Subcapitolul 6 - III.6. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI DE TRATARE A AERULUI - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SUBCAPITOLUL 6:III.6. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI DE TRATARE A AERULUI
Unităţile spitaliceşti reprezintă ansambluri complexe de funcţiuni: gradele de complexitate sunt foarte diferite şi sunt determinate de tipul, categoria şi mărimea unităţilor spitaliceşti (vezi cap. III.1. - III.3.).
Dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a aerului se stabileşte în conformitate cu necesităţile specifice în materie, ale funcţiunilor componente, în cadrul sarcinilor generale pe care astfel de instalaţii le au de îndeplinit în domeniul spitalicesc. Sarcinile generale şi specifice ale instalaţiilor se precizează prin norme tehnice în relaţie cu soluţii de rezolvare avute în vedere.
SECŢIUNEA 1:III.6.1.
Sarcinile instalaţiilor de ventilare şi de tratare a aerului în cadrul unităţilor spitaliceşti sunt:
- realizarea unei circulaţii controlate şi restrictive a aerului în clădiri sau în zone de clădiri, numai de la spaţii cu niveluri mai ridicate de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai scăzut de poluare-contaminare, spre spaţii cu niveluri mai scăzute de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai ridicat de poluare-contaminare şi spre exteriorul spaţiilor avute în vedere; controlul circulaţiei aerului se realizează prin stăpânirea debitelor de aer instalate şi a regimurilor de presiuni diferenţiale între spaţii adiacente, sub o strictă monitorizare în zonele critice;
- realizarea în încăperile servite a unor concentraţii de germeni (patogeni) şi/sau ale altor tipuri de poluanţi - mirosuri, noxe chimice sau radioactive etc. sub nivelurile admisibile specifice destinaţiilor funcţionale ale respectivelor încăperi, prin niveluri corespunzător de circulaţie a aerului în interior, de împrospătare a aerului şi de filtrare a aerului introdus.
- controlul condiţiilor de microclimat interior pentru satisfacerea cerinţelor specifice de ordin medical sau tehnologic al încăperilor servite prin tratarea corespunzătoare a aerului de introducere.
- controlul poluării exterioare datorate evacuărilor de aer viciat, prin măsuri de protecţie ce se stabilesc în funcţie de caracteristicile emanaţiilor poluante şi de parametrii elementelor ce trebuiesc protejate, în relaţie cu tipul de protecţie ce poate fi asigurat, în condiţiile specifice ale zonei, inclusiv meteorologice - prin diluţie, cu amplasarea gurilor de evacuare aer la distanţă faţă de elementele de protejat, prin filtrare de tip adecvat emanaţiilor poluante etc. - asigurarea unei funcţionări cât mai economice în condiţiile impuse. Sarcinile instalaţiilor sunt evident dependente atât de nivelurile exigenţelor interioare cât şi de condiţiile exterioare - regim de înălţime al clădirii spitaliceşti, regim al curenţilor de aer (direcţie, intensitate, dinamică a vânturilor), amplasament faţă de clădiri vecine, nivel de poluare al zonei, nivel de zgomot al zonei, etc.
SECŢIUNEA 2:III.6.2.
SUBSECŢIUNEA 0:
Natura activităţilor prevăzute a se desfăşura în unităţi spitaliceşti, împarte spaţiile construite, care le sunt destinate, în:
1.Spaţii cu specific clar şi strict spitalicesc care sunt destinate activităţilor medicale, complementare procesului medical şi tehnice aferente strict.
2.Spaţii fără specific strict spitalicesc care sunt destinate restului de activităţi - administrative de conducere-organizare, gospodăreşti, de învăţământ, de cercetare, tehnico-utilitare, etc.
SUBSECŢIUNEA 1:III.6.2.1. SPAŢII CU SPECIFIC SPITALICESC
Pentru principalele tipuri de încăperi este prezentat în anexă la cap. V.4. tabelul 1 în care clasificarea de bază a încăperilor are drept criteriu puritatea aerului exprimată prin cerinţa esenţială în domeniul spitalicesc - lipsa de germeni (patogeni) - asepsia.
a)Clasele de încăperi I şi II grupează încăperile cu pretenţii deosebit de ridicate şi respectiv ridicate privind lipsa de germeni - concentraţii de 110 germ/mc şi respectiv sub 200 germ/mc, încăperi care constituie nucleele de spaţii cu funcţiuni medicale critice în cadrul unităţilor spitaliceşti:
- clasa I-a - blocurile operatorii în domenii foarte pretenţioase d.p.d.v. al asepsiei - transplanturi, arsuri grave, operaţii pe cord deschis, imunosupresaţi etc.
- clasa a II-a - blocurile operatorii din restul categoriilor, unităţile de terapie intensivă şi unităţile de prematuri.
