Capitolul viii - Distrugerea materiilor explozive - Norme Tehnice din 2002 privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehnicienilor
M.Of. 479
În vigoare Versiune de la: 22 Februarie 2011
CAPITOLUL VIII:Distrugerea materiilor explozive
SECŢIUNEA 1:Generalităţi
Art. 88
Materiile explozive necorespunzătoare şi cele devenite inutilizabile din cauza depăşirii termenelor de garanţie sau a alterării, precum şi cele provenite din rateuri sau din resturi neexplodate se păstrează până la distrugere, separat de celelalte materii explozive, în lăzi (cutii) marcate corespunzător şi trebuie distruse în termen de maximum 30 de zile sau la acumularea unei cantităţi de maximum 5 kg.
Art. 89
Distrugerea materiilor explozive se face în baza unei cereri scrise întocmite de către şeful de depozit şi aprobată de către conducătorul unităţii, care cuprinde: locul, data, felul materiilor explozive, cantităţile, metoda de distrugere, locul de plasare a posturilor de pază şi de retragere a persoanelor care asistă.
Art. 90
Operaţiunile de distrugere se efectuează numai de către artificieri autorizaţi, instruiţi în acest scop, sub supravegherea personalului tehnic desemnat de conducătorul unităţii.
Art. 91
(1)Distrugerea materiilor explozive se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde:
a)numărul şi data actului prin care conducătorul unităţii a aprobat distrugerea;
b)felul şi cantitatea materiilor explozive distruse;
c)motivul pentru care s-a hotărât distrugerea;
d)procedeul folosit şi modul în care a decurs distrugerea;
e)menţiuni cu privire la asanarea terenului;
f)numele persoanelor care au condus şi au executat distrugerea.
(2)Procesul-verbal se semnează de persoanele care au participat la distrugere şi se aprobă de conducătorul unităţii deţinătoare de depozit şi se înregistrează, constituind actul justificativ pentru scăderea materiilor explozive din evidenţa depozitului.
Art. 92
Distrugerea materiilor explozive este admisă numai ziua, în condiţii de vizibilitate bună pentru asigurarea supravegherii zonei.
Art. 93
La efectuarea operaţiunilor de distrugere se respectă următoarele:
a)locul distrugerii prin explodare sau ardere a materiilor explozive trebuie să se găsească la o distanţă minimă de siguranţă de cel puţin 300 m faţă de orice loc de muncă, locuinţe, cantonamente, căi de comunicaţii, lucrări de artă etc. şi trebuie să fie asigurat prin pază care trebuie menţinută pe toată durata efectuării operaţiunilor de distrugere, în aşa fel încât nici o persoană să nu aibă acces în perimetrul stabilit;
b)locul de distrugere se alege pe un teren nisipos sau argilos;
c)materiile explozive se transportă la locul unde se execută distrugerea lor, cu luarea de măsuri suplimentare se securitate şi numai după ce au fost terminate toate lucrările pregătitoare, iar în cazul în care transportul se face pe drumurile publice trebuie înştiinţat şi organul de poliţie local;
d)în cazul în care cantitatea care trebuie distrusă este mai mare decât cea admisă la o distrugere, surplusul de materii explozive se păstrează în perimetrul terenului păzit, însă la cel puţin 100 m de locul propriu-zis al distrugerii.
Art. 94
Distrugerea materiilor explozive se face numai pe grupe de acelaşi fel de materii explozive. În acest scop resturile de materii explozive trebuie să se sorteze după grupele din care fac parte, înainte de începerea operaţiunilor de distrugere.
SECŢIUNEA 2:Distrugerea prin explodare
Art. 96
(1)Prin explodare se distrug acele materii explozive care mai pot detona prin iniţiere cu capse detonante.
(2)Distrugerea prin explodare se face prin iniţiere pe cale electrică.
(3)În cazul în care persoana respectivă nu utilizează capse electrice, se admite folosirea de capse detonante pirotehnice aprinse, cu fitil de amorsare (Bickford).
