Capitolul 6 - 6. Soluţii de ventilare-climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022
M.Of. 108 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
CAPITOLUL 6:6. Soluţii de ventilare-climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri
SUBCAPITOLUL 1:6.1. Clădiri de locuit
SECŢIUNEA 1:6.1.1. Ipoteze de proiectare
(1)Ventilarea naturala organizată sau ventilarea mecanica a locuinţelor trebuie să fie generală şi permanentă cel puţin în timpul perioadei în care temperatura exterioară nu permite deschiderea frecventă a ferestrelor.
(2)Circulaţia aerului trebuie să se realizeze prin introducerea aerului în încăperile principale fără degajări semnificative de umiditate şi poluanţi, considerate "convenţional curate" (cameră de zi, dormitoare, birou) şi extracţia (evacuarea) în încăperile de serviciu (bucătărie, băi, grupuri sanitare), caracterizate de degajări importante de umiditate şi mirosuri. În acest mod, se va asigura permanent un sens de circulaţie a aerului care să evacueze poluanţii sau umiditatea în exces aproape de locul acestora de degajare, protejând spaţiile curate. Încăperile curate vor fi ventilate în regim de suprapresiune, iar cele viciate în regim de depresiune.
(3)Sistemul de ventilare naturală trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente: prize de aer (orificii de introducere) în toate încăperile principale, realizate prin orificii în faţade, guri de extracţie a aerului din încăperile de serviciu, în bucătării, săli de baie sau de duş şi în grupuri sanitare şi conducte verticale cu tiraj natural sau dotate cu dispozitive mecanice de evacuare a aerului viciat.
(4)În instalaţiile colective de ventilare, pentru clădiri de locuit multietajate, dacă o încăpere de serviciu este prevăzută cu o gură de evacuare mecanică a aerului, toate celelalte încăperi de serviciu trebuie să fie prevăzute de asemenea cu câte o gură de evacuare. În instalaţii mai complexe se pot prevedea şi alte aparate şi dispozitive.
(5)Aerul transferat dinspre zonele ventilate în suprapresiune către cele ventilate în depresiune trebuie să poată circula liber, din încăperile principale către încăperile de serviciu (prin spaţiile de sub uşi sau prin grile de transfer montate la nivelul uşilor interioare sau a pereţilor interiori de compartimentare).
(6)Sistemele de ventilare, mecanice sau naturale, se dimensionează astfel încât debitele extrase date în Tabelul 6.1.1.1, să fie realizate în condiţii climatice medii de iarnă. Aceste debite trebuie să poată fi asigurate de sistem simultan sau pentru fiecare încăpere în parte.
Tabelul 6.1.1.1. Debite de aer de extracţie pentru ventilarea locuinţelor
Număr de încăperi principale în locuinţă | Debite extrase exprimate în [m3/h] | ||||
Bucătărie | Sală de baie sau de duş comună sau nu cu un grup sanitar | Altă sală de duş | Grup sanitar | ||
unic | multiplu | ||||
1 | 75 | 15 | - | - | - |
2 | 90 | 15 | 15 | 15 | 15 |
3 | 105 | 30 | 15 | 15 | 15 |
4 | 120 | 30 | 15 | 30 | 15 |
5 sau mai multe | 135 | 30 | 15 | 30 | 15 |
(7)Debitele de aer extrase trebuie compensate prin dispozitive de introducere a aerului proaspăt exterior şi prin infiltraţiile de aer asociate cu permeabilitatea faţadei.
(8)În cazul în care, între camera de zi şi o altă cameră, nu există perete despărţitor, încăperea unică astfel creată este asimilată cu două încăperi principale.
(9)Dacă din construcţie, hota din bucătărie este racordată la o evacuare proprie permanentă, cu un debit superior celui din Tabelul 6.1.1.1. pentru bucătarii, este admis un debit mai mic la orificiile de extracţie a aerului în celelalte încăperi viciate. Grupurile sanitare sunt considerate multiple dacă există cel puţin două în locuinţă, chiar dacă unul dintre ele este situat în sala de baie/duş.
(10)Hota din bucătărie care asigură funcţia de extracţie, va fi luată în considerare ca debit şi nivel de zgomot, la fel cu orice altă gură de aer de extracţie, cu respectarea debitului de aer minim şi nivelului de zgomot maxim stipulat de prezenta reglementare tehnică.
(11)În instalaţiile colective de ventilare mecanica prin extracţie, nu se admite racordarea hotelor de bucătărie la conducta comună.
(12)Nu se admite racordarea cazanelor/aparatelor individuale de încălzire şi de preparare a apei calde de consum, la conductele de extracţie a aerului prevăzute pentru ventilare.
(13)Fiecare încăpere principală trebuie să aibă minimum un dispozitiv de introducere a aerului, care să respecte condiţiile prevăzute la alin. (6).
(14)Dispozitivele individuale de reglaj (clapete, registre) pot permite reducerea debitelor de aer definite la 6.1.1. (6) din prezenta reglementare tehnică, cu condiţia ca debitul total extras şi debitul redus din bucătărie să fie cel puţin egale cu valorile date în Tabelul 6.1.1.2, reprezentând debitele de aer totale minime pentru ventilarea locuinţelor.
Tabelul 6.1.1.2: Debite minime pentru ventilarea locuinţelor
Număr de încăperi principale | |||||||
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | |
Debit total minim [m3/h] | 35 | 60 | 75 | 90 | 105 | 120 | 135 |
Debit minim în bucătărie [m3/h] | 20 | 30 | 45 | 45 | 45 | 45 | 45 |
(15)Pentru casele individuale izolate, unite sau înşiruite, construcţia şi echipamentele trebuie să satisfacă următoarele dispoziţii minime:
a)bucătăria are o gură de extracţie realizată cu o conductă verticală cu tiraj natural sau printr-un dispozitiv mecanic;
b)încăperile de serviciu sunt prevăzute cu:
- fie o gură de extracţie realizată cu un conductă verticală cu extracţie mecanică sau prin tiraj natural;
- fie o deschidere exterioară obturabilă.
c)fiecare încăpere principală posedă o priză de aer realizată printr-un orificiu în faţadă, o conductă cu tiraj natural sau un dispozitiv mecanic, dimensionate astfel încât, împreună cu debitul prin permeabilitatea faţadei să asigure un debit de aer total minim corespunzător numărului de încăperi, echivalent celui din Tabelul 6.1.1.2.
(16)În cazul instalării echipamentelor cu combustie în locuinţă, sistemul de ventilare trebuie să poată asigura debitele de aer necesare pentru buna funcţionare a acestora şi să preîntâmpine, cu ajutorul unor dispozitive de securitate adecvate, crearea unei depresiuni care ar putea provoca introducerea gazelor de ardere în spaţiul ocupat, prin inversarea sensului natural ascendent de mişcare a acestora, către exteriorul clădirii.
