Capitolul vii - Prevederi şi principii de realizare a învelitorilor din elemente plane suprapuse - Normativ din 2014 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri, indicativ NP 069 - 2014
M.Of. 581 bis
În vigoare Versiune de la: 3 Septembrie 2014
CAPITOLUL VII:Prevederi şi principii de realizare a învelitorilor din elemente plane suprapuse
SECŢIUNEA 1:Obiect
Art. 156
Obiectul acestui capitol îl constituie:
a)învelitorile din elemente plane, semirigide, bitumate, armate, autoprotejate (tip şindrilă bituminoasă);
b)învelitorile din elemente plane din ciment armat (fibrociment) sau din materiale polimerice;
c)învelitorile din elemente plane din ardezie.
SECŢIUNEA 2:Elemente definitorii, caracteristici generale
Art. 157: Învelitori din elemente plane semirigide bitumate, autoprotejate (tip şindrile bituminoase)
(1)Învelitorile sunt de tip discontinuu.
(2)Elementele, indiferent de modelul decupajului inferior, au următoarele dimensiuni generale, uzuale: lungime maximă: < = 1200 mm +/- 3 mm; lăţime > = 250 mm +/- 3 mm; grosime: 4; 5; 6 mm.
(3)Clasificare după tipul de material ce constituie stratul de armare ce se bitumează:
a)cu armătură minerală sau polimerică, într-un strat sau în două straturi: ţesătură sau reţea din fire de sticlă, împâslitură (neţesut) din fibre de sticlă cu sau fără ranforsare longitudinală din fire din sticlă sau polimerice;
b)cu armătură din carton celulozic într-un singur strat, impregnat.
(4)Clasificare după tipul de bitum utilizat la impregnarea şi acoperirea armăturii:
a)cu bitum aditivat cu elastomeri (SBS) sau plastomeri (APP);
b)cu bitum oxidat;
c)cu amestec de bitum cu alte materiale polimerice.
(5)Clasificare după tipul protecţiei (autoprotecţiei) feţei superioare vizibile:
a)cu paiete de ardezie;
b)cu granule ceramice sau diverse minerale (nisip,mică ş.a.);
c)cu folii metalice (cupru, aluminiu).
(6)Clasificare după tipul acoperirii feţei inferioare:
a)cu pulberi minerale din nisip, talc sau alte minerale;
b)cu alte materiale (granule plută, film/folie aderentă de protecţie, etc.);
c)cu film/folie neaderentă de protecţie locală a benzilor autoaderente (se îndepărtează la punerea în operă pentru lipirea benzilor autoadezive pe elementul inferior).
Art. 158: Învelitori din elemente plane din ciment armat (fibrociment) sau din materiale polimerice
(1)Învelitorile sunt de tip discontinuu.
(2)Elementele plane din ciment armat (fibrociment) şi din materiale polimerice se produc, în următoarele formate şi dimensiuni:
a)pătrate/rombice: cu latura de 40 cm +/- 3 mm;
b)dreptunghiulare: cu dimensiunile generale 40x30 cm +/- 3 mm;
c)dreptunghiulare tip şiţă: cu dimensiunile generale de 40x20 cm +/- 3 mm;
d)paralelogram: cu dimensiunile de 40x44 cm +/- 3 mm;
e)grosimile uzuale ale elementelor din ciment armat: 2,5 mm; 3,0 mm; 3,5 mm; 4 mm (-10%+25%);
f)grosimile uzuale ale elementelor polimerice: 2,5 mm; 3,0 mm; (+5%);
g)elementele din ciment armat cu forme dreptunghiulare şi dreptunghiulare tip şiţă, pot fi decupate la partea inferioară cu colţurile teşite la 45° sau 60° sau pot fi formate la partea inferioară semicircular sau în unghi (120°);
(3)Elementele plane din ciment armat pot fi natur, colorate în masă sau pe suprafaţă; elementele plane polimerice pot fi colorate în masă sau pe suprafaţă.
