Subcapitolul 2 - 6.2. Conducte de aer şi accesorii - Normativ din 2011 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I5-2010
M.Of. 504 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 August 2011
SUBCAPITOLUL 2:6.2. Conducte de aer şi accesorii
SECŢIUNEA 1:Materiale şi tehnologii
6.2.1.Materialele şi tehnologiile pentru conductele de aer se aleg în funcţie de particularităţile clădirii, condiţiile de exploatare, montaj, estetică, consideraţii economice, etc.
6.2.2._
(1)Conductele de ventilare se execută din materiale incombustibile (clasele de reacţie la foc A1, A2-s1,d0). Conductele de aer executate din materiale greu inflamabile (clasele de reacţie la foc B1, C, D) se admit în clădiri cu risc de incendiu mic şi mediu, cu condiţia amplasării conductelor astfel încât acestea să nu contribuie la propagarea incendiului.
(2)Clasificarea conductelor de ventilare din punct de vedere al performanţei la foc se face pe baza criteriilor etanşeităţii la foc (E) şi izolare termică (I), în conformitate cu prevederile din Ordinul M.T.C.T. - M.A.I. nr. 1822/394/2004, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul minim de performanţă la foc pentru conductele de ventilare este EI 15. Astfel, pentru conducte, se pot utiliza: tablă din oţel (zincată sau din oţel inoxidabil) aluminiu, mase plastice, plăci din vată minerală, poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu, materiale textile, etc.
(3)Conductele instalaţiilor de ventilare amplasate pe căile de evacuare în caz de incendiu, în ghene de instalaţii sau în alte spaţii în care nu este posibil accesul la acestea, trebuie să fie realizate din materiale din clasa de reacţie la foc A1, iar materialele de izolaţie trebuie să fie cel puţin din clasa de reacţie la foc A2-s1,d0. Aceste conducte ca şi elementele de susţinere trebuie să fie rezistente la foc EI h0 i<->o 30 sau EI ve i<->o 30. Racordurile flexibile trebuie să fie cel puţin din clasa de reacţie la foc B-s1,d0 iar lungimea nu va depăşi 1 m.
SECŢIUNEA 2:Conducte de ventilare din plăci de vată minerală
6.2.3.Pentru introducerea aerului în clădirile civile sau de producţie, încadrate în categoriile de risc de incendiu, se pot utiliza conducte de aer din plăci de vată minerală, cu condiţia ca acestea să fie placate pe ambele părţi cu folie de aluminiu.
6.2.4.Realizarea şi utilizarea acestor conducte se va face cu respectarea prevederilor agrementului tehnic şi condiţiilor tehnologice.
SECŢIUNEA 3:Conducte de ventilare din mase plastice
6.2.5.Conductele de aer şi piesele speciale pentru funcţionarea în medii corosive se pot confecţiona din materiale plastice, cu respectarea condiţiilor din agrementul tehnic.
6.2.6.Conductele de aer din materiale plastice vor fi prevăzute cu legarea la pământ pentru înlăturarea acumulării electricităţii statice, conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare.
6.2.7.Conductele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice nu se utilizează în: clădiri înalte şi foarte înalte, săli aglomerate, clădiri pentru persoane care nu se pot evacua singure, clădiri cu mărfuri de valoare deosebită, laboratoare cu pericol de incendiu, clădiri cu persoane cazate temporar, încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare.
6.2.8._
(1)La utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice în încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare, acestea trebuie să fie din clasa de rezistenţă la foc A1 sau A2-s1,d0.
(2)Utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru funcţionarea în medii corozive, în încăperi cu risc foarte mare de incendiu, este permisă cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea acestora să fie ignifugat în masă, autostingător, iar la ardere să nu producă căderea de picături aprinse.
6.2.9.Îmbinările transversale ale conductelor de aer din materiale plastice se realizează astfel încât să asigure etanşeitatea şi rezistenţa mecanică ale acestora.
6.2.10. Conductele de aer din materiale plastice se vor susţine prin dispozitive de susţinere, care să permită deplasarea longitudinală a tubulaturii prin dilatare sau contracţie.
La conductele de aer din materiale plastice se va asigura preluarea dilatărilor sau contracţiilor axiale.
