Secţiunea 1 - 5.2.1. Materiale şi tehnologii - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022

M.Of. 108 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2023
SECŢIUNEA 1:5.2.1. Materiale şi tehnologii
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Materialele şi tehnologiile pentru conductele de aer se aleg în funcţie de particularităţile clădirii, condiţiile de exploatare, montaj, estetică, consideraţii economice etc.
(2)Tehnologiile de montaj ale conductelor de aer vor respecta păstrarea etanşeităţii la aer a clădirii în zonele de străpungeri. Astfel pentru clădirile noi sau reabilitate termic, se recomandă efectuarea încercării de performanţă a anvelopei din punct de vedere al permeabilităţii la aer, gaze şi vapori conform SR EN ISO 9972, după efectuarea acestor străpungeri în anvelopă. Performanţele minime recomandate de etanşeitate/permeabilitate la aer a anvelopei unei clădiri noi sau reabilitate termic sunt: n50 < 1,5h-1 la 50 Pa sau q50 < 1,5 m3/h/m2.
(3)Va fi acordată o atenţie deosebită atenuării vibraţiilor/zgomotului transmis prin sistemul de distribuţie a aerului (reţele de conducte), pentru respectarea condiţiilor de confort acustic indicate în Tabelul 3.1.2.1.
(4)Atenuarea zgomotului la montarea conductelor între încăperi puse în contact acustic prin sistemul de ventilare, va fi asigurată prin elemente specifice (atenuatoare de zgomot, materiale cu absorbtivitate acustică ridicată etc.). Se recomandă realizarea unor calcule justificative de impact acustic şi a testelor specifice de evaluare a nivelului global de zgomot.
SUBSECŢIUNEA 1:5.2.1.1. Conducte de ventilare din plăci de vată minerală
(1)Pentru introducerea aerului în clădirile civile sau de producţie, încadrate în categoriile de risc de incendiu, se pot utiliza conducte de aer fabricate din plăci de vată minerală caserată cu aluminiu sau alte materiale, cu condiţia respectării cerinţei 5.2.1.(2) privind reacţia la foc.
(2)Realizarea şi utilizarea acestor conducte se va face cu respectarea prevederilor reglementărilor tehnice naţionale şi europene în vigoare, sau a agrementului tehnic pentru situaţiile nereglementate, precum şi condiţiilor tehnologice.
SUBSECŢIUNEA 2:5.2.1.2. Conducte de ventilare din mase plastice
(1)Conductele de aer şi piesele speciale pentru funcţionarea în medii corozive se pot confecţiona din materiale plastice, cu respectarea condiţiilor din agrementul tehnic.
(2)Conductele de aer din materiale plastice vor fi prevăzute cu legarea la pământ pentru înlăturarea acumulării electricităţii statice, conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare.
(3)Conductele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice nu se utilizează în clădiri înalte şi foarte înalte, săli aglomerate, clădiri pentru persoane care nu se pot evacua singure, clădiri cu mărfuri de valoare deosebită, laboratoare cu pericol de incendiu, clădiri cu persoane cazate temporar, încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare.
(4)Utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru funcţionarea în medii corozive, în încăperi cu risc foarte mare de incendiu, este permisă cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea acestora să respecte cerinţele din clasa de rezistenţă la foc a materialului respectiv.
(5)Îmbinările transversale ale conductelor de aer din materiale plastice se realizează astfel încât să asigure etanşeitatea şi rezistenţa mecanică a acestora.
(6)Conductele de aer din materiale plastice se vor susţine prin dispozitive de susţinere, care să permită deplasarea longitudinală a tubulaturii prin dilatare sau contracţie.
(7)La conductele de aer din materiale plastice se va asigura preluarea dilatărilor sau contracţiilor axiale.
(8)Se interzice utilizarea conductelor din mase plastice şi a conductelor din poliuretan placat cu folie de aluminiu la instalaţiile de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
SUBSECŢIUNEA 3:5.2.1.3. Conducte de ventilare din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu.
(1)Conductele din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu nu se montează în locuri în care acestea pot fi expuse degradării prin lovire accidentală cu corpuri dure.
SUBSECŢIUNEA 4:5.2.1.4. Forme şi dimensiuni
