să fie ţinuţi în permanenţă în întuneric. Pentru a răspunde nevoilor lor fiziologice şi etologice trebuie elaborate prevederi care să permită, pentru diferite condiţii de climat, un iluminat artificial sau natural corespunzător. În cazul iluminatului artificial, acesta trebuie să funcţioneze pentru o perioadă cel puţin echivalentă cu perioada de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9,00 şi 17,00. Trebuie să existe, de asemenea, surse adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de puternice pentru a permite o inspectare a viţeilor în orice moment.

7. Toţi viţeii ţinuţi în adăposturi trebuie să fie inspectaţi de către proprietar sau de către persoana responsabilă de animale cel puţin de două ori pe zi. Viţeii ţinuţi în aer liber trebuie să fie inspectaţi cel puţin o dată pe zi. Orice viţel suspect de îmbolnăvire sau rănit trebuie să fie tratat corespunzător fără întârziere, iar consultaţia de către medicul veterinar trebuie să fie efectuată cât mai repede posibil pentru fiecare viţel care nu răspunde la îngrijirea dată de îngrijitor. Atunci când este necesar, viţeii bolnavi sau răniţi trebuie să fie izolaţi în spaţii adecvate, cu aşternut uscat şi confortabil.

8. Adăposturile pentru viţei trebuie să fie construite în aşa fel încât să permită fiecărui viţel să stea culcat, să se odihnească, să stea în poziţie patrupedă şi să se lingă fără dificultate.

9. Viţeii nu trebuie să fie legaţi, cu excepţia celor cazaţi în grupuri, care pot fi legaţi pentru perioade de cel mult o oră pentru hrănire cu lapte sau administrare de substituenţi de lapte. Atunci când se foloseşte legarea viţeilor, aceasta nu trebuie să le producă răniri. Viţeii trebuie inspectaţi cu regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura confortul. Fiecare mijloc de legare trebuie să fie confecţionat în aşa fel încât să elimine riscul de strangulare sau rănire şi să permită viţelului să se mişte, conform prevederilor pct. 8.

10. Clădirile, boxele, echipamentul şi ustensilele folosite pentru viţei trebuie să fie curăţate temeinic şi dezinfectate, pentru a se preveni infecţiile încrucişate sau dezvoltarea organismelor purtătoare de boală. Fecalele, urina şi hrana neconsumată sau împrăştiată trebuie să fie îndepărtate ori de câte ori este necesar, pentru a se diminua mirosul şi pentru a nu atrage muşte sau rozătoare.

11. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă, astfel încât să se prevină rănirea viţeilor, şi trebuie proiectată astfel încât să nu provoace răniri sau suferinţe viţeilor culcaţi ori în poziţie patrupedă. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea viţeilor şi să formeze o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă. Zona de culcuş trebuie să fie confortabilă, curată şi drenată corespunzător şi să nu afecteze viţeii în mod nefavorabil. Tuturor viţeilor mai mici de două săptămâni trebuie să li se asigure un aşternut corespunzător.

12. Tuturor viţeilor trebuie să li se asigure o alimentaţie corespunzătoare vârstei, greutăţii, cerinţelor fiziologice şi comportamentale ale acestora, pentru asigurarea unei stări de sănătate şi bunăstare corespunzătoare. În acest scop hrana viţeilor trebuie să conţină o cantitate suficientă de fier, pentru a se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobină de cel puţin 4,5 mmol/l, şi o raţie zilnică minimă de furaje fibroase pentru fiecare viţel de peste două săptămâni, cantitatea crescând de la 50 la 250 g/zi pentru viţeii cu vârsta între 8 şi 20 de săptămâni. Viţeilor nu trebuie să li se pună botniţe.

13. Toţi viţeii trebuie să fie hrăniţi cel puţin de două ori pe zi. Atunci când viţeii sunt cazaţi în grupuri şi nu sunt furajaţi ad libitum sau cu un sistem de furajare automat, fiecare viţel trebuie să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu ceilalţi din grupul respectiv.

14. Toţi viţeii mai mari de două săptămâni trebuie să aibă acces liber la o cantitate suficientă de apă proaspătă sau să fie capabili să îşi satisfacă nevoile consumului de fluide prin utilizarea altor lichide. În condiţii de căldură excesivă sau pentru viţeii care sunt bolnavi, apa proaspătă de băut trebuie să le fie asigurată în permanenţă.

15. Echipamentele de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite, instalate şi întreţinute astfel încât să se limiteze pe cât posibil contaminarea hranei şi a apei destinate viţeilor.

16. Fiecare viţel trebuie să primească colostru de bovine cât mai curând posibil după fătare şi, în orice caz, în primele 6 ore de viaţă.

NOTE:

Scopul cerinţelor este de a proteja bunăstarea viţeilor (tineret până la vârsta de 6 luni) prin respectarea standardelor minime privind creşterea şi îngrijirea acestora. Cerinţele se aplică fermierilor care deţin animale din specia bovine (viţei), în plus faţă de cerinţele privind bunăstarea animalelor de fermă (SMR 11).

Respectarea cerinţelor SMR 9 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 10 - Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcilor (JO L 47, 18.2.2009, p. 5): art. 3 şi 4

Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3, art. 4 alin. (1) şi anexa

Crescătorii/Proprietarii/Deţinătorii de animale din specia porcine au obligaţia să cunoască şi să respecte standardele minime pentru protecţia porcinelor, după cum urmează:

1. Toate exploataţiile de porcine trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) suprafaţa liberă de pardoseală disponibilă pentru fiecare purcel înţărcat sau purcel în creştere, ţinut în grup, cu excepţia scrofiţelor după montă şi a scroafelor, trebuie să fie de cel puţin: (i) 0,15 m² - pentru purceii cu o greutate vie de până la 10 kg; (ii) 0,20 m² - pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 10 şi 20 kg; (iii) 0,30 m² - pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 20 şi 30 kg; (iv) 0,40 m² - pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 30 şi 50 kg; (v) 0,55 m² - pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 50 şi 85 kg; (vi) 0,65 m² - pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 85 şi 110 kg; (vii) 1,00 m² - pentru porcii cu o greutate vie mai mare de 110 kg;

b) suprafaţa liberă totală de pardoseală disponibilă pentru fiecare scrofiţă după montă, precum şi pentru fiecare scroafă, atunci când scrofiţele şi/sau scroafele sunt ţinute în grup, trebuie să fie de cel puţin 1,64 m², respectiv 2,25 m². Atunci când aceste animale sunt ţinute în grupuri mai mici de 6 indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală trebuie să fie mărită cu 10%. Atunci când aceste animale sunt ţinute în grupuri de 40 sau mai mulţi indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală poate fi redusă cu 10%.

2. Suprafaţa pardoselii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) pentru scrofiţe după montă şi scroafe gestante: o parte din suprafaţa prevăzută la alin. (1) lit. b), egală cu cel puţin 0,95 m² pentru o scrofiţă şi cel puţin 1,3 m² pentru o scroafă, trebuie să fie pardoseală continuă, solidă, din care maximum 15% să fie rezervate pentru fante de drenaj;

b) atunci când sunt utilizate pardoseli din grătare de beton, pentru porcii ţinuţi în grup: (i) lăţimea maximă a fantelor trebuie să fie: 11 mm pentru purcei sugari, 14 mm pentru purcei înţărcaţi, 18 mm pentru tineret porcin şi 20 mm pentru scrofiţe după montă şi scroafe; (ii) lăţimea minimă a barei de grătar trebuie să fie: 50 mm pentru purcei sugari şi purcei înţărcaţi şi 80 mm pentru tineret porcin, scrofiţe după montă şi scroafe.

3. Construirea sau montarea de instalaţii pentru legarea scroafelor şi scrofiţelor este interzisă. Legarea scroafelor şi scrofiţelor este interzisă.

4. Scroafele şi scrofiţele trebuie să fie ţinute în grupuri, pe parcursul unei perioade începând cu 4 săptămâni după montă şi până la o săptămână înainte de data estimată a fătării. Boxa în care este ţinut grupul de scroafe trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. Când sunt ţinuţi mai puţin de 6 indivizi într-un grup, boxa respectivă trebuie să aibă laturile mai mari de 2,4 m lungime.

5. Prin derogare de la prevederile pct. 4, scroafele şi scrofiţele crescute în exploataţii cu mai puţin de 10 scroafe pot fi ţinute individual, în timpul perioadei menţionate, cu condiţia ca acestea să se poată întoarce cu uşurinţă în boxele proprii.

6. Fără a se aduce atingere prevederilor cuprinse în anexa la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, scroafele şi scrofiţele trebuie să aibă acces permanent la materiale ocupaţionale, respectându-se cel puţin cerinţele relevante ale anexei menţionate anterior.

7. Scroafele şi scrofiţele ţinute în grupuri trebuie să fie hrănite utilizându-se un sistem ce asigură fiecărui individ accesul la hrană suficientă, chiar şi în situaţia în care sunt prezenţi concurenţi pentru hrană.

8. Tuturor scroafelor în aşteptare şi scrofiţelor trebuie să li se asigure o cantitate suficientă de hrană de volum sau bogată în fibre, precum şi hrană energizantă, pentru a-şi satisface foamea şi ţinând cont de necesitatea de a mesteca a acestora.

9. a) Porcii care trebuie să fie ţinuţi în grupuri şi care sunt agresivi în mod special, au fost atacaţi de alţi porci sau sunt bolnavi ori răniţi pot fi ţinuţi temporar în boxe individuale;

b) boxa individuală utilizată trebuie să permită animalului să se rotească cu uşurinţă, dacă acest lucru nu este în contradicţie cu recomandarea medicului veterinar.

10. Prevederile pct. 1 lit. b), pct. 2, 4, 5, 6 şi pct. 9 lit. b) se aplică tuturor exploataţiilor.

11. Prevederile pct. 4 nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 10 scroafe.

Condiţii generale de creştere a porcilor:

În completare la prevederile relevante din anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, se aplică următoarele cerinţe:

1. În partea de clădire în care porcii sunt ţinuţi în mod continuu trebuie să fie evitate niveluri de zgomot de peste 85 dBA. Trebuie să fie evitat zgomotul constant sau brusc.

2. Porcii trebuie ţinuţi în condiţii de iluminat cu o intensitate de cel puţin 40 lucşi, pentru o perioadă de minimum 8 ore pe zi.

3. Adăposturile pentru porci trebuie construite astfel încât să permită animalelor:

a) să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic şi termic, drenată şi curăţată corespunzător, şi care să permită tuturor animalelor să se odihnească în acelaşi timp;

b) să se odihnească şi să se ridice normal;

c) să vadă alţi porci. În săptămâna dinaintea datei estimate a fătării şi în timpul fătării, scroafele şi scrofiţele pot fi ţinute în afara razei vizuale a congenerelor.

