Subcapitolul 3 - 1.3. Definiţii generale - Normativ din 2023 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor din lemn - Indicativ NP 005-2022
M.Of. 136 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:1.3. Definiţii generale
(1)Din punct de vedere al raportului dimensiunilor geometrice, elementele de construcţie din lemn se clasifică în:
1._
a)elemente lineare (bare), la care lungimea elementului este sensibil mai mare în comparaţie cu dimensiunile secţiunii transversale (grinzi simple sau compuse, stâlpi);
b)structuri plane, la care una dintre dimensiunile elementului este sensibil mai mică decât celelalte două, şi care pot prelua forţe în planul acestora (grinzi cu zăbrele, cadre, arce etc.). Pentru asigurarea stabilităţii în plan transversal faţă de planul elementului se vor lua măsuri suplimentare de rigidizare şi de contravântuire;
c)structuri spaţiale, dezvoltate tridimensional care preiau încărcări pe trei direcţii.
2.În prezenta reglementare tehnică, construcţiile şi elementele de construcţie din lemn se clasifică, în funcţie de durata de exploatare în construcţii definitive şi provizorii. În categoria elementelor şi construcţiilor provizorii sunt incluse: elementele din lemn destinate cofrajelor, eşafodaje şi susţineri, precum şi construcţiile demontabile/remontabile care au durata de exploatare pe un amplasament sub doi ani. Pentru sprijinirile simple, temporare, din lemn, se aplica prevederile normativului privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susţinere, indicativ NP 124-2010, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2689/2010.
(2)Din punct de vedere al condiţiilor în care se exploatează elementele de construcţie din lemn, clasele de exploatare se definesc conform SR EN 1995-1-1.
(3)În capitolul 2 sunt utilizaţi următorii termeni:
Amplasament: localizarea în teritoriu a unei activităţi, prin precizarea unei porţiuni de teren care urmează a fi organizat spaţial, corespunzător unei anumite funcţionalităţi.
Clădire: construcţie supraterană şi, după caz, subterană, având încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, materialelor etc.
Lemn natural: elemente de lemn neprelucrate (buşteni, bile, manele, prăjini etc.)
Lemn masiv: elemente de lemn prelucrate în diverse sortimente (scânduri, dulapi, grinzi etc.)
Lemn lamelat încleiat (glulam): element structural din lemn compus din cel puţin două laminări în esenţă paralele care pot cuprinde una sau două plăci, una sau două părţi, cu grosimi finite de la 6 mm până la 45 mm (inclusiv).
Lemn masiv încleiat: element de lemn pentru construcţii cu dimensiuni totale ale secţiunii transversale de maximum 280 mm constituit din două până la 5 lamele de obicei paralele, încleiate, cu aceeaşi clasa de rezistenţă sau clasă de rezistenţă specifică producătorului şi o grosime a lamelei finite mai mare de 45 mm şi mai mică de 85 mm inclusiv.
Bloc de lemn lamelat încleiat: element de construcţie care are secţiune transversală dreptunghiulară masivă şi care cuprinde două sau mai multe componente glulam, încleiate între ele cu un adeziv destinat umplerii rosturilor de încleiere.
Lemn lamelat încrucişat (CLT): produs din lemn structural compus din cel puţin trei straturi, dintre care cel puţin trei trebuie lipite ortogonal, cuprinzând straturi de lemn sau straturi de panouri pe bază de lemn.
Panouri din lemn: panouri structurale tip ramă din osatură din dulapi de lemn ecarisat şi placă structurală colaborantă din lemn, fixată cu cuie sau şuruburi de dulapii de lemn.
Cherestea de furnir laminat (LVL): produs realizat din încleierea mai multor foi de furnir aşezate cu fibrele orientate în aceeaşi direcţie.