(17)Instalaţiile de ventilare nu trebuie să conducă la depăşirea nivelului de zgomot admis în locuinţe; în acest sens, viteza maximă de circulaţie a aerului este de 5 m/s pentru conducte verticale şi 6 m/s pentru conducte orizontale.
SECŢIUNEA 2:6.1.2. Tipuri de sisteme de ventilare
(1)În funcţie de tipul clădirii, de nivelul de calitate a aerului interior agreat împreună cu beneficiarul şi de cerinţele referitoare la economia de energie, sistemele de ventilare pentru locuinţe trebuie adoptate cu una din următoarele configuraţii:
a)în clădiri colective:
1.ventilare naturală organizată;
2.ventilare hibridă (cu extracţie asistată prin inducţie sau cu ventilator de aspiraţie);
3.ventilare mecanică cu un circuit (monoflux);
4.ventilare mecanică cu două circuite (dublu flux).
b)în clădiri individuale:
1.ventilare naturală organizată;
2.ventilare mecanică cu un circuit (monoflux);
3.ventilare mecanică cu două circuite (dublu flux), cu recuperarea căldurii din aerul evacuat.
(2)Sistemele de ventilare se proiectează cu respectarea prevederilor din Capitolul 7 din prezenta reglementare tehnică.
(3)În sistemele mecanice cu două circuite se prevăd recuperatoare de căldură statice sau termodinamice (schimbătoare de căldura de tip "aer-aer" cu plăci sau rotative).
(4)Clădirile de locuit pot fi prevăzute cu sisteme de climatizare locale sau generale; în acest caz ventilarea trebuie asigurată obligatoriu, prin aport de aer proaspăt în sistemul de climatizare sau prin sistem de ventilare independent de cel de climatizare.
SECŢIUNEA 3:6.1.3. Elemente componente ale instalaţiilor
(1)Dispozitivele de introducere a aerului în încăperi vor fi de tipul fantelor autoreglabile sau higroreglabile, de preferinţă montate în rama ferestrelor. Se pot utiliza şi grile sau valve prevăzute în peretele exterior. La ferestrele duble, se pot monta astfel de dispozitive în serie, luând în considerare reducerea de debit produsă astfel.
(2)Dispozitivele pot fi cu sau fără protecţie acustică şi trebuie:
- să poată fi reglabile de către utilizator, până la o poziţie care să asigure debitul minim necesar;
- să poată fi uşor demontabile pentru întreţinere;
- să fie concepute astfel încât să nu creeze curenţi de aer supărători.
Orice astfel de dispozitiv trebuie să respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condiţiilor pentru comercializarea produselor pentru construcţii, la momentul implementării proiectului tehnic al instalaţiei de ventilare şi climatizare.
(3)_
a)dispozitivele de extracţie a aerului din încăperi pot fi grile obişnuite sau de tip higroreglabil sau autoreglabil. Dispozitivele trebuie:
- să poată fi reglabile de către utilizator, până la o poziţie care să asigure debitul minim necesar;
- să poată fi uşor demontabile pentru întreţinere.
b)aceste dispozitive pot fi acţionate automat (comandate de senzori de lumină sau de prezenţă) dar trebuie să asigure, în orice condiţii, debitul minim necesar.
(4)Extracţia aerului din instalaţie se poate realiza fie direct din ventilator, fie prin intermediul unei conducte de extracţie. Gura de evacuare trebuie să fie astfel amplasată încât să nu permită recircularea prin exterior a aerului evacuat şi să nu depăşească nivelul admis de zgomot.
(5)Ventilatoarele de extracţie pot fi cu turaţie fixă sau variabilă.
(6)Conductele de extracţie a aerului prin tiraj natural pot fi individuale sau colective (deservesc mai multe încăperi). Conducta colectivă este alcătuit dintr-o conductă colectoare şi racorduri individuale la cota de plafon, care deservesc o singură încăpere; fac excepţie băile şi grupurile sanitare alăturate.
(7)O conductă colectivă care racordează bucătăriile nu poate deservi încăperi de altă natură.
(8)Etanşeitatea conductelor de aer trebuie să asigure pierderi inferioare a 5% din debit.
(9)Instalaţia se concepe astfel încât să poată fi uşor verificată şi întreţinută. În acest sens:
a)la baza conductelor verticale se prevede un capac de vizitare;
b)toate componentele comune care necesită întreţinere (dispozitivele mecanice, guri de eliminare a condensului etc.) din instalaţii vor fi accesibile din părţile comune ale imobilului.
SUBCAPITOLUL 2:6.2. Clădiri de birouri şi clădiri administrative
(1)Parametrii de calcul pentru interior (categoria de ambianţă termică, condiţiile de calitate a aerului interior şi condiţiile de confort) se stabilesc conform 2.1 şi 3.1 din prezenta reglementare tehnică.
(2)Alegerea parametrilor aerului interior se face în funcţie de categoria de ambianţă cerută prin tema de proiect (Tabelul 3.1.1), pentru clădirea/zona de birouri ce urmează a se realiza.
(3)Prin tema de proiect se vor indica sursele de degajare de nocivităţi. Ele vor trebuie clar specificate în documentaţia tehnică.
(4)Proiectantul şi beneficiarul pot conveni ca pentru o perioadă de timp (ore, zile), valorile parametrilor de confort să poată fi depăşite.
(5)Sarcina termică se va determina conform 4.2 din prezenta reglementare tehnică. La calculul sarcinii termice se vor lua în considerare sursele de căldură, ţinând cont de simultaneitatea de funcţionarea a acestora.
(6)Debitul de aer proaspăt pentru clădirile de birouri se stabileşte conform 4.3 din prezenta reglementare tehnică.
(7)Viteza medie a aerului trebuie corelată cu ceilalţi parametri de confort, conform prevederilor de la 3.1 din prezenta reglementare tehnică. Se pot utiliza valorile indicate în Tabelul 3.1.1.5, corespunzătoare temperaturilor de calcul, pentru un indice de curent de aer DR între 10-20% şi presupunând intensitatea turbulenţei de 40% (ventilare prin amestec).
(8)Pentru climatizarea clădirilor de birouri se pot utiliza următoarele sisteme de climatizare:
a)sisteme "numai aer", cu debit de aer constant sau variabil de tip VAV (Variable Air Volume), utilizând agregate (centrale) de tratare a aerului, cu sau fără recircularea aerului interior;
b)sisteme "aer-apă", cu unităţi interioare de climatizare de tip ventilo-convectoare, ejectoconvectoare, plafoane de răcire sau grinzi de răcire;
c)sisteme cu agent frigorific de tip VRF (Variable Refrigerant Flow).