4. Fără a se lua în considerare prevederile art. 3 alin. (6) din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare, porcii trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de material cum ar fi paie, fân, lemn rumeguş, compost de ciuperci, turbă sau un amestec din acestea care să nu le compromită sănătatea şi care să le permită activităţi adecvate de provocare a curiozităţii şi contactul cu acestea.

5. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă, pentru a se preveni rănirea porcilor şi astfel proiectată, construită şi menţinută încât să nu cauzeze răniri sau suferinţe porcilor. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea porcilor şi, dacă nu este asigurat aşternut, să formeze o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă.

6. Toţi porcii trebuie să fie hrăniţi cel puţin o dată pe zi. Atunci când porcii sunt hrăniţi în grupuri şi nu ad libitum (la discreţie) sau printr-un sistem automat de hrănire individuală a animalelor, fiecare porc trebuie să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu celelalte animale din grup.

7. Toţi purceii în vârstă de peste două săptămâni trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de apă proaspătă.

8. Toate procedurile pentru intervenţiile efectuate în alte scopuri decât cele de terapie sau de diagnostic sau pentru identificarea porcilor în conformitate cu legislaţia în domeniu şi care determină afectarea ori pierderea sensibilităţii unei părţi a corpului sau alterarea structurii osoase sunt interzise, cu următoarele excepţii:

a) reducerea uniformă a colţilor purceilor sugari prin pilire sau tăiere, efectuată nu mai târziu de vârsta de 7 zile şi lăsând o suprafaţă intactă şi netedă. Colţii vierilor pot fi reduşi în lungime, atunci când este necesar, pentru a se preveni rănirea altor animale sau din motive de siguranţă;

b) tăierea parţială a cozii;

c) castrarea porcilor masculi prin alte mijloace decât deşirarea ţesuturilor;

d) aplicarea inelului nazal numai atunci când animalele sunt ţinute în sisteme de creştere în aer liber şi în conformitate cu legislaţia naţională.

Tăierea cozilor şi reducerea colţilor nu trebuie să fie efectuate ca un procedeu de rutină, ci numai atunci când există o dovadă clară că au apărut leziuni ale mameloanelor scroafelor sau ale urechilor şi cozilor la ceilalţi purcei. Înainte de efectuarea acestor proceduri trebuie să fie luate şi alte măsuri pentru a se preveni muşcarea cozii şi alte vicii, luându-se în considerare mediul şi densitatea animalelor. Din acest motiv trebuie să fie schimbate condiţiile de mediu şi sistemele de management inadecvate.

Oricare dintre procedurile descrise anterior trebuie să fie efectuată numai de un medic veterinar sau de o persoană instruită, aşa cum este prevăzut la art. 5 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu experienţă în efectuarea tehnicilor în mod practic, cu mijloace corespunzătoare şi în condiţii igienice.

Dacă se practică castrarea sau tăierea cozilor după vârsta de 7 zile, aceasta trebuie efectuată numai sub anestezie şi analgezie prelungită şi numai de un medic veterinar.

Dispoziţii specifice pentru diferite categorii de porcine:

A. Vieri

Boxele pentru vieri trebuie construite şi situate în aşa fel încât să permită acestora să se rotească, să se miroasă, să se audă şi să se vadă între ei. Suprafaţa de pardoseală liberă disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 6 m². Atunci când boxa este folosită şi pentru montă naturală, suprafaţa pardoselii disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 10 m², iar boxa trebuie să nu prezinte niciun obstacol. Această prevedere se aplică tuturor exploataţiilor.

B. Scroafe şi scrofiţe

1. Trebuie să fie luate măsuri pentru a se reduce pe cât posibil agresiunea în grup.

2. Dacă este necesar, scrofiţele şi scroafele gestante trebuie să fie tratate pentru paraziţi interni şi externi, iar când sunt transferate în spaţiile special amenajate pentru fătare acestea sunt spălate pe tot corpul.

3. În săptămâna anterioară datei preconizate a fătării, scroafelor şi scrofiţelor trebuie să li se repartizeze material adecvat pentru culcuş, în cantitate suficientă, cu excepţia cazului în care, din punct de vedere tehnic, nu este fezabil pentru sistemul de evacuare a purinei utilizate în unitate.

4. În spatele scroafelor şi scrofiţelor trebuie să fie disponibilă o zonă liberă, pentru a facilita fătarea naturală sau asistată.

5. Atunci când scroafele sunt ţinute libere, boxele de fătare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie a purceilor, cum ar fi bare despărţitoare pentru fătare.

C. Purcei sugari

1. O parte din suprafaţa totală a pardoselii, suficientă pentru a permite animalelor să se odihnească împreună în acelaşi timp, trebuie să fie solidă sau acoperită cu un strat izolator ori cu un aşternut din paie sau orice alt material adecvat.

2. Când se utilizează o boxă de fătare, purceii sugari trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a putea fi alăptaţi fără dificultate.

3. Purceii nu trebuie să fie înţărcaţi la mai puţin de 28 de zile, cu excepţia cazului în care bunăstarea sau sănătatea femelei ori a purceilor sugari ar fi afectată în mod nefavorabil. Purceii pot fi înţărcaţi cu până la 7 zile mai devreme, dacă aceştia sunt mutaţi în adăposturi speciale care sunt depopulate, curăţate temeinic şi dezinfectate înainte de introducerea unui nou grup şi care sunt separate de adăposturile în care sunt ţinute scroafele, pentru a se diminua pe cât posibil transmiterea de boli la purceii sugari.

D. Purcei înţărcaţi şi tineret porcin

1. Atunci când porcii sunt ţinuţi în grupuri, trebuie să fie luate măsuri pentru a se preveni luptele ce depăşesc comportamentul normal.

2. Aceştia trebuie ţinuţi în grupuri, cu evitarea amestecării purceilor provenind de la scroafe diferite. Dacă purceii care nu sunt familiarizaţi unul cu altul trebuie să fie amestecaţi, aceasta trebuie să se facă la o vârstă cât mai fragedă, de preferat înainte de sau cu până la o săptămână după înţărcare. Când porcii sunt amestecaţi, trebuie să li se asigure posibilitatea de a se feri şi a se ascunde unii de alţii.

3. Atunci când apar semne de luptă violentă, cauzele trebuie să fie cercetate imediat şi trebuie luate măsuri corespunzătoare cum ar fi asigurarea de cantităţi mari de paie, dacă este posibil, sau alte materiale ocupaţionale pentru aceştia. Animalele expuse riscului de a fi agresate sau cele agresive în mod deosebit trebuie să fie ţinute separat de grup.

4. Utilizarea de medicamente tranchilizante cu scopul de a se facilita amestecarea trebuie limitată la condiţii excepţionale şi numai după consultarea unui medic veterinar.

NOTE:

Scopul cerinţelor este de a proteja bunăstarea porcinelor prin respectarea standardelor minime privind creşterea şi îngrijirea acestora. Cerinţele se aplică fermierilor care deţin animale din specia porcine, în plus faţă de cerinţele privind bunăstarea animalelor de fermă (SMR 11).

Respectarea cerinţelor SMR 10 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

SMR 11 - Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă (JO L221, 8.8.1998, p. 23): art. 4

Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: art. 4 şi anexa

Crescătorii/Proprietarii/Deţinătorii animalelor de fermă (animale crescute sau deţinute în scopuri agricole) au obligaţia să cunoască şi să respecte standardele minime pentru protecţia animalelor de fermă, după cum urmează:

Personalul

1. Animalele trebuie să fie îngrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.

Inspecţiile

2. Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de îngrijirea umană frecventă trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinţă.

3. Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.

4. Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cât de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi adecvate cu aşternut uscat şi confortabil, după caz.

Ţinerea evidenţelor

5. Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie. Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005.

6. Aceste evidenţe trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la cerere.

Libertatea de mişcare

7. Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea manieră încât să i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile. Atunci când un animal este legat sau are mişcările limitate permanent ori cu regularitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.

Adăposturi şi cazare

8. Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor şi, în special, pentru boxele şi echipamentele cu care animalele pot intra în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi curăţate şi dezinfectate riguros.

9. Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute astfel încât să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care să poată răni animalele.

10. Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.

11. Animalele ţinute în adăposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenţă în întuneric şi nici să fie expuse la lumină artificială fără întrerupere pentru un interval de timp corespunzător. Atunci când lumina naturală disponibilă este insuficientă pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.

Animale ce nu sunt ţinute în adăposturi

12. Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor, să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de pradă şi riscurilor privind sănătatea lor.

Echipamente mecanice sau automate

13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defecţiuni, acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor. Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor în eventualitatea defectării sistemului de bază. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarmă care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificială. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat cu regularitate.

Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe

14. Animalele trebuie să primească o hrană nutritivă, corespunzătoare vârstei şi speciei acestora, care să le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Niciun animal nu trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să conţină nicio substanţă ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.

15. Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice.

16. Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată sau să îşi poată satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.

17. Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.

18. Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 alin. (2) lit. c) din Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie să li se administreze nicio altă substanţă, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii ştiinţifice de bunăstare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, că efectul substanţei respective nu este dăunător sănătăţii sau bunăstării animalelor.

Mutilări

19. Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilări, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie să se aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.

Metode de creştere

20. Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate. Această prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectări de lungă durată, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.

21. Niciun animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de fermă, cu excepţia cazului în care este de aşteptat în mod rezonabil că, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunăstării lui.

NOTE:

Scopul cerinţelor este de a proteja bunăstarea animalelor de fermă prin respectarea standardelor minime privind creşterea şi îngrijirea acestora. Cerinţele se aplică fermierilor care deţin animale de fermă, din orice specie, crescute în scopuri agricole (bovine, ovine, caprine, păsări, porci, viţei, animale de blană, alte animale de fermă). Respectarea cerinţelor SMR 11 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.

GAEC 1 - Menţinerea pajiştilor permanente pe baza unui raport proporţional între pajiştile permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018

Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

Obiectiv principal: Clauză generală de salvgardare împotriva conversiei către alte utilizări agricole, pentru menţinerea stocurilor de carbon

1. Clauză generală: Se menţine suprafaţa pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă eligibilă după controalele administrative şi la faţa locului, la nivel naţional, în comparaţie cu anul de referinţă 2018. Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

2. Obligaţii la nivel de exploataţie agricolă:

a) interdicţia scoaterii din circuitul agricol şi schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente, autorizarea schimbării destinaţiei sau a folosinţei pajiştilor permanente, precum şi recuperarea suprafeţelor de pajişti permanente convertite în alte utilizări prin înfiinţarea de noi suprafeţe de pajişti din terenuri degradate/neproductive, în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările ulterioare);

b) reconvertirea unor terenuri în pajişti permanente sau crearea unor suprafeţe cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări, în cazul în care se constată reducerea raportului proporţional cu peste 5% în comparaţie cu anul de referinţă şi autoritatea competentă impune astfel de măsuri în temeiul GAEC 1.

