Subcapitolul 3 - 5.3. Ventilatoare - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022

M.Of. 108 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:5.3. Ventilatoare
(1)Ventilatoarele se aleg corespunzător cu debitul şi presiunea rezultate din proiect, tipul şi particularităţile instalaţiei, regimul şi condiţiile de funcţionare, consumul de energie, spaţiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului şi condiţiile de exploatare.
(2)La alegerea ventilatorului pentru o situaţie dată, se iau în considerare următoarele aspecte:
1._
a)punctul de funcţionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie să se afle în zona de consum minim de energie;
b)în instalaţiile de ventilare fără conducte, în care presiunea dezvoltată de ventilator este redusă, iar încăperea ventilată nu prezintă cerinţe de silenţiozitate şi nu sunt degajări de substanţe inflamabile sau corozive, se recomandă prevederea unor ventilatoare axiale;
c)în instalaţiile de ventilare cu conducte pentru introducerea aerului proaspăt, alegerea se va face între un ventilator centrifugal şi unul axial cu carcasă, în funcţie de cerinţele privitoare la presiune, spaţiu, nivel de zgomot, consum de energie şi cost, preferându-se ventilatoarele axiale în măsura satisfacerii acestor cerinţe;
d)în instalaţiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se preferă ventilatoarele centrifugale; în cazul folosirii ventilatoarelor axiale montate în conducte cu aer fierbinte sau încărcat cu substanţe corozive sau praf, ventilatoarele se vor acţiona prin curele trapezoidale, cu motorul scos în afara conductei;
e)ventilatoarele centrifugale montate în instalaţii care conţin multe piese speciale, pentru care rezistenţele locale nu pot fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu rotor cu palete înclinate înapoi;
f)la instalaţiile cu funcţionare intermitentă, se admit ventilatoare cu puncte de funcţionare corespunzătoare unor randamente mai scăzute, dacă prin acestea se obţin avantaje de altă natură;
g)pentru reducerea nivelului de zgomot se preferă ventilatoare cu turaţie redusă (500 - 750 rot/ min) în locul celor cu turaţie ridicată (1000 - 1500 rot/min).
2.Se recomandă utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus, clasele SFP1-SPF3. (Tabel 5.3.1.1)
Tabelul 5.3.1.1 Clasificarea ventilatoarelor funcţie de puterea specifică PSFP, (puterea raportată la debitul de aer)

Categorie

PSFP, în W/(m3.s)

SFP 1

< 500

SFP 2

500 - 750

SFP 3

750 - 1 250

SFP 4

1 250- 2 000

SFP 5

> 2000

(3)Se recomandă ca ventilatoarele din instalaţiile de ventilare care deservesc procese de producţie cu regim variabil sau încăperi cu sarcini termice variabile, să fie cu turaţie variabilă.
(4)Instalaţiile cu rezistenţe aeraulice variabile şi în special cele conţinând filtre de praf colmatabile, se prevăd cu ventilator având caracteristicile debit - presiune foarte înclinate, astfel încât la variaţiile de presiune mai ridicate să corespundă modificări mici ale debitelor de aer.
(5)Pentru instalaţiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare "în linie" sau de conductă.
(6)Ventilatoarele "în linie" sau de conductă pot fi montate în interiorul camerelor ventilate dacă au carcasele izolate fonic şi nivelul de zgomot nu depăşeşte valoarea maximă admisă.
(7)Debitul şi presiunea dintr-o instalaţie se asigură de regulă printr-un singur ventilator; se va evita montarea ventilatoarelor în paralel.
(8)Dacă debitul de aer în regim de vară este diferit de cel în regim de iarnă sau dacă în decursul procesului de producţie sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea încăperii se prevede, dacă este posibil, un ventilator acţionat de un motor electric cu două turaţii.
(9)Dacă totuşi situaţia o impune şi se aleg ventilatoare montate în paralel, se prevăd obligatoriu rame cu jaluzele care se vor închide odată cu ventilatorul, sau clapete antiretur.
(10)Dacă ventilatoarele vehiculează aer cu temperaturi şi presiuni diferite de cele care au stat la baza întocmirii cataloagelor de alegere (ventilatoare montate la altitudine, funcţionare cu gaze fierbinţi etc.), la stabilirea caracteristicilor reale ale ventilatoarelor se vor folosi factori de corecţie corespunzători acestor situaţii specifice.
(11)Ventilatoarele care vehiculează aer încărcat cu substanţe corozive sau cu praf abraziv se execută din materiale rezistente care să asigure o durată de funcţionare economică, având de regulă şi dispozitive pentru întinderea curelelor şi pentru captarea şi scurgerea electricităţii statice.
(12)Se iau următoarele măsuri de protecţie a muncii şi de asigurare a unei funcţionări corecte a ventilatoarelor:
a)legarea la pământ a motorului electric şi a ventilatorului;
b)montarea unui dispozitiv de protecţie în dreptul roţilor şi curelelor la transmisia prin curele; montarea unei plase de sârmă cu ochiuri mari (25-50 mm) la gura de aspiraţie sau refulare a ventilatorului, în cazul când acesta aspiră sau refulează liber în încăpere (indiferent de înălţimea de montare a ventilatorului);
c)efectuarea corectă a legăturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca sensul de rotaţie al rotorului ventilatorului să fie cel corect;
d)întinderea curelelor de transmisie (se consideră că întinderea unei curele trapezoidale este corectă dacă, pe o lungime de 0,5 m, săgeata pe care o face cureaua la apăsarea manuală este cel mult egală cu grosimea sa);
e)toate curelele trapezoidale montate pe aceleaşi roţi de transmisie vor avea o întindere egală;
f)prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer.
(13)Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundaţie, platforme, console etc.) trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de amortizare a vibraţiilor, calculate şi executate astfel încât să asigure condiţiile corespunzătoare de zgomot şi vibraţii din clădirile unde sunt montate (clădiri industriale, săli de spectacol, spitale etc.).
(14)Ventilatoarele se vor racorda la conductele de aer prin intermediul unor racorduri flexibile.
(15)Se recomandă ca racordarea ventilatoarelor la conducte să se realizeze prin intermediul unor porţiuni drepte, cu lungimea l=(8..10)D atât pe aspiraţie cât şi pe refulare (D este diametrul conductelor circulare, la conductele rectangulare cu laturile a şi b, se va considera D=(a+b)/2). Dacă acest mod de racordare nu se poate realiza, pentru racordul la gura de aspiraţie a ventilatorului se va adopta, în ordine preferenţială, una din următoarele soluţii:
a)cot cu secţiune rectangulară cu palete de dirijare sau curbă cu secţiune circulară cu raza de curbură mai mare de două diametre;
b)cutie de aspiraţie cu palete de dirijare.
(16)Dacă ventilatorul centrifugal refulează direct în atmosferă, fără intermediul unei tubulaturi, la gura de refulare a ventilatorului se prevede fie un tronson drept, având secţiunea egală cu cea a gurii de refulare (a x b) şi lungimea minimă 0,75 (a x b), fie un difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° şi lungime de 1,00...1,5 m.
(17)La alegerea din cataloage a ventilatoarelor racordate la reţea prin intermediul unor piese montate pe aspiraţie sau pe refulare care perturbă curgerea, se folosesc factorii de corecţie respectivi.