(9)Utilizarea sistemelor de climatizare se va face în conformitate cu indicaţiile prevăzute la 3.2 în prezenta reglementare tehnică. Oricare ar fi sistemul de climatizare ales de către proiectant, acesta va conţine în mod obligatoriu un sistem de recuperare a energiei din aerul evacuat.
(10)În cazul utilizării sistemelor de climatizare de tip "aer-apă" sau cu a celor de tip VRF, este obligatorie utilizarea unor instalaţii de introducere a debitului minim necesar de aer proaspăt, introdus direct în încăperi sau cu ajutorul unităţilor interioare de climatizare.
(11)Sistemele de recuperare de căldură conţinută în aerul evacuat nu trebuie să permită transferul de poluanţi din aerul extras în aerul proaspăt.
(12)Introducerea aerului proaspăt sau amestecat (în funcţie de sistemul de climatizare ales, cu sau fără recircularea aerului interior în centrala de tratare a aerului) se realizează prin guri de aer, direct în încăperile climatizate, în regim de suprapresiune. Gurile de aer alese vor respecta condiţiile impuse prin prevederile de la 5.1 din prezenta reglementare tehnică. La gurile de aer se prevăd elemente de reglare a debitelor de aer conform prevederilor de la punctele 5.2.1.9. (1)-(18) din prezenta reglementare tehnică.
(13)Extracţia aerului viciat se face prin guri amplasate în încăperile climatizate. O parte necompensată a debitului de aer poate fi transferată prin grile de transfer, către grupurile sanitare, ventilate în regim de depresiune, de unde va fi evacuat direct în exteriorul clădirii.
(14)Amplasarea agregatelor de tratare se face astfel ca traseele de conducte să fie cât mai scurte, iar numărul pieselor speciale (coturi, curbe etaj, ramificaţii etc.) să fie cât mai redus.
(15)Se recomandă ca instalaţiile folosite pentru ventilare sau climatizare să fie astfel proiectate încât să poată fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, dacă acest lucru este posibil.
(16)Amplasarea agregatului de tratare se poate face în exterior sau în încăperi tehnice special amenajate. Se va ţine cont ca nivelul de zgomot din încăperi să nu depăşească nivelul maxim admis.
(17)Ventilarea grupurilor sanitare se realizează prin aspiraţie. Aerul de compensare va fi preluat din zonele de birouri prin grile de transfer. La grupuri sanitare mari, se poate realiza şi introducere de aer în încăperile tampon (holul grupului sanitar).
(18)Ventilatoarele de extracţie se amplasează pe acoperiş de tip şarpantă, pe terasă circulabilă sau în camere tehnice de la ultimul nivel. Ele vor respecta condiţiile de nivel de zgomot impus pentru clădirea climatizată şi pentru clădirile învecinate.
SUBCAPITOLUL 3:6.3. Clădiri în regim hotelier
(1)Alegerea sistemului de ventilare/climatizare pentru clădirile funcţionând în regim hotelier permanent sau intermitent de-a lungul anului (hoteluri, moteluri, pensiuni şi alte clădiri cu destinaţii similare), denumite în mod generic "Hoteluri", se face în funcţie de categoria hotelului (număr de stele) şi de nivelul de confort (funcţie de categoria ambianţei interioare) ce trebuie asigurat.
(2)Este obligatorie utilizarea sistemelor de ventilare mecanică, dublu flux, cu recuperare a căldurii, pentru toate categoriile de hoteluri. Sistemul de recuperare a căldurii nu trebuie să permită transferul de poluanţi din aerul extras în aerul proaspăt. Recuperarea căldurii se va face în mod continuu, pe perioada funcţionării sistemului de ventilare.
(3)Pentru hotelurile de 1 şi 2 stele se asigură ventilarea spaţiilor de cazare şi anexe conform (2).
(4)_
a)organizarea ventilării controlate a spaţiilor de cazare se face după principiul general: introducere de aer proaspăt în camera de hotel şi extracţia aerului viciat prin sala de baie şi evacuarea sa direct în exterior, prin mijloace mecanice (ventilator), cu funcţionare continuă sau intermitentă.
b)ventilarea spaţiilor de primire (recepţie) se face în regim de suprapresiune în raport cu încăperile alăturate.
(5)Pentru hotelurile de 3 sau mai multe stele se asigură şi climatizarea spaţiilor de cazare precum şi a spaţiilor de primire (recepţie) şi a căilor de circulaţie orizontale, a spaţiilor pentru comerţ şi servicii, precum şi a spaţiilor pentru sport şi divertisment.
(6)Pot fi exceptate hotelurile de 3 stele care sunt amplasate în zone montane şi au sistem de încălzire pentru iarna. Ventilarea se va realiza conform (2) din prezentul subcapitol.
(7)_
a)climatizarea spaţiilor din hotel se realizează cu unul din următoarele sisteme de climatizare:
- climatizare "aer-aer" cu debit de aer variabil (sisteme tip VAV);
- climatizare "aer - agent frigorific" cu sisteme de tip Mono-Split, Multi-Split sau VRF;
- climatizare "aer-apă", cu ventiloconvectoare sau pompe de căldură pe bucla de apă.
b)sistemele de climatizare folosite vor respecta condiţiile de realizare impuse în 3.2 din prezenta reglementare tehnică.
(8)Unităţile interioare de climatizare, în cazul sistemului "aer-agent frigorific", precum şi unităţile din cazul sistemului "aer - apă" pot fi montate aparent (pe pardoseală, la nivelul de sus al unui perete interior) sau mascat, în tavanul suspendat al unităţii de cazare. În acest ultim caz se recomandă ca racordarea acestora la gurile de introducere şi aspiraţie a aerului să se facă cu plenumuri şi conducte de aer flexibile sau rigide.
(9)Amplasarea unităţilor interioare de climatizare montate în tavanul suspendat se va face pe cât posibil în afara spaţiilor climatizate, iar în cazul camerelor de hotel, în holurile acestora. Se vor prevedea spaţii de acces pentru inspecţia şi întreţinerea periodica a acestora.
(10)În cazul sistemelor de tip "aer - agent frigorific" şi "aer-apă" se prevede o instalaţie de ventilare. Introducerea aerului de ventilare se va face funcţie de sistemul de climatizare adoptat:
a)la sistemele de climatizare "aer - agent frigorific" cu unităţi interioare tip Multi-Split sau VRF funcţionând în regim de recirculare a aerului interior şi la sistemul "aer - apă" cu unităţi terminale aparente, introducerea aerului de ventilare pre-tratat într-o centrală de tratarea a aerului independentă, se va face direct în încăperile climatizare, cu ajutorul unor guri de introducere a aerului montate mascat, la nivelul tavanului suspendat sau pereţilor interiori.
b)la sistemele de climatizare "aer - agent frigorific" cu unităţi VRF racordate la reţeaua de distribuţie a aerului de ventilare sau la sistemul "aer-apă" cu unităţi interioare de asemenea racordate la reţeaua de distribuţie, introducerea aerului de ventilare pre-tratat se face în apropierea plenumului de aspiraţie al acestora sau direct în plenum, daca acesta din urmă are prevăzut un racord pentru aer proaspăt.