1.a.1. Pentru încăperile din aceste două clase instalaţiile de tratare specială a aerului sunt indispensabile: instalaţiile vor funcţiona fără recirculare de aer - aer introdus 100% aer exterior, cu debite de aer peste nivelurile minime recomandate, vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate şi pentru filtrarea aerului în 3 trepte, din care ultima treaptă, a III-a, prin filtru tip HEPA sau superior; amplasarea filtrelor: - tr. I-a în amonte de unitatea de tratare primară a aerului, - tr. a II-a după ventilatorul de introducere a aerului, - tr. a III-a cât mai aproape de gurile de introducere a aerului în încăperea servită. Echipamentul instalaţiilor va cuprinde obligatoriu aparatura destinată recuperării de căldură din aerul evacuat la exterior pentru tratarea (primară) a aerului proaspăt introdus, aparatura de reglare pentru menţinerea unor regimuri de debite constante de aer de introducere indiferent de stările, monitorizate de altfel în cadrul unor domenii prescrise, de colmatare ale filtrelor din cele 3 trepte de filtrare şi aparatura de reglare pentru menţinerea unor niveluri de suprapresiune în încăperile cu pretenţii mai ridicate de puritate a aerului faţă de spaţii cu pretenţii mai scăzute din cadrul zonei controlate sau din exteriorul ei.
2.a.2. Se recomandă realizarea, pe grupe de funcţiuni pentru încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor necesare în exploatare şi pentru evitarea riscurilor de contaminare, de sisteme centralizate pentru vehicularea şi tratarea "primară" a aerului de introducere - filtrare tr. I-a, recuperare de căldură, preîncălzire, umidificare cu abur, răcire-dezumidificare, eventual reîncălzire, reglare debit, atenuare zgomot şi filtrare, - tr. a II-a; sistemele cuprind distribuţii secundare de tubulatură la/de la încăperi sau grupe de încăperi cu tratări "secundare" ale aerului de introducere - reglare debit, atenuarea acustică, eventual reîncălzire şi filtrare tr. a III-a.
3.a.3. Se recomandă ca în încăperi să se realizeze introducerea de aer prin guri în/sau la tavan, iar evacuările de aer prin guri la pardoseală (10-15 cm de la pardoseală).
4.a.4. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie - (unităţi pentru arşi grav, imunosupresaţi, pacienţi sub chimio- sau radioterapie, pacienţi cu transplanturi de organe, etc.) s-au dezvoltat echipamente modulate specializate pentru introducerea, prin tehnica "curent laminar" în special vertical - de la tavane, a aerului tratat "final"; condiţiile de microclimat şi de viteză a aerului în zona de şedere a pacienţilor se adaptează condiţiilor admisibile de confort specifice.
5.a.5. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la caz, echipamente specializate de introducere a aerului tratat "final" pentru obţinerea unor condiţii de asepsie adecvate tipurilor de intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al condiţiilor de asepsie pe care le pot asigura, aceste sisteme de introducere sunt:
- guri plasate la partea superioară a peretelui de la picioarele pacientului, cu direcţionarea aerului introdus spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în încăperi cu înălţimi reduse);
- tavan perforat modular deasupra câmpului operator, simplu sau cu "perdea" pe conturul zonei de introducere a aerului, sau cu "perete" la capul pacientului;
- tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu perdea de aer verticală pe conturul zonei de introducere a aerului;
- tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu 2 jeturi de aer oblice "stabilizatoare" spre câmpul operator;
- tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra câmpului operator cu "sort panotat" pe conturul zonei de introducere a aerului, cu recirculare masivă de aer la nivelul camerei, prin ventilatoare amplasate în tavan şi cu prefiltrare fină în gurile de aspiraţie (de tavan).
Evacuările de aer din sălile de operaţii se realizează prin guri plasate la pardoseală pentru 75% din debitele de aer şi prin guri plasate la tavan sau în tavan pentru restul de 25% din debitele de aer.
În afara perioadelor de utilizare a blocurilor de operaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a sistemelor respective de ventilare cu reducerea debitelor de aer de introducere şi de evacuare la 50% din debitele de aer nominale, iar d.p.d.v. tratare aer fără răcire şi umidificare, numai cu eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară asigurarea acestui regim redus de funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază, prin alimentarea electrică de avarie.