(1)Secţiunea conductelor se alege în funcţie de estetica încăperilor unde sunt montate, de spaţiul disponibil, de posibilitatea încadrării lor în arhitectura clădirii, de prezenţa particulelor transportate de aer etc. Conductele sunt în mod curent cu secţiune rectangulară, circulară sau plat-ovală, dar pot avea şi alte forme (triunghiulară, trapezoidală etc.).
(2)Se recomandă conductele de secţiune circulară, ori de câte ori este posibil, datorită consumului mic de material în raport cu cele rectangulare, în aceleaşi condiţii de debit de aer transportat şi de viteză a aerului.
(3)La conductele cu secţiune dreptunghiulară se recomandă ca latura mare să nu depăşească latura mică decât de maximum 3 ori.
(4)Conductele cu secţiune plat-ovală sunt de preferat celor cu secţiune circulară, dacă nu există spaţiu suficient de montaj.
SUBSECŢIUNEA 5:5.2.1.5. Piese speciale
(1)Piesele speciale, utilizate la realizarea reţelei de conducte trebuie să introducă perturbaţii ale curgerii cât mai mici, pentru limitarea producerii de zgomot şi a căderilor de presiune; în acest sens, piesele speciale se execută astfel încât să respecte anumite condiţii de rază, unghi, lungime etc.
(2)Se recomanda o rază de curbură pentru piesele speciale de tip coturi sau curbe de minim 1xd, (d fiind diametrul conductei la conducte circulare, sau dimensiunea laturii după care se face schimbarea direcţiei la conductele de secţiune rectangulară, respectiv plat-ovală).
(3)La conductele cu secţiune rectangulară se admit şi schimbări de direcţie în unghi drept, cu muchia rotunjită şi cu palete interioare de dirijare. Rotunjirea muchiei se face cu o rază de curbură minimă de 100 mm.
(4)Schimbarea de secţiune se face prin difuzoare sau confuzoare cu respectarea următoarelor condiţii:
- unghiul la vârf al difuzoarelor simetrice cuprins între 20° şi 30°;
- unghiul la vârf al confuzoarelor simetrice este de preferinţă de 30°, valoarea maximă admisă de 60°;
- difuzoarele şi confuzoarele asimetrice se execută cu unghiuri egale cu jumătate din valorile de mai sus.
(5)Se pot utiliza coturi cu mărire de secţiune cu condiţia ca aceasta să fie de maxim dublul secţiunii iniţiale.
(6)Se va evita înserierea directă a pieselor speciale, în cadrul reţelei de distribuţie a aerului; ca urmare, între două piese speciale alăturate se va intercala un tronson drept cu o lungime de minim un diametru echivalent (minim 1 de). În amonte de ramificaţii, acest tronson este obligatoriu.
(7)Pentru realizarea unor ramificaţii funcţionale se recomandă ca:
- ariile secţiunilor transversale ale ramificaţiilor să fie proporţionale cu debitele de aer transportate;
- piesele de ramificaţie rectangulare să aibă aceeaşi înălţime sau lăţime cu cea a conductei principale, în funcţie de modul de racordare (pe direcţie orizontală sau verticală);
- pentru secţiuni circulare ce au ramificaţii de o parte şi de alta a axei conductei principale, acestea se decalează cu o distanţă minimă egală cu diametrul celei mai mari dintre ele. Aceste ramificaţii pot fi realizate şi în unghi drept, dacă se folosesc piese uzinate.
SUBSECŢIUNEA 6:5.2.1.6. Condiţii speciale pentru medii corozive
(1)Conductele de aer care vehiculează aer încărcat cu substanţe corozive sau cele care traversează medii corozive se execută din materiale rezistente la coroziune sau acoperite la interior şi/sau la exterior cu straturi de protecţie anti-coroziune. Alegerea materialului sau a stratului protecţie se face prin considerarea simultană a rezistenţei la acţiunea chimică, a duratei de utilizare şi a posibilităţilor de execuţie.
(2)La montarea conductelor de aer în medii corozive se iau măsuri speciale de etanşare a îmbinărilor, astfel încât să se realizeze conducte de clasa C sau D (definite conform 5.2.1.15 din prezenta reglementare tehnică).
SUBSECŢIUNEA 7:5.2.1.7. Consideraţii generale privind proiectarea conductelor de ventilare
(1)Conductele de aer se proiectează astfel ca pierderile de sarcină (căderile de presiune totală) liniare şi locale să fie minime. În acest scop:
- se aleg traseele conductele cât mai scurte şi cu un număr minim de piese speciale care introduc rezistenţe locale;
- conductele se execută din materiale cu rugozitate redusă la interior;