Plăci cu fibre dublu orientate (OSB): panou pe bază de lemn format dintr-o placă multistratificată realizată din fire de lemn de formă şi grosime predeterminate împreună cu un liant. Foile din straturile externe sunt aliniate şi paralele cu lungimea sau lăţimea plăcii; fibrele din stratul sau straturile centrale pot fi orientate aleatoriu sau aliniate, în general, în unghi drept cu foile straturilor externe.
PAL (Plăci din Aşchii de Lemn): panou pe bază de lemn fabricat sub presiune şi căldură din particule de lemn (fulgi de lemn, aşchii, rumeguş şi similare) şi/sau alt material lignocelulozic sub formă de particule (stupi de in, şapte de cânepă, fragmente de bagas şi similare) cu adaos de adeziv.
PFL (Plăci din Fibre de Lemn): panou pe bază de lemn format dintr-un ansamblu de straturi lipite împreună cu direcţia fibrelor în straturi adiacente de obicei în unghi drept.
(4)În capitolul 3 definiţiile termenilor utilizaţi sunt conform SR EN 1995-1-1.
(5)În capitolele 4 şi 5 sunt utilizaţi următorii termeni:
Structură de tip hală: structură cu una sau mai multe deschideri şi cu multiple travee, cu regim de înălţime parter.
Perete (perete structural): element structural vertical care susţine alte elemente, la care raportul dimensiunilor laturilor secţiunii transversale l / b > = 4.
Sistem structural tip pereţi: sistem structural în care pereţii verticali preiau încărcările verticale şi orizontale.
Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încărcările verticale cât şi cele orizontale sunt preluate de cadrele spaţiale.
Structuri mixte: structuri ale căror elemente structurale sunt realizate din material lemnos şi din alte tipuri de materiale de construcţie (metal, beton) şi structuri duale alcătuite din cadre şi pereţi din lemn.
Cadru transversal/longitudinal: ansamblu structural spaţial, alcătuit din stâlpi şi grinzi legate rigid la noduri, cu rolul de a prelua încărcări verticale şi orizontale.
Cadre spaţiale: ansambluri structurale formate din stâlpi şi grinzi de cadru, dispuse pe mai multe direcţii şi niveluri, având diferite scheme statice (cadre cu noduri rigide, noduri semirigide, noduri articulate).
Nod: zona de legătură dintre stâlpii şi grinzile structurilor tip cadru, inclusă între secţiunile transversale de la limita acestor elemente.
Nod interior: nod în care intră două grinzi în direcţia de calcul şi două grinzi în direcţie transversală.
Nod de capăt: nod în care intră o singură grindă în direcţia de calcul.
Nod exterior: nod în care intră cel mult o grindă transversală direcţiei de calcul.
Noduri articulate: noduri care nu prezintă rigiditate sau au o rigiditate la rotire foarte mică.
Noduri rigide: noduri cu rigiditate foarte mare la rotire, care pot transmite momente.
Sistem de contravântuire: sistem structural alcătuit din elemente lineare sau din elemente de suprafaţă, cu rol de a asigura stabilitatea spaţială a construcţiei şi de a prelua încărcări orizontale.
Îmbinări cu tije: îmbinări realizate cu elemente metalice (cuie, şuruburi, buloane, dornuri etc.), încărcate perpendicular pe axă.
Zonă nedisipativă (zonă elastică): capacitatea unei părţi structurale sau a unui mijloc de îmbinare de a rămâne în domeniul elastic de comportare.
Zonă disipativă (zonă critică sau zonă potenţial inelastică): parte a unei structuri unde se aşteaptă să se dezvolte deformaţii inelastice, şi care are o capacitate ridicată de disipare a energiei.
Conector: piesă metalică cu diverse forme, folosită pentru fixarea (ancorarea) elementelor de lemn (stâlpi, grinzi, cosoroabe, pereţi de case din lemn etc.) între ele sau pe structuri din beton sau oţel.
Îmbinare: ansamblu de conectori şi tije.
Tije: (elemente de tip) şuruburi, cuie, buloane, tije filetate, dornuri, capse.