NOTE:

Îndeplinirea obligaţiei privind menţinerea pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018 se realizează conform prevederilor art. 48 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126, precum şi normelor privind raportul pentru standardul GAEC 1.

Raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri, la nivel naţional, calculat de APIA în anul 2018 este: 24,25%

Anual, APIA calculează raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri (la nivel naţional), odată cu depunerea cererii de plată, face comparaţia cu anul de referinţă 2018, constată menţinerea/creşterea/reducerea raportului proporţional şi informează Comisia, potrivit obligaţiilor de raportare privind standardele GAEC.

În cazul în care se constată reducerea cu peste 5% a raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, se impun obligaţii la nivel de exploataţie pentru a reconverti terenuri în pajişti permanente sau pentru a crea o suprafaţă cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări.

APIA asigură informarea fermierilor în privinţa obligaţiilor referitoare la menţinerea/reconvertirea/crearea unor suprafeţe de pajişti permanente, monitorizarea raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, propune (după caz) instituirea unor măsuri în scopul îndeplinirii obligaţiei privind menţinerea pajiştilor permanente şi verifică respectarea obligaţiilor impuse în temeiul GAEC 1 la nivelul exploataţiei agricole prin acţiuni de control.

Respectarea cerinţelor GAEC 1 se verifică astfel: cerinţa 1 se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 2.a) şi 2.b) se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 10 - Interdicţia de a incendia vegetaţia pajiştilor permanente

Obiectiv principal: menţinerea nivelului de materie organică din sol

(GAEC suplimentar)

Este interzisă arderea vegetaţiei pajiştilor permanente (păşuni şi fâneţe).

NOTE:

Se aplică pe toate pajiştile permanente de pe teritoriul naţional. Vegetaţia pajiştilor permanente include, după caz: vegetaţia uscată existentă pe păşuni şi fâneţe, miriştea şi resturile vegetale rămase în urma păşunatului sau după recoltarea fânului, precum şi vegetaţia invazivă sau vegetaţia dăunătoare covorului ierbos pe pajiştile permanente.

Interdicţia se adresează fermierilor care deţin sau administrează suprafeţe de pajişti permanente şi are ca scop menţinerea nivelului de materie organică din sol şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) provenite din agricultură.

Respectarea cerinţelor GAEC 10 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

SMR 2 - Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1): art. 4 şi 5 Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 şi 6 şi anexele nr. 3 şi 4 Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021 (Programul de acţiune): art. 3-17, 19, 21 şi anexele nr. 1-3, astfel cum a fost rectificat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 12 august 2021

1. Pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform

Programului de acţiune, fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole au următoarele obligaţii:

a) să respecte normele privind depozitarea gunoiului de grajd, prevăzute la art. 4 şi 5 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte construcţia, amplasarea şi dimensionarea capacităţilor de stocare (calculul capacităţii de depozitare necesare), sistemul de depozitare (individual, comunal sau, prin excepţie, în câmp deschis pe terenul agricol doar pentru fermierii cu până la 8 UVM), groapa pentru urină sau fracţia lichidă din platforma de gunoi, depozitarea dejecţiilor animaliere în cazul bovinelor crescute în sistem permanent la păşune, interdicţia privind depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol, distanţele de protecţie sanitară, precum şi zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică; să respecte normele privind gestionarea efluenţilor de siloz, a efluenţilor de siloz balotat şi a apelor uzate din exploataţiile agricole, prevăzute la art. 6, 7 şi 8 din Programul de acţiune;

b) să respecte perioadele de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice pe terenul agricol, în funcţie de zona în care se încadrează unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat terenul agricol, conform prevederilor art. 3, respectiv ale anexei nr. 3 la Programul de acţiune, astfel:

Zona

Începutul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Sfârşitul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Lungimea perioadei de interdicţie

(nr. de zile)

1

15.XI

10.III

115

2

10.XI

20.III

130

3

5.XI

25.III

140

Pe terenurile arabile având culturi de toamnă sau pe care se înfiinţează culturi extratimpurii pentru care data semănatului este în perioada de interdicţie se pot aplica îngrăşăminte chimice şi în perioada de interdicţie în limita a maximum 50 kg N substanţă activă/ha, în funcţie de dezvoltarea fiziologică a plantelor, cu respectarea condiţiilor de aplicare. Pentru culturile din sere şi solare nu se aplică perioadele de interdicţie în condiţiile în care în interiorul acestora temperatura este mai mare de 5°C;

c) să respecte normele privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenul agricol, prevăzute la art. 9 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte cantitatea maximă de azot (substanţă activă) provenită din îngrăşămintele organice şi chimice aplicate pe terenul agricol în decursul unui an, planul de fertilizare şi presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole, astfel:

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte organice nu poate depăşi 170 kg N/ha/an;

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte chimice, în cazul în care nu se execută studii agrochimice, nu poate depăşi:(i) în cazul terenurilor arabile:

Panta terenului

(panta medie a blocului fizic)

Porumb şi sfeclă de zahăr

Grâu şi rapiţă

Alte culturi

Kg N substanţă activă/ha/an

Până la 12%

150

120

100

Mai mare de 12%

120

90

80

(ii) 100 kg N substanţă activă/ha/an pentru vii, livezi şi alte culturi permanente;

(iii) 80 kg N substanţă activă/ha/an pentru pajişti permanente. Fermierii care optează pentru această soluţie trebuie să întocmească un plan de fertilizare simplificat, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Programul de acţiune.

În cazul în care planul de fertilizare se bazează pe studii agrochimice, se aplică cantitatea de azot rezultată prin calcul în funcţie de producţia planificată şi gradul de aprovizionare a solului cu azot, cu condiţia ca îngrăşămintele organice (dacă sunt utilizate) să nu depăşească 170 kg N/ha/an.

Presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole se calculează pe baza datelor privind cantitatea de azot (kg N/cap animal/an) din gunoiul de grajd produs în fermă (după scăderea emisiilor gazoase de azot din grajd şi depozitelor de stocare), prevăzute în tabelul 4 din Programul de acţiune, adunată cu cea corespunzătoare unor intrări de îngrăşăminte organice din alte ferme, raportat la suprafaţa de teren pe care se aplică îngrăşămintele organice. Valoarea rezultată trebuie să fie mai mică decât limita maximă de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol (170 kg N/ha/an);

d) pentru exploataţiile care practică agricultura în sistem irigat şi pentru cele care utilizează o cantitate mai mare de azot din îngrăşăminte chimice decât cea prevăzută la lit. c) pct. (i)-(iii) este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice pentru terenurile în cauză;

e) să respecte cerinţele generale pentru aplicarea fertilizanţilor, precum şi obligaţiile privind tehnicile de aplicare a îngrăşămintelor organice şi a îngrăşămintelor chimice, prevăzute la art. 10, 11 şi 12 din Programul de acţiune;

f) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile în pantă abruptă (mai mare de 12%) în ceea ce priveşte încorporarea îngrăşămintelor în sol (nu mai târziu de 24 de ore de la momentul aplicării), interzicerea aplicării de îngrăşăminte organice sau chimice dacă sunt prognozate precipitaţii intense, aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă, precum şi aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice cu azot pe pajişti permanente (păşuni şi fâneţe), prevăzute la art. 13, 15 şi 16 din Programul de acţiune;

g) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile adiacente cursurilor de apă şi în vecinătatea captărilor de apă potabilă, prevăzute la art. 14 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte interdicţia aplicării fertilizanţilor de orice fel pe benzile-tampon (fâşii de protecţie) adiacente zonelor de protecţie stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie variază în funcţie de panta terenului astfel:

- 3 m pentru terenurile cu panta până la 12%;

- 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%.

Lăţimea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) se consideră de la limita blocului fizic adiacent zonei de protecţie (stabilită prin Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare) spre interiorul acestuia. Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

Este interzisă utilizarea îngrăşămintelor de orice fel în zonele de protecţie instituite în jurul lucrărilor de captare, al construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, al surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, al surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, precum şi al lacurilor şi nămolurilor terapeutice, conform legislaţiei în vigoare;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 3 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei agricole cu privire la suprafaţa fermei, planul simplificat de fertilizare (care cuprinde pentru fiecare parcelă agricolă tipul şi cantitatea oricărui îngrăşământ chimic şi organic aplicat pe teren, cantitatea de azot conţinută şi data aplicării, tipul oricărei culturi agricole şi data însămânţării/recoltării), şeptelul fermei pe specii şi categorii de animale, registrele de evidenţă a efectivelor de animale şi perioada de stabulaţie, presiunea azotului din îngrăşămintele organice de origine animală calculată conform coeficienţilor de excreţie prevăzuţi în tabelul 4 din Programul de acţiune, cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate/livrate/achiziţionate şi sistemul de colectare şi depozitare a dejecţiilor animale corelat cu cerinţele minime privind perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor, prevăzute la art. 17 din Programul de acţiune.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii şi actualizării actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină astfel de documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

NOTE:

Fără a aduce atingere legislaţiei privind reglementarea activităţilor din punctul de vedere al protecţiei mediului şi gospodăririi apelor (avize, acorduri, autorizaţii), dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Programul de acţiune - versiunea în vigoare - se aplică astfel:

(i) pentru fermele care nu necesită autorizaţia de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se pot face în sistem individual, comunal sau o combinaţie a celor două sisteme;

(ii) pentru fermele care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, au obligaţia obţinerii şi actualizării autorizaţiei de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se fac în conformitate cu cerinţele stabilite de aceasta.

Cerinţele minime privind soluţia constructivă pentru fermele de 40 UVM şi mai mari, respectiv de a dispune de o platformă betonată pentru depozitarea şi compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenţie pentru fracţia lichidă, lagună betonată sau membrană impermeabilă, faţă de cerinţele anterioare referitoare la orice formă de impermeabilizare, beneficiază de o perioadă tranzitorie de 3 ani de la punerea în aplicare a Programului de acţiune.

