Subcapitolul 7 - 5.7. Agregate de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022
M.Of. 108 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 7:5.7. Agregate de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului
(1)Agregatele de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului se utilizează pentru tratarea aerului necesar pentru una sau mai multe zone termice. De regulă, acestea au dimensiuni mari şi sunt modulare, şi se pot amplasa conform fişei tehnice a producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia, doar pe pardoseală, pe terasa circulabilă clădirii, sau direct pe sol.
(2)Alegerea agregatului central de tratare a aerului se face luând în considerare:
a)locul de amplasare al acestuia (în interiorul sau în exteriorul clădirii);
b)debitul de aer şi parametrii aerului tratat;
c)sursele de alimentare cu energie electrică, termică şi frigorifică;
d)tipul sistemului de climatizare utilizat (numai aer, aer-apă sau aer-agent frigorific);
e)posibilitatea recuperării energiei;
f)utilizarea surselor de energie regenerabile;
g)nivelul de zgomot acceptat în clădirea climatizată;
h)categoria de aer exterior şi cerinţele de filtrare ale acestuia;
i)dimensiunile încăperii în care va fi montat agregatul şi căile de acces către încăpere;
j)diverse cerinţe tehnologice.
(3)Pentru debite mari de aer (peste 1 m3/s) se pot folosi agregate de tratare realizate din module care se asamblează la faţa locului. Modulele pot conţine unul sau mai multe elemente componente ale agregatului de tratare. Asamblarea acestora se realizează astfel încât să se asigure etanşeitatea agregatului.
(4)Agregatele de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului se realizează din panouri de tip sandwich, având o izolaţie termică din vată minerală, vată de sticlă, poliuretan, asigurându-se o rezistenţă termică de 1,25...3,5 m2K/W şi o izolare fonică care să asigure un nivel acustic de maximum 40 dB(A).
(5)Echipamentele utilizate se aleg astfel încât să aibă randamente bune ale proceselor de tratare, pentru ca agregatul să aibă consumuri energetice minime.
(6)Agregatele se prevăd cu uşi de acces pentru întreţinere dispuse în modulele camerei de amestec, filtrelor, camerei de umidificare şi ventilatoarelor. Acestea vor avea deschiderea către exterior pentru a se realiza o etanşare bună a agregatului. La agregatele mari, unde persoanele de întreţinere pot pătrunde în interior, uşile de acces la modulul ventilatorului vor fi dotate cu sisteme de oprire a ventilatorului la deschiderea uşii.
(7)Pentru a reduce consumurile energetice ale ventilatorului, pierderile de sarcină maxime ale componentelor agregatului nu trebuie să depăşească valorile indicate în Tabelul 5.7.1.1.
(8)Filtrarea aerului exterior este utilizată pentru a satisface cerinţele aerului interior din clădire, luându-se în considerare categoria de aer exterior. Dotarea cu filtre, funcţie de categoria de aer exterior (gradul de poluare al aerului exterior) este indicat în 5.4.
(9)Ventilatoarele utilizate în agregatele de tratare trebuie să aibă categoria de consum specific de energie SFP, indicată în Tabelul 5.7.1.2.
Tabelul 5.7.1.1. Căderi de presiune recomandate pentru componente specifice instalaţiei de alimentare cu aer
Componenta instalaţiei | Cădere de presiune, [Pa] | ||
Scăzută | Normală | Ridicată | |
Conducte de aer | 100 | 200 | 300 |
Baterie de încălzire | 40 | 80 | 120 |
Baterie de răcire | 60 | 100 | 140 |
Recuperator de căldură | 100 | 150 | 200 |
Umidificator | 20 | 40 | 60 |
Filtru de aer pe secţiune*) | 100 | 150 | 250 |
Atenuator de zgomot | 30 | 50 | 80 |
Gură de refulare | 30 | 50 | 100 |
Priză de introducere şi evacuare | 20 | 50 | 70 |
_______
*) Căderea finală de presiune înainte de înlocuire
Tabelul 5.7.1.2. Valori recomandate pentru SFP pentru diverse aplicaţii
Aplicaţia | Categoria SFP pentru fiecare ventilator | |
Domeniu tipic | Valoare implicită | |
Ventilator de introducere a aerului: - sistem de climatizare - sistem de ventilare simplă | SFP 1 până la SFP 5 SFP 1 până la SFP 4 | SFP 4 SFP 3 |
Ventilator de extracţie a aerului: - sistem de climatizare sau sistem de ventilare cu recuperare de căldură - sistem de ventilare simplă | SFP 1 până la SFP 5 SFP 1 până la SFP 4 | SFP 3 SFP 2 |
(10)Pentru a reduce consumul de energie în instalaţia de ventilare sau climatizare, comanda agregatului de tratare va fi realizată în funcţie de cerinţele spaţiilor alimentate, prin:
a)întrerupător manual;
b)senzori de mişcare;
c)senzori de numărare;
d)senzori de CO2;
e)detectori de amestecuri de gaze sau compuşi organici volatili.