- conductele de aer nu trebuie să fie traversate de elemente ale altor instalaţii (ţevi, conductoare electrice etc.);
- în cazul conductelor de aer realizate prin închiderea elementelor de construcţie, dacă ocolirea acestora nu este posibilă, elementele introduse în curentul de aer vor fi îmbrăcate în piese având formă aerodinamică.
(2)Traseele conductelor de aer se stabilesc astfel încât să se realizeze porţiuni drepte cu lungime cât mai mare în amonte de aparatele terminale de ventilare (în special pentru cele de introducere), ramificaţii, puncte de măsură, dispozitive de reglare.
(3)Dacă aparatele terminale de ventilare, ramificaţiile, punctele de măsurare, dispozitivele de reglare sunt amplasate în vecinătatea unor surse de perturbare a curgerii, pentru uniformizarea curgerii se vor prevedea palete sau pereţi de dirijare în piesele de schimbare de direcţie, faguri de regularizare a curgerii montate în porţiuni drepte de conductă în aval de sursa de perturbare etc.
(4)Reţelele de conducte trebuie să fie concepute astfel încât să se realizeze echilibrarea lor aeraulică (pentru a obţine în ramificaţii şi la dispozitivele terminale, debitele de aer din proiect).
(5)Pentru aceasta se vor prevedea dispozitive de reglare conform 5.2.1.8 (1) - (8) din prezenta reglementare tehnică.
(6)Între debitele de aer ale aparatelor terminale de introducere (gurilor de introducere) se admit abateri de +/- 10% faţă de debitul nominal, cu condiţia asigurării în fiecare încăpere a debitului de aer necesar şi fără producerea unor curenţi de aer supărători.
(7)Presiunea ventilatorului trebuie să acopere căderea de presiune totală la debitul de calcul (pierderea de sarcină) pe întregul circuit al aerului, în funcţie de rolul ventilatorului în sistem (aspirant, refulant sau aspirant-refulant). În toate cazurile, presiunea totală necesară se stabileşte prin calculul pierderii de sarcină pe traseul cu cea mai mare rezistenţă aeraulică a instalaţiei, (luând în consideraţie şi presiunea dinamică la ieşirea aerului din instalaţie). Nu este permisă stabilirea presiunii ventilatorului prin aproximare. Calculul va fi cuprins în documentaţia tehnică a proiectului.
(8)Se recomandă alegerea de conducte cu o clasă de etanşeitate cât mai ridicată (de exemplu, din clasele C şi D) pentru limitarea consumurilor de energie a sistemelor de distribuţie a aerului pentru ventilare şi climatizare.
(9)Când există riscul de condensare pe pereţii conductelor a vaporilor din aerul vehiculat, se va asigura scurgerea condensatului, prin montarea unor conducte de evacuare a condensatului cu pantă minimă de 1%. Colectarea şi evacuarea condensatului se vor face la partea inferioară a conductei.
(10)La realizarea sistemelor de ventilare şi climatizare se va evita posibilitatea de formare a amestecurilor explozive şi de propagare a incendiilor prin conductele de ventilare.
(11)Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare sau climatizare pentru mai multe încăperi cu degajări de substanţe care în amestec sau combinaţie chimică pot provoca aprindere sau explozie.
SUBSECŢIUNEA 8:5.2.1.8. Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer
(1)Dispozitivele de reglare a debitului de aer se recomandă a se prevedea în următoarele puncte:
- în aparatele terminale de ventilare sau pe racordurile acestora;
- în fiecare ramificaţie principală care alimentează un grup de ramificaţii secundare;
- în fiecare ramificaţie secundară care alimentează un grup de aparate terminale;
- în camerele de amestec, la priza de aer proaspăt şi pe conducta de recirculare.
(2)Dispozitivele de reglare din aparatele terminale de ventilare se utilizează pentru efectuarea unei reglări fine, pentru completarea reglării realizate de un dispozitiv din amonte, montat pe conducta de aer sau în ramificaţii. Aceste dispozitive se utilizează pentru realizarea echilibrării aeraulice, la darea în exploatare a instalaţiei. La instalaţiile cu debite mari se recomandă utilizarea dispozitivelor automate de reglare.
(3)Dispozitivele de reglare prevăzute trebuie să fie concepute special în acest sens, pentru ca să corespundă din punct de vedere al autorităţii de reglare; în acest sens, sunt interzise dispozitivele de tip "şiber".