Referinţe: https://www.madr.ro/docs/agricultura/imbunatatiri-funciare/2021/prog-actiune-protectie-nitrati.pdf

Respectarea cerinţelor SMR 2 se verifică astfel: cerinţele 1.a), 1.h) şi cerinţa 2 se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 1.b), 1.c), 1.d), 1.e), 1.f) şi 1.g) se verifică la nivel de parcelă agricolă. În cazul cerinţelor 1.c) şi 1.d) verificarea se limitează la cantitatea de azot din îngrăşămintele planificate (calculul presiunii nutrienţilor) şi aplicate pe terenul agricol în decursul unui an (kg N/ha) la nivel de parcelă, conform planului de fertilizare (simplificat sau întocmit pe baza studiului agrochimic).

GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile

Obiectiv principal: Protejarea solurilor în perioadele şi în zonele cele mai sensibile

1. Pentru a proteja solurile în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie-30 septembrie), fermierii trebuie să păstreze terenul acoperit pe cel puţin 80% din suprafaţa arabilă a exploataţiei. Acoperirea solului se poate asigura prin: culturi agricole aflate în vegetaţie, miriştea şi resturile vegetale rămase după recoltare, culturi secundare, culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înfiinţate(*). În intervalul stabilit solul trebuie acoperit, cu excepţia timpului necesar pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi de cel mult 3 săptămâni, cu posibilitatea de prelungire cu încă o săptămână, în baza avizului emis de autoritatea responsabilă(**), în cazul în care condiţiile meteo nu permit efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului şi înfiinţare a culturilor.

2. În cazul culturilor permanente, acoperirea minimă a solului în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie-30 septembrie) înseamnă fâşii înierbate între rânduri, mulci sau resturi vegetale pe cel puţin 50% din suprafaţa culturilor permanente din exploataţie.

___

(*) În aplicarea cerinţei 1, sunt permise lucrările superficiale care nu afectează acoperirea vegetală a terenului sau care lasă pe teren miriştea şi resturile vegetale de la cultura anterioară, până la adâncimea de maximum 10 cm, precum: discuirea superficială a miriştii fără întoarcerea brazdei sau afânarea superficială a solului. Lucrarea superficială asigură menţinerea umidităţii solului şi formarea unui strat vegetal de acoperire (samulastră) după recoltarea culturii principale. Lucrarea superficială a solului poate fi realizată după recoltarea culturii aflate în vegetaţie şi înainte de începerea lucrărilor necesare pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi.

(**) Direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti (DAJ) sunt responsabile de constatarea condiţiilor meteo care nu permit efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului şi înfiinţarea culturilor şi de emiterea avizului. Avizul se emite pentru suprafeţele arabile pentru care fermierii au notificat APIA cu privire la imposibilitatea finalizării lucrărilor în termenul iniţial de 3 săptămâni. APIA centralizează suprafeţele de teren arabil pentru care s-a făcut notificare, la nivel de judeţ, şi trimite centralizatorul la DAJ pentru verificare şi confirmare. DAJ confirmă/infirmă manifestarea condiţiilor meteorologice nefavorabile. Formularul de notificare va fi aprobat prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

NOTE:

Perioada cea mai sensibilă pentru sol - perioada de vară (15 iunie-30 septembrie) caracterizată prin temperaturi foarte ridicate, lipsa precipitaţiilor, secetă pedologică şi atmosferică, alte fenomene meteo extreme care pot cauza uscarea excesivă a solului şi apariţia fenomenelor de eroziune, degradare şi deşertificare.

Respectarea cerinţelor GAEC 6 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 7 - Rotaţia culturilor pe terenuri arabile, cu excepţia culturilor care cresc sub apă

Obiectiv principal: Păstrarea potenţialului solurilor

Regula generală: Se aplică o rotaţie a culturilor pe terenul arabil, cu excepţia culturilor care cresc sub apă. Rotaţia constă în schimbarea culturilor cel puţin o dată pe an (an de cultură) la nivel de parcelă agricolă, cu excepţia culturilor multianuale, a ierburilor şi a altor plante furajere erbacee, a terenurilor lăsate pârloagă şi a culturilor din spaţii protejate (sere şi solarii).

Prin excepţie de la regula generală, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală;

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie) ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

NOTE:

Rotaţia culturilor la nivelul exploataţiei agricole include culturile înfiinţate în toamna anului precedent şi culturile înfiinţate în primăvara anului curent depunerii cererii de plată, inclusiv culturile secundare gestionate în mod corespunzător în cazul excepţiei de la lit. a).

Sunt exceptate de la obligaţia privind rotaţia culturilor pe terenul arabil exploataţiile agricole care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furaje erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile cu o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

Se consideră că exploataţiile înregistrate şi certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului, respectă acest standard GAEC.

Culturi agricole - oricare dintre următoarele: a) o cultură din oricare dintre diferitele genuri definite în clasificarea botanică a culturilor/plantelor; b) o cultură a oricăreia dintre specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae şi Cucurbitaceae; c) terenuri lăsate pârloagă; d) ierburi sau alte plante furajere erbacee; e) culturi care cresc sub apă.

În planul de rotaţie a culturilor (asolament), soiurile de toamnă şi soiurile de primăvară aparţinând aceleiaşi specii, cultivate în scopul producţiei (culturi de bază sau principale), sunt considerate ca fiind «aceeaşi cultură». Pentru exemplificare: culturile de grâu/orz din soiuri de toamnă (înfiinţate toamna) şi culturile de grâu/orz din soiuri de primăvară (înfiinţate primăvara) înseamnă aceeaşi cultură.

Culturi secundare - cultivate în perioada dintre două culturi principale şi acoperă întreaga perioadă dintre culturile respective, fără o întrerupere semnificativă. Culturile secundare acoperă solul o perioadă de cel puţin 8 săptămâni după recoltarea culturii principale şi trebuie să fie diferite ca specie faţă de aceasta. Culturile secundare includ şi culturile succesive sau culturile duble semănate în vederea recoltării sau a păşunatului.

Culturile secundare introduse în rotaţie pot fi culturi simple sau amestec de specii de culturi (graminee, leguminoase, proteaginoase, oleaginoase, plante melifere ş.a.), precum: muştar+ovăz, muştar+facelia, muştar+rapiţă, latir+măzăriche, latir+ovăz, mazăre+ovăz, măzăriche+ovăz, măzăriche+secară, măzăriche+triticale, lupin+trifoi, rapiţă+triticale, rapiţă+secară, bob+ovăz, secară+trifoi, trifoi+facelia, mazăre+muştar, măzăriche+camelină.

Teren lăsat pârloagă - teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august, dar nu mai mult de 4 ani pe acelaşi amplasament.

GAEC 8

-- Procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive

- Ponderea minimă de cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă

- Ponderea minimă de cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă, dacă acesta include, de asemenea, culturi intermediare sau culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive

Pentru culturile secundare se utilizează factorul de ponderare 0,3.

-- Menţinerea elementelor de peisaj

-- Interzicerea tăierii gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor

-- Măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive

Obiectiv principal:

Menţinerea elementelor şi zonelor neproductive în scopul îmbunătăţirii biodiversităţii agricole

1. Se asigură procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive(***) la nivel de fermă, prin aplicarea uneia dintre următoarele opţiuni:

a) cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă este alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă;

b) cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă destinat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, culturilor secundare şi/sau culturilor fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă zone şi elemente neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă. Pentru culturile intermediare (secundare) se utilizează factorul de ponderare 0,3.

2. Se menţin elementele de peisaj(****), incluzând rigole, garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori, terase, movile, existente pe terenul agricol. Elementele de peisaj existente pe suprafaţa de teren arabil sunt eligibile pentru calcularea procentului minim din terenul arabil alocat zonelor sau elementelor neproductive la nivel de fermă.

3. Este interzisă tăierea gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice (15 martie-31 august).

4. Se iau măsuri pentru evitarea instalării şi extinderii speciilor de plante invazive pe terenul agricol.

___

(***) Lista caracteristicilor (elemente şi zone neproductive eligibile pentru calcularea procentului minim): benzi-tampon; movile; rigole; margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele; garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terenuri lăsate pârloagă; iazuri mici; zone umede mici; terase.

Elementele de peisaj înfiinţate prin ecoschemele menţionate la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/2.115, ce se regăsesc în Planul strategic PAC 2023-2027 şi care vizează angajamente voluntare superioare cerinţelor de bază neremunerate, pe suprafaţa de teren arabil, sunt luate în considerare la calculul procentajului minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor şi elementelor neproductive, utilizând, după caz, factorii de conversie şi ponderare aferenţi gardurilor vii individuale şi grupurilor de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive.

(****) Lista caracteristicilor (pentru menţinere): rigole; garduri vii individuale şi grup de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terase; movile. Elementelor de peisaj înfiinţate prin ecoschemele menţionate la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/2.115, ce vizează angajamente voluntare superioare cerinţelor de bază neremunerate, li se aplică obligaţia menţinerii.

NOTE:

Cerinţa 1 privind ponderea minimă din suprafaţa agricolă dedicată zonelor şi elementelor neproductive se aplică numai terenurilor arabile. Caracteristicile sau elementele neproductive situate pe parcele de pajişti permanente şi culturi permanente nu sunt contabilizate pentru calcularea ponderii minime.

Cerinţele 2, 3 şi 4 privind menţinerea elementelor de peisaj, interdicţia tăierii gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice şi evitarea instalării şi extinderii speciilor de plante invazive se aplică pe toate tipurile de terenuri agricole (teren arabil, pajişti permanente şi culturi permanente).

Pentru calcularea ponderii minime (%) din terenul arabil alocat zonelor şi elementelor neproductive la nivel de fermă se utilizează factori de conversie şi factori de ponderare după cum urmează:

Specificare

Definiţie/Detalii

Calcularea ponderii minime

Zone-tampon

(per 1 m)

Benzi-tampon cu lăţime minimă de 3 m - fâşii de protecţie existente pe terenul agricol în vecinătatea apelor de suprafaţă, cu lăţimea minimă de 3 m pe terenul cu panta de până la 12% şi de 5 m pe terenul cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent cursului de apă (obligatorii prin GAEC 4)

De-a lungul cursurilor de apă, benzile-tampon pot include zone cu vegetaţie riverană eligibile pentru calcularea ponderii minime până la o lăţime maximă de 20 m, dacă acestea diferă de cele protejate prin GAEC 4, SMR 2 şi SMR 8.

