Subcapitolul 1 - III.1. DATE GENERALE, TIPURI DE SPITALE, DATE TEMATICE DE BAZĂ - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SUBCAPITOLUL 1:III.1. DATE GENERALE, TIPURI DE SPITALE, DATE TEMATICE DE BAZĂ
1.III.1.1. În organizarea sistemului de ocrotire a sănătăţii, SPITALUL este unitatea de bază, care asigură asistenţa medicală completă sau de specialitate, preventivă, curativă şi de recuperare pentru bolnavii internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat
2.III.1.2. Unităţile spitaliceşti care constituie baza reţelei teritoriale sunt:
- spitale generale - ce cuprind cel puţin cele 4 specialităţi medicale de boli principale: boli interne, chirurgie, pediatrie, obstetrică-ginecologie. În funcţie de teritoriul arondat spitalele generale pot fi: comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene.
OBSERVAŢIE: Spitalele comunale mici pot avea numai 3 specialităţi medicale (fără chirurgie), cazurile chirurgicale urmând a fi rezolvate în localitate urbană cea mai apropiată.
- spitale de specialitate - ce asigură asistenţa medicală într-una din specialităţile medicale principale sau într-unul ori două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea. De ex.: spitale de chirurgie cardio-vasculară, de traumatologie şi chirurgie reparatorie, de neurochirurgie (derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de endocrinologie, de oncologie, de boli infecţioase (derivate din specialitatea boli interne) ş.a.m.d.
OBSERVAŢIE: Spitalele diversificate pe specialităţi sau profiluri medicale apar ca necesare în oraşele mari. Pentru unele specialităţi sau profiluri se recomandă instituirea de spitale de specialitate şi în spitalele mici sau mijlocii. De ex.: spitale de pediatrie sau maternităţi (datorită vulnerabilităţii mai mari a pacienţilor şi/sau specificităţii actului medical), spitale de boli infecţioase (datorită riscului de contaminare), spitale de psihiatrie sau alte boli cronice (datorită duratei mari de spitalizare).
3.III.1.3. Specialităţile medicale principale sau profilurile medicale derivate constituie secţii medicale în cadrul spitalului; acestea împreună cu serviciile specializate de diagnostic şi tratament alcătuiesc structura medicală a unui spital. Sunt peste 20 de profiluri medicale relativ autonome (cu tendinţă de diversificare şi specializare continuă), care pot intra distinct, ca secţii, în structura unui spital general, sau pot defini profilul şi structura unui spital de specialitate, în funcţie de structura medicală stabilită (rezultată ca urmare a necesităţilor din teritoriu) şi de dezvoltarea preconizată pentru serviciile de diagnostic-tratament (ca amploare, diversitate şi nivel de echipare cu aparatură medicală), spitalele teritoriale (atât cele generale cât mai ales cele de specialitate) vor prezenta diferenţe notabile între ele.
4.III.1.4. Spitalele de reţea care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical sunt denumite spitale clinice şi sunt diferenţiate la rândul lor în:
- spitale clinice generale (spitale universitare),
- spitale clinice de specialitate.
OBSERVAŢIE: Spitalele clinice se amplasează de regulă în oraşele în care există instituţii de învăţământ superior medical.
5.III.1.5. Unităţile medicale complexe organizate la nivel regional sau naţional care, pe lângă asistenţa medicală propriu-zisă şi învăţământul de specialitate, integrează şi funcţiuni de cercetare ştiinţifică sau primesc atribuţii de for metodologic pentru anumite profiluri medicale sunt:
- institutele medicale,
- centrele medicale.
Deşi aceste unităţi nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriu-zise, ele au în componenţa lor secţii medicale şi servicii de diagnostic-tratament organizate după sistemul unităţilor spitaliceşti.