(4)Elementele plane din ciment armat sunt alcătuite din ciment aditivat armat cu fibre discontinue dispersate dezordonat, din fire sau meşe subţiri dispersate dezordonat sau sub formă de reţele (ţesături); acestea pot fi natur sau peliculizate pe suprafaţă.
(5)Elementele plane din materiale polimerice sunt simple sau armate, opace sau translucide, colorate în masă sau pe suprafaţă.
Art. 159: Învelitori din elemente plane din ardezie
(1)Învelitorile sunt de tip discontinuu.
(2)Elemente plane din ardezie pot fi:
a)natur - manufacturate, din rocă cu textura orientată prin clivaj;
b)fabricate dintr-un amestec de ardezie concasat, ciment şi apă.
(3)Elementele plane din ardezie au în general, următoarele modele şi dimensiuni:
a)model comun: cu dimensiunile de la 255x355 mm la 160x220 mm şi grosime de 2,7 mm;
b)model istoric/rustic: 220x325 mm la 150x270 mm şi grosime de 4,5 mm;
c)model englez (utilizat în zone cu precipitaţii abundente): cu dimensiuni de la 300x460 mm la 200x300 mm şi grosime de 3,8 mm;
d)alte modele (în funcţie de dimensionarea locală sau de necesităţile de utilizare);
e)abaterile dimensionale admise sunt de maxim 2 mm pe laturile ce nu deranjează pozarea.
SECŢIUNEA 3:Niveluri de performanţă
Art. 160
La proiectarea învelitorilor cu şindrile bituminoase se vor lua în considerare caracteristici şi performanţe privind:
- rezistenţa la tracţiune pe direcţia lăţimii şindrilei > = 600 N/50 mm;
- rezistenţa la tracţiune pe direcţia înălţimii şindrilei > = 400 N/50 mm;
- rezistenţa la sfâşiere cu cuiul > = 100 N;
- absorbţia de apă < 2%;
- rezistenţa la fluaj la temperatură ridicată < = 2 mm;
- aderenţa finisajului protector > = 0,2 N/mm
Art. 161
Ambalare, transport: pentru elemente plane ambalarea şi transportul se face pachetizat, în paleţi sau containere.
SECŢIUNEA 4:Prevederi conceptuale
Art. 162: Domeniul de utilizare
(1)Învelitorile din elemente plane suprapuse sunt utilizate la construcţii civile, industriale şi agricole, recomandându-se restricţionarea în utilizare la construcţii încadrate în clasa de importanţă I şi II, în categoria de importanţă A şi B precum şi la construcţii situate în zona climatică IV pentru perioada de iarnă şi în zone cu vânturi dominante, puternice; fac excepţie clădirile istorice sau de patrimoniu cu învelitori din ardezie.
(2)Aceste tipuri de acoperişuri pot închide spaţii condiţionate sau necondiţionate termic.
Art. 163: Configuraţia acoperişului
(1)Pentru elementele plane din materiale bitumate autoprotejate se recomandă acoperişuri cu conformare simplă; coamele, doliile, paziile, streşinile se vor rezolva cu membrane hidroizolante bitumate, autoprotejate, în aceeaşi textură şi culoare cu autoprotecţia elementelor plane din materiale bitumate autoprotejate, sau cu cupoane din acestea.
(2)Pentru elementele plane din ciment armat sau din ardezie se recomandă acoperişuri cu conformare simplă, cu număr redus de pante; coamele, paziile, streşinile se vor rezolva cu elemente profilate din ciment armat, cu membrane hidroizolante bitumate (autoprotejate în culoarea elementelor de învelitoare) sau cu elemente de tinichigerie specifice.
