Subcapitolul 5 - 6.5. Baterii de încălzire/răcire - Normativ din 2011 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I5-2010
M.Of. 504 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 August 2011
SUBCAPITOLUL 5:6.5. Baterii de încălzire/răcire
SECŢIUNEA 1:Dimensionare, alegere
6.5.1.Sarcina termică de calcul pentru care se dimensionează bateriile de răcire se stabileşte pe baza diferenţei de entalpie a aerului la intrare şi ieşire din baterie şi luând în considerare temperatură medie de calcul a agentului de răcire.
6.5.2.Sarcina termică de calcul pentru care se dimensionează bateriile de încălzire se stabileşte pe baza diferenţei de temperatură sau de entalpie a aerului la intrare şi ieşire din baterie şi luând în considerare temperatură medie de calcul a agentului de încălzire.
6.5.3.Nu se recomandă baterii de răcire cu vaporizare directă decât dacă se poate realiza variaţia debitului de agent frigorific.
6.5.4.Viteza frontală de trecere a aerului în bateria de încălzire/răcire trebuie să se situeze în intervalul 2-3,5 m/s.
6.5.5.În cazul în care conducta de retur a unei baterii de încălzire este racordată la circuitul de condensare al unui cazan în condensaţie, bateria trebuie dimensionată pentru un regim de temperatură a apei de 60/40°C. În varianta utilizării altor tipuri de cazane, bateria de încălzire va fi dimensionată pentru un regimul nominal de temperatură al cazanelor (de obicei 80/60°C sau 90/70°C).
6.5.6.Se recomandă ca distanţa dintre aripioare să fie de minim 2,5 mm în cazul bateriilor de răcire cu dezumidificare şi de minim 2,0 mm în cazul celorlalte tipuri de baterii de încălzire/răcire.
6.5.7.Căderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de încălzire/răcire trebuie limitată pe cât posibil. În acest sens se recomandă valorile din tabelul 6.5.1.
Tabelul 6.5.1: Valori recomandate pentru pierderea de sarcină în bateriile de încălzire/răcire (din SR EN 13779:2007)
Component | Pierdere de sarcină scăzută (Pa) | Pierdere de sarcină medie (Pa) | Pierdere de sarcină ridicată (Pa) |
Baterie de încălzire | 40 | 80 | 120 |
Baterie de răcire | (100) 60 | (140) 100 | (180) 140 |
SECŢIUNEA 2:Montaj, întreţinere
6.5.8.Bateriile de încălzire sau de răcire se recomandă a se racorda la conductele de ventilare astfel: în amonte de baterie, printr-un difuzor cu unghiul la vârf mai mic de 30°, iar în aval de baterie, printr-un confuzor cu unghiul la vârf mai mic de 45°.
6.5.9.Dacă bateria se montează imediat după o piesă de schimbare de direcţie, aceasta trebuie prevăzută cu pereţi sau palete de dirijare a aerului, care să asigure repartizarea uniformă a aerului pe suprafaţa frontală a bateriei.
6.5.10. Dacă bateria se montează imediat după un ventilator centrifugal, racordarea la gura de refulare a ventilatorului se face printr-un difuzor simetric cu un unghi la vârf de maximum 30° sau printr-un difuzor asimetric, cu un unghi la vârf de maximum 15°. Se recomandă în acest caz, montarea între difuzor şi baterie a unui fagure pentru uniformizarea curgerii cu grosimea (în direcţia curgerii) de (0,25-0,45)d şi având latura ochiului pătrat de (0,075-0,15)d; d este diametrul conductelor circulare, la conducte rectangulare cu laturile "a" şi "b", d = (a+b)/2.
6.5.11. Dacă bateria se montează imediat după ventilator axial, racordarea se face printr-o piesă de schimbare de secţiune simetrică cu un unghi la vârf de cel mult 30°. Se recomandă ca între piesa de schimbare de secţiune şi baterie să se monteze un tronson cilindric drept cu lungimea de două diametre, având montată în interior o cruce pentru îndreptarea curentului de aer (doi pereţi plani, pe toată lungimea tronsonului, dispus perpendicular).
6.5.12. _
(1)Bateriile de încălzire sau de răcire se prevăd cu posibilităţi de reglare pe circuitul de agent termic.