Factor de conversie: 6

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 6 x 1,5 = 9 m²

Movile

(per 1 m²)

Movile - ridicături de pământ sau de pământ şi pietre, permanente, de formă circulară sau alungită, înierbate sau împădurite, eligibile pentru calcularea ponderii minime de la o suprafaţă minimă de 0,01 ha până la o suprafaţă maximă de 0,3 ha

Factor de conversie: Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Rigole (per 1 m)

Şanţuri sau canale, precum şi cursuri deschise de apă pentru irigaţii sau drenare, exclusiv cele cu pereţi betonaţi, pentru care suprafaţa inclusă în ponderea minimă se calculează până la o lăţime maximă de 10 m

Factor de conversie: 5

Factor de ponderare: 2

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă:

5 x 2 = 10 m²

Margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele (per 1 m)

Margini de câmp, petice sau zone-tampon pentru parcele agricole, cu lăţime minimă de 1 m. Suprafaţa inclusă în ponderea minimă se calculează până la o lăţime maximă de 20 m.

Factor de conversie: 6

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă:

6 x 1,5 = 9 m²

Garduri vii individuale şi grupuri de rânduri de arbori

- Garduri vii individuale, inclusiv fâşii împădurite şi arbori în aliniament (per 1 m)

Garduri vii individuale, şiruri de arbori/arbuşti şi arbori în aliniament din diferite specii, incluse în calcularea ponderii minime până la o lăţime maximă de 30 m

Factor de conversie: 5

Factor de ponderare: 2

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă:

5 x 2 = 10 m²

- Grupuri de rânduri de arbori, inclusiv pâlcuri arbustive, arbori în grup şi tufe sau pietre (per 1 m²)

Grupuri de rânduri de arbori, pâlcuri arbustive, arbori în grup şi tufe sau pietre, eligibile pentru calcularea ponderii minime până la o suprafaţă maximă de 0,9 ha

Factor de conversie:

Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

- Arbori izolaţi (per arbore)

Arbori crescuţi izolaţi - plante lemnoase pe terenul agricol provenite din flora spontană sau plantate de către om (specii forestiere sau ornamentale) de mărimi şi forme diferite, cu trunchi înalt şi puternic, lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană

Factor de conversie: 20

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 20 x 1,5 = 30 m²

Terenuri lăsate pârloagă (per 1 m²)

Teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), întreţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august, dar nu mai mult de 4 ani pe acelaşi amplasament.

Nu se utilizează factor de conversie sau de ponderare.

Suprafaţa de teren lăsat pârloagă, determinată în urma controlului, este eligibilă integral pentru calcularea ponderii minime.

Iazuri mici (per 1 m²)

Acumulări permanente naturale de apă stătătoare, cu suprafaţa de minimum 0,01 ha, exclusiv rezervoarele din beton sau din plastic, pentru care suprafaţa eligibilă pentru ponderea minimă se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 ha

Factor de conversie:

Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Zone umede mici (per 1 m²)

Întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, de mică dimensiune, unde apa este stătătoare sau curgătoare, cu suprafaţa de minimum 0,1 ha, pentru care suprafaţa eligibilă pentru ponderea minimă se calculează până la o dimensiune maximă de 1,0 ha

Factor de conversie:

Nu se aplică.

Factor de ponderare: 1,5

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 1,5 m²

Terase (per 1 m)

Amenajări de îmbunătăţiri funciare/construcţii destinate prevenirii şi combaterii eroziunii solului, executate de-a lungul curbelor de nivel, pe terenuri arabile în pantă, cu o înălţime minimă de 1 m şi o lăţime minimă de 3 m

Factor de conversie: 2

Factor de ponderare: 1

Suprafaţa inclusă în ponderea minimă: 2 x 1 = 2 m²

Sunt exceptate de la obligaţia privind procentul minim din suprafaţa arabilă dedicată zonelor sau elementelor neproductive (cerinţa GAEC 8.1) exploataţiile agricole care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile au o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

În aplicarea cerinţei privind procentul minim din terenul arabil alocat zonelor sau elementelor neproductive, sintagmele «culturi secundare» şi «teren lăsat pârloagă» au semnificaţia prevăzută la GAEC 7.

Culturi fixatoare de azot: mazăre (Pisum sativum), fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max), linte (Lens culinans), lupin (Lupinus perennis), năut (Cicer arietinum), bob (Vicia faba), fasoliţă (Vigna unguiculata spp.), trifoi (Trifolium spp.), lucernă (Medicago sativa), sparcetă (Onobrychis viciifolia) şi alte culturi fixatoare de azot.

Plante invazive pe terenul agricol - plante cu capacitate mare de extindere, având efect dăunător asupra culturilor agricole, precum:

- specii de plante invazive străine de interes ale Uniunii Europene, existente în România, precum: Asclepias syriaca «lapte roşu», Elodea nuttallii «usturoi nuttall», Heracleum mantegazzianum «uriaş», Heracleum sosnowskyi «mucog», Impatiens glandulifera «balsam himalayan», Myriophillum aquaticum «clei papagal»;

- specii de plante invazive dăunătoare covorului ierbos pe pajiştile permanente (prag maxim admis 20% din vegetaţie/biomasă), precum: Alnus glutinosa (arin negru) puieţi, Amorpha fruticosa (salcâm pitic), Asperula cynanchica (buruiana epilepsiei), Betula pendula (mesteacăn) puieţi, Botriochloa ischaemum (bărboasă), Calamagrostis epigeios (trestioară) etc.;

- specii de plante invazive pe terenurile arabile şi pajiştile din regiunile de câmpie şi dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuţi (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum).

Plante toxice/otrăvitoare, cum ar fi: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (ruşcuţă), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Galegaofficinalis (ciumărea), Gratiola officinalis (vaninariţa) etc. Fermierii au obligaţia identificării şi combaterii plantelor invazive şi a plantelor toxice/otrăvitoare existente pe terenul agricol pe care îl administrează.

Referinţe: Ghidul fermierului privind condiţionalitatea (versiunea în vigoare), sursa: https://apia.org.ro/materiale-de-informare/

Tăierea gardurilor vii şi a arborilor înseamnă orice tip de tăiere sau intervenţie asupra gardurilor vii şi a arborilor care ar duce la deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice, precum şi la perturbarea intenţionată a acestora.

Perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice - perioada în care o specie de păsări depune ouă, le cloceşte şi îşi creşte puii până când aceştia sunt capabili să zboare.

Fără a aduce atingere restricţiilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, perioada de reproducere şi creştere pentru speciile de păsări este 15 martie-31 august, atât în perimetrul ariilor naturale protejate (SCI, SPA), cât şi în afara acestora.

Derogare: pentru anul de cerere 2024, la standardul GAEC 8, prima cerinţă «Procentajul minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive la nivel de fermă: cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă alocat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, sau cel puţin 7% din terenul arabil la nivel de fermă destinat zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate pârloagă, culturilor secundare şi/sau culturilor fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă zone şi elemente neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă», se aplică derogarea prevăzută la art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/587 al Comisiei din 12 februarie 2024 de stabilire a unei derogări de la Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea standardului privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (standardul GAEC) 8, datele de eligibilitate a cheltuielilor pentru contribuţia din FEGA şi normele privind modificările planurilor strategice PAC pentru modificările anumitor ecoscheme pentru anul de cerere 2024, în ceea ce priveşte asigurarea procentajului minim din suprafaţa agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive la nivel de fermă.

Astfel, prin aplicarea derogării în anul de cerere 2024, fermierii şi alţi beneficiari care fac obiectul acestui standard pot îndeplini prima cerinţă a standardului prin alocarea unei ponderi minime de cel puţin 4% din terenul arabil la nivel de fermă: (i) zonelor şi elementelor neproductive, inclusiv terenurilor lăsate în pârloagă şi/sau (ii) culturilor fixatoare de azot şi/sau (iii) culturilor secundare. Culturile fixatoare de azot şi culturile secundare se cultivă fără utilizarea produselor de protecţie a plantelor. Pentru culturile secundare se utilizează factorul de ponderare 1.

(Conform Notificării nr. 140.906/19.02.2024, transmisă Comisiei prin intermediul formularului ISAMM 883)

Respectarea cerinţelor GAEC 8 se verifică astfel: cerinţele 1.a) şi 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 2, 3 şi 4 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 1 - Menţinerea pajiştilor permanente pe baza unui raport proporţional între pajiştile permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018

Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

Obiectiv principal: Clauză generală de salvgardare împotriva conversiei către alte utilizări agricole, pentru menţinerea stocurilor de carbon

1. Clauză generală: Se menţine suprafaţa pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă eligibilă după controalele administrative şi la faţa locului, la nivel naţional, în comparaţie cu anul de referinţă 2018. Reducerea maximă este de 5% în comparaţie cu anul de referinţă.

2. Obligaţii la nivel de exploataţie agricolă:

a) interdicţia scoaterii din circuitul agricol şi schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente, autorizarea schimbării destinaţiei sau a folosinţei pajiştilor permanente, precum şi recuperarea suprafeţelor de pajişti permanente convertite în alte utilizări prin înfiinţarea de noi suprafeţe de pajişti din terenuri degradate/neproductive, în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările ulterioare);

b) reconvertirea unor terenuri în pajişti permanente sau crearea unor suprafeţe cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări, în cazul în care se constată reducerea raportului proporţional cu peste 5% în comparaţie cu anul de referinţă şi autoritatea competentă impune astfel de măsuri în temeiul GAEC 1.

NOTE:

Îndeplinirea obligaţiei privind menţinea pajiştilor permanente pe baza raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018 se realizează conform prevederilor art. 48 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126, precum şi normelor privind raportul pentru standardul GAEC 1.

Raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri, la nivel naţional, calculat de APIA în anul 2018 este: 24,25%.

Anual, APIA calculează raportul proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri (la nivel naţional), odată cu depunerea cererii de plată, face comparaţia cu anul de referinţă 2018, constată menţinerea/creşterea/reducerea raportului proporţional şi informează Comisia, potrivit obligaţiilor de raportare privind standardele GAEC.

În conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3) paragraful 3 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126, în cazul în care se constată reducerea cu peste 5% a raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, se impun obligaţii la nivel de exploataţie pentru a reconverti terenuri în pajişti permanente sau pentru a crea o suprafaţă cu pajişti permanente pentru fermierii care au la dispoziţie terenuri ce au fost transformate din pajişti permanente în terenuri pentru alte utilizări, numai în următoarele cazuri:

a) atunci când şi în măsura în care suprafaţa care urmează să fie reconvertită în suprafeţe cu pajişti permanente sau pe care urmează să se stabilească pajişti permanente într-un anumit an depăşeşte suprafaţa cu pajişti permanente înregistrată ca suprafaţă agricolă în sistemul LPIS şi nedeclarată de către beneficiari cu scopul de a primi sprijin în conformitate cu un tip de intervenţie prevăzut în titlul III capitolul II din Regulamentul (UE) 2021/2.115 în anul respectiv;

b) atunci când şi în măsura în care scăderea proporţiei pajiştilor permanente într-un anumit an cu peste 5%, la nivelul la care este pus în aplicare standardul GAEC 1, nu este cauzată de o creştere a suprafeţei agricole totale declarate în acelaşi an.