Art. 164: Suportul învelitorii
(1)Suportul continuu (pentru elementele plane din materiale bitumate tip şindrilă) este alcătuit din:
a)astereală din lemn masiv: cherestea de răşinoase sau plop (minimum clasa B) cu grosimea determinată în funcţie de deschiderea între reazeme şi încărcările posibile (uzual 24 mm cu lăţimi de 12-16 cm). Elementele din lemn vor fi lineare, cu feţe paralele, cu secţiunea rectangulară; montarea se va realiza joantiv (fără spaţii libere), pe căpriori cu lăţimea de minimum 45 mm, iar fixarea pe fiecare reazem se va face în două puncte pentru elementele de astereală mai înguste de 15 cm şi în trei puncte pentru lăţimi mai mari;
b)astereală din panouri produse din lemn reconstituit: panourile vor avea grosimea calculată în funcţie de deschiderea între pane şi încărcări, iar lungimea modulată pe interaxul panelor. Marginile panourilor se vor profila pentru a se asigura îmbinarea acestora.
(2)Suportul discontinuu (pentru elementele din fibrociment, ardezie) este alcătuit din rigle de lemn masiv; numărul acestora, corespunzător fiecărui element tip de învelitoare, distanţa între rigle sau distanţa interax rigle şi lăţimea suprafeţei de rezemare vor corespunde fişei tehnice a produsului/sistemului de învelitoare, iar secţiunea riglelor se va calcula în funcţie de deschiderea între pane şi încărcări.
Art. 165: Prevederi privind relaţia acoperiş - învelitoare
(1)Învelitorile acoperişurilor cu pante reduse (sub 35%) vor fi prevăzute cu substrat din folie/membrană hidroizolantă.
(2)Învelitorile pentru acoperişurile condiţionate termic vor fi prevăzute cu folie tip anticondens sau folie hidroizolantă (amplasată sub riglele suport ale învelitorii).
(3)Elementele plane din materiale bitumate, autoprotejate pot fi prevăzute şi la acoperişuri cu rupere de pantă de maximum 15°, montarea lor făcându-se prin îndoire la cald şi sudarea marginii inferioare peste elementele montate în rândul anterior.
(4)Elementele plane din ciment armat (fibrociment) sau din ardezie pot fi prevăzute şi la acoperişuri cu rupere de pantă de maximum 15°, prin suprapunerea majorată, cu sau fără sisteme suplimentare de etanşare.
SECŢIUNEA 5:Principii privind proiectarea învelitorilor cu elemente plane suprapuse
Art. 166: Elemente plane din materiale bitumate, armate, autoprotejate
(1)Panta minimă este de 20%, pe suport continuu; pentru părţi reduse din suprafaţa cu suport continuu a unei învelitori, cu panta sub 20%, sub şindrile se va prevedea o hidroizolaţie continuă, cu membrane hidroizolante bituminoase, cu grosimea minimă de 2 mm.
(2)Suprapunerea şindrilelor R (mm), în funcţie de pantă (p), lungimea proiecţiei versantului (L) şi zona climatică (zonarea climatică a României pentru perioada de iarnă), se va proiecta conform tabelului de mai jos:
Tabelul nr. 4: Suprapunerea şindrilelor funcţie de pantă, lungimea proiecţiei versantului şi zona climatică
Panta învelitorii p(%) | Zona climatică I | Zona climatică II şi III | ||||
Lungimea proiecţiei versantului L (m) | ||||||
L < 5,5 | 5,5 < L < 11 | 11 < L < 16,5 | L < 5,5 | 5,5 < L < 11 | 11 < L < 16,5 | |
20 < p < 25 | 120 | 120 | - | 120 | - | - |
25 < p < 30 | 100 | 120 | 120 | 120 | 120 | 120 |
30 < p < 35 | 70 | 80 | 100 | 100 | 120 | 120 |
35 < p < 40 | 50 | 70 | 80 | 100 | 100 | 120 |
p > 40 | 50 | 50 | 70 | 100 | 100 | 100 |
Art. 167: Elemente plane din ciment armat (fibrociment)
(1)Panta minimă este de 30%, pe suport discontinuu;
(2)Suprapunerea elementelor din fibrociment "R" (mm) va fi în funcţie de tipul elementului de învelitoare, pantă "p" (%), distanţa dintre riglele suport "d" (cm), lungimea proiecţiei versantului "L" (m) şi zonarea climatică. În tabelul următor sunt indicate lungimea suprapunerilor şi distanţa între riglele suport (R/d).
