Secţiunea 0 - Ordinul 1883/2016 1306/1883 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora
Viziunea actuală asupra dizabilităţii arată că prezenţa unei condiţii de sănătate - boală, afecţiune etc. - reprezintă o premisă, dar nu conduce obligatoriu la dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nu este, ca atare, suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un grad de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială, ţinând cont de vârsta cronologică a copilului şi de condiţiile de mediu în care acesta trăieşte.
Încadrarea în grad de handicap a copiilor cu dizabilităţi se face în raport cu intensitatea deficienţei/afectării funcţionale individuale - datorate unor probleme de structură şi/sau funcţie a organismului - corelată cu limitările de activitate şi restricţiile de participare - datorate atât deficienţei/afectării funcţionale, cât şi barierelor din mediu.
Prin corelarea calificatorilor, care reprezintă procentele estimative ale deficienţei/afectării funcţionale, pe de o parte, şi ale limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare, pe de altă parte, copii, având aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, pot fi încadraţi în grade diferite de handicap, de la gradul uşor până la gradul grav. De asemenea, în dinamică, un copil, prezentând aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, poate fi încadrat în alt grad de handicap decât cel anterior.