Subcapitolul 8 - 6.8. Spaţii industriale, clădiri de producţie şi spaţii de depozitare - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022
M.Of. 108 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 8:6.8. Spaţii industriale, clădiri de producţie şi spaţii de depozitare
(1)Proiectarea instalaţiilor de ventilare la spaţiile industriale va lua în considerare factorii tehnici, economici, energetici şi umani care intervin, ceea ce presupune cunoaşterea clădirii, a locurilor de muncă şi a tehnologiilor utilizate.
(2)Concepţia unui sistem de ventilare pentru un spaţiu industrial va avea în vedere următoarele aspecte:
a)definirea clădirii şi a locurilor de muncă, cu un inventar complet de date referitoare la procesele tehnologice utilizate, la gradul de prezenţă umană şi variaţia sa în timp, la condiţiile de ambianţă interioară impuse de un anumit proces tehnologic etc.;
b)determinarea şi clasificarea nivelului de risc al surselor de poluare interioare; stabilirea caracteristicilor fizico-chimice şi toxicologice ale poluanţilor degajaţi din procesele tehnologice;
c)determinarea soluţiilor tehnice de captare locală şi de ventilare generală sau combinată, ţinând cont, pe de o parte, de procesul tehnologic, de evoluţia lui posibilă şi de modificările ce le antrenează asupra dispozitivelor de ventilare şi pe de altă parte, de eventualele incompatibilităţi dintre poluanţi (praf, umiditate, cianuri şi acizi) care necesită separarea circuitelor de ventilare;
d)determinarea parametrilor interiori de calcul (debite, viteze de aer, temperaturi etc.) şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare (diametre conducte, pierderi de sarcină, putere electrică instalată la ventilatoare etc.);
e)alegerea componentelor instalaţiei (aparate terminale, conducte, materiale, ventilatoare etc.);
f)stabilirea şi prevederea componentelor ce trebuie acţionate sau controlate în funcţionare;
g)recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi determinarea valorilor de referinţă.
SECŢIUNEA 1:6.8.1. Riscuri asupra organismului uman
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Substanţele utilizate sau fabricate în industrie pot avea diverse efecte negative pentru organismul uman; de aceea un obiectiv minimal este menţinerea unei ambiante interioare sigure, pentru evitarea îmbolnăvirii personalului. În acest scop se utilizează valorile limită de referinţă pentru concentraţiile de substanţe nocive şi o valoare limită de expunere pentru fiecare substanţă în parte, echivalentă cu o concentraţie maximă admisă pe un anumit interval de timp de expunere (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
(2)Praful prin natura lui, fie că este iritant, coroziv, fibros, toxic, alergen sau patogen, fie prin simpla sa prezenţă, poate cauza efecte pulmonare la inhalare pe termen lung, chiar dacă nu prezintă un caracter nociv imediat la concentraţii mai mici decât cele maxime admise (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
(3)Gazele şi vaporii poluanţi au acţiune nocivă asupra sănătăţii populaţiei, iar în funcţie de compoziţia chimică şi proprietăţile fizice (de exemplu, solubilitatea, volatilitatea etc.), pot avea acţiune toxică, iritantă şi asfixiantă (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
SUBSECŢIUNEA 1:6.8.1.1. Riscuri de explozie
(1)Atmosfera unui loc de muncă este explozivă dacă, după ce s-a produs aprinderea în amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi, combustia se propagă în întregul amestec nears (conform art. 2 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 245/2016 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive).
(2)O atmosferă potenţial explozivă este o atmosferă care poate deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi de funcţionare (conform art. 2 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 245/2016).
(3)O atmosferă explozivă se poate forma în exploatare normală în încăperi închise sau insuficient ventilate, în vecinătatea încăperilor unde se află pompe de fluide combustibile, recipienţi prezentând suprafeţe libere de lichide inflamabile, bidoane neacoperite etc.