(2)Reglarea pe circuitul de aer se face în cazurile în care există spaţiu disponibil; dispozitivul de reglare trebuie să aibă o autoritate de reglare corespunzătoare.
(3)Reglarea pe partea de apă se face cu robinete cu două sau trei căi.
6.5.13. În cazul în care apa caldă este preparată într-un cazan în condensaţie, bateriile de încălzire nu se pot regla prin intermediul unui robinet cu trei căi de by-pass (de ocolire). Se recomandă utilizarea unui robinet cu două căi sau a unui robinet cu trei căi de amestec. Un robinet de ocolire poate provoca un retur al apei calde direct spre condensator, diminuând performanţele bateriei.
6.5.14. Bateriile de răcire care funcţionează în regim de dezumidificare nu trebuie instalate imediat înaintea secţiunii de filtrare sau de atenuare a zgomotelor.
6.5.15. Bateriile se pot curăţa direct la locul de montare (pentru înălţimi mai mici de 1,6 m) sau se pot demonta pentru a fi curăţate, caz în care trebuie asigurat spaţiul necesar.
6.5.16. Bateriile de încălzire electrice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive speciale de protecţie şi siguranţă la deschiderea uşii de vizitare a centralei de tratare (dacă există) şi la suprasarcină.
6.6.Agregate centrale de tratare a aerului
6.6.1.Agregatele centrale de tratare a aerului se utilizează pentru tratarea aerului necesar pentru una sau mai multe încăperi de dimensiuni mari.
6.6.2.Alegerea agregatului central de tratare a aerului se face luând în considerare:
a)modul de poziţionarea al acestuia (în interiorul sau în exteriorul clădirii);
b)debitul de aer şi parametrii aerului tratat;
c)sursele de alimentare cu energie electrică, termică şi frigorifică;
d)tipul sistemului de climatizare utilizat ("numai aer" sau "aer-apă");
e)posibilitatea recuperării energiei;
f)utilizarea surselor de energie regenerabile;
g)nivelul de zgomot acceptat în clădirea climatizată;
h)categoria de aer exterior şi cerinţele de filtrare ale acestuia;
i)dimensiunile încăperii în care va fi montat agregatul şi de căile de acces către încăpere;
j)diverse cerinţe tehnologice.
6.6.3.Agregatele centrale de tratare a aerului se pot realiza în următoarele variante:
a)sistem monobloc sau SPLIT;
b)refularea aerului liber prin grile sau racordarea la tubulatură de ventilare;
c)pentru funcţionare pe perioada verii sau tot timpul anului.
6.6.4.Pentru debite mari de aer (peste 1 m3/s) se pot folosi agregate de tratare realizate din module care se asamblează la faţa locului. Modulele pot conţine unul sau mai multe elemente componente ale agregatului de tratare. Asamblarea acestora se realizează astfel încât să se asigure etanşeitatea agregatului.
6.6.5.Agregatele de tratare a aerului se realizează din panouri de tip sandwich, având o izolaţie termică din vată minerală, vată de sticlă, poliuretan, asigurându-se o rezistenţă termică de 1,25...3,5 W/m2K şi o izolare fonică care să asigure un nivel acustic de 40 db(A).
6.6.6.Echipamentele utilizate se aleg astfel încât să aibă randamente bune ale proceselor de tratare, astfel încât agregatul să aibă consumuri energetice minime.
6.6.7.Agregatele se prevăd cu uşi de acces pentru întreţinere în modulele camerei de amestec, filtrelor, camerei de umidificare şi ventilatoarelor. Acestea vor avea deschiderea către exterior pentru a se realiza o etanşare bună a agregatului. La agregatele mari, unde omul poate pătrunde în interior, uşile de acces la modulul ventilatorului vor fi dotate cu sisteme de oprire a ventilatorului la deschiderea uşii.
6.6.8.Pentru a reduce consumurile energetice ale ventilatorului, pierderile de sarcină maxime ale componentelor agregatului nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 6.6.1.