Art. 97
(1)Cantitatea maximă care se distruge deodată, conform art. 94, prin explodare este de:
a)10 kg de explozivi în echivalent trotil;
b)100 de capse detonante pirotehnice sau electrice;
c)100 de relee detonante întârzietoare;
d)100 de elemente de iniţiere neelectrice;
e)250 m fitil detonant.
(2)În cazuri deosebite, cu aprobarea conducătorului unităţii se poate distruge o cantitate de până la 50 kg exploziv în echivalent trotil, cu condiţia ca locul de distrugere să se găsească la o distanţă minimă de siguranţă de cel puţin 1.000 m faţă de orice loc de muncă, locuinţe, cantonamente, căi de comunicaţii etc.
Art. 98
Distrugerea prin explodare trebuie executată într-o groapă cu un diametru de 2 m şi adâncimea de cel puţin 1 m. Fundul gropii trebuie nivelat şi prevăzut cu un strat de nisip sau argilă cu o grosime de minimum 0,2 m.
Art. 99
Înainte de a începe distrugerea materiilor explozive artificierul întinde cablul de împuşcare de la groapă până la locul de declanşare a exploziei, verificând starea acestuia.
Art. 100
(1)Explozivii propriu-zişi destinaţi pentru distrugere se aşează în centrul gropii şi se explodează cu un cartuş de exploziv de calitate bună, amorsat cu o capsă detonantă electrică, care se aşează în masa de exploziv ce trebuie distrusă şi apoi se leagă reoforii capsei electrice la capetele cablului de împuşcare.
(2)Pentru distrugerea fitilului detonant colacul sau bobina se detonează cu ajutorul a 2 cartuşe de exploziv, iniţiate cu o capsă detonantă electrică, care se fixează pe partea exterioară a colacului sau a bobinei de fitil detonant care trebuie distrus şi apoi se leagă reoforii capsei electrice la capetele cablului de împuşcare.
(3)Capsele detonante pirotehnice, electrice, releele detonante întârzietoare şi capsele de la sistemul de iniţiere neelectrică care urmează a fi distruse se ambalează într-un sul de hârtie după care se fixează în jurul unui cartuş amorsat cu o capsă detonantă electrică.
Art. 101
(1)Declanşarea exploziei cu capse detonante electrice se face dintr-un loc adăpostit, situat la o distanţă de cel puţin 100 m de groapă.
(2)În cazul amorsării cartuşului de exploziv cu capsă detonantă pirotehnică şi fitil de amorsare (Bickford), acesta trebuie să aibă o lungime minimă de 2 m, iar după aprinderea fitilului artificierul se retrage într-un loc adăpostit, situat la o distanţă de minimum 100 m de groapă.
(3)În cazuri deosebite, dacă explozivul ce se distruge depăşeşte 10 kg, iniţierea se face numai pe cale electrică, iar locul de declanşare a exploziei trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 200 m de groapă.
Art. 102
În timpul declanşării exploziei personalul tehnic de supraveghere numit şi persoanele care asigură paza trebuie să se afle la minimum 300 m de locul de distrugere.
Art. 103
Înaintea declanşării exploziei artificierul semnalizează prin semnale acustice retragerea, aprinderea focului şi terminarea distrugerii, după un cod de semnalizare stabilit şi adus la cunoştinţă tuturor celor care participă la operaţiunea de distrugere.
Art. 104
După fiecare operaţiune de distrugere artificierul controlează dacă n-au rămas materii explozive neexplodate în groapă sau în imediata apropiere a acesteia, pe o rază de cel puţin 10 m.
Art. 105
(1)În cazul unui rateu, după trecerea a 20 de minute, artificierul verifică sistemul de iniţiere pentru a stabili cauza rateului şi repetă iniţierea.
(2)În cazul repetării rateului, după alte 20 de minute de aşteptare, artificierul utilizează pentru iniţiere un alt cartuş amorsat cu ajutorul căruia se realizează distrugerea.
Art. 106
În cazul rămânerii unor resturi de materie explozivă neexplodată, acestea se distrug printr-o nouă operaţiune, după acelaşi procedeu.