(4)Atmosfera explozivă se poate forma şi accidental prin scurgerile din recipienţii din magazii aflate în stoc, închise sau insuficient aerate, scurgerile din conductele de transport de lichide, gaze inflamabile sau poluanţi, scurgerile din instalaţiile de combustie.
(5)Cea mai mare parte a gazelor şi vaporilor inflamabili în amestec cu aerul prezintă pericol de explozie; domeniul de concentraţii periculoase este cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie. Prin ventilare trebuie să se asigure ca să nu se depăşească valorile limitei inferioare de explozie.
(6)Praful şi pulberile combustibile nu formează în mod obişnuit concentraţii explozive în atmosfera locurilor de muncă. Totuşi operaţiunile curente de reparare, încărcare sau descărcare de produse pulverulente pot crea nori periculoşi de praf: pulberi de granulometrie fină (< 200 microm) depuse în straturi şi punerea lor în suspensie de către curenţii de aer, sau pulberile emise de aparate neetanşe pot crea nori explozivi: praful de carbon, de sulf, de materiale organice ca făina, zahărul, laptele, amidonul, cerealele, lemnul, materialele plastice, pulberile metalice.
(7)Concentraţia minimă de explozie a unei pulberi depinde de mai mulţi parametri, dintre care cei mai importanţi sunt granulometria şi energia sursei de aprindere. Concentraţia minimă de explozie a unei pulberi este cuprinsă între 20 şi 100 g/m3. Concentraţia maximă de explozie este în general superioară valorii de 1 kg/m3.
(8)Pentru evitarea exploziei pulberilor inflamabile se vor realiza:
a)o etanşeitate bună, pe cât este posibil, a aparatelor, utilajelor şi maşinilor (cu excepţia celor din care există scurgeri tehnologice: mori, site, elevator, bandă transportoare, amestecător etc.);
b)captarea pulberilor produse de maşini la sursă, pe cale uscată sau pe cale umedă, (şlefuitor, polizor etc.);
c)menţinerea suprafeţelor curate în încăperile de depozitare.
SUBSECŢIUNEA 2:6.8.1.2. Riscuri date de expunerea la cald şi rece
(1)Pentru limitarea expunerii la cald şi la rece se pot utiliza instalaţii de ventilare care să asigure viteze şi temperaturi ale aerului care să realizeze condiţii acceptabile de muncă, prin efect convectiv.
SECŢIUNEA 2:6.8.2. Sisteme de ventilare
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Sistemele utilizate pentru ventilarea spaţiilor industriale vor fi, după caz:
a)ventilarea locală (prin aspiraţie locală);
b)ventilarea generală realizată prin amestec;
c)ventilarea combinată (locală şi generală).
(2)Ventilarea locală va realiza captarea poluanţilor cât mai aproape de sursa de emisie, pentru a limita dispersia lor în toată atmosfera încăperii; acest sistem trebuie folosit acolo unde sunt surse de emisie importante şi concentrate de poluanţi.
(3)Ventilarea generală va realiza diluţia poluanţilor cu ajutorul debitului de aer proaspăt pentru a diminua concentraţia substanţelor poluante până sub valoarea concentraţiei maxime admise.
SUBSECŢIUNEA 1:6.8.2.1. Ventilarea prin aspiraţie
(1)Ventilarea prin aspiraţie trebuie să respecte următoarele principii de realizare:
a)acoperirea maximă posibilă a zonei de producere a poluanţilor;
b)captarea să se facă cât mai aproape de zona de emisie;
c)plasarea dispozitivului de captare trebuie să se facă astfel încât operatorul să nu fie între acesta şi sursa de poluare;
d)utilizarea mişcărilor naturale ale poluanţilor;
e)realizarea unei viteze suficiente a aerului pentru antrenarea poluanţilor;
f)repartizarea uniformă a vitezelor de aer la nivelul zonei de captare;
g)compensarea aerului corespunzător debitului aspirat de dispozitivele de aspiraţie locală;
h)evitarea curenţilor de aer şi a senzaţiei de inconfort termic;
i)evacuarea aerului poluat în afara zonei de intrare a aerului proaspăt;
j)tratarea aerului evacuat, după caz, pentru reţinerea poluanţilor astfel încât să fie respectate concentraţiile admise la emisia în atmosfera exterioară.