(11)În încăperi cu degajări cunoscute, concentraţia celor mai importanţi poluanţi poate fi utilizată ca semnal de intrare (de exemplu, concentraţia de CO pentru parcaje).
SECŢIUNEA 1:5.7.1. Cerinţe de spaţiu pentru amplasarea agregatelor de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului
(1)Instalaţia trebuie proiectată şi executată astfel încât să permită curăţarea uşoară, întreţinerea şi operaţiile de reparare. Trebuie prevăzut suficient spaţiu lângă echipament pentru operaţiile de întreţinere şi curăţare. Trebuie rezervat spaţiu suficient pentru demontare şi reparare, iar traseul pentru transportul pieselor de schimb trebuie amenajat şi marcat.
(2)În zone cu acces dificil nu se amplasează nici echipamentul care necesită întreţinere, nici uşile de serviciu. În cazul unui echipament de tratare a aerului, mascat într-un plafon suspendat, trebuie să fie prevăzut un acces care să poată fi deschis sau înlăturat cu uşurinţă şi cu dimensiunea de cel puţin 500 x 500 mm, adiacent echipamentului.
(3)Agregatele de tratare a aerului şi camerele maşinilor trebuie să fie accesibile personalului de întreţinere şi reparare (inclusiv pentru deplasarea necesară a materialelor şi a pieselor de schimb) fără necesitatea de a trece prin spaţiile ocupate.
(4)Se va evita ca pereţii şi conductele agregatului de tratare a aerului să fie parte a structurii de rezistenţă a clădirii.
(5)Pentru o amplasare corectă a echipamentelor trebuie respectate indicaţiile din Figura 5.7.1.1. Distanţele indicate sunt valabile pentru instalaţii cu un singur agregat de tratare. În cazul divizării în unităţi mai mici şi în cazul utilizării recuperatoarelor de căldură, poate fi necesară o suprafaţă mai mare de pardoseală. În încăperi cu degajări cunoscute, concentraţia celor mai importanţi poluanţi poate fi utilizată ca semnal de intrare (de exemplu concentraţia de CO pentru parcaje).
Figura 5.7.1.1 - Dispunerea instalaţiilor de tratare a aerului (vedere în plan)
(6)Încăperea prevăzută pentru agregatele de ventilare, climatizare şi condiţionare a aerului trebuie să fie uşor accesibilă, cu uşi şi scări de acces care să permită transportul maşinilor, utilajelor, elementelor demontabile sau a modulelor. Accesul în aceasta încăpere se realizează direct din exterior sau din încăperi cu risc mic de incendiu, sau prin coridoare comune de acces la instalaţii utilitare, în conformitate cu reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor. Uşile de acces se vor deschide spre exteriorul centralei.
(7)Dacă sunt amplasate în interiorul construcţiilor, încăperile agregatelor de ventilare, climatizare şi condiţionare se separă funcţional şi constructiv faţă de restul clădirii prin elemente de delimitare având rezistenţa la foc, EI, corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc stabilită pentru pereţi interiori portanţi, respectiv planşee.
(8)Golurile de acces în încăperile menţionate la alin. (7) se protejează cu elemente având rezistenţa la foc EI-C egală cu jumătate din cea a peretelui în care este montat.
(9)Agregatele de ventilare, climatizare şi condiţionare trebuie amplasate la o distanţă minimă de 4 m faţă de orice goluri din faţadele construcţiilor.
(10)În situaţia în care nu se poate respecta distanţa menţionată la aliniatul (9) trebuie adoptată una din următoarele măsuri:
a)se protejează golurile cu elemente rezistente la foc EI 60-C;
b)agregatele se amplasează într-o încăpere alcătuită din pereţi rezistenţi la foc minim EI60 şi planşee rezistente la foc minim REI60. Uşa de acces se amplasează pe latura opusă faţadei cu goluri.
(11)Ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie instalate la exteriorul construcţiei.
SECŢIUNEA 2:5.7.2. Cerinţe pentru amplasarea prizei de aer proaspăt şi a gurii de evacuare a aerului viciat
(1)Priza de aer pentru introducerea aerului exterior va fi poziţionată astfel încât aerul introdus în instalaţie să fie, în măsura posibilităţilor, curat, uscat şi prelevat pe cât posibil dintr-o zonă adăpostită de radiaţia solară directă.
(2)Evacuarea în exterior a aerului din instalaţiile de ventilare/climatizare trebuie să fie făcută astfel încât să se minimizeze riscurile asupra sănătăţii oamenilor sau efectele negative ce pot fi cauzate clădirii, ocupanţilor sau mediului.
(3)Dispunerea prizelor de introducere a aerului şi a gurilor de evacuare trebuie făcută de asemenea conform reglementărilor şi recomandărilor vizând securitatea la incendiu a elementelor de construcţie şi a reglementărilor de izolare acustică.