(4)La aspiraţie, pentru viteze ale aerului în conducte de până la 12 m/s, se recomandă să nu se prevadă dispozitive de reglare la aparatele terminale ce formează un grup montat în aceeaşi încăpere, dacă există un dispozitiv de reglare în ramificaţia de racord a acestui grup.
(5)Dispozitivele de reglare trebuie să fie alese astfel încât, prin închiderea lor, să nu se depăşească nivelul de zgomot admis în încăpere.
(6)Dispozitivele de reglare din conducte se montează în amonte, la distanţe cât mai mari de ramificaţii, astfel încât curgerea aerului în ramificaţii să nu fie perturbată. Recomandarea este valabilă şi pentru dispozitivele montate în ramificaţii, în amonte de aparatele terminale de introducere.
(7)Nu se vor monta dispozitivele de reglare în conducte, în zone în care curgerea aerului este perturbată de diferite piese şi configuraţii din amonte (coturi, ramificaţii etc.).
(8)Dacă conductele de ventilare sunt amplasate în tavane suspendate, nedemontabile, se recomandă să nu se monteze dispozitive de reglare în aceste plafoane, preferându-se montarea unor dispozitive de reglare accesibile, în aparatele terminale de ventilare; dacă acest fapt nu este posibil, se prevăd fie dispozitive automate de reglare, fie se face echilibrarea părţii îngropate a reţelei, înainte de închiderea tavanului suspendat.
(9)Se recomandă prevederea unor clapete tip fluture sau a unor rame cu jaluzele opuse montate pe ramuri. Se va evita amplasarea unei clapete direct în ramificaţie.
(10)Clapetele de tip fluture care servesc la reglarea iniţială (pentru echilibrarea debitelor de aer în instalaţie) şi care rămân fixate în poziţia de reglare pe toată durata de exploatare a instalaţiei, vor avea piuliţe de strângere (sau alte organe de fixare), fără manetă de acţionare.
(11)Elementele mobile introduse în curentul de aer vor fi, la toate tipurile de dispozitive de reglare, bine rigidizate, pentru a nu produce zgomot şi vibraţii.
(12)Toate dispozitivele de reglare se montează astfel încât organele de comandă ale elementelor mobile să poată fi acţionate cu uşurinţă, manual sau automat.
(13)În cazul unor poziţii greu accesibile (de exemplu, tavane suspendate), pentru acţionarea dispozitivelor de reglare se prevăd trape de acces pentru acţionare.
(14)Pentru reglarea, verificarea şi întreţinerea dispozitivelor de reglare montate în conducte cu dimensiuni mari sau în camerele de tratare a aerului, se prevăd uşi etanşe de acces.
(15)Dispozitive de reglare montate în interiorul conductelor vor avea, prin construcţie, elemente de indicare, care să facă posibilă constatarea din exteriorul conductei, a poziţiei de reglare.
(16)Elementele mobile ale dispozitivelor de reglare vor fi robuste, nedeformabile, adecvate pentru asigurarea unei mişcări uşoare, fără jocuri şi care să permită blocajul fix în poziţia stabilită la reglarea instalaţiei.
(17)Jaluzelele opuse pentru care se prevede poziţia complet închisă în timpul exploatării, vor asigura închiderea etanşă a conductei.
(18)Ca dispozitive de reglare la ventilator se pot folosi palete cu unghi variabil în secţiunea de aspiraţie sau jaluzele opuse cu reglare simultană la refulare (jaluzelele opuse se montează astfel ca axele lor de rotaţie să fie perpendiculare pe planul vertical care trece prin axa rotorului).
SUBSECŢIUNEA 9:5.2.1.9. Clapete cu contragreutate sau alte dispozitive de închidere automată.
(1)Dispozitivele de închidere automată se montează în conductele de aer, dacă este necesar să se împiedice difuzia gazelor vaporilor nocivi, inflamabili sau explozivi, existenţi în reţeaua de conducte de ventilare, la oprirea instalaţiei. Dispozitivele de închidere automată se prevăd şi pentru închiderea circulaţiei aerului, la montarea în paralel a două sau mai multe ventilatoare care funcţionează alternativ.
(2)Dispozitivele de închidere automată se prevăd cu garnituri de etanşare şi trebuie astfel construite încât să întrerupă complet circulaţia aerului, gazelor sau vaporilor în poziţia închis, precum şi a scăpărilor sau pătrunderilor de aer fals.
(3)Pe corpul dispozitivelor de închidere automată se indică sensul de curgere a aerului.
(4)Dispozitivele de închidere automată vor fi dotate cu elemente pentru indicarea sau semnalizarea poziţiei "complet închis".