6.III.1.6. O categorie aparte de unităţi de asistenţă medicală, ce prezintă asemănări de structură medicală cu spitalele (fără a intra însă în categoria acestora din punct de vedere al organizării reţelei sanitare), o constituie preventoriile şi sanatoriile. Preventoriile sunt unităţi medicale ce acordă asistenţă specializată pentru prevenirea îmbolnăvirii persoanelor care prezintă acest risc.
Sanatoriile sunt unităţile ce asigură asistenţă medicală complementară (în fază de convalescenţă şi recuperare) pacienţilor care au încheiat ciclul principal de tratament. Preventoriile şi sanatoriile se organizează pe profiluri medicale, separat pentru adulţi şi copii.
Amplasarea preventoriilor şi sanatoriilor se face în afara aglomerărilor urbane, în zone geo-climatice cu proprietăţi curative sau în staţiuni balneare.
7.III.1.7. În funcţie de capacitatea de spitalizare (număr de paturi), spitalele sunt clasificate după cum urmează:
7.1._
a)- spitale mici (150-350 paturi pentru spitale generale, 100-200 paturi pentru spitale de specialitate)
b)- spitale mijlocii (400-600 paturi pentru spitale generale, 250-400 paturi pentru spitale de specialitate)
c)- spitale mari (700-1000 paturi pentru spitale generale, 500-700 paturi pentru spitale de specialitate)
d)- spitale foarte mari (peste 1100 paturi - de regulă sunt spitale generale).
7.2.OBSERVAŢIE: În ceea ce priveşte capacitatea optimă a spitalelor, specialiştii în domeniu apreciază că:
- spitalele de capacitate mijlocie sunt cele mai eficiente din punct de vedere al gestiunii, mai uşor de administrat, mai apte să ofere servicii medicale de calitate, mai puţin stresante pentru pacienţi;
- spitalele foarte mari se justifică numai în cazul marilor aglomerări urbane sau în cazul clinicilor universitare, unde apare necesitatea concentrării unei game cât mai largi de profiluri medicale;
- spitalele mici sunt cele mai potrivite pentru a realiza o distribuţie echilibrată în teritoriu a serviciilor medicale de bază.
8.III.1.8. În funcţie de rangul deţinut în reţeaua sanitară teritorială, spitalul poate avea în subordine o serie de unităţi de servicii şi prestaţii medicale, cum ar fi: dispensar şi policlinică teritorială, de întreprindere sau şcolară, centru stomatologic, centru de recoltare şi conservare sânge, staţie de salvare, centrul teritorial de service şi reparaţii pentru aparatură medicală, locuinţe de serviciu pentru personalul medical etc. Atunci când aceste unităţi se amplasează în incinta spitalului se impune o tratare diferenţiată a circuitelor şi acceselor.
Unităţile de servicii şi prestaţii medicale, altele decât spitalul propriu-zis, dar amplasate în aceiaşi incintă, vor fi denumite în text "funcţiuni asociate".
9.III.1.9. Tipul de organizare funcţională a unui spital, aria desfăşurată şi costul de finanţare vor depinde direct de următoarele date tematice de bază:
- capacitate (număr de paturi),
- structura paturilor (număr de secţii şi profilul medical al acestora),
- structura serviciilor de diagnostic şi tratament (nominalizare, capacitate, nivel de echipare tehnico-medicală),
- structura funcţiunilor asociate (după caz),
- natura atribuţiilor în sistemul de învăţământ medical (după caz),
- tipul de servicii oferite pacienţilor ambulatorii şi amploarea acestora,
- sistemul de asigurare al asistenţei medicale la domiciliu (după caz),
- condiţiile de amplasare (caracteristicile terenului, reglementările urbanistice, modul de organizare al utilităţilor).
Principalele elemente fixate prin acest pachet de informaţii iniţiale alcătuiesc tema-cadru pentru stabilirea conceptului general de organizare a ansamblului de funcţiuni, pentru definirea, structurarea şi dimensionarea fiecăruia din sectoarele şi compartimentele componente ale spitalului (tema de proiectare propriu-zisă), pentru estimarea globală a necesarului de echipamente şi utilităţi.