6.a.6. La executarea instalaţiilor se vor avea în vedere următoarele:
- tubulatura şi echipamentul de tratare aer vor avea rezistenţă la solicitări mecanice şi la uzură, vor avea pereţi interiori netezi şi o bună accesibilitate pentru întreţinere şi pentru eventualele curăţiri şi dezinfectări interioare;
- tubulatura va fi realizată în aşa fel (forme aerodinamice, etc.) încât să nu permită la interior formarea de depozite de particule la vitezele de aer avute în vedere; la executarea şi montarea tubulaturii se va acorda o atenţie deosebită nemurdăririi pereţilor interiori într-un mod care să compromită aprioric operaţiile (ulterioare) de curăţire, necesare la punerea în funcţiune;
- în cadrul sistemelor de ventilare centralizate pe racordurile la încăperi sau grupuri de încăperi se prevăd atât pe tubulatura de introducere aer, în amonte de filtrele tr. a III-a, cât şi pe tubulatura corespunzătoare de evacuare aer - clapete automate de închidere etanşă;
- tubulatura de introducere aer în aval de filtrele tr. a III-a nu va cuprinde racorduri flexibile, amortizoare de zgomot, clapete de reglare sau de închidere, etc.; nu se admit în tronsoanele din aval de filtrele tr. a III-a condiţii de umiditate ridicată cu posibile condensări şi nici legături la alte instalaţii - canalizare, etc.;
- tubulatura de introducere a aerului în amonte de filtrele tr. a II-a şi a III-a va avea rezistenţa mecanică şi etanşeitatea necesare regimurilor de presiuni interioare ridicate (până la 1700 Pa) la care este supusă;
- în încăperile de clasa I şi II, aparente sau mascate în ghene sau tavane duble, sunt interzise trasee de instalaţii, proprii sau străine, care pentru întreţinere sau reparaţii necesită accese prin încăperile respective - accesele sunt acceptate numai în anexe tehnice ale acestor încăperi.
b)Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor activităţi specific spitaliceşti de o mare diversitate, dar cu pretenţii considerate normale d.p.d.v. al igienei de spital, cu referire la lipsa de germeni - concentraţii sub 500 germ/mc; în această clasă sunt cuprinse marea majoritate a încăperilor din unităţile spitaliceşti.
1.b.1. Secţiile de spitalizare inclusiv obstetrică-ginecologie şi pediatrie, cuprind saloane, camere de zi şi de luat masa, camere de examinare şi de tratament, băi şi grupuri sanitare etc.; nu se cuprind încăperile incluse în clasele I şi II şi nici cele incluse în clasa IV-a (boli infecţioase şi medicină nucleară).
Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în cazurile luării în considerare a unei singure exigenţe - împrospătarea aerului şi dacă este apreciată ca acceptabilă satisfacerea ei pe cale naturală prin deschideri de ferestre (zonă fără vânturi puternice, nepoluată, nezgomotoasă, etc.).
În cazul unor exigenţe complexe se prevăd sisteme de tratare a aerului pe grupe de încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor de exploatare şi cu evitarea riscurilor de contaminare; este necesară satisfacerea cerinţelor de împrospătare a aerului, cu evacuarea completă la exterior a aerului viciat din încăperile cu potenţial ridicat de poluare (grupuri sanitare, băi, cabine de dezbrăcare, dar şi rezerve septice, eventuale camere pentru fumători, etc.); debitele de aer proaspăt vor compensa evacuările de aer viciat şi vor satisface cel puţin nivelurile minime recomandate; în rest, recircularea de aer este posibilă fie în cadrul încăperilor prin eventuale aparate locale (de climatizare) combinate cu un sistem central de introducere aer proaspăt tratat şi de evacuare aer viciat, fie în cadrul unui sistem central cu grup de tratare - introducere de aer amestecat exterior/recirculat şi cu două grupuri de evacuare de aer din încăperi; un grup este destinat evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu poluare puternică, iar celălalt grup este destinat recirculării şi/sau evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu niveluri reduse de poluare.
Sistemelor de tratare a aerului, destinate încăperilor pentru pacienţi, le revine şi sarcina asigurării unor niveluri controlate de temperatură şi de umiditate relativă a aerului în încăperi, în concordanţă cu nevoile specifice ale actului medical. Bine utilizată climatizarea spitalicească în încăperile cu pacienţi constituie un factor de tratament. Se recomandă în spitalele clinico generale umidităţi relative ale aerului, între 30% şi 60% pentru temperaturi între 22°C şi 26°C: condiţii excesive de umezeală dar mai ales de uscăciune reprezintă factori majori de risc pentru persoanele bolnave.
OBSERVAŢII:
- Pacienţii cu boli pulmonare cronice sau cu probleme respiratorii (sub terapie cu oxigen sau cu traheotomie) nu suportă bine temperaturi şi umidităţi scăzute.
- Pacienţii cu afecţiuni cardiace - în special după infarcturi, cei cu traumatisme craniene şi/sau cu operaţii pe creier, cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă bine temperaturi şi umidităţi ridicate - valuri de căldură de vară; în general trebuie evitate extremele şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de umiditate ale aerului.
- Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de condiţii foarte calde şi uscate - temperaturi de 32°C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.
Notă:
Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile din clasa I şi II; în completare se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită condiţii foarte calde şi umede - (temperaturi de 32°C cu umidităţi relative de până la 95% avantajează cazurile critice).