6.2.11. Se interzice utilizarea conductelor din mase plastice şi a conductelor din poliuretan placat cu folie de aluminiu la instalaţiile de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
SECŢIUNEA 4:Conducte de ventilare din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu
6.2.12. La instalaţiile de ventilare sau climatizare pentru introducerea aerului în clădiri civile, publice sau industriale, încadrate în categoriile de risc de incendiu şi clasele de reacţie la foc specificate la pct. 6.2.2 alin. (1), nu se utilizează conducte de aer confecţionate din plăci de poliizocianurat placat cu folie de aluminiu.
6.2.13. Conductele din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu nu se montează în locuri în care acestea pot fi expuse degradării prin lovire accidentală cu corpuri dure.
SECŢIUNEA 5:Forme şi dimensiuni
6.2.14. - Secţiunea conductelor se alege în funcţie de estetica încăperilor unde sunt montate, de spaţiul disponibil, de posibilitatea încadrării lor în arhitectura clădirii, de prezenţa particulelor transportate de aer, etc. Conductele sunt în mod curent cu secţiune rectangulară, circulară sau plat-ovală, dar pot avea şi alte forme (triunghiulară, trapezoidală, etc.).
6.2.15. Se recomandă conductele de secţiune circulară.
6.2.16. La conductele cu secţiune dreptunghiulară se recomandă ca latura mare să nu depăşească latura mică decât de maximum 3 ori.
6.2.17. Conductele cu secţiune plat-ovală sunt de preferat celor cu secţiune circulară, dacă nu există spaţiu suficient de montaj.
SECŢIUNEA 6:Piese speciale
6.2.18. Piesele speciale, utilizate la realizarea reţelei de conducte trebuie să introducă perturbaţii ale curgerii cât mai mici, pentru limitarea producerii de zgomot şi a căderilor de presiune, în acest sens, piesele speciale se execută astfel încât să respecte anumite condiţii de rază, unghi, lungime, etc.
6.2.19. Se recomanda o rază de curbură de minimum 1d, (d fiind diametrul conductei la conducte circulare, sau dimensiunea laturii pe care se face schimbarea direcţiei la conductele de secţiune rectangulară, respectiv plat-ovală).
6.2.20. La conductele cu secţiune rectangulară se admit şi schimbări de direcţie în unghi drept, cu muchea rotunjită şi cu palete interioare de dirijare. Rotunjirea muchiei se face cu o rază de curbură minimă de 100 mm.
6.2.21. Schimbarea de secţiune se face prin difuzoare sau confuzoare cu respectarea următoarelor condiţii:
a)unghiul la vârf al difuzoarelor simetrice cuprins între 20° şi 30°;
b)unghiul la vârf al confuzoarelor simetrice este de preferinţă de 30°,iar valoarea maximă admisă fiind de 60°;
c)difuzoarele şi confuzoarele asimetrice se execută cu unghiuri egale cu jumătate din valorile de mai sus.
6.2.22. Se pot utiliza coturi cu mărire de secţiune cu condiţia ca aceasta să fie de maxim dublul secţiunii iniţiale.
6.2.23. Se va evita înserierea pieselor speciale; între acestea se va intercala un tronson drept cu o lungime de minim 1d; în amonte de ramificaţii, acest tronson este obligatoriu.
6.2.24. Pentru realizarea unor ramificaţii funcţionale se recomandă ca:
a)ariile secţiunilor transversale ale ramificaţiilor să fie proporţionale cu debitele de aer transportate;
b)piesele de ramificaţie rectangulare să aibă aceeaşi înălţime cu cea a conductei principale;
c)pentru secţiuni circulare ce au ramificaţii de o parte şi de alta a axei conductei principale, acestea se decalează cu o distanţă minimă egală cu diametrul celei mai mari dintre ele. Aceste ramificaţii pot fi realizate şi în unghi drept, dacă se folosesc piese uzinate.