Tabelul nr. 5: Suprapunerea elementelor din fibrociment funcţie de pantă, lungimea proiecţiei versantului şi zona climatică
Element tip (dimensiuni în cm) | Panta Învelitorii p(%) | Zona climatică I şi II | Zona climatică III şi IV | ||||
Lungimea proiecţiei versantului L (m) | |||||||
L < 5,5 | 5,5 < L < 11 | 11 < L < 16,5 | L < 5,5 | 5,5 < L < 11 | 11 < L < 16,5 | ||
R/d | |||||||
40x44 | 60-100 | 100/29,5 | 100/30,5 | - | 130/29,5 | - | _ |
> 100 | 80/31,5 | 90/31,5 | 100/30,5 | 110/29,5 | 110/29,5 | 110/29,5 | |
40x40 | 60-100 | 100/20,5 | 100/21,5 | - | 130/20,5 | - | - |
> 100 | 80/21,9 | 90/21,9 | 100/21,9 | 110/21,2 | 110/21,9 | 110/21,9 | |
40x30 | 60-100 | 90/15,5 | 90/15,5 | - | 130/15,5 | - | - |
> 100 | 80/16 | 80/16 | 90/16 | 110/16 | 110/16 | 110/16 | |
40x20 | 60-100 | 90/15,5 | 90/15,5 | - | 130/15,5 | - | - |
> 100 | 80/16 | 80/16 | 90/16 | 110/16 | 110/16 | 110/16 | |
(3)Nu se recomandă prevederea elementelor plane din fibrociment în următoarele situaţii:
a)zona climatică IV, la altitudini mai mari de 700 m şi la acoperişuri cu pantă mai mică de 100%;
b)zone cu viteze ale vântului mai mari de 20 m/s, în special la acoperişuri cu pantă mai mică de 100%.
Art. 168: Elemente plane din ardezie
(1)Panta minimă este de 60%, cu pozare în dublu strat.
(2)Pentru pantă mai mare de 170% pozarea poate fi în simplu strat.
(3)Pozarea se va face pe suport discontinuu.
(4)Suprapunerea elementelor din ardezie va fi similară cu cea a elementelor din fibrociment.
(5)Nu este recomandabilă prevederea elementelor din ardezie în zona climatică IV şi la altitudini mai mari de 700 m, cu excepţia clădirilor istorice sau de patrimoniu (cu măsuri suplimentare de etanşare).
SECŢIUNEA 6:Condiţii de calitate privind elementele plane suprapuse
Art. 169: Rezistenţă mecanică şi stabilitate
(1)Învelitorile vor respecta cerinţele de la Art. 18 alin. (1).
(2)Orice instalaţie, agregat, etc., montat peste planul învelitorii va fi pozat şi montat pe structura de rezistenţă (grinzi/căpriori, nu pe astereală).
Art. 172: Siguranţă în exploatare
Se vor respecta prevederile menţionate la Art. 18 alin. (3); de asemenea este necesar ca elementele învelitorii să fie ancorate suplimentar pe conturul suprafeţei de învelitoare pe minimum 1 m lăţime, pentru a se preveni eventualele degradări ca efecte ale acţiunii agenţilor de mediu.
Art. 173: Protecţia împotriva zgomotului
Învelitorile din elemente plane suprapuse aduc un aport nesemnificativ din punct de vedere al izolării la zgomot aerian.
Art. 174: Economia de energie şi izolare termică
Învelitorile din elemente plane suprapuse nu asigură o izolare termică astfel încât să poată fi luată în considerare într-un calcul termotehnic.