Tabelul 6.6.1. - Căderi de presiune recomandate pentru componente specifice instalaţiei de alimentare cu aer
Aplicaţie | Cădere de presiune, în Pa | ||
Scăzută | Normală | Ridicată | |
Traseul de conducte | 100 | 200 | 300 |
Baterie de încălzire | 40 | 80 | 120 |
Baterie de răcire | 60 | 100 | 140 |
Aparat de recuperare a căldurii | 100 | 150 | 200 |
Umidificator | 20 | 40 | 60 |
Filtru de aer pe secţiune*) | 100 | 150 | 250 |
Amortizor de zgomot | 30 | 50 | 80 |
Gură de refulare | 30 | 50 | 100 |
Priză de introducere şi evacuare | 20 | 50 | 70 |
*) Căderea finală de presiune înainte de înlocuire | |||
6.6.9.Filtrarea aerului exterior este utilizată pentru a satisface cerinţele aerului interior din clădire, luându-se în considerare categoria de aer exterior. Dotarea cu filtre, funcţie de categoria de aer exterior (gradul de poluare al aerului exterior) este indicat în paragraf 6.4.
6.6.10. Ventilatoarele utilizate în agregatele de tratare trebuie să aibă categoria de consum specific de energie SFP, indicată în tabelul 6.6.2.
Tabelul 6.6.2. Valorile recomandate pentru SFP pentru diverse aplicaţii.
Aplicaţia | Categoria SFP pentru fiecare ventilator | |
Domeniul tipic | Valoare prin lipsă | |
Ventilator de alimentare cu aer: - instalaţie complexă de ventilare şi de climatizare - instalaţie simplă de ventilare |
SFP1 până la SFP5 SFP1 până la SFP4 |
SFP3 SFP2 |
Ventilator de extragere a aerului: - instalaţie complexă de ventilare şi de climatizare - instalaţie simplă de ventilare - instalaţie de extracţie a aerului |
SFP1 până la SFP4 SFP1 până la SFP3 SFP1 până la SFP3 |
SFP3 SFP2 SFP2 |
6.6.11. _
(1)Pentru a reduce consumul de energie în instalaţia de ventilare sau climatizare, comanda agregatului de tratare va fi realizată în funcţie cerinţele spaţiilor alimentate, prin:
a)întrerupător manual,
b)senzori de mişcare,
c)senzori de numărare,
d)senzori de CO2 (utilizaţi în special pentru camere în care fumatul este interzis),
e)detectori de amestecuri de gaze (utilizaţi de asemenea în camere unde este permis fumatul).
(2)În încăperi cu degajări cunoscute, concentraţia celor mai importanţi poluanţi poate fi utilizată ca semnal de intrare (de exemplu concentraţia de CO pentru parcaje).
SECŢIUNEA 3:Cerinţe de spaţiu pentru amplasarea agregatelor de tratare a aerului
6.6.12. Instalaţia trebuie proiectată şi executată astfel încât să permită curăţarea uşoară, întreţinerea şi operaţiile de reparare. Trebuie prevăzut suficient spaţiu lângă echipament pentru operaţiile de întreţinere şi curăţare. Trebuie rezervat spaţiu suficient pentru demontare şi reparare, iar traseul pentru transportul pieselor de schimb trebuie amenajat şi marcat.
6.6.13. În zone cu acces dificil nu se amplasează nici echipamentul care necesită întreţinere, nici uşile de serviciu. În cazul unui echipament de tratare a aerului, mascat într-un plafon suspendat, trebuie să fie prevăzut un acces care să poată fi deschis sau înlăturat fără scule şi cu dimensiunea de cel puţin 500 x 500 mm, adiacent echipamentului.
6.6.14. Agregatele de tratare a aerului şi camerele maşinilor trebuie să fie accesibile personalului de întreţinere şi reparare (inclusiv pentru toată deplasarea necesară a materialelor şi a pieselor de schimb) fără necesitatea de a trece prin spaţiile ocupate.
6.6.15. De câte ori este posibil, se evită ca pereţii şi canalele agregatului de tratare a aerului să fie parte a structurii de rezistenţă a clădirii.
6.6.16. Pentru o amplasare corectă a echipamentelor trebuie respectate indicaţiile din figura 6.6.1. Distanţele indicate sunt valabile pentru instalaţii cu un singur agregat de tratare. În cazul divizării în câteva unităţi mai mici şi în cazul utilizării recuperatoarelor de căldură, poate fi necesară o suprafaţă mai mare de pardoseală.
6.7.Centrala de ventilare/climatizare
6.7.1.Centrala de ventilare sau climatizare se amplasează în apropierea spaţiilor ventilate sau climatizate; în măsura posibilităţilor, se prevede în centrul de greutate al acestor spaţii.