SECŢIUNEA 7:Condiţii speciale pentru medii corosive
6.2.25. Conductele de aer care vehiculează aer încărcat cu substanţe corozive sau cele care traversează medii corozive se execută din materiale rezistente la coroziune sau acoperite interior şi/sau la exterior cu straturi de protecţie. Alegerea materialului sau a stratului protecţie se face prin considerarea simultană a rezistenţei la acţiunea chimică, a duratei de utilizare şi a posibilităţilor de execuţie.
6.2.26. La montarea conductelor de aer în medii corozive se iau măsuri speciale de etanşare a îmbinărilor, astfel încât să se realizeze conducte de clasa C sau D (definite conform pct. 6.2.97 din prezenta reglementare tehnică).
SECŢIUNEA 8:Consideraţii privind proiectarea conductelor de ventilare
6.2.27. Conductele de aer se proiectează astfel ca pierderile de sarcină (căderile de presiune) liniare şi locale să fie minime. În acest scop:
a)se aleg traseele conductele cât mai scurte şi cu un număr minim de piese care introduc rezistenţe locale;
b)conductele se execută din materiale cu rugozitate redusă la interior;
c)conductele de aer nu trebuie să fie traversate de elemente ale altor instalaţii (ţevi, conductoare electrice, etc.); în cazul conductelor (canalelor) de aer realizate prin închiderea elementelor de construcţie, dacă ocolirea acestora nu este posibilă, elementele introduse în curentul de aer vor fi îmbrăcate în piese având forma aerodinamică.
6.2.28. Traseele conductelor de aer se stabilesc astfel încât să se realizeze porţiuni drepte cu lungime cât mai mare în amonte de aparatele terminale de ventilare (în special pentru cele de introducere), ramificaţii, puncte de măsură, dispozitive de reglare.
6.2.29. Dacă aparatele terminale de ventilare, ramificaţiile, punctele de măsurare, dispozitivele de reglare sunt amplasate în vecinătatea unor surse de perturbare a curgerii, pentru uniformizarea curgerii se vor prevedea: palete sau pereţi de dirijare în piesele de schimbare de direcţie, faguri de regularizare a curgerii montate în porţiuni drepte de conductă în aval de sursa de perturbare, etc.
6.2.30. Reţelele de conducte trebuie să fie concepute astfel încât să se realizeze echilibrarea lor aeraulică (pentru a obţine în ramificaţii şi la dispozitivele terminale, debitele de aer din proiect). Pentru aceasta se vor prevedea dispozitive de reglare conform pct. 6.2.46-6.2.51 din prezenta reglementare tehnică.
6.2.31. Între debitele de aer ale aparatelor terminale de introducere (gurilor de introducere) se admit abateri de ± 10% faţă de debitul nominal, cu condiţia asigurării în fiecare încăpere a debitului de aer necesar şi fără producerea unor curenţi de aer supărători.
6.2.32. Presiunea ventilatorului trebuie să acopere căderea de presiune la debitul de calcul (pierderea de sarcină) pe întregul circuit al aerului, în funcţie de rolul ventilatorului în sistem (aspirant, refulant sau aspirant-refulant). În toate cazurile, presiunea totală necesară se stabileşte prin calculul pierderii de sarcină pe traseul de cea mai mare rezistenţă aeraulică a instalaţiei, (luând în consideraţie şi presiunea dinamică la ieşirea aerului din instalaţie). Nu este permisă stabilirea presiunii ventilatorului prin apreciere. Calculul va fi cuprins în documentaţia tehnică a proiectului.
6.2.33. Când există riscul de condensare pe pereţii conductelor a vaporilor din aerul vehiculat, se va asigura scurgerea condensatului, prin montarea conductelor cu pantă minimă de 1%; colectarea şi evacuarea condensatului se va face la partea inferioară a conductei.
6.2.34. La conductele de aer din materiale din clasele de reacţie la foc C, D, E sau F) se intercalează tronsoane din materiale incombustibile (A1, A2-s1,d0) prevăzute cu clapete antifoc la trecerile prin planşee şi pereţi, amplasate în funcţie de configuraţia reţelei, pentru a limita propagarea incendiului. Lungimea tronsoanelor din materiale incombustibile va fi de cel puţin 3 diametre echivalente, dar nu mai mică de grosimea elementului de traversat plus 300 mm de o parte şi de alta a acestuia.