APIA asigură informarea fermierilor în privinţa obligaţiilor referitoare la menţinerea/reconvertirea/crearea unor suprafeţe de pajişti permanente, monitorizarea raportului proporţional dintre suprafaţa pajiştilor permanente şi suprafaţa agricolă declarate de fermieri la nivel naţional în comparaţie cu anul de referinţă 2018, propune (după caz) instituirea unor măsuri în scopul îndeplinirii obligaţiei privind menţinerea pajiştilor permanente şi verifică respectarea obligaţiilor impuse în temeiul GAEC 1 la nivelul exploataţiei agricole prin acţiuni de control.

Respectarea cerinţelor GAEC 1 se verifică astfel: cerinţa 1 se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 2.a) şi 2.b) se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile

Obiectiv principal: Protejarea solurilor în perioadele şi în zonele cele mai sensibile

1. Pentru a proteja solurile în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie-30 septembrie), fermierii trebuie să păstreze terenul acoperit pe cel puţin 80% din suprafaţa arabilă a exploataţiei.

Acoperirea solului se poate asigura prin: culturi agricole aflate în vegetaţie, miriştea şi resturile vegetale rămase după recoltare, culturi secundare, culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înfiinţate(*). În intervalul stabilit solul trebuie acoperit, cu excepţia timpului necesar pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi de cel mult 3 săptămâni, cu posibilitatea de prelungire cu încă o săptămână, în baza avizului emis de autoritatea responsabilă(**), în cazul în care condiţiile meteo nu permit efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului şi înfiinţare a culturilor.

2.În cazul culturilor permanente, acoperirea minimă a solului în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie-30 septembrie) înseamnă fâşii înierbate între rânduri, mulci sau resturi vegetale pe cel puţin 50% din suprafaţa culturilor permanente din exploataţie.

NOTE:

Perioada cea mai sensibilă pentru sol - perioada de vară (15 iunie-30 septembrie) caracterizată prin temperaturi foarte ridicate, lipsa precipitaţiilor, secetă pedologică şi atmosferică, alte fenomene meteo extreme care pot cauza uscarea excesivă a solului şi apariţia fenomenelor de eroziune, degradare şi deşertificare.

Tipuri de derogări aplicabile pentru GAEC 6:

Derogare specifică, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468: După recoltarea culturii principale, fermierul poate efectua o lucrare superficială a solului care nu afectează acoperirea vegetală a terenului sau care lasă pe teren miriştea şi resturile vegetale de la cultura anterioară, până la adâncimea de maximum 10 cm (de exemplu: discuirea superficială a miriştii fără întoarcerea brazdei sau afânarea superficială a solului), asigurând astfel protecţia solului prin ruperea capilarităţii, reducerea pierderilor de apă şi formarea unui strat vegetal de acoperire (samulastră) la suprafaţa solului.

Derogare temporară, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2a) din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468:

În intervalul stabilit solul trebuie acoperit, cu excepţia timpului necesar pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi de cel mult 3 săptămâni, cu posibilitatea de prelungire cu încă o săptămână, în baza avizului emis de autoritatea responsabilă, în cazul în care condiţiile meteo nu permit realizarea lucrărilor de pregătire a terenului şi înfiinţare a culturilor.

Respectarea cerinţelor GAEC 6 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

_______

(*) În aplicarea cerinţei 1, sunt permise lucrările superficiale care nu afectează acoperirea vegetală a terenului sau care lasă pe teren miriştea şi resturile vegetale de la cultura anterioară, până la adâncimea de maximum 10 cm, precum: discuirea superficială a miriştii fără întoarcerea brazdei sau afânarea superficială a solului. Lucrarea superficială asigură menţinerea umidităţii solului şi formarea unui strat vegetal de acoperire (samulastră) după recoltarea culturii principale. Lucrarea superficială a solului poate fi realizată după recoltarea culturii aflate în vegetaţie şi înainte de începerea lucrărilor necesare pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea noii culturi.

(**) Direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti (DAJ) sunt responsabile de constatarea condiţiilor meteo care nu permit efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului şi înfiinţare a culturilor şi de emiterea avizului. Avizul se emite pentru suprafeţele arabile pentru care fermierii au notificat APIA cu privire la imposibilitatea finalizării lucrărilor în termenul iniţial de 3 săptămâni. APIA centralizează suprafeţele de teren arabil pentru care s-a făcut notificare, la nivel de judeţ, şi trimite centralizatorul la DAJ pentru verificare şi confirmare. DAJ confirmă/infirmă manifestarea condiţiilor meteorologice nefavorabile.

GAEC 7 - Rotaţia culturilor pe terenuri arabile, cu excepţia culturilor care cresc sub apă, şi diversificarea culturilor pe terenul arabil

Obiectiv principal: Păstrarea potenţialului solurilor

I. Se aplică o rotaţie a culturilor pe terenul arabil cel puţin o dată pe an (an de cultură) la nivel de parcelă agricolă.

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală;

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie); sau

c) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

Pentru suprafeţele de teren arabil utilizate pentru culturi multianuale, ierburi şi alte plante furajere erbacee, teren lăsat pârloagă, culturi din spaţiile protejate (sere şi solarii), culturi care cresc sub apă, loturile semincere, precum şi pentru suprafeţele certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848 se consideră realizată rotaţia culturilor.

II. Fermierii pot respecta standardul GAEC 7 inclusiv prin diversificarea culturilor pe terenul arabil, după cum urmează:

a) în cazul în care suprafaţa terenului arabil al unei ferme este cuprinsă între 10 şi 30 ha, diversificarea culturilor constă în cultivarea terenului arabil din fermă cu cel puţin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv; cultura preponderentă nu trebuie să acopere, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 75% din terenul arabil respectiv;

b) în cazul în care suprafaţa terenului arabil al unei ferme este mai mare de 30 ha, diversificarea culturilor constă în cultivarea terenului arabil din fermă cu cel puţin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv; cultura preponderentă nu trebuie să acopere, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 75% din terenul arabil, iar principalele două culturi nu trebuie să acopere împreună, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 95% din terenul arabil respectiv.

NOTE:

Rotaţia culturilor la nivelul exploataţiei agricole include culturile înfiinţate în toamna anului precedent şi culturile înfiinţate în primăvara anului curent depunerii cererii de plată, inclusiv culturile secundare gestionate în mod corespunzător în cazul excepţiei de la lit. a).

Sunt exceptate de la obligaţia privind rotaţia culturilor pe terenul arabil exploataţiile agricole care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile cu o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

Se consideră că exploataţiile înregistrate şi certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului, respectă acest standard GAEC.

Culturi agricole - oricare dintre următoarele: a) o cultură din oricare dintre diferitele genuri definite în clasificarea botanică a culturilor/plantelor; b) o cultură a oricăreia dintre specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae şi Cucurbitaceae; c) terenuri lăsate pârloagă; d) ierburi sau alte plante furajere erbacee; e) culturi care cresc sub apă.

În planul de rotaţie a culturilor (asolament), soiurile de toamnă şi soiurile de primăvară aparţinând aceleiaşi specii, cultivate în scopul producţiei (culturi de bază sau principale), sunt considerate ca fiind "aceeaşi cultură". Pentru exemplificare: culturile de grâu/orz din soiuri de toamnă (înfiinţate toamna) şi culturile de grâu/orz din soiuri de primăvară (înfiinţate primăvara) înseamnă aceeaşi cultură.

Culturi secundare - cultivate în perioada dintre două culturi principale şi acoperă întreaga perioadă dintre culturile respective, fără o întrerupere semnificativă. Culturile secundare acoperă solul o perioadă de cel puţin 8 săptămâni după recoltarea culturilor principale şi trebuie să fie diferite ca specie faţă de acestea. Culturile secundare includ şi culturile succesive sau culturile duble semănate în vederea recoltării sau a păşunatului.

Culturile secundare introduse în rotaţie pot fi culturi simple sau amestec de specii de culturi.

Teren lăsat pârloagă - teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august, dar nu mai mult de 4 ani pe acelaşi amplasament.

Cultură preponderentă - reprezintă cultura predominantă din punctul de vedere al acoperirii suprafeţei de teren arabil.

Tipuri de derogări aplicabile pentru GAEC 7:

Derogare specifică, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468:

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să se înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală.

Derogare temporară, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2a) din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468:

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie); sau

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

Respectarea cerinţelor GAEC 7 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 8

- Menţinerea elementelor de peisaj

- Interzicerea tăierii gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor

- Măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive

Obiectiv principal: Menţinerea elementelor şi zonelor neproductive în scopul îmbunătăţirii biodiversităţii agricole

1. Se menţin elementele de peisaj (rigole; garduri vii individuale şi grup de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terase; movile) existente pe terenul agricol.(*)

2. Este interzisă tăierea gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice (15 martie-31 august).

3. Se iau măsuri pentru evitarea instalării şi extinderii speciilor de plante invazive pe terenul agricol.

Cerinţele se aplică pe toate tipurile de terenuri agricole (teren arabil, pajişti permanente şi culturi permanente).

Plante invazive pe terenul agricol - plante cu capacitate mare de extindere, având efect dăunător asupra culturilor agricole, fără a aduce atingere definiţiei «specii invazive» prevăzute la art. 4 pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum:

- specii de plante invazive străine de interes ale Uniunii Europene, existente în România, precum, dar fără a se limita la: Ailanthus altissima «cenuşer», Asclepias syriaca «lapte roşu», Elodea nuttallii «usturoi nuttall», Heracleum mantegazzianum «uriaş», Heracleum sosnowskyi «mucog», Humulus scandens «hamei japonez», Impatiens glandulifera «balsam himalayan», Ludwigia peploides, Parthenium hysterophorus, Myriophillum aquaticum «clei papagal» (sursa: https://invazive.ccmesi.ro/despre-speciile-invazive/lista-sai-romania/);

- specii de plante invazive dăunătoare covorului ierbos pe pajiştile permanente (prag maxim admis 20% din vegetaţie/biomasă), precum: Alnus glutinosa (arin negru) puieţi, Amorpha fruticosa (salcâm pitic), Asperula cynanchica (buruiana epilepsiei), Betula pendula (mesteacăn) puieţi, Botriochloa ischaemum (bărboasă), Calamagrostis epigeios (trestioară) etc.;

- specii de plante invazive pe terenurile arabile şi pajiştile din regiunile de câmpie şi dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuţi (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum).