SECŢIUNEA 7:Principii privind executarea învelitorilor cu elemente plane suprapuse
Art. 175
Condiţiile privind suportul şi condiţiile privind sistemul de montare sunt asemănătoare tuturor tipurilor de învelitori cu elemente plane suprapuse.
Art. 176
Elementele plane de învelitoare se fixează în general prin cuie cu diametrul nominal de 2,5-2,8 mm, cu floarea cu diametrul minim de 10 mm. Lungimea minimă a cuielor va fi de 21 mm pentru fixare în astereală din lemn, de 25 mm în astereală din plăci aglomerate şi de 35-40 mm pentru fixare în rigle din lemn.
Art. 177
În cazul şindrilelor bituminoase, în afară de fixarea prin cuie, se mai asigură şi lipirea prin puncte autoadezive (prevăzute pe faţa inferioară şi/sau superioară a şindrilei) iar în anumite condiţii extreme (în zonele montane şi/sau în zone cu vânturi dominante puternice) se va prevedea şi o lipire suplimentară cu mastic aplicat la rece, în benzi continue sub linia de fixare.
Art. 178 
Pentru şindrile, pornind de la tabelul de la Art. 166, valoarea lungimii părţii expuse (văzute) P se determină cu formula: P = (l - R)/2; unde "l" este lăţimea şindrilei.
Figura nr. 19: Exemplificare mod de poziţionare a şindrilelor
Art. 179
(1)Fixarea şindrilelor pe suportul continuu sau discontinuu se face mecanic, prin cuie şi prin lipirea elementelor între ele.
(2)Fixarea mecanică a şindrilelor se va face cu minimum un cui în dreptul fiecărui decroş (decupaj) şi cu câte un cui la fiecare extremitate a şindrilei, la 20-30 mm deasupra decroşului; fiecare fixare mecanică va traversa cel puţin două rânduri de şindrile bituminoase.
Figura nr. 20: Exemplificare mod de fixare simplă a şindrilelor
(3)Pentru pante p > 200%, fixarea mecanică va fi suplimentată cu câte un cui în dreptul fiecărui decroş (la 30 mm, stânga - dreapta axului decroşului); acest mod de fixare este recomandat şi în zone izolate şi/sau cu vânturi puternice, indiferent de pantă.
Figura nr. 21: Exemplificare mod de fixare dublă (întărită) a şindrilelor
Art. 180: Fixarea şindrilelor prevăzute cu bandă autoadezivă
(1)Pentru suprapuneri R < = 80 mm, nu este necesară o lipire suplimentară în plus faţă de banda autoaderentă cu care este prevăzută şindrila bituminoasă.
(2)Pentru suprapuneri R > 80 mm, este necesară o lipire suplimentară în puncte, în dreptul terminaţiei fiecărui decroş şi la marginea şindrilei.
(3)Acelaşi mod de lipire suplimentară de la alin. (2) se va face şi în zonele cu altitudine mai mare de 800 m şi în zonele cu viteze de referinţă a vântului > = 30 m/s, în special pe versanţii expuşi direcţiei vântului dominant.
(4)Pentru pantă p > 200% se va face o lipire suplimentară prin sudură cu flacăra sau cu adeziv la rece, a zonei de suprapunere a şindrilei superioare pe şindrila inferioară.
Figura nr. 22: Exemplificare mod de lipire suplimentară a şindrilelor
Art. 181: Fixarea şindrilelor bituminoase fără bandă autoadezivă
(1)În general, lipirea în puncte se va face pe capul cuielor de fixare mecanică a şindrilei bituminoase.
(2)Pentru suprapuneri R > 80 mm, lipirea în puncte se va face în dreptul terminaţiei fiecărui decroş şi la marginile şindrilei; lipirea şindrilelor care nu au bandă autoadezivă şi lipirea suplimentară a celor care au bandă autoadezivă se va face cu masticul/adezivul special compatibil sistemului de învelitoare.