Sistemele centrale de tratare a aerului vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate, pentru recuperarea de căldură din aerul evacuat la exterior, pentru filtrarea aerului în 2 trepte (filtrul tr. I-a în amonte de procesele de tratare a aerului după eventualul amestec aer proaspăt/aer recirculat, iar filtrul tr. a II-a după ventilatorul de introducere a aerului - filtru de tip fin - EU 7 sau superior) pentru menţinerea unor regimuri de debite constante şi pentru monitorizarea stărilor de colmatare ale filtrelor. Se va urmări menţinerea regimurilor prescrise de presiune diferenţială între diversele spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cu potenţial poluant scăzut (saloane bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camere de examinare şi tratament, etc.) trebuie să fie menţinute într-un regim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial poluant mai ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve septice, camere fumători, grupuri sanitare, băi, etc.) trebuie să fie menţinute într-un regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi de reglare a temperaturii în fiecare încăpere (de staţionare îndelungată) de spitalizare sau pe ansambluri funcţionale reduse (module).
Se recomandă următoarele tipuri de sisteme de tratare a aerului:
1.Sisteme centrale integrale cu recirculare de aer la nivel central:
- cu reîncălziri de aer zonale
- cu două canale - cu unităţi locale de amestec
2.Sisteme centrale de aer proaspăt şi unităţi locale cu recirculare aer.
Tratarea centrală a aerului proaspăt va asigura controlul umidităţii în încăperi.
- cu ventiloconvectoare cu 2 sau 4 conducte
- cu unităţi cu inducţie (condiţional de respectarea nivelurilor de zgomot în timpul nopţii).
2.b.2. Sectorul ambulator
Încăperile au potenţial redus de poluare în condiţii obişnuite. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile. În cazul unor exigente complexe care determină dotarea cu astfel de instalaţii se preferă sistem centralizat de tratare - introducere a aerului proaspăt cu unităţi locale (de climatizare) în încăperi, funcţionând cu recirculare de aer: sistemul asigură evacuarea la exterior a aerului viciat preluat de la cabina de dezbrăcare, grupuri sanitare, etc. Sunt valabile cele indicate la pct. b.1. cu simplificările aduse de nivelurile mai reduse de poluare şi de necesităţile mai reduse de aer proaspăt. Controlul circulaţiei aerului între încăperi, este mai puţin strict: este necesară menţinerea unui regim de suprapresiune în încăperile de consultaţii şi tratament faţă de spaţiile învecinate.
3.b.3. Serviciul de explorări funcţionale şi camere de recoltări pentru laboratoarele de analize medicale.
Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilor de endoscopie şi de tomografie computerizată cu rezonanţă magnetică (RMN) care pun unele probleme specifice: restul spaţiilor deşi destinate unor explorări şi tehnici foarte variate pentru care sunt dotate cu aparatură specială eventual foarte sofisticată, pot fi asemănate cu încăperile de la pct. b.2. şi pot primi rezolvări similare pentru dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a aerului; se atrage atenţia asupra necesităţilor de constanţă a temperaturii şi de lipsă de curenţi de aer care sunt specifice tehnicilor de tomografie.
În cazul unor exigenţe complexe care determină dotarea cu instalaţii de tratare aer se preferă sistemul centralizat de tratare - introducere aer proaspăt cu unităţi locale (de climatizare) cu recirculare de aer, deoarece acest sistem poate rezolva şi necesităţile de alimentare cu aer proaspăt şi de control al umidităţii pentru spaţiile speciale:
- spaţiile de endoscopie sunt destinate unor tehnici care cuprind intervenţii chirurgicale; funcţie de organizarea spaţiilor, ca semn al asigurării unor condiţii de asepsie mai ridicate, se rezolvă şi dotarea cu instalaţii de specialitate; în cazul unor cerinţe de asepsie mai ridicată, echiparea va cuprinde o unitate locală specială funcţionând cu niveluri ridicate de debite de aer prin utilizarea de aer de recirculare amestecat cu aer proaspăt preluat din sistemul central la care se racordează; unitatea locală introduce aerul tratat conform necesităţilor, în spaţiile servite, prin filtre de eficienţă ridicată.
- spaţiile RMN cuprind camera de investigaţii, camera de comandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; funcţie de nivelul intensităţii câmpului magnetic utilizat - condiţiile de amplasare, lucrările de amenajare şi dotarea cu echipament tehnologic, dar şi cu instalaţii utilitare, sunt diferite; în general furnitura de echipament tehnologic cuprinde şi echipamentul de răcire a magnetului şi a spaţiului tehnic dar nu şi generatorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de instalaţiile de apă răcită ale clădirii spitalului. Climatizarea camerelor de investigaţii şi de comandă se realizează printr-o unitate de tratare - introducere a aerului; unitatea funcţionează cu aer recirculat amestecat cu aer proaspăt preluat prin racordare de la sistemul centralizat. Utilizarea instalaţiilor criogenice de răcire la intensităţi ridicate ale câmpului magnetic face necesară asigurarea unei ventilări mecanice de avarie a camerei tehnice.