(11)Pentru toate categoriile de hoteluri şi pentru toate spaţiile, debitul de aer de ventilare ce trebuie introdus se determină conform 4.3.1 (2) din prezenta reglementare tehnică.
(12)Extracţia aerului de ventilare se face prin camerele de baie, spaţii anexe, precum vestiare sau grupuri sanitare comune şi se va realiza cu instalaţii cu ventilator unic sau cu ventilatoare locale cu clapetă anti-retur.
SUBCAPITOLUL 4:6.4. Centre comerciale şi clădiri de servicii pentru comerţ
(1)Centrele comerciale vor fi climatizate în toate spaţiile de vânzare şi de acces al publicului. Anexele acestora vor fi ventilate natural sau mecanic conform specificului propriu.
(2)Climatizarea acestor spaţii se poate face cu un singur tip de sistem de climatizare sau prin combinarea mai multor tipuri de sisteme:
a)este recomandată climatizarea spaţiilor de vânzare cu sisteme de climatizare de tipul "numai aer". Tratarea aerului vehiculat se poate realiza cu agregate de tratare a aerului amplasate pe terasa clădirii, în încăperi speciale sau chiar în spaţiul deservit;
b)acelaşi sistem de climatizare folosit în spaţiile mari se va folosi şi în spaţiile de acces ale publicului.
(3)Climatizarea spaţiilor comerciale mici se va realiza cu sisteme descentralizate de tip VRF, multi-split sau pompe de căldură pe bucla de apă. Pentru tratarea aerului proaspăt de ventilare se prevede, în acest caz, o instalaţie de climatizare separată (centrală de tratare). Modul de introducere a aerului de ventilare se va face funcţie de sistemul de climatizare adoptat, adoptându-se o eficienţă a ventilării ridicată din punct de vedere al aportului de aer în zona de ocupare.
(4)Sistemele de climatizare folosite vor respecta condiţiile generale de calcul privind ambiantele interioare, impuse în Capitolul 4 din prezenta reglementare tehnică.
(5)Sistemele de climatizare aer-aer pot fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu, dacă se respectă condiţiile impuse acestora.
(6)Se vor lua măsuri ca sistemele de climatizare folosite să nu interacţioneze sau să perturbe funcţionarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ale centrului comercial.
(7)În scopul economiei de energie, se recomandă ca debitul de aer proaspăt să fie variabil, în funcţie de concentraţia de CO2 din aerul evacuat.
(8)Amplasarea prizelor de aer proaspăt şi a gurilor de aer evacuat va respecta condiţiile de la 5.7 din prezenta reglementare tehnică.
SUBCAPITOLUL 5:6.5. Clădiri pentru învăţământ
(1)Clădirile din învăţământ trebuie ventilate/climatizate astfel încât să respecte cerinţele de calitate a aerului şi de confort prevăzute la 3.1 şi 4.1 din prezenta reglementare tehnică precum şi în normativele specifice NP 010, NP 011 şi NP 022.
SECŢIUNEA 1:6.5.1. Şcoli şi licee
(1)Principalele prescripţii privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru grădiniţe de copii şi a instalaţiilor aferente acestora sunt indicate în normativul NP 010.
(2)Cerinţele de ambianţă interioară pentru clădirile de şcoli şi licee: puritatea aerului, temperatura aerului, temperatura operativă, umiditatea relativa, nivelul mediu de iluminat, numărul minim de schimburi de aer orare de ventilare în anumite zone, viteza maximă a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, sunt precizate în prezenta reglementare tehnică, în normativul NP 010 precum şi în normativul C 125.
SECŢIUNEA 2:6.5.2. Grădiniţe
(1)Principalele prescripţii privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru grădiniţe de copii şi a instalaţiilor aferente acestora sunt indicate în normativul NP 011.
(2)Cerinţele de ambianţă interioară pentru clădirile de grădiniţe: puritatea aerului, temperatura aerului, temperatura operativă, umiditatea relativa, nivelul mediu de iluminat, numărul minim de schimburi de aer orare de ventilare în anumite zone, viteza maximă a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, sunt precizate în prezenta reglementare tehnică, în normativul NP 011 precum şi în normativul C 125.
SECŢIUNEA 3:6.5.3. Creşe
(1)Principalele prescripţii privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru grădiniţe de copii şi a instalaţiilor aferente acestora sunt indicate în normativul NP 022.
(2)Cerinţele de ambianţă interioară pentru clădirile de creşe: puritatea aerului, temperatura aerului, temperatura operativă, umiditatea relativă, nivelul mediu de iluminat, numărul minim de schimburi de aer orare de ventilare în anumite zone, viteza maximă a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, sunt precizate în prezenta reglementare tehnică, în normativul NP 022 precum şi în normativul C 125.
SUBCAPITOLUL 6:6.6. Bazine de înot, băi publice
(1)În zonele cu utilizatori ai piscinei se va asigura o diferenţă de 2°C peste temperatura apei din bazin, însă nu mai mult de 34°C.
(2)Parametrii de calcul ai aerului interior pentru piscinele interioare şi anexele acestora sunt redate în Tabelul 6.6.1.
(3)Piscinele acoperite se dotează cu instalaţii de climatizare şi/sau de dezumidificare, capabile să menţină parametrii interiori în limitele dorite. Este interzisă dezumidificarea piscinelor folosind instalaţii de aer cald cu aer proaspăt.
(4)Sistemele de dezumidificare ale piscinelor mici vor fi independente, mobile sau fixe şi vor avea instalaţii frigorifice încorporate.
(5)Pentru piscinele mari, agregatele de tratare vor utiliza maşini frigorifice încorporate care vor fi folosite simultan pentru dezumidificare şi reîncălzirea aerului tratat.
(6)Agregatele vor folosi aer proaspăt şi vor avea recuperatoare de căldură pentru utilizarea eficientă a energiei.
(7)Se va asigura un debit minim de aer proaspăt de 36 m3/h pentru fiecare m2 de suprafaţă liberă de apă.
(8)Pentru încălzirea apei din piscină se vor folosi recuperatoarele de căldură din cadrul agregatelor de tratare, instalaţii independente sau panouri solare.
(9)Debitul de aer pentru dezumidificare se calculează pentru condiţii medii de iarnă.