6.7.2.La clădirile publice, civile când încăperile ventilate şi climatizate au restricţii privind nivelul de zgomot, centrala de ventilare/climatizare se amplasează la subsol, în încăperi anexe, într-o clădire separată, sau pe acoperiş.
6.7.3.Dimensiunile centralelor de ventilare sau climatizare se stabilesc ţinând seama de gabaritele utilajelor şi spaţiile libere necesare pentru montarea, racordarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea acestora.
6.7.4.Încăperea sau spaţiul pentru centrala de ventilare trebuie să fie uşor accesibile, cu uşi şi scări de acces care să permită transportul maşinilor, utilajelor, elementelor demontabile sau a modulelor. Accesul în centrală se realizează direct din exterior sau din încăperi cu risc mic de incendiu, sau prin coridoare comune de acces la instalaţii utilitare, în conformitate cu reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor. Uşile de acces se vor deschide spre exteriorul centralei.
6.7.5._
(1)Încăperile centralelor de ventilare sau climatizare se separă funcţional şi constructiv faţă de restul clădirii prin elemente de delimitare având clasa de reacţie la foc A1 sau A2 şi rezistenţa la foc de minimum EI60 pentru pereţi şi REI60 pentru planşee, respectiv EI1 30-C şi dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată pentru uşi.
(2)La clădirile cu înălţimi diferite, în cazul în care încăperea centralelor de ventilare sau climatizare sau unităţile exterioare sunt amplasate pe acoperişul clădirii mai joase, acestea trebuie să fie dispuse la o distanţă de cel puţin 4 m faţă pereţii exteriori ai clădirii mai înalte, dacă în aceştia sunt prevăzute goluri; în situaţia în care nu se poate respecta distanţa menţionată se iau măsuri pentru asigurarea rezistentei la foc de cel puţin REI 60 minute a pereţilor şi protejarea golurilor din aceştia cu elemente EI-45-C la spaţiile aferente echipamentelor de ventilare-climatizare sau la clădirea mai înaltă; acoperişul încăperilor centralelor de ventilare sau climatizare trebuie să fie cu rezistenţa la foc de minimum R 60 şi învelitoare A1, A2-s1,d0 sau B-s1,d0 în cazul asigurării măsurilor de limitare a propagării incendiului la aceste spaţii.
(3)Ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie instalate fie la exteriorul clădirii, fie într-un spaţiu tehnic, separat de restul construcţiei prin pereţi şi planşee realizate din produse din clasa de reacţie la foc A1 sau A2 cu rezistenţa la foc REI 60. Uşa de acces va fi rezistentă la foc EI1 30-C cu dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată. Ventilarea spaţiului va fi corespunzătoare diverselor echipamente din încăpere.
SECŢIUNEA 4:Cerinţe pentru amplasarea prizei de aer proaspăt şi a gurii de evacuare a aerului
6.7.6.Priza de aer pentru introducerea aerului exterior va fi poziţionată astfel încât aerul introdus în instalaţie să fie, în măsura posibilităţilor: curat, uscat şi umbrit.
6.7.7.Evacuarea în exterior a aerului din instalaţiile de ventilare/climatizare trebuie să fie făcută astfel încât să se minimizeze riscurile asupra sănătăţii oamenilor sau efectele negative ce pot fi cauzate clădirii, ocupanţilor sau mediului.
6.7.8.Dispunerea prizelor de introducere a aerului şi a gurilor de evacuare trebuie făcută de asemenea conform reglementărilor şi recomandărilor vizând securitatea la incendiu a elementelor de construcţie şi a reglementărilor de izolare acustică.
Figura 6.6.1. - Dispunerea instalaţiilor de tratare a aerului (vedere în plan)
Legenda: 1 b = 0,4 x înălţimea unităţii, minimum 0,5 m; 2 - Spaţiu de serviciu
6.7.9.Prizele de aer se amplasează la cel puţin de 8 metri pe orizontală de un punct de colectare a gunoiului, de un spaţiu de parcare frecvent utilizat pentru trei sau mai multe maşini, de o alee, de zone de încărcare, de ventilaţii de canalizare, de capete de coşuri şi de alte surse similare de poluare.