4.b.4. Serviciul de Roentgen diagnostic
Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilor de angiografie şi de computer - tomograf Roentgen (CT-Rx) care pun unele probleme specifice:
Spaţiile pentru Rx-scopie şi Rx-grafie, cu camera de comandă şi restul încăperilor anexe tehnice pentru personal şi pentru pacienţi au potenţial redus de poluare.
În cazul unor exigenţe care determină dotarea cu instalaţii de de ventilare-tratare aer se preferă un sistem centralizat de introducere aer proaspăt tratat şi unităţi locale (de climatizare) cu recirculaţie de aer în încăperi; evacuarea aerului viciat se realizează din grupuri sanitare, cabine de dezbrăcare, etc.
- Spaţiile de angiografie pun probleme similare spaţiilor destinate endoscopiei şi pot fi dotate cu instalaţii în aceiaşi manieră (vezi pct. b.3.)
- Spaţiile de CT-Rx cuprind camera de investigaţii, camera de comandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; în general furnitura tehnologică cuprinde şi echipamentul de răcire a "gantry"-ului şi a spaţiului tehnic, dar nu totdeauna şi generatorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de instalaţiile de răcire ale clădirii spitalului.
Climatizarea camerelor se poate rezolva cu unităţi locale cu recirculare de aer; necesarul de aer proaspăt se poate asigura prin utilizarea sistemului centralizat.
5.b.5. Compartimentul de epurare renală (Hemodializă)
Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile, dar în condiţiile unor exigenţe sporite, camerele de pacienţi supuşi procedurilor de hemodializă necesită păstrarea parametrilor de microclimat între limite convenabile - temperaturi între 22°C şi 26°C cu umidităţi relative între 30% şi 60%; aceasta presupune realizarea unor instalaţii cu unităţi locale funcţionând cu recirculaţie de aer, necesarul de aer proaspăt fiind preluat dintr-un sistem centralizat ce asigură şi evacuarea aerului viciat din grupuri sanitare, duşuri, spaţiu tehnic, etc. Acelaşi tip de instalaţii poate servi şi restul încăperilor cu "ocupanta" - pentru personal, pentru pacienţi, etc.
6.b.6. Compartimentul de radioterapie (iradiere cu energii înalte)
Datorită modului specific de amplasare şi de amenajare, dar şi datorită cerinţelor echipamentului tehnologic, instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Instalaţiile se pot rezolva prin sisteme centralizate cu control zonal al temperaturii, funcţionând cu aer proaspăt în amestec cu aer recirculat; nivelurile minime de aer proaspăt se stabilesc funcţie de specificul tehnicii de iradiere. Traversările pereţilor camerelor de tratament de către tubulatură trebuie amplasate şi amenajate în aşa fel încât să nu afecteze rolul de radioprotecţie al pereţilor.
7.b.7. Sectorul de analize medicale
Laboratoarele de analize medicale formează un ansamblu aparte, izolat de circuitele comune ale unităţilor spitaliceşti şi accesibil numai personalului propriu; această izolare avantajează rezolvarea problemelor specifice de ventilare. Activităţile sunt organizate pe unităţi şi module funcţie de natura lor, în care operaţiile cu potenţial ridicat de poluare-contaminare se localizează precis şi se tratează specific în cadrul conceptului acceptat de continuă evoluţie a tehnicilor medicale de diagnostic.
- în laboratoarele cu specific biochimic - biologic operaţiile cu degajări notabile de noxe chimice, inclusiv mirosuri dezagreabile se desfăşoară în nişe de tip spitalicesc al căror număr, amplasare şi substanţe de lucru (excluse substanţe explozive) sunt precizate în tema de tehnologie medicală; evacuarea debitelor necesare de aer viciat se realizează prin ventilatoare amplasate la gurile de exhaustare la exterior pentru a păstra tubulatura de racordare la nişe în depresiune; materialele din care se realizează instalaţiile trebuie să aibă rezistenţa mecanică şi protecţia anticorozivă necesare; camerele de lucru cu nişe trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţiile adiacente.
- în laboratoarele cu specific bacteriologic tehnicile de lucru prevăd spaţii sterile cu eventuală presurizare pozitivă, faţă de spaţii imediat vecine, prin introducere de aer filtrat tratat absolut (HEPA) şi cu mişcări de aer cât mai reduse; boxele sterile sunt completate funcţional cu un spaţiu de preparare medii gen bucătărie de la care aerul viciat trebuie eventual evacuat mecanic.
- în laboratoarele cu specific virusologie pot exista, în situaţii foarte speciale spaţii în care se lucrează cu contaminaţi periculoşi şi care trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţii vecine; atât introducerea de aer tratat, cât şi evacuarea aerului în exterior, printr-un ventilator propriu, se realizează prin filtre absolute (HEPA) plasate în gurile din încăperi - de introducere şi respectiv de evacuare a aerului.