SUBSECŢIUNEA 10:5.2.1.10. Rame cu jaluzele de suprapresiune
(1)Ramele cu jaluzele de suprapresiune, care se montează în elementele de construcţie exterioare precum şi la gurile de evacuare, vor avea jaluzele ce oscilează liber pe axele lor şi vor fi astfel executate şi prelucrate încât să asigure deschiderea lor sub acţiunea forţelor create de o suprapresiune de 5 Pa. Ele vor fi prevăzute cu garnituri de etanşare din cauciuc.
SUBSECŢIUNEA 11:5.2.1.11. Capace de vizitare
(1)În instalaţiile de ventilare şi climatizare se prevăd capace de vizitare etanşe pentru operaţiuni de control şi curăţare.
(2)Capacele de vizitare se montează pe tronsoane drepte de conductă, în locuri uşor accesibile, astfel încât să facă posibile intervenţiile în interiorul conductei, în porţiunile necesare.
(3)Capacele de vizitare vor fi prevăzute şi executate astfel încât să fie etanşe şi robuste pentru a nu se deforma după demontarea şi remontarea lor şi să fie rezistente la acţiuni de coroziune sau eroziune, în aceeaşi măsură ca şi materialul conductei de aer pe care sunt montate.
SUBSECŢIUNEA 12:5.2.1.12. Racorduri elastice
(1)Racordurile între conductele de aer şi echipamentele cu elemente în mişcare (ventilatoare, aparate de climatizare etc.) se realizează prin intermediul unor elemente elastice care să împiedice transmiterea vibraţiilor mecanice către conductele de aer.
(2)Racordurile elastice vor fi etanşe la aer şi vor fi astfel concepute şi executate încât să reziste, după necesităţi, la acţiunea gazelor fierbinţi, a gazelor şi vaporilor corozivi.
SUBSECŢIUNEA 13:5.2.1.13. Condiţii de etanşeitate ale conductelor de aer
(1)Pentru ca aerul extras din instalaţiile de ventilare sau climatizare să poată fi recirculat sau utilizat într-un recuperator de căldură, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a)aerul extras de categoriile ETA 1 şi ETA 2 poate fi colectat într-o conductă comună;
b)aerul de categoria ETA 3 poate fi transportat prin conducte individuale sau colectat în conducte comune, de la mai multe puncte de extracţie;
c)aerul de categoria ETA 4 va fi transportat către exterior doar prin conducte de aer individuale;
d)dacă într-o conductă comună se combină aer extras de mai multe categorii, aerul extras din acea conductă este clasificat în concordanţă cu categoria care indică cea mai mare poluare, dacă proporţia acesteia depăşeşte 10% din debitul total de aer extras.
(2)Conductele de aer de extracţie trebuie să fie astfel realizate încât aerul viciat să nu se reintroducă în clădire prin intermediul lor.
(3)Conductele de aer amplasate aparent în spaţiile pe care le ventilează/climatizează se realizează cu clasa de etanşeitate A, dacă diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia nu depăşeşte 150 Pa.
(4)Conductele de aer situate în afara spaţiilor ventilate sau conductele amplasate în spaţiile ventilate şi separate de acesta prin panouri, ca şi conductele din spaţiul ventilat la care diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia depăşeşte 150 Pa, se realizează minim de clasa de etanşeitate B.
(5)Toate conductele de aer evacuat, în suprapresiune faţă de interiorul clădirii, cu excepţia centralelor de ventilare, se realizează minim de clasa de etanşeitate B. În acest sens, se recomandă ca ventilatoarele de evacuare a aerului să fie plasate cât mai aproape de gura de evacuare a instalaţiei.
(6)Dacă diferenţa de presiune de o parte şi de alta a anvelopei este mare, sau dacă orice neetanşeitate poate pune în pericol calitatea aerului interior, se impune ca toate conductele de aer să aibă clasa C de etanşeitate.
(7)Pentru situaţii speciale, conductele de aer trebuie să aibă clasa de etanşeitate D. Aceste situaţii pot fi impuse de condiţiile tehnologice, de investitor sau de proiectant.
(8)Se recomandă alegerea de conducte cu o clasă de etanşeitate cât mai ridicată (de exemplu din clasele C şi D) pentru limitarea consumurilor de energie a sistemelor de distribuţie a aerului pentru ventilare şi climatizare.
(9)Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate sunt date în Tabelul 5.2.1.13.1 sau Figura 5.2.1.13.1.
Tabelul 5.2.1.15.1 Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate

Presiunea statică

[Pa]

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

1200

1500

1800

2000

Pierderea de aer

[l/(s.m2)]

[m3/(h.m2)]

Clasa A

0,54

1,94

0,84

3,04

1,10

3,96

1,32

4,78

1,53

5,52

1.73

6,22

1.91

6,87

2.08

7,49

2.25

8,09

2.41

8,66

2.56

9,75

3.13

11,3

3.53

12,7

3.77

13,6

Clasa B

0,18

0,65

0,28

1,01

0,37

1,32

0,44

1,59

0,51

1,84

0,58

2,07

0,64

2,29

0,69

2,5

0,75

2,7

0,80

2,89

0.85

3,25

1.04

3,76

1.18

4,23

1.26

4,53

Clasa C

0.06

0,22

0.09

0,34

0.12

0,44

0.15

0,53

0.17

0,61

0,19

0,69

0,21

0,76

0,23

0,83

0,25

0,9

0,27

0,96

0,30

1,08

0,35

1,25

0,39

1,41

0,42

1,51

Clasa D

0,02

0,07

0,03

0,11

0,04

0,15

0,05

0,18

0,06

0,20

0,06

0,23

0,07

0,25

0,08

0,28

0,08

0,30

0,09

0,32

0,01

0,36

0,12

0,42

0,13

0,47

0,14

0,50

Conductele de aer din zona haşurată nu sunt recomandate.

Fig. 5.2.1.13.1 Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate
(10)Clasa de etanşeitate indicată în 5.2.1.15. (3)-(7) este minimă admisă.
(11)Aerul extras de categorie ETA 1 şi ETA 2 poate să fie transportat în conducte sub presiune, cu condiţia ca etanşeitatea acestora să fie clasa C.
(12)Aerul extras de categorie ETA 3 sau ETA 4 nu se transportă prin zona ocupată a clădirii folosind conducte în suprapresiune. Singurele excepţii sunt evacuările din bucătării industriale (cu hotă aspirantă deasupra maşinii de gătit/aragazului) şi toaletele (cu ventilator), cu condiţia ca aerul să nu fie transportat în suprapresiune prin alte zone în afara celor ventilate.
(13)Conductele de extracţie a aerului din instalaţiile de ventilare mecanică trebuie echipate cu dispozitive care se închid automat când ventilarea este oprită, pentru a se preveni curgerea inversă şi ventilarea necontrolată, cel puţin pentru conducte cu secţiune transversală mai mare de 0,06 m2.
(14)Clasa de etanşeitate a conductelor de aer trebuie să fie atestată de producător şi trebuie specificată în documentaţia tehnică a proiectului.