(4)Prizele de aer se amplasează la cel puţin 8 metri pe orizontală de un punct de colectare a gunoiului, de un spaţiu de parcare frecvent utilizat pentru trei sau mai multe maşini, de o alee, de zone de încărcare, de ventilaţii de canalizare, de capete de coşuri şi de alte surse similare de poluare.
(5)Pentru a se evita riscurile de împrăştiere a impurităţilor de la turnurile de răcire în aerul de alimentare, prizele de aer se amplasează pe direcţia vântului dominant, înaintea turnurilor de răcire. Se va avea în vedere ca instalaţiilor cu turn de răcire să aibă proceduri de întreţinere corespunzătoare, care să reducă degajările periculoase ale acestora.
(6)Este recomandabil ca prizele de aer să fie poziţionate pe faţade amplasate spre străzi neaglomerate. Când acest lucru nu este posibil, priza de aer trebuie poziţionată cât mai sus posibil faţă de nivelul solului.
(7)Prizele de aer nu se vor amplasa acolo unde se anticipează o recirculare a aerului evacuat sau o perturbare datorată altor poluanţi sau a emisiilor odorante.
(8)Se recomandă amplasarea prizelor de aer la o distanţă de 3 m de sol. Distanţa poate fi redusă la minimum 1,5 m, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii.
(9)Pe terasa clădirii sau în cazul în care concentraţiile sunt similare pe ambele laturi ale clădirii, priza de aer trebuie amplasată pe faţada clădirii expusă vântului.
(10)Priza de aer adiacentă spaţiilor neumbrite, acoperişurilor sau pereţilor, trebuie dispusă sau protejată astfel încât aerul să fie cât mai puţin încălzit de soare pe timpul verii.
(11)Se recomandă dimensionarea unei prize de aer neprotejate pentru o viteză a aerului de maximum 2 m/s în cazul în care există riscul aparent al introducerii apei în orice formă (zăpadă, ploaie, vapori etc.) sau a prafului (inclusiv frunze).
(12)Partea inferioară a unei prize de aer amplasată pe un acoperiş trebuie să fie la minimum 1,5 m fată de cota acestuia, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii. Distanţa poate fi mai mică dacă formarea unui strat de zăpadă este împiedicată, de exemplu prin utilizarea unui scut de zăpadă.
(13)Prizele de aer trebuie amplasate astfel încât să existe posibilitatea de acces pentru înlocuire şi întreţinere curentă.
(14)Refularea aerului evacuat de categoria EHA 1 în exterior prin intermediul unei guri de evacuare amplasate pe peretele clădirii este acceptabilă, cu condiţia ca:
a)distanţa dintre gura de evacuare şi orice clădire adiacentă să fie de minimum 8 m;
b)distanţa dintre gura de evacuare şi o priză de introducere a aerului situată pe acelaşi perete să fie de minimum 2 m (dacă este posibil, gura de introducere a aerului proaspăt trebuie să fie amplasată sub gura de evacuare a aerului);
c)viteza aerului în gura de evacuare să fie de minimum 5 m/s;
d)în orice alt caz, gura de evacuare trebuie amplasată pe acoperiş.
(15)Aerul va fi evacuat deasupra acoperişului celei mai înalte părţi a clădirii şi refulat vertical în sus. Partea inferioară a gurii de evacuare trebuie să aibă o înălţime faţă de acoperiş de minimum 1,5 m, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii. Distanţa poate fi mai mică dacă este împiedicată formarea unui strat de zăpadă, de exemplu prin utilizarea unui scut de zăpadă.
(16)Distanţele minime dintre priza de introducere şi cea de evacuare a aerului sunt prezentate în Figura 5.7.2.1. Acestea depind în principal de categoria aerului evacuat:
1._
a)pentru EHA 4 distanţele sunt cele mai mari şi, adiţional, dependente de debitul de aer;
b)pentru categoriile EHA 1 până la EHA 3 distanţele depind numai de categoria aerului evacuat.
2.Valorile din Figura 5.7.2.1. sunt valabile pentru o viteză a aerului refulat de până la 6 m/s; pentru viteze mai mari distanţele pot fi mai mici.
(17)Pentru clădiri înalte, amplasarea prizelor de introducere şi de evacuare a aerului trebuie făcută astfel încât să se minimizeze efectul vântului şi efectul de tiraj termic.
Figura 5.7.2.1. Distanţe minime între gura de evacuare şi cea de introducere a aerului
1 - Distanţă verticală - Gură de evacuare deasupra prizei de introducere (partea superioară a nomogramei); Distanţă verticală - Gură de evacuare sub gura de introducere (partea inferioară a nomogramei); 2 - Distanţă dintre prize; 3 - Categoria EHA ; 4 - Debit de aer în priză în m3/s