(10)Pentru încălzirea apei din piscină se vor folosi recuperatoarele de căldură din cadrul agregatelor de tratare, instalaţii independente sau panouri solare.
(11)Debitul de aer pentru dezumidificare se calculează pentru condiţii medii de iarnă.
(12)Distribuţia aerului la piscine se realizează de regulă în sistem de tip jos-sus. Introducerea aerului se face prin partea de jos a încăperii şi dacă este posibil pe sub ferestre, pentru a combate curenţii reci din dreptul ferestrelor. Extracţia aerului se face la partea superioară a încăperii şi atunci când e posibil, se va face şi o extracţie din apropierea bazinului, pentru a elimina mirosurile neplăcute.
(13)Face excepţie situaţia utilizării dezumidificatoarelor fixe sau mobile, de dimensiuni mici, la care aerul este aspirat pe jos şi refulat pe sus.
(14)Conductele de aer se execută din materiale rezistente la umiditate (tablă zincată, tablă acoperită, tablă inox, PVC, poliuretan placat cu aluminiu etc.).
(15)Conductele de extracţie trebuie izolate termic pentru a se evita condensarea vaporilor de apă în conductă.
Tabelul 6.6.1. Parametrii interiori de calcul pentru piscinele interioare şi anexele acestora
Temperatura interioară | Valori de proiectare |
Piscină acoperită | 30 - 34°C |
Vestiare | 22 - 28°C |
Duşuri şi zone sanitare | 26 - 34°C |
Zone interioare personal | 22 - 26°C |
Zonă intrare | > 20°C |
Alte încăperi/anexe | > 20°C |
Casa scării | > 18°C |
Temperatura apei din bazin | Valori de proiectare |
Bazine înotători | 28°C |
Bazine de relaxare şi agrement | 28 - 32°C |
Bazine pentru copii mici şi aerobic | 32°C |
Bazine de terapie, piscine medicale | Cf. NP 015 |
Bazine în cadrul saunei, bazine cu apă caldă | 35 - 36°C |
Bazine cu apă rece | 15°C |
Umiditatea aerului interior | Valori de proiectare |
Umiditatea relativă | 45-60% |
(16)Conductele de introducere se amplasează în apropierea bazinului astfel încât gurile de refulare să fie în zona de lucru, cât mai aproape de suprafaţa apei din bazin.
(17)La reabilitarea piscinelor se poate utiliza un sistem sus-sus dacă conductele de aer existente nu pot fi refolosite din cauza uzurii sau dificultăţilor de acces. Jetul de aer realizat de gurile de refulare trebuie să ajungă în zona de lucru, cu viteză de confort. În acest caz se pot utiliza şi conducte din material textil dimensionate corespunzător.
(18)Bazinul piscinei se va acoperi cu folie de material plastic în perioadele de nefolosire, pentru a reduce evaporarea şi consumurile energetice.
(19)Gurile de aer amplasate în zona de lucru vor fi rezistente la lovituri mecanice.
(20)Pentru reducerea sarcinii termice a agregatelor în situaţia de iarnă se va folosi un sistem independent de încălzire. Încălzirea electrică nu este permisă.
(21)Pentru realizarea unui confort superior se recomandă realizarea unei încălziri prin pardoseală, în zona de intrare şi ieşire din bazin pentru a elimina senzaţia de rece şi pentru a usca mai repede pardoseala.
(22)Pentru realizarea unor piscine cu consumuri mici de energie şi cu o eficienţă ridicată a instalaţiilor, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a)elementele de construcţie vor avea o transmitanţă termică redusă;
b)elementele de construcţie vor avea bariere de difuzie a vaporilor, iar izolaţia termică se va monta la exterior.
SUBCAPITOLUL 7:6.7. Restaurante
(1)Pentru ventilarea/climatizarea restaurantelor se vor folosi instalaţii independente pentru sala de mese şi bucătărie.
(2)Climatizarea sălilor de mese se va realiza cu:
a)sisteme de climatizare "numai aer" cu debit de aer constant sau variabil;
b)sisteme de climatizare "aer-apă";
c)sisteme de climatizare cu "aer-agent frigorific".
(3)Sala de mese se ventilează/climatizează în regim de suprapresiune faţă de bucătărie şi spaţiile sanitare, dar în depresiune faţă de holul de intrare. Regimul de suprapresiune va fi corelat cu cel al încăperilor anexe învecinate astfel încât pe ansamblul restaurantului, debitele de aer să fie echilibrate. Dacă sala de mese este compartimentată cu spaţii pentru fumători şi nefumători, spaţiul pentru nefumători trebuie să fie în suprapresiune faţă de cel pentru fumători.
(4)În cazul utilizării sistemului de climatizare "numai aer" se recomandă sistemul de distribuţie prin deplasare sau prin amestec de tip "jos-sus". Dacă aceste sisteme de distribuţie nu se pot utiliza, se va utiliza sistemul de distribuţie prin amestec de tip "sus-jos-sus" sau "sus-sus".
(5)La toate sistemele, dispozitivele de introducere şi de extracţie a aerului vor fi astfel alese şi amplasate încât să nu existe scurtcircuitarea aerului introdus.
(6)Dacă debitul de aer necesar preluării căldurii şi umidităţii este mai mare decât debitul de aer proaspăt, debitul de aer suplimentar nu va fi recirculat.
(7)În cazul utilizării sistemelor de climatizare aer-apă" sau cu "agent frigorific", pentru introducerea aerului proaspăt (de ventilare) necesar, se prevede un sistem de tip "numai aer" care va respecta cerinţele impuse în paragrafele (11)-(14) din 6.2.
(8)Agregatele de tratare a aerului pentru climatizare vor avea ventilatoare cu două turaţii pentru situaţiile de încărcare termică redusă.
(9)Ventilarea grupurilor sanitare se va face prin extracţie (aspiraţie).
(10)Ventilatoarele de extracţie vor fi amplasate pe acoperiş sau în camere tehnice de la ultimul nivel. Ele vor respecta condiţiile de nivel de zgomot impus pentru clădirea climatizată şi pentru clădirile învecinate.
(11)Se recomandă ca instalaţiile folosite pentru ventilarea sau climatizare să fie astfel proiectate încât să poată fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
(12)Pentru ventilarea bucătăriilor se va folosi un regim de depresiune sau un regim echilibrat de presiune.
(13)Pentru reducerea consumurilor energetice, echiparea bucătăriei se va face astfel ca utilajele cu degajare importantă de căldură să fie grupate şi dimensionate la cerinţele reale ale restaurantului.
(14)Pentru bucătăriile mici se poate utiliza ventilarea naturală.