(2)Se utilizează trei tipuri de dispozitive de captare: dispozitive de acoperire a sursei de degajare, dispozitive inductoare şi dispozitive receptoare.
(3)Dispozitivele de acoperire a sursei de degajare pot fi închise (carcase, cabine închise), semiînchise (cabine semiînchise, nişe) sau deschise (hote, aspiraţii laterale la băi industriale, guri de captare etc.). În funcţie de procesul tehnologic, se aleg dispozitivele cu gradul de închidere cel mai ridicat.
(4)Debitele de aer aspirate sunt cele indicate pentru procesul tehnologic. Dacă debitul de aer nu este indicat, se calculează în funcţie de viteza aerului din deschiderea dispozitivului; această viteză se va alege în funcţie de toxicitatea poluantului aspirat şi având în vedere ca procesul tehnologic să nu fie perturbat de o viteza de aspiraţie prea ridicată.
(5)Prin proiectarea dispozitivului de aspiraţie se va realiza o repartiţie uniformă a vitezei în secţiunea de aspiraţie; în acest scop se pot realiza compartimentări ale secţiunii de aspiraţie cu ecrane sau lamele de dirijare, evitându-se crearea zonelor de turbulenţă prin obstacole, margini ascuţite, curbe cu raza mică etc.
(6)Dispozitivele de captare inductoare, plasate aproape de sursă, vor genera un curent de aer în zona de emisie pentru antrenarea poluantului în dispozitivul de aspiraţie şi în conductele de transport.
(7)La proiectarea dispozitivelor de captare se va avea în vedere, pe lângă conformarea aeraulică judicioasă, asigurarea rezistenţei mecanice, a stabilităţii şi rezistenţei la coroziune a materialului în funcţie de poluantul transportat.
SUBSECŢIUNEA 2:6.8.2.2. Ventilarea generală pentru diluarea poluanţilor
(1)Ventilarea generală din halele industriale trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să se realizeze ca sistem unic numai dacă ventilarea locală este tehnic imposibilă;
b)să realizeze compensarea aerului evacuat prin sistemele locale de evacuare - aerul de compensare va fi încălzit;
c)să asigure în plus diluarea scăpărilor de poluanţi de la sistemele locale de evacuare,
d)să se utilizeze de preferinţă o introducere şi o extracţie mecanică. Extracţia naturală este posibilă în hale înalte şi în locurile cu surse mari de căldură concentrate în zona inferioară;
e)evacuarea aerului poluat să se facă departe de zona de intrare (priza) a aerului proaspăt.
f)dispozitivele de introducere şi extracţie a aerului se vor amplasa astfel încât:
- aerul să circule într-o mişcare - generală din zonele curate către zonele poluate;
- să evite formarea zonelor neventilate;
- să se evite formarea unor curenţi de aer care să producă senzaţie de inconfort termic;
- locurile de muncă să nu fie amplasate între sursă şi extracţie;
- mişcarea creată a aerului să fie în acelaşi sens cu deplasarea naturală a poluanţilor, în particular să urmărească efectul ascensional al gazelor calde.
(2)În încăperile în care se degajă produse toxice sau asfixiante se va realiza o ventilare în depresiune.
(3)În cazul încăperilor adiacente cu poluare specifică diferită, se va investiga în plus independenţa ventilatoarelor prin dispunerea între ele a unor sas-uri menţinute în suprapresiune cu aer proaspăt preluat din exterior. Atunci când, din raţiuni specifice procesului industrial, încăperea trebuie să fie menţinută în suprapresiune, sas-urile vor fi menţinute în depresiune.