Plante toxice/otrăvitoare, cum ar fi: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (ruşcuţă), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Galega officinalis (ciumărea), Gratiola officinalis (vaninariţa) etc.

Fermierii au obligaţia identificării şi combaterii plantelor invazive şi a plantelor toxice/otrăvitoare existente pe terenul agricol pe care îl administrează. Referinţe: Ghidul fermierului privind condiţionalitatea (versiunea în vigoare), sursa: https://apia.org.ro/materiale-de-informare/

Tăierea gardurilor vii şi a arborilor - înseamnă orice tip de tăiere sau intervenţie asupra gardurilor vii şi a arborilor care ar duce la deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice, precum şi la perturbarea intenţionată a acestora.

Perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice - perioada în care o specie de păsări depune ouă, le cloceşte şi îşi creşte puii până când aceştia sunt capabili să zboare. Fără a aduce atingere restricţiilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, perioada de reproducere şi creştere pentru speciile de păsări este 15 martie-31 august, atât în perimetrul ariilor naturale protejate (SCI, SPA), cât şi în afara acestora.

Respectarea cerinţelor GAEC 8 se verifică astfel: cerinţele 1.a) şi 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 2, 3 şi 4 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

_______

(*) Elementelor de peisaj înfiinţate prin ecoschemele menţionate la art. 31 din Regulamentul (UE) 2021/2.115, ce vizează angajamente voluntare superioare cerinţelor de bază neremunerate, li se aplică obligaţia menţinerii începând cu anul ulterior înfiinţării.

GAEC 7 - Rotaţia culturilor pe terenuri arabile, cu excepţia culturilor care cresc sub apă şi diversificarea culturilor pe terenul arabil

Obiectiv principal:

Păstrarea potenţialului solurilor

I. Se aplică o rotaţie a culturilor pe terenul arabil cel puţin o dată pe an (an de cultură) la nivel de parcelă agricolă.

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală;

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie);

sau

c) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

Pentru suprafeţele de teren arabil utilizate pentru culturi multianuale, ierburi şi alte plante furajere erbacee, teren lăsat pârloagă, culturi din spaţiile protejate (sere şi solarii), culturi care cresc sub apă, loturile semincere, precum şi suprafeţele certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848, se consideră realizată rotaţia culturilor.

II. Fermierii pot respecta standardul GAEC 7 inclusiv prin diversificarea culturilor pe terenul arabil, după cum urmează:

a) în cazul în care suprafaţa terenului arabil al unei ferme este cuprinsă între 10 şi 30 ha, diversificarea culturilor constă în cultivarea terenului arabil din fermă cu cel puţin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv; cultura preponderentă nu trebuie să acopere, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 75% din terenul arabil respectiv;

b) în cazul în care suprafaţa terenului arabil al unei ferme este mai mare de 30 ha, diversificarea culturilor constă în cultivarea terenului arabil din fermă cu cel puţin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv; cultura preponderentă nu trebuie să acopere, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 75% din terenul arabil, iar principalele două culturi nu trebuie să acopere împreună, la niciun moment pe parcursul anului, mai mult de 95% din terenul arabil respectiv.

NOTĂ:

Rotaţia culturilor la nivelul exploataţiei agricole include culturile înfiinţate în toamna anului precedent şi culturile înfiinţate în primăvara anului curent depunerii cererii de plată, inclusiv culturile secundare gestionate în mod corespunzător în cazul excepţiei de la pct. I lit. a).

Sunt exceptate de la obligaţiile prevăzute în cadrul acestui GAEC exploataţiile agricole care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie pentru o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;

c) exploataţiile cu o suprafaţă de teren arabil de până la 10 hectare.

Se consideră că exploataţiile înregistrate şi certificate în agricultura ecologică, conform Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului, respectă acest standard GAEC.

Culturi agricole - oricare dintre următoarele: a) o cultură din oricare dintre diferitele genuri definite în clasificarea botanică a culturilor/plantelor; b) o cultură a oricăreia dintre specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae şi Cucurbitaceae; c) terenuri lăsate pârloagă; d) ierburi sau alte plante furajere erbacee; e) culturi care cresc sub apă.

În planul de rotaţie a culturilor (asolament), soiurile de toamnă şi soiurile de primăvară aparţinând aceleiaşi specii, cultivate în scopul producţiei (culturi de bază sau principale), sunt considerate ca fiind "aceeaşi cultură". Pentru exemplificare: culturile de grâu/orz din soiuri de toamnă (înfiinţate toamna) şi culturile de grâu/orz din soiuri de primăvară (înfiinţate primăvara) înseamnă aceeaşi cultură.

Culturi secundare - cultivate în perioada dintre două culturi principale şi acoperă întreaga perioadă dintre culturile respective, fără o întrerupere semnificativă. Culturile secundare acoperă solul o perioadă de cel puţin 8 săptămâni după recoltarea culturilor principale şi trebuie să fie diferite ca specie faţă de acestea.

Culturile secundare includ şi culturile succesive sau culturile duble semănate în vederea recoltării sau a păşunatului.Culturile secundare introduse în rotaţie pot fi culturi simple sau amestec de specii de culturi.

Teren lăsat pârloagă - teren arabil necultivat pe durata unui an (an de cultură), menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreţinere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minimum 6 luni într-un an de cultură şi acoperă lunile martie-august, dar nu mai mult de 4 ani pe acelaşi amplasament.

Cultură preponderentă - reprezintă cultura predominantă din punctul de vedere al acoperirii suprafeţei de teren arabil.

Tipuri de derogări aplicabile pentru GAEC 7:

Derogare specifică, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468:

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligaţia ca între două culturi principale să înfiinţeze o cultură secundară diferită ca specie faţă de cultura principală.

Derogare temporară, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2a) din Regulamentul (UE) 2022/2.115, modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1.468:

Prin excepţie, una şi aceeaşi specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeaşi suprafaţă de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafaţa arabilă a exploataţiei, astfel:

a) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafeţele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie)

sau

b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar înfiinţarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiţii optime de răsărire şi dezvoltare a plantelor.

Respectarea cerinţelor GAEC 7 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

GAEC 8

- Menţinerea elementelor de peisaj

- Interzicerea tăierii gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor

- Măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive

Obiectiv principal:

Menţinerea elementelor şi zonelor neproductive în scopul îmbunătăţirii biodiversităţii agricole

Cerinţele GAEC 8 sunt următoarele:

- Se menţin elementele de peisaj (rigole; garduri vii individuale şi grup de rânduri de arbori, inclusiv fâşii împădurite, arbori izolaţi, arbori în aliniament, grup de arbori şi pâlcuri arbustive; terase; movile) existente pe terenul agricol.(*)

___

(*) Elementelor de peisaj înfiinţate prin ecoschemele menţionate la art. 31 din Regulamentul (UE) 2021/2.115, ce vizează angajamente voluntare superioare cerinţelor de bază neremunerate, li se aplică obligaţia menţinerii începând cu anul ulterior înfiinţării.

- Este interzisă tăierea gardurilor vii şi a arborilor în perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice (15 martie-31 august).

- Se iau măsuri pentru evitarea instalării şi extinderii speciilor de plante invazive pe terenul agricol.

Cerinţele se aplică pe toate tipurile de terenuri agricole (teren arabil, pajişti permanente şi culturi permanente).

Plante invazive pe terenul agricol - plante cu capacitate mare de extindere, având efect dăunător asupra culturilor agricole, fără a aduce atingere definiţiei «specii invazive» prevăzute la art. 4 pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum:

- specii de plante invazive străine de interes ale Uniunii Europene, existente în România, precum, dar fără a se limita la: Ailanthus altissima «cenuşer», Asclepias syriaca «lapte roşu», Elodea nuttallii «usturoi nuttall», Heracleum mantegazzianum «uriaş», Heracleum sosnowskyi «mucog», Humulus scandens «hamei japonez», Impatiens glandulifera «balsam himalayan», Ludwigia peploides, Parthenium hysterophorus, Myriophillum aquaticum «clei papagal» (sursa: https://invazive.ccmesi.ro/despre-speciile-invazive/lista-sai-romania/);

- specii de plante invazive dăunătoare covorului ierbos pe pajiştile permanente (prag maxim admis 20% din vegetaţie/biomasă), precum: Alnus glutinosa (arin negru) puieţi, Amorpha fruticosa (salcâm pitic), Asperula cynanchica (buruiana epilepsiei), Betula pendula (mesteacăn) puieţi, Botriochloa ischaemum (bărboasă), Calamagrostis epigeios (trestioară) etc.;

- specii de plante invazive pe terenurile arabile şi pajiştile din regiunile de câmpie şi dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuţi (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum).

Plante toxice/otrăvitoare, cum ar fi: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (ruşcuţă), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Galega officinalis (ciumărea), Gratiola officinalis (vaninariţa) etc. Fermierii au obligaţia identificării şi combaterii plantelor invazive şi a plantelor toxice/otrăvitoare existente pe terenul agricol pe care îl administrează. Referinţe: Ghidul fermierului privind condiţionalitatea (versiunea în vigoare), sursa: https://apia.org.ro/materiale-de-informare/

Tăierea gardurilor vii şi a arborilor - înseamnă orice tip de tăiere sau intervenţie asupra gardurilor vii şi a arborilor care ar duce la deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice, precum şi la perturbarea intenţionată a acestora.

Perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice - perioada în care o specie de păsări depune ouă, le cloceşte şi îşi creşte puii până când aceştia sunt capabili să zboare. Fără a aduce atingere restricţiilor din planurile de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate, perioada de reproducere şi creştere pentru speciile de păsări este 15 martie-31 august, atât în perimetrul ariilor naturale protejate (SCI, SPA), cât şi în afara acestora.

Respectarea cerinţelor GAEC 8 se verifică la nivel de parcelă agricolă.