Instalaţiile de ventilare indicate mai sus sunt indispensabile pentru laboratoarele de analize medicale; instalaţiile de evacuare a aerului viciat sunt însoţite de instalaţii de introducere, în compensare, de aer tratat. În situaţiile în care există exigenţe sporite se prevăd sisteme de tratare a aerului care pe lângă sarcinile de ventilare indicate mai sus, sunt destinate şi controlului unor condiţii mai pretenţioase de microclimat şi a unor bilanţuri de aer la scara întregului sector. Se vor folosi posibilităţile de recirculare a aerului la nivelul încăperilor, cu posibilităţi de recuperare de căldură din aer de evacuare pentru tratare "primară" a aerului de introducere.
8.b.8. Sectorul de anatomie patologică
Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuărilor de aer viciat de la nişele de laborator utilizate, evacuării de aer de tip general din camerele fără nişe, dar cu degajări de mirosuri neplăcute şi introduceri, în compensare, de aer proaspăt tratat; ventilatoarele de evacuare aer de la nişe sunt amplasate la gurile de refulare la exterior pentru ca tubulatura de racordare la nişe să fie menţinută în depresiune; tubulatura va avea rezistenţa anticorozivă necesară. Instalaţiile de introducere aer vor funcţiona fără recirculare de aer.
9.b.9. Serviciul de prosectură
Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt similare, la altă scară a structurii spaţiilor servite, instalaţiilor aferente laboratoarelor de patologie, evacuări de aer de la nişele laboratoarelor, evacuare de aer de tip general din sala de autopsie şi restul camerelor cu degajări de mirosuri supărătoare şi introducere, în compensare, de aer proaspăt tratat.
10.b.10. Staţia de dezinfecţie paturi
Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuării aerului viciat încărcat cu noxe, inclusiv mirosuri neplăcute şi introducerii, în compensare, de aer proaspăt tratat.
Încăperile pentru paturi murdare şi pentru instalaţii tehnice trebuie menţinute în depresiune faţă de camera de paturi curate, iar întregul ansamblu în depresiune faţă de spaţiile adiacente cu potenţial de poluare mai redus: nu este admisă recirculare de aer.
11.b.11. Serviciul de sterilizare centrală
Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate exhaustării nocivităţilor - căldură şi abur din zona sterilizatoarelor termice (pupinele şi autoclave) şi emanaţii nocive (etilenglicol, etc.) din zona sterilizatoarelor chimice, dar şi introducerii în compensare de aer proaspăt tratat; sterilizatoarele chimice se racordează la exterior prin tubulatura pentru exhaustarea emanaţiilor de noxe. Instalaţiile realizează regimuri de suprapresiune relativă prin introduceri preferenţiale de aer în zonele curate, faţă de evacuările de aer în special din zonele cu degajări de nocivităţi. În ansamblu, serviciul de sterilizare este menţinut în regim neutru d.p.d.v. al presiunii comparativ cu spaţiile adiacente. Spaţiile locale de spălare-sterilizare sunt destinate blocului operator (eventual), secţiilor obstetrică şi pediatrie - biberonerie şi altor secţii de spitalizare, laboratoarelor de analize medicale (în special bacteriologic) şi farmaciei; se prevăd instalaţii de evacuare a aerului funcţie de tipul de echipament.
12.b.12. Serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală
Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile dar trebuie să răspundă unor nevoi de natură distinctă pentru diversele spaţii componente cu dotări specifice.
- Compartimentul de hidroterapie cuprinde săli cu bazine, duşuri, etc. pentru care instalaţiile de ventilare-climatizare au sarcina controlului condiţiilor de microclimat - nivel ridicat al temperaturii necesare şi umiditate în exces, cu satisfacerea nevoilor de aer proaspăt, trebuie avută în vedere recuperarea de căldură din aerul de evacuare.
- Încăperile destinate tehnicilor uscate care necesită efort (kinetoterapie, masoterapie, etc.) pot fi dotate cu instalaţii de ventilare-climatizare pentru împrospătarea aerului cu îndepărtarea mirosurilor neplăcute şi, la exigenţe speciale, pentru controlul condiţiilor de microclimat şi în sezonul cald.
- Pentru celelalte proceduri terapeutice potenţialul de poluare este scăzut, deci nevoile de împrospătare a aerului sunt normale; în cazul unor cerinţe speciale se realizează instalaţii de climatizare cu rezolvări ale unor exigenţe locale, ca de exemplu calitatea aerului la pneumoterapie, etc.
În cadrul unor sisteme de ventilare-climatizare destinate unor încăperi compatibile d.p.d.v. al nevoilor funcţionale, recircularea de aer este posibilă.
13.b.13. Serviciul farmacie
Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în condiţii funcţionale obişnuite: se realizează instalaţii de climatizare în cazul unor exigenţe speciale privind controlul condiţiilor de microclimat şi în sezonul cald. În cazurile singulare în care se prepară soluţii injectabile operaţiile specifice se realizează în "spaţiile curate" de clasa 102 (conf.Fed.Std.209 D) ale unor echipamente tehnologice - nişe sau baldachine având "curent laminar" nu se pune problema realizării unor spaţii curate de mari dimensiuni, nici măcar la nivelul claselor 104 sau 105 (conf.Fed.Std.209 D) ca loc de amplasare a echipamentelor mai sus menţionate în cazul laboratoarelor farmaceutice spitaliceşti.
c)Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate unor acuităţi cu potenţial ridicat şi permanent de contaminare, deşi cu necesităţi de puritate a aerului normale.