6.2.35. _
(1)La realizarea sistemelor de ventilare şi climatizare se va evita posibilitatea de formare a amestecurilor explozive şi de propagare a incendiilor prin conductele de ventilare.
(2)Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare sau climatizare pentru mai multe încăperi cu degajări de substanţe care, în amestec sau combinaţie chimică, pot provoca aprindere sau explozie.
6.2.36. Instalaţiile de ventilare sau climatizare a încăperilor cu risc mare şi foarte mare de incendiu se vor separa de cele ale încăperilor cu risc mic şi mediu de incendiu.
6.2.37. _
(1)Nu se recomandă traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc cu conducte de ventilare. În cazul în care aceste traversări nu se pot evita, se iau următoarele măsuri pentru evitarea propagării incendiilor:
a)la trecerea prin pereţi sau planşee, conductele de ventilare se execută din materiale incombustibile (A1, A2-s1,d0) care asigură rezistenţă la foc EI i<->o egală cu cea a peretelui sau planşeului străpuns;
b)la trecerea prin pereţi şi planşee, golul din jurul conductei de ventilare se etanşează cu materiale având rezistenţa la foc (EI) egală cu rezistenţa la foc (REI/EI) a peretelui sau planşeului traversat;
c)în interiorul conductelor de ventilare, în dreptul traversării pereţilor şi planşeelor se prevăd clapete antifoc, de regulă cu rezistenţa la foc egală cu a elementului traversat EI-S i<->o, ho, respectiv EI-S i<->o, ve, dar nu mai mult de EI-S 240 i<->o, ho sau ve.
(2)La pozarea conductelor de ventilare în ghene verticale şi orizontale se respectă prevederile specifice din reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.
SECŢIUNEA 9:Condiţii speciale pentru conductele de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu
6.2.38. _
(1)Instalaţia de ventilare a clădirii poate fi utilizată şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, numai dacă îndeplineşte condiţiile specifice ambelor funcţiuni.
(2)La proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se respectă prevederile prezentei reglementări tehnice şi prevederile specifice ale reglementărilor tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.
(3)În cazul în care conductele de ventilare sunt folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)conductele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de incendiu, trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc cel puţin A2-s2, d0 şi etanşe la foc E 15-o-i, ve sau ho în interiorul încăperii care se desfumează. La trecerea acestor conducte (tubulaturi) prin alte compartimente ale clădirii sau prin alte destinaţii, acestea trebuie să fie rezistente la foc cel puţin EI 60 ve sau ho;
b)secţiunea lor va fi egală cu cea a gurilor la care sunt racordate;
c)raportul dintre laturile secţiunii conductelor nu va fi mai mare de 2.
(4)Racordurile dintre ventilatorul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi conductele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s2d0.
6.2.39. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu dintr-un compartiment de incendiu al clădirii, va întrerupe automat ventilarea mecanică normală a clădirii. Fac excepţie situaţiile în care instalaţiile au elementele componente comune, în acest sens realizându-se întreruperea ventilatoarelor utilizate doar pentru ventilare-climatizare.
6.2.40. La treceri prin elementele de construcţie, protecţia conductelor de evacuare se realizează astfel încât să fie satisfăcute următoarele condiţii:
a)să aibă rezistenţa la foc egală cu cea a elementului traversat, dar nu mai mult de 240 min;
b)la trecerea prin plafon fals, conductele trebuie să aibă aceeaşi rezistenţă la foc; rosturile de trecere se etanşează cu materiale rezistente la foc cu aceeaşi performanţă a conductelor;
c)la racorduri, conductele şi clapetele rezistente la foc trebuie să fie cu aceeaşi performanţă.
6.2.41. Conductele (canalele) de ventilare colectoare verticale vor fi realizate cu pereţi rezistenţi la foc EI 120 atunci când străbat alte niveluri, compartimente de incendiu ale clădirii sau încăperi cu alte destinaţii.
6.2.42. _
(1)La intrarea conductelor de ventilare de la fiecare nivel al clădirii în conductele verticale de evacuare a fumului sau în conductele de introducere a aerului, se prevăd voleţi rezistenţi la foc: EI 60 la cele de evacuare şi voleţi etanşi la foc E 60 la cele de introducere