(15)Ventilarea bucătăriilor mari se va realiza cu ajutorul hotelor amplasate deasupra utilajelor de preparare a hranei. Se recomandă utilizarea hotelor cu inducţie pentru a reduce consumul de energie.
(16)Hotele, conductele de evacuare aferente acestora şi alte dispozitive de captare trebuie să fie realizate din materiale din clasa A1 de reacţie la foc.
(17)Hotele şi conductele de evacuare aferente acestora se amplasează la cel puţin 0,5 m faţă de elemente şi materiale alcătuite din materiale combustibile.
(18)Hotele, conductele de evacuare aferente acestora şi alte dispozitive de captare se izolează faţă de elementele şi materialele combustibile situate la mai puţin de 1,00 m.
(19)
(20)Ventilatoarele de evacuare aferente hotelor trebuie să fie rezistente la foc F300 60. Racordurile dintre ventilatoarele de evacuare şi conducte trebuie să fie din clasa de reacţie la foc A2-s1,d0.
(21)Alimentarea cu energie electrică va respecta prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.
(22)În cazul în care nu pot fi folosite aceste tipuri de hote, se va folosi pentru compensare, aer încălzit în situaţiile când temperatura aerului exterior este mai mică decât a aerului interior, cu ajutorul unor hote cu inducţie sau cu ajutorul unei instalaţii separate de ventilare mecanică, cu posibilitatea încălzirii aerului exterior. La bucătăriile mari se recomandă utilizarea instalaţiilor de introducere a aerului de compensare cu posibilitate de răcire pe timpul verii.
(23)Aerul evacuat de la bucătării trebuie întotdeauna trecut printr-o primă treaptă cu filtru special pentru grăsimi, care să poată fi înlocuit şi curăţat cu uşurinţă. Extracţia aerului va ţine cont de prevederile din 5.2.1.8.
(24)Conductele de aer vor respecta condiţiile de etanşeitate impuse în 5.2.1.15.
(25)Se recomandă recuperarea căldurii din aerul evacuat cu recuperatoare cu tuburi termice sau cu fluid intermediar. Nu este admisă folosirea recuperatoarelor rotative din cauza riscului de transfer de poluanţi.
SUBCAPITOLUL 8:6.8. Spaţii industriale, clădiri de producţie şi spaţii de depozitare
(1)Proiectarea instalaţiilor de ventilare la spaţiile industriale va lua în considerare factorii tehnici, economici, energetici şi umani care intervin, ceea ce presupune cunoaşterea clădirii, a locurilor de muncă şi a tehnologiilor utilizate.
(2)Concepţia unui sistem de ventilare pentru un spaţiu industrial va avea în vedere următoarele aspecte:
a)definirea clădirii şi a locurilor de muncă, cu un inventar complet de date referitoare la procesele tehnologice utilizate, la gradul de prezenţă umană şi variaţia sa în timp, la condiţiile de ambianţă interioară impuse de un anumit proces tehnologic etc.;
b)determinarea şi clasificarea nivelului de risc al surselor de poluare interioare; stabilirea caracteristicilor fizico-chimice şi toxicologice ale poluanţilor degajaţi din procesele tehnologice;
c)determinarea soluţiilor tehnice de captare locală şi de ventilare generală sau combinată, ţinând cont, pe de o parte, de procesul tehnologic, de evoluţia lui posibilă şi de modificările ce le antrenează asupra dispozitivelor de ventilare şi pe de altă parte, de eventualele incompatibilităţi dintre poluanţi (praf, umiditate, cianuri şi acizi) care necesită separarea circuitelor de ventilare;
d)determinarea parametrilor interiori de calcul (debite, viteze de aer, temperaturi etc.) şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare (diametre conducte, pierderi de sarcină, putere electrică instalată la ventilatoare etc.);
e)alegerea componentelor instalaţiei (aparate terminale, conducte, materiale, ventilatoare etc.);
f)stabilirea şi prevederea componentelor ce trebuie acţionate sau controlate în funcţionare;
g)recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi determinarea valorilor de referinţă.
SECŢIUNEA 1:6.8.1. Riscuri asupra organismului uman
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Substanţele utilizate sau fabricate în industrie pot avea diverse efecte negative pentru organismul uman; de aceea un obiectiv minimal este menţinerea unei ambiante interioare sigure, pentru evitarea îmbolnăvirii personalului. În acest scop se utilizează valorile limită de referinţă pentru concentraţiile de substanţe nocive şi o valoare limită de expunere pentru fiecare substanţă în parte, echivalentă cu o concentraţie maximă admisă pe un anumit interval de timp de expunere (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
(2)Praful prin natura lui, fie că este iritant, coroziv, fibros, toxic, alergen sau patogen, fie prin simpla sa prezenţă, poate cauza efecte pulmonare la inhalare pe termen lung, chiar dacă nu prezintă un caracter nociv imediat la concentraţii mai mici decât cele maxime admise (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
(3)Gazele şi vaporii poluanţi au acţiune nocivă asupra sănătăţii populaţiei, iar în funcţie de compoziţia chimică şi proprietăţile fizice (de exemplu, solubilitatea, volatilitatea etc.), pot avea acţiune toxică, iritantă şi asfixiantă (Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare).
SUBSECŢIUNEA 1:6.8.1.1. Riscuri de explozie
(1)Atmosfera unui loc de muncă este explozivă dacă, după ce s-a produs aprinderea în amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi, combustia se propagă în întregul amestec nears (conform art. 2 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 245/2016 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive).
(2)O atmosferă potenţial explozivă este o atmosferă care poate deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi de funcţionare (conform art. 2 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 245/2016).
(3)O atmosferă explozivă se poate forma în exploatare normală în încăperi închise sau insuficient ventilate, în vecinătatea încăperilor unde se află pompe de fluide combustibile, recipienţi prezentând suprafeţe libere de lichide inflamabile, bidoane neacoperite etc.
(4)Atmosfera explozivă se poate forma şi accidental prin scurgerile din recipienţii din magazii aflate în stoc, închise sau insuficient aerate, scurgerile din conductele de transport de lichide, gaze inflamabile sau poluanţi, scurgerile din instalaţiile de combustie.
(5)Cea mai mare parte a gazelor şi vaporilor inflamabili în amestec cu aerul prezintă pericol de explozie; domeniul de concentraţii periculoase este cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie. Prin ventilare trebuie să se asigure ca să nu se depăşească valorile limitei inferioare de explozie.
(6)Praful şi pulberile combustibile nu formează în mod obişnuit concentraţii explozive în atmosfera locurilor de muncă. Totuşi operaţiunile curente de reparare, încărcare sau descărcare de produse pulverulente pot crea nori periculoşi de praf: pulberi de granulometrie fină (< 200 microm) depuse în straturi şi punerea lor în suspensie de către curenţii de aer, sau pulberile emise de aparate neetanşe pot crea nori explozivi: praful de carbon, de sulf, de materiale organice ca făina, zahărul, laptele, amidonul, cerealele, lemnul, materialele plastice, pulberile metalice.