6.7.10. Pentru a se evita riscurile de împrăştiere a impurităţilor de la turnurile de răcire în aerul de alimentare, prizele de aer se amplasează pe direcţia vântului dominant, înaintea turnurilor de răcire. Se va avea în vedere ca instalaţiilor cu turn de răcire să aibă proceduri de întreţinere corespunzătoare, care să reducă degajările periculoase ale acestora.
6.7.11. Este recomandabil ca prizele de aer să fie poziţionate pe faţade amplasate spre străzi neaglomerate. Când acest lucru nu este posibil, priza de aer trebuie poziţionată cât mai sus posibil faţă de nivelul solului.
6.7.12. Prizele de aer nu se vor amplasa acolo unde se anticipează o recirculare a aerului evacuat sau o perturbare datorată altor poluanţi sau a emisiilor odorante.
6.7.13. Se recomandă amplasarea prizelor de aer la o distanţă de 3 m de sol. Distanţa poate fi redusă la minimum 1,5 m, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii.
6.7.14. Pe terasa clădirii sau în cazul în care concentraţiile sunt similare pe ambele laturi ale clădirii, priza de aer trebuie amplasată pe faţada clădirii expusă vântului.
6.7.15. Priza de aer adiacentă spaţiilor neumbrite, acoperişurilor sau pereţilor, trebuie dispusă sau protejată astfel încât aerul să fie cât mai puţin încălzit de soare pe timpul verii.
6.7.16. Se recomandă dimensionarea unei prize de aer neprotejate pentru o viteză a aerului de maximum 2 m/s în cazul în care există riscul aparent al introducerii apei în orice formă (zăpadă, ploaie, vapori, etc.) sau a prafului (inclusiv frunze).
6.7.17. Partea inferioară a unei prize de aer amplasată pe un acoperiş trebuie să fie la minimum 1,5 faţă de cota acestuia, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii. Distanţa poate fi mai mică dacă formarea unui strat de zăpadă este împiedicată, de exemplu prin utilizarea unui scut de zăpadă.
6.7.18. Prizele trebuie amplasate astfel ca să existe posibilităţii de acces pentru înlocuire şi întreţinere curentă.
6.7.19. Refularea aerului evacuat de categoria EHA1 în exterior prin intermediul unei guri de evacuare amplasate pe peretele clădirii este acceptabilă cu condiţia ca:
a)distanţa dintre gura de evacuare şi orice clădire adiacentă să fie de minimum 8 m;
b)distanţa dintre gura de evacuare şi o priză de introducere a aerului situată pe acelaşi perete să fie de minimum 2 m (dacă este posibil, gura de introducere a aerului proaspăt trebuie să fie amplasată sub gura de evacuare a aerului);
c)viteza aerului în gura de evacuare să fie de minimum 5 m/s;
d)în orice alt caz gura de evacuare trebuie amplasată pe acoperiş.
6.7.20. Aerul va fi evacuat deasupra acoperişului celei mai înalte părţi a clădirii şi refulat vertical în sus. Partea inferioară a gurii de evacuare trebuie să aibă o înălţime faţă de acoperiş de minimum 1,5, la care se va adăuga grosimea maximă previzibilă a zăpezii. Distanţa poate fi mai mică dacă este împiedicată formarea unui strat de zăpadă, de exemplu prin utilizarea unui scut de zăpadă.
6.7.21. Distanţele minime dintre priza de introducere şi cea de evacuare a aerului sunt prezentate în figura 6.6.2. Acestea depind în principal de categoria aerului evacuat:
a)pentru EHA4 distanţele sunt cele mai mari şi, adiţional, dependente de debitul de aer;
b)pentru categoriile EHA1 până la EHA3 distanţele depind numai de categoria aerului evacuat. Valorile din figura 6.6.2. sunt valabile pentru o viteză a aerului refulat de până la 6 m/s; pentru viteze mai mari distanţele pot fi mai mici.
6.7.22. Pentru clădiri înalte, amplasarea prizelor de introducere şi de evacuare a aerului trebuie făcută astfel încât să se minimizeze efectul vântului şi efectul de tiraj.
Figura 6.6.2. - Distanţe minime între gura de evacuare şi cea de introducere a aerului
Legendă: 1 Distanţă verticală - Gură de evacuare deasupra prizei de introducere (partea superioară a graficului); Distanţă verticală - Gură de evacuare sub gura de introducere (partea inferioară a graficului); 2 - Distanţă dintre prize; 3 - Categoria EHA; 4 - Debit de aer în priză în m3/s