1.c.1. Secţiile de boli infecţioase
Secţiile de spitalizare destinate bolilor infecţioase au structurile modulate ca şi secţiile normale de spitalizare, completate uneori cu laboratoare de analize medicale specifice, dar sunt distincte şi izolate în cadrul unităţilor spitaliceşti. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile pentru menţinerea unor regimuri de depresiune controlată a secţiilor de ansamblu faţă de vecinătăţi şi a încăperilor cu potenţial mai ridicat de poluare faţă de restul încăperilor din secţii prin evacuări preferenţiale de aer din încăperile din prima categorie - băi şi grupuri sanitare, laboratoare (eventual) etc.; introducerea de aer proaspăt tratat asigură debitele de aer minime necesare cu respectarea condiţionărilor enunţate. În cadrul unor exigenţe sporite instalaţiile de tratare a aerului pot asigura şi controlul condiţiilor de microclimat în sezonul cald în încăperile servite.
Instalaţiile aferente eventualelor laboratoare respectă natura activităţilor şi a dotărilor tehnico-medicale (vezi pct. III.6.2.1.b7.).
Instalaţiile secţiilor de boli contagioase sunt complet separate de instalaţiile altor spaţii din unităţile spitaliceşti.
Evacuările de aer viciat la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte un pericol de contaminare pentru vecinătăţi.
2.c.2. Serviciul de medicină nucleară
Serviciul funcţionează ca o unitate nucleară şi trebuie să corespundă normelor specifice de securitate, inclusiv prin instalaţiile de ventilare cu care este dotat.
Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Întregul serviciu este menţinut în regim de depresiune faţă de vecinătăţi, iar în cadrul serviciului încăperile cu potenţial mai ridicat de contaminare şi/sau poluare sunt menţinute în regimuri de depresiune faţă de celelalte încăperi prin evacuări de aer viciat mai intense
- băi şi grupuri sanitare
- nişe de radiochimie în laboratoare
- depozite de materiale radioactive
- staţie afluenţi radioactivi
Toate instalaţiile de evacuare aer sunt echipate cu filtre tip absolut (HEPA) pe partea de aspiraţie a ventilatoarelor de exhaustare la exterior; în cazul nişelor de radiochimie dotarea cu filtru tip absolut (HEPA) se poate realiza în chesoane individuale prevăzute la ieşirea aerului.
Evacuările de aer la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte pericol de contaminare pentru vecinătăţi - tot aerul viciat preluat din spaţiile interioare se evacuează la exterior.
Filtrele de tip absolut pentru evacuări se montează în chesoane special prevăzute cu manometre diferenţiale pentru urmărirea stării funcţionale a filtrelor, cu clapete de închidere etanşă şi cu dispozitive care fac posibilă îndepărtarea însăcuită a filtrelor colmatate.
Instalaţiile de introducere a aerului funcţionează cu aer proaspăt, recircularea aerului nefiind admisă; tratarea aerului se realizează în funcţie de cerinţele de confort interior - controlul parametrilor de microclimat numai în sezonul rece sau şi în sezonul cald; se prevede recuperarea de căldură din aerul de evacuare pentru tratarea primară a aerului de introducere.
d)Măsuri specifice instalaţiilor aferente spaţiilor spitaliceşti
- Prizele de aer proaspăt se plasează în locuri cât mai curate, la minim 3 m, înălţime peste nivelul solului sau al unei terase şi în afara zonelor de influenţă a unor eventuale surse de poluare sau de contaminare: nu trebuie să fie accesibile persoanelor neautorizate; tubulatura de aer proaspăt până la filtrul tr. I-a trebuie să fie cât mai scurtă şi accesibilă în vederea curăţirii periodice.
- Gurile de evacuare la exterior a aerului viciat se realizează de preferinţă peste nivelul acoperişului pentru a micşora la minim riscul de poluare-contaminare al mediului ambiant; cu cât nivelul de contaminare al aerului viciat este mai ridicat cu atât mai mult tubulatura de evacuare a aerului trebuie să fie în depresiune faţă de spaţiile pe care le traversează - ventilatoarele de evacuare trebuie plasate la capătul tubulaturii de exhaustare la exterior.
- Echipamentul de tratare şi vehiculare a aerului trebuie să fie accesibil şi eventual demontabil în vederea curăţirii.
- Umidificarea se realizează cu "abur curat" de joasă presiune utilizându-se fie umidificatoare electrice autogeneratoare, fie umidificatoare alimentate prin reţele de distribuţie de la surse centrale de preparare a aburului în schimbătoare de căldură având ca agent primar abur de medie presiune şi fiind alimentate cu apă demineralizată.