(7)Concentraţia minimă de explozie a unei pulberi depinde de mai mulţi parametri, dintre care cei mai importanţi sunt granulometria şi energia sursei de aprindere. Concentraţia minimă de explozie a unei pulberi este cuprinsă între 20 şi 100 g/m3. Concentraţia maximă de explozie este în general superioară valorii de 1 kg/m3.
(8)Pentru evitarea exploziei pulberilor inflamabile se vor realiza:
a)o etanşeitate bună, pe cât este posibil, a aparatelor, utilajelor şi maşinilor (cu excepţia celor din care există scurgeri tehnologice: mori, site, elevator, bandă transportoare, amestecător etc.);
b)captarea pulberilor produse de maşini la sursă, pe cale uscată sau pe cale umedă, (şlefuitor, polizor etc.);
c)menţinerea suprafeţelor curate în încăperile de depozitare.
SUBSECŢIUNEA 2:6.8.1.2. Riscuri date de expunerea la cald şi rece
(1)Pentru limitarea expunerii la cald şi la rece se pot utiliza instalaţii de ventilare care să asigure viteze şi temperaturi ale aerului care să realizeze condiţii acceptabile de muncă, prin efect convectiv.
SECŢIUNEA 2:6.8.2. Sisteme de ventilare
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Sistemele utilizate pentru ventilarea spaţiilor industriale vor fi, după caz:
a)ventilarea locală (prin aspiraţie locală);
b)ventilarea generală realizată prin amestec;
c)ventilarea combinată (locală şi generală).
(2)Ventilarea locală va realiza captarea poluanţilor cât mai aproape de sursa de emisie, pentru a limita dispersia lor în toată atmosfera încăperii; acest sistem trebuie folosit acolo unde sunt surse de emisie importante şi concentrate de poluanţi.
(3)Ventilarea generală va realiza diluţia poluanţilor cu ajutorul debitului de aer proaspăt pentru a diminua concentraţia substanţelor poluante până sub valoarea concentraţiei maxime admise.
SUBSECŢIUNEA 1:6.8.2.1. Ventilarea prin aspiraţie
(1)Ventilarea prin aspiraţie trebuie să respecte următoarele principii de realizare:
a)acoperirea maximă posibilă a zonei de producere a poluanţilor;
b)captarea să se facă cât mai aproape de zona de emisie;
c)plasarea dispozitivului de captare trebuie să se facă astfel încât operatorul să nu fie între acesta şi sursa de poluare;
d)utilizarea mişcărilor naturale ale poluanţilor;
e)realizarea unei viteze suficiente a aerului pentru antrenarea poluanţilor;
f)repartizarea uniformă a vitezelor de aer la nivelul zonei de captare;
g)compensarea aerului corespunzător debitului aspirat de dispozitivele de aspiraţie locală;
h)evitarea curenţilor de aer şi a senzaţiei de inconfort termic;
i)evacuarea aerului poluat în afara zonei de intrare a aerului proaspăt;
j)tratarea aerului evacuat, după caz, pentru reţinerea poluanţilor astfel încât să fie respectate concentraţiile admise la emisia în atmosfera exterioară.
(2)Se utilizează trei tipuri de dispozitive de captare: dispozitive de acoperire a sursei de degajare, dispozitive inductoare şi dispozitive receptoare.
(3)Dispozitivele de acoperire a sursei de degajare pot fi închise (carcase, cabine închise), semiînchise (cabine semiînchise, nişe) sau deschise (hote, aspiraţii laterale la băi industriale, guri de captare etc.). În funcţie de procesul tehnologic, se aleg dispozitivele cu gradul de închidere cel mai ridicat.
(4)Debitele de aer aspirate sunt cele indicate pentru procesul tehnologic. Dacă debitul de aer nu este indicat, se calculează în funcţie de viteza aerului din deschiderea dispozitivului; această viteză se va alege în funcţie de toxicitatea poluantului aspirat şi având în vedere ca procesul tehnologic să nu fie perturbat de o viteza de aspiraţie prea ridicată.
(5)Prin proiectarea dispozitivului de aspiraţie se va realiza o repartiţie uniformă a vitezei în secţiunea de aspiraţie; în acest scop se pot realiza compartimentări ale secţiunii de aspiraţie cu ecrane sau lamele de dirijare, evitându-se crearea zonelor de turbulenţă prin obstacole, margini ascuţite, curbe cu raza mică etc.
(6)Dispozitivele de captare inductoare, plasate aproape de sursă, vor genera un curent de aer în zona de emisie pentru antrenarea poluantului în dispozitivul de aspiraţie şi în conductele de transport.
(7)La proiectarea dispozitivelor de captare se va avea în vedere, pe lângă conformarea aeraulică judicioasă, asigurarea rezistenţei mecanice, a stabilităţii şi rezistenţei la coroziune a materialului în funcţie de poluantul transportat.
SUBSECŢIUNEA 2:6.8.2.2. Ventilarea generală pentru diluarea poluanţilor
(1)Ventilarea generală din halele industriale trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să se realizeze ca sistem unic numai dacă ventilarea locală este tehnic imposibilă;
b)să realizeze compensarea aerului evacuat prin sistemele locale de evacuare - aerul de compensare va fi încălzit;
c)să asigure în plus diluarea scăpărilor de poluanţi de la sistemele locale de evacuare,
d)să se utilizeze de preferinţă o introducere şi o extracţie mecanică. Extracţia naturală este posibilă în hale înalte şi în locurile cu surse mari de căldură concentrate în zona inferioară;
e)evacuarea aerului poluat să se facă departe de zona de intrare (priza) a aerului proaspăt.
f)dispozitivele de introducere şi extracţie a aerului se vor amplasa astfel încât:
- aerul să circule într-o mişcare - generală din zonele curate către zonele poluate;
- să evite formarea zonelor neventilate;
- să se evite formarea unor curenţi de aer care să producă senzaţie de inconfort termic;
- locurile de muncă să nu fie amplasate între sursă şi extracţie;
- mişcarea creată a aerului să fie în acelaşi sens cu deplasarea naturală a poluanţilor, în particular să urmărească efectul ascensional al gazelor calde.
(2)În încăperile în care se degajă produse toxice sau asfixiante se va realiza o ventilare în depresiune.
(3)În cazul încăperilor adiacente cu poluare specifică diferită, se va investiga în plus independenţa ventilatoarelor prin dispunerea între ele a unor sas-uri menţinute în suprapresiune cu aer proaspăt preluat din exterior. Atunci când, din raţiuni specifice procesului industrial, încăperea trebuie să fie menţinută în suprapresiune, sas-urile vor fi menţinute în depresiune.