SECŢIUNEA 3:Distrugerea prin ardere
Art. 107
(1)Prin ardere se distrug acele materii explozive care şi-au pierdut capacitatea de detonaţie, precum şi acelea care nu fac explozie (fitil de amorsare Bickford).
(2)Este interzisă distrugerea prin ardere a capselor detonante electrice sau pirotehnice şi a cartuşelor amorsate.
(3)Se interzice efectuarea operaţiunilor de distrugere prin ardere pe timp cu precipitaţii sau cu vânt puternic.
Art. 108
Se admite distrugerea prin ardere separat pe grupe, conform prezentelor norme tehnice, a următoarelor cantităţi maxime:
a)25 kg explozivi propriu-zişi în echivalent trotil;
b)40 kg fitil de amorsare Bickford.
Art. 109
(1)Terenul şi locul arderii materiilor explozive se aleg în conformitate cu prescripţiile art. 93.
(2)În plus, suprafaţa terenului trebuie să fie plată pe o rază de 10 m, iar în jurul locului de distrugere, pe o rază de 20 m, se curăţă vegetaţia şi orice substanţă combustibilă.
(3)În apropierea locului de distrugere prin ardere se pregăteşte din timp o cantitate de apă cu care să se poată răci locul pe care s-a efectuat distrugerea, iar acolo unde este posibil se instalează hidranţi.
Art. 111
(1)Distrugerea materiilor explozive prin ardere se execută astfel:
a)pe terenul amenajat conform art. 109 se sapă un şanţ de 30-50 cm lăţime, 15-20 cm adâncime şi cu lungimea în funcţie de cantitatea de materii explozive ce se arde deodată;
b)în şanţ se aşează lemne sau scânduri care formează patul focului;
c)cartuşele de exploziv sau fitil de amorsare Bickford tăiat în bucăţi de cel puţin 2 m lungime se aşează pe patul de lemn sau de scânduri sub forma unei grămezi cu înălţimea de maximum 100 mm, peste care se pun resturile de la ambalaje;
d)aprinderea focului se face prin intermediul unei dâre formate din materiale uşor combustibile, ca hârtie sau talaş, de cel puţin 5 m lungime.
(2)După aprinderea materialului uşor combustibil artificierul se retrage într-un loc adăpostit, situat la minimum 100 m de locul distrugerii.
Art. 112
(1)Apropierea de locul unde au fost arse materiile explozive este admisă numai după ce există certitudinea că focul s-a stins şi numai după 30 de minute de la stingerea acestuia.
(2)După terminarea fiecărei arderi amplasamentul se stropeşte cu apă.
(3)Pentru focul următor se amenajează alt amplasament situat la minimum 5 m de ultimul.
(4)La sfârşitul operaţiunii de ardere a unui foc, după stropire cu apă, amplasamentul focului şi terenul din jur, pe o rază de cel puţin 10 m, vor fi cercetate pentru a se asigura că nu au mai rămas părţi incandescente sau resturi de materii explozive nearse.
(5)Resturile de materii explozive nedistruse prin ardere se adună, după care se supun din nou distrugerii la operaţiunea de ardere următoare.
(6)Cenuşa rămasă de la focurile dintr-o zi se adună la sfârşitul zilei într-o groapă şi se acoperă cu pământ.
(7)Amplasamentele curăţate de orice resturi de ardere pot fi folosite din nou, numai după trecerea a 24 de ore de la distrugere.
SECŢIUNEA 4:Distrugerea prin dizolvare în apă
Art. 113
(1)Prin dizolvare în apă se distrug explozivii propriu-zişi pe bază de azotat de amoniu şi pulberile cu fum.
(2)Distrugerile prin dizolvare se execută în vase anume destinate pentru această operaţiune.
(3)Distrugerea prin dizolvare se execută prin introduce-rea explozivului în apă, cu menţiunea că cei încartuşaţi se scot din ambalajul de hârtie parafinată.
(4)Explozivul este considerat distrus atunci când pe fundul vasului nu se mai constată existenţa cristalelor de săruri nedizolvate.
(5)După dizolvare soluţia trebuie aruncată într-o groapă anume săpată. Resturile insolubile, precum şi hârtia de ambalaj se adună şi se distrug prin ardere.