- Filtrarea aerului de introducere pentru clasele de încăperi I şi II se realizează în 3 trepte, iar pentru clasele de încăperi III şi IV în 2 trepte - prefiltru şi filtru fin.
- Vehicularea aerului viciat cu încărcătură de substanţe agresive chimic se realizează prin instalaţii cu rezistenţa corespunzătoare anticorosivă şi accesibile pentru verificări periodice şi reparaţii sau înlocuiri.
SUBSECŢIUNEA 2:III.6.2.2. SPAŢII FĂRĂ SPECIFIC SPITALICESC
a)Spaţii gospodăreşti - din această categorie, inclusiv instalaţiile care le servesc, sunt lipsite în principiu de specific spitalicesc, dar sunt prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă.
1.a.1. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este aspirat de la utilajele bucătăriei calde, patiseriei etc. prin hote sau dispozitive de aspiraţie având filtre de grăsimi, de la spălătoarele de vase şi de veselă prin hote fără filtrare şi din restul spaţiilor de preparare prin grile - în sistem general; aerul este exhaustat la exterior de preferinţă peste nivelul acoperişului iar tubulatura de evacuare pe al cărui traseu sunt montate ventilatoare, este de dorit să aibă un traseu continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală un nivel de ventilare mai slabă, dar suficientă în anumite perioade; aerul de evacuare nu se recirculă.
Introducerile de aer proaspăt, tratat - filtrat şi încălzit în sezonul rece, se realizează în aşa fel - ca debite de aer şi ca localizări, faţă de evacuările de aer, încât să se menţină bucătăria în ansamblu în regim de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluate ale bucătăriei în depresiune faţă de zonele mai curate.
2.a.2. Spălătoria cu uscătorie şi călcătorie se dotează cu un sistem de ventilare în care evacuările de aer specific locale - de la echipamente tehnologice cu degajări mari de căldură umedă, se completează cu evacuări de aer tip general - de la încăperi cu potenţial de poluare - ridicat - camere pentru rufe murdare, camere de înmuiere, etc. Modul în care se realizează exhaustările de aer la exterior mai centralizat sau mai local, depinde de utilizarea sau nu a recuperării de căldură; evacuările de aer de la unele echipamente tehnologice se realizează cu ventilatoare proprii, iar de la celelalte, indiferent că au racorduri speciale de aspiraţie sau le trebuie amenajate guri sau chiar hote de aspiraţie deasupra, aerul este evacuat prin ventilatoare, cu filtre de scame în amonte, montate pe sisteme individuale sau comune de tubulatură: evacuările de aer de la încăperile murdare se realizează similar - prin ventilatoare pe sisteme comune de tubulatură.
Recuperarea de căldură din aerul de evacuare necesită concentrarea evacuărilor de aer şi măsuri de protecţie contra îngheţării condensatului produs; asigură preîncălzirea aerului de introducere; este de dorit amplasarea centralei de ventilare deasupra acoperişului.
Introducerile de aer tratat sunt diferite ca debite şi localizare - de preferinţă în zonele "curate" - de evacuările de aer, dar împreună cu acestea realizează regimuri locale de depresiuni ale zonelor poluate ale spălătoriei faţă de zonele "curate" şi un regim general de depresiune a spălătoriei faţă de restul spaţiilor spitaliceşti.
b)Spaţiile tehnico-utilitare în funcţie de specificul funcţional şi de nivelul tehnic de echipare, au nevoi şi dotări foarte variate d.p.d.v. al instalaţiilor de ventilare şi de tratare a aerului:
- post trafo, grup electrogen, staţie încărcare acumulatori, ateliere şi eventual centrala frigorifică, garaj cu spaţii de întreţinere, parcaj subteran, etc.
c)Spaţiile de conducere - organizare şi de administraţie pot fi dotate cu instalaţii de ventilare-climatizare, la care criteriul este nivelul de confort dorit.
d)Spaţiile anexe pentru personal, pacienţi, etc. sunt dotate cu instalaţii de ventilare mecanică în cazurile în care ventilarea naturală nu este suficientă sau pot fi dotate cu instalaţii de climatizare pentru condiţii de confort.
- vestiare, cantină, bufet şi diverse prestaţii inclusiv comerciale, punct de documentare medicală, capelă, etc.
e)Spaţiile de funcţiuni asociate de învăţământ, de cercetare, etc., cuprind atât spaţiile pentru care instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului pot fi strict necesare având un specific funcţional deosebit - laboratoare cu niveluri de exigenţă chiar sporită faţă de cele spitaliceşti, biobaza cu cerinţe speciale de asepsie ("germfree") etc., cât şi spaţii ce se pot dota cu instalaţii de ventilare-climatizare pentru asigurarea unui nivel ridicat de confort - săli de cursuri, puncte de documentare, aula pentru întruniri, etc.