SMR 2 - Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1): art. 4 şi 5

Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 şi 6 şi anexele nr. 3 şi 4

Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021 (Programul de acţiune): art. 3-17, 19, 21 şi anexele nr. 1-3, astfel cum a fost rectificat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 12 august 2021

1. Pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Programului de acţiune, fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole au următoarele obligaţii:

a) să respecte normele privind depozitarea gunoiului de grajd, prevăzute la art. 4 şi 5 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte construcţia, amplasarea şi dimensionarea capacităţilor de stocare (calculul capacităţii de depozitare necesare), sistemul de depozitare (individual, comunal sau, prin excepţie, în câmp deschis pe terenul agricol, doar pentru fermierii cu până la 8 UVM), groapa pentru urină sau fracţia lichidă din platforma de gunoi, depozitarea dejecţiilor animaliere în cazul bovinelor crescute în sistem permanent la păşune, interdicţia privind depozitarea gunoiului de grajd direct pe sol, distanţele de protecţie sanitară, precum şi zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică; să respecte normele privind gestionarea efluenţilor de siloz, a efluenţilor de siloz balotat şi a apelor uzate din exploataţiile agricole, prevăzute la art. 6, 7 şi 8 din Programul de acţiune;

b) să respecte perioadele de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice pe terenul agricol, în funcţie de zona în care se încadrează unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat terenul agricol, conform prevederilor art. 3, respectiv ale anexei nr. 3 la Programul de acţiune, astfel:

Zona

Începutul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Sfârşitul perioadei de interdicţie

(ziua/luna)

Lungimea perioadei de interdicţie

(nr. de zile)

1

15.XI

10.III

115

2

10.XI

20.III

130

3

5.XI

25.III

140

Pe terenurile arabile având culturi de toamnă sau pe care se înfiinţează culturi extratimpurii pentru care data semănatului este în perioada de interdicţie se pot aplica îngrăşăminte chimice şi în perioada de interdicţie, în limita a maximum 50 kg N substanţă activă/ha, în funcţie de dezvoltarea fiziologică a plantelor, cu respectarea condiţiilor de aplicare. Pentru culturile din sere şi solare nu se aplică perioadele de interdicţie, în condiţiile în care în interiorul acestora temperatura este mai mare de 5°C;

c) să respecte normele privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenul agricol, prevăzute la art. 9 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte cantitatea maximă de azot (substanţă activă) provenită din îngrăşămintele organice şi chimice aplicate pe terenul agricol în decursul unui an, planul de fertilizare şi presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole, astfel:

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte organice nu poate depăşi 170 kg N/ha/an;

- cantitatea maximă de azot provenită din îngrăşăminte chimice, în cazul în care nu se execută studii agrochimice, nu poate depăşi:

(i) în cazul terenurilor arabile:

Panta terenului

(panta medie a blocului fizic)

Porumb şi sfeclă de zahăr

Grâu şi rapiţă

Alte culturi

Kg N substanţă activă/ha/an

Până la 12%

150

120

100

Mai mare de 12%

120

90

80

(ii) 100 kg N substanţă activă/ha/an pentru vii, livezi şi alte culturi permanente;

(iii) 80 kg N substanţă activă/ha/an pentru pajişti permanente. Fermierii care optează pentru această soluţie trebuie să întocmească un plan de fertilizare simplificat, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Programul de acţiune.

În cazul în care planul de fertilizare se bazează pe studii agrochimice se aplică cantitatea de azot rezultată prin calcul în funcţie de producţia planificată şi gradul de aprovizionare a solului cu azot, cu condiţia ca îngrăşămintele organice (dacă sunt utilizate) să nu depăşească 170 kg N/ha/an.

Presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei agricole se calculează pe baza datelor privind cantitatea de azot (kg N/cap animal/an) din gunoiul de grajd produs în fermă (după scăderea emisiilor gazoase de azot din grajd şi depozitele de stocare), prevăzute în tabelul 4 din Programul de acţiune, adunată cu cea corespunzătoare unor intrări de îngrăşăminte organice din alte ferme, raportat la suprafaţa de teren pe care se aplică îngrăşămintele organice. Valoarea rezultată trebuie să fie mai mică decât limita maximă de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol (170 kg N/ha/an);

d) pentru exploataţiile care practică agricultura în sistem irigat şi pentru cele care utilizează o cantitate mai mare de azot din îngrăşăminte chimice decât cea prevăzută la lit. c) pct. (i)-(iii) este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice pentru terenurile în cauză;

e) să respecte cerinţele generale pentru aplicarea fertilizanţilor, precum şi obligaţiile privind tehnicile de aplicare a îngrăşămintelor organice şi a îngrăşămintelor chimice, prevăzute la art. 10, 11 şi 12 din Programul de acţiune;

f) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile în pantă abruptă (mai mare de 12%) în ceea ce priveşte încorporarea îngrăşămintelor în sol (nu mai târziu de 24 de ore de la momentul aplicării), interzicerea aplicării de îngrăşăminte organice sau chimice dacă sunt prognozate precipitaţii intense, aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă, precum şi aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice cu azot pe pajişti permanente (păşuni şi fâneţe), prevăzute la art. 13, 15 şi 16 din Programul de acţiune;

g) să respecte obligaţiile privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile adiacente cursurilor de apă şi în vecinătatea captărilor de apă potabilă, prevăzute la art. 14 din Programul de acţiune, în ceea ce priveşte interdicţia aplicării fertilizanţilor de orice fel pe benzile-tampon (fâşii de protecţie) adiacente zonelor de protecţie stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie variază în funcţie de panta terenului, astfel:

- 3 m pentru terenurile cu panta până la 12%;

- 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%.

Lăţimea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) se consideră de la limita blocului fizic adiacent zonei de protecţie (stabilită prin Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare) spre interiorul acestuia. Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

Este interzisă utilizarea îngrăşămintelor de orice fel în zonele de protecţie instituite în jurul lucrărilor de captare, al construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, al surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, al surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, precum şi al lacurilor şi nămolurilor terapeutice, conform legislaţiei în vigoare;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 3 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei agricole cu privire la suprafaţa fermei, planul simplificat de fertilizare (care cuprinde pentru fiecare parcelă agricolă tipul şi cantitatea oricărui îngrăşământ chimic şi organic aplicat pe teren, cantitatea de azot conţinută şi data aplicării, tipul oricărei culturi agricole şi data însămânţării/recoltării), şeptelul fermei pe specii şi categorii de animale, registrele de evidenţă a efectivelor de animale şi perioada de stabulaţie, presiunea azotului din îngrăşămintele organice de origine animală, calculată conform coeficienţilor de excreţie prevăzuţi în tabelul 4 din Programul de acţiune, cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate/livrate/achiziţionate şi sistemul de colectare şi depozitare a dejecţiilor animale corelat cu cerinţele minime privind perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor, prevăzute la art. 17 din Programul de acţiune.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii şi actualizării actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină astfel de documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

NOTE:

Fără a aduce atingere legislaţiei privind reglementarea activităţilor din punctul de vedere al protecţiei mediului şi gospodăririi apelor (avize, acorduri, autorizaţii), dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Programul de acţiune - versiunea în vigoare - se aplică astfel:

(i) pentru fermele care nu necesită autorizaţia de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se pot face în sistem individual, comunal sau printr-o combinaţie a celor două sisteme;

(ii) pentru fermele care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, au obligaţia obţinerii şi actualizării autorizaţiei de mediu, depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se fac în conformitate cu cerinţele stabilite de aceasta.

Cerinţele minime privind soluţia constructivă pentru fermele de 40 UVM şi mai mari, respectiv de a dispune de o platformă betonată pentru depozitarea şi compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenţie pentru fracţia lichidă, lagună betonată sau membrană impermeabilă, faţă de cerinţele anterioare referitoare la orice formă de impermeabilizare, beneficiază de o perioadă tranzitorie de 3 ani de la punerea în aplicare a Programului de acţiune.

Referinţe: https://www.madr.ro/docs/agricultura/imbunatatiri-funciare/2021/prog-actiune-protectie-nitrati.pdf

În cazul parcelelor agricole care se regăsesc amplasate adiacent canalelor de desecare şi drenaj şi/sau de irigare, aferente lucrărilor de irigaţii, desecare şi drenaj conform art. 2 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care dispun de diguri sau deponii continue care împiedică scurgerile de suprafaţă, sunt considerate conforme cu obligaţiile cerinţei 1.g).

Respectarea cerinţelor SMR 2 se verifică astfel: cerinţele 1.a), 1.h) şi cerinţa 2 se verifică la nivel de exploataţie agricolă; cerinţele 1.b), 1.c), 1.d), 1.e), 1.f) şi 1.g) se verifică la nivel de parcelă agricolă. În cazul cerinţelor 1.c) şi 1.d) verificarea se limitează la cantitatea de azot din îngrăşămintele planificate (calculul presiunii nutrienţilor) şi aplicate pe terenul agricol în decursul unui an (kg N/ha) la nivel de parcelă, conform planului de fertilizare (simplificat sau întocmit pe baza studiului agrochimic).

GAEC 4 - Crearea de zone-tampon dea lungul cursurilor de apă

Obiectiv principal: Protecţia cursurilor de apă împotriva poluării şi a formării de şiroaie

Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021 (Programul de acţiune): art. 14

1. Se instituie benzi-tampon (fâşii de protecţie) pe terenurile agricole adiacente cursurilor de apă ori zonelor de protecţie a cursurilor de apă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în care este interzisă aplicarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor(*).

___

(*) Benzile-tampon de-a lungul cursurilor de apă în temeiul acestui standard GAEC respectă, ca regulă generală şi în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, o lăţime minimă de 3 m fără utilizarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor.

2. Se menţin benzile-tampon (fâşiile de protecţie) existente pe terenurile agricole adiacente zonelor de protecţie a cursurilor de apă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în care este interzisă aplicarea fertilizanţilor şi a produselor de protecţie a plantelor.

NOTE:

Benzi-tampon (fâşii de protecţie) - suprafeţe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea cursurilor de apă ori zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pe care este interzisă aplicarea fertilizanţilor (art. 14 din Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021).

Zone de protecţie - suprafeţe de teren adiacente cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor/construcţiilor şi pentru prevenirea poluării resurselor de apă (art. 40 şi anexa nr. 2 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare).

Lăţimea minimă a benzilor-tampon variază în funcţie de panta terenului, astfel: 3 m pentru terenurile cu panta până la 12% şi 5 m pentru terenurile cu panta peste 12%.

Lăţimea benzilor-tampon se consideră de la limita blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent zonei de protecţie stabilite prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, spre interiorul acestuia.

Panta terenului înseamnă panta medie a blocului fizic în care se află parcela agricolă utilizată de fermier, adiacent cursului de apă.

În cazul parcelelor agricole care se regăsesc amplasate adiacent canalelor de desecare şi drenaj şi/sau de irigare, aferente lucrărilor de irigaţii, desecare şi drenaj conform art. 2 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care dispun de diguri sau deponii continue care împiedică scurgerile de suprafaţă, sunt considerate conforme cu obligaţiile GAEC 4.

Respectarea cerinţelor GAEC 4 se verifică la nivel de parcelă agricolă.