Figura nr. 23: Exemplificare mod de lipire în puncte a şindrilelor bituminoase fără bandă autoadezivă
Art. 182: Recomandări pentru detalii specifice de execuţie
(1)Streaşina dreaptă se realizează prin intermediul unei copertine metalice (tablă zincată) de protecţie a marginii suportului pe minim 10 cm, fixată mecanic prin cuie. Peste aceasta se montează un rând de şindrile pozate invers, cu poala debitată drept (linear), cu fixare mecanică prin cuie şi bandă de lipire cu mastic (la rece). Deasupra se pozează primul rând de şindrile.
Figura nr. 24: Exemplificare execuţie streaşină
(2)Pazia se realizează prin intermediul unor copertine metalice (tablă zincată) profilate specific alcătuirii terminaţiei de margine.
(3)Coama se realizează cu:
a)elemente din tablă cu diverse profile (V, 
, etc.) şi unghiuri adaptate pantelor versanţilor aferenţi;
, etc.) şi unghiuri adaptate pantelor versanţilor aferenţi;b)prin suprapunerea şi sudarea cu flacăra a unor cupoane trapezoidale debitate din şindrile, îndoite pe mijloc şi suprapuse minimum 5 cm peste şirul superior (ultimul şir) al cuielor de fixare a învelitorii şi 8-10 cm în lungul coamei;
c)prin suprapunerea şi sudarea cu flacăra de cupoane tăiate din membrană hidroizolantă bituminoasă autoprotejată (similar cu autoprotecţia şindrilelor), îndoite pe mijloc şi suprapuse idem lit. b).
(4)Dolia se realizează în diverse moduri, prin intermediul unei membrane bituminoase autoprotejată (cu protecţie similară cu cea şindrilelor bituminoase) de minim 1,00 m lăţime pozată longitudinal, axată pe linia doliei. Membrana de dolie se fixează mecanic prin cuie pe marginile longitudinale şi se lipeşte prin sudură pe mijloc (50 cm).
(5)Racordul la verticală se realizează prin intermediul unui cupon de şindrilă bituminoasă îndoit, sudat pe suprafaţa verticală, pe minimum 25 cm (ca strat suplimentar de întărire a scafei) peste şindrile, cu cordon longitudinal de lipire din mastic special. Marginea superioară, verticală se asigură cu profil specific fabricat (metalic sau polimeric) sau manufacturat (profil din tablă) fixat mecanic pe verticală şi etanşat cu cordon de chit/mastic elasto-plastic.
Art. 183
Fixarea fiecărui element plan pe suport, se face mecanic, în general, prin minimum două cuie sau şuruburi pentru lemn, recomandabil protejate anticoroziv. Fixarea se mai poate face prin agrafe speciale şi cuie; în climat montan şi la pantă > 200% se vor prevedea fixări suplimentare cu agrafe speciale.
Art. 184 
Montarea elementelor plane din fibrociment pe suport discontinuu se ilustrează în exemplificările din figurile nr. 25-31.
Figura nr. 25: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment de 40 x 44 cm - tip paralelogram
Figura nr. 26: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment de 40 x 40 cm - tip romb
Figura nr. 27: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment de 40 x 30 cm - model dreptunghiular
Figura nr. 28: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment model dreptunghiular cu două colţuri teşite
Figura nr. 29: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment model tip şindrilă cu margine rotunjită
Figura nr. 30: Exemplificare de aşezare a elementelor din fibrociment model tip şindrilă cu margine în unghi
Figura nr. 31: Exemplificări de aşezare a elementelor din fibrociment model tip ţiglă solzi (margine semirotundă): coamă, câmp şi streaşină
Art. 185 
Montarea elementelor plane din ardezie se ilustrează în exemplificările din figura nr. 32.
Figura nr. 32: Exemplificări de aşezare a elementelor din ardezie, diferite modele, montate în simplu strat