SUBCAPITOLUL 9:6.9. Centre de calcul
(1)Centrele de calcul sunt clădiri sau unităţi de clădiri care adăpostesc calculatoare în reţea, sisteme de stocare şi infrastructură de calcul pe care întreprinderile şi alte organizaţii le utilizează pentru a organiza, procesa, stoca şi transmite cantităţi mari de date.
(2)Deoarece aceste echipamente degajează căldură într-un mod semnificativ, este nevoie de echipamente speciale de tratare a aerului (răcire), de tip closed control unit sau dulapuri de climatizare.
(3)Aceste clădiri sunt adesea nelocuite, monitorizarea şi controlul termic de la distanţă vor reprezenta o condiţie necesară în funcţionarea şi întreţinerea echipamentelor.
(4)Echipamentele de răcire trebuie să fie proiectate astfel încât să asigure o temperatură constantă, precum şi pentru a controla cu precizie umiditatea interioară pentru a se evita descărcările de electricitate statică sau condensul pe suprafeţele reci.
(5)Aerul rece va fi distribuit la nivelul infrastructurii informatice existente fie prin podeaua flotantă a centrului (Room Cooling) fie prin culoare dedicate (Row Cooling) pentru delimitarea curgerii de aer cald de curgerea de aer rece, acest sistem fiind mai eficient. Pot fi utilizate sisteme de tip culoar cald (hot aisle containment) sau culoar rece (cold aisle containment ), eliminând riscul de amestec între aerul rece şi cel cald.
SUBCAPITOLUL 10:6.10. Clădiri spitaliceşti
(1)Principalele prescripţii de proiectare privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora sunt indicate în normativul NP 015.
(2)Cerinţele de ambianţă interioară pentru clădirile spitaliceşti: puritatea aerului, temperatura aerului, temperatura operativă, umiditatea relativa, nivelul mediu de iluminat, numărul minim de schimburi de aer orare de ventilare în anumite zone, viteza maxima a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, sunt precizate în prezenta reglementare tehnică, în normativul NP 015 precum şi în normativul C 125.
SUBCAPITOLUL 11:6.11. Unităţi medicale ambulatorii de specialitate
(1)Principalele prescripţii de proiectare privind proiectarea clădirile de unităţi medicale ambulatorii de specialitate şi a instalaţiilor aferente acestora sunt indicate în normativul NP 021.
(2)Cerinţele de ambianţă interioară pentru clădirile de unităţi medicale ambulatorii de specialitate: puritatea aerului, temperatura aerului, temperatura operativă, umiditatea relativă, nivelul mediu de iluminat, numărul minim de schimburi de aer orare de ventilare în anumite zone, viteza maximă a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, sunt precizate în prezenta reglementare tehnică, în normativul NP 021 precum şi în normativul C 125.
SUBCAPITOLUL 12:6.12. Clădiri pentru sport
(1)Principalele prescripţii de proiectare pentru sălile de sport sunt indicate în normativul NP 065.
(2)Din punct de vedere al instalaţiei de ventilare, se recomandă ventilarea mecanică cu recuperare sau sisteme hibride de ventilare mecanică cuplate cu sisteme de ventilare naturală organizată, în funcţie de specificul activităţii sportive ce se desfăşoară în sala respectivă, ţinând cont de evitarea a doua fenomene:
a)stratificarea termică verticală importantă (cu diferenţe de temperatura a aerului între zona pardoselii şi zona plafonului mai mari de 5°C), mai ales la sălile înalte şi la cele încălzite cu aer cald;
b)apariţia unor curenţi de aer deranjanţi la nivelul sportivilor implicaţi în activitatea fizică din sala de sport.
(3)Principalele cerinţe de ambianţă interioară ce trebuie asigurate în sălile de sport: temperatura, umiditate relativă, nivel mediu de iluminat, număr de schimburi de aer orare de ventilare, viteza maximă a curenţilor de aer în zona de ocupare şi nivelul maxim de zgomot acceptat, trebuie să respecte prezenta reglementare tehnică, normativul NP 065 precum şi normativul C 125.
(4)În spaţiile cu degajări mari de umiditate (săli de duş sau vestiare) se recomandă sisteme de limitare a umidităţii relative.
(5)Sistemele de ventilare/climatizare ale sălilor de sport vor asigura un regim de suprapresiune faţă de exterior şi încăperile adiacente sălii. Modul de introducere şi aspiraţie a aerului trebuie să ţină seama de arhitectura şi dotările din sala de sport, în vederea asigurării unor distribuţii de viteze şi temperaturi adecvate, conform cerinţelor precizate la 6.12. (3).
(6)Se recomandă alegerea unei scheme de ventilare de tip "jos-sus", cu introducerea aerului de ventilare la partea de jos a sălii, la nivelul ferestrelor, gradenelor, tribunelor sau pardoselii, iar aspiraţia aerului viciat la partea de sus, la nivelul plafonului sau părţii superioare a pereţilor laterali.
(7)Pentru evitarea riscului de incendiu se vor respecta prevederile specifice din actele normative în vigoare (normativele I7, I13, I9, P 118).
(8)Instalaţiile de ventilare şi climatizare ale încăperilor anexe sălii de sport (daca există) vor fi separate de cele ale salii de sport.
(9)În clădirile pentru sport există de regulă şi alte spaţii anexe, cu degajări importante de umiditate şi mirosuri, precum: bucătării, săli de duş, vestiare, grupuri sanitare, uscătorii, spălătorii sau saune uscate sau umede. Se va asigura în aceste spaţii un regim de ventilare în depresiune faţă de exterior sau alte încăperi adiacente acestora.
SUBCAPITOLUL 13:6.13. Clădiri culturale (săli de spectacole)
(1)Proiectarea sistemelor de instalaţii de ventilare şi climatizare pentru săli de spectacole trebuie să ia în considerare provocările generate de un grad ridicat de ocupare, prin respectarea unor reguli sanitare stricte. Sistemele de climatizare şi ventilare trebuie să se adapteze vârfurilor de ocupare, dar şi perioadelor când nu au loc reprezentaţii, prin utilizarea sistemelor de automatizare care să ajusteze debitul de aer proaspăt şi parametrii de climatizare. De asemenea, este necesar să se respecte condiţiile de calitate ambientală necesare, atât în ceea ce priveşte confortul termic al ocupanţilor, dar şi cel acustic.
(2)În sălile de spectacol, sunt recomandate sistemele de distribuţie prin deplasare, în care aerul este introdus la nivelul spectatorilor, fie prin pardoseală, fie prin spătarul scaunelor. Aspiraţia aerului viciat se realizează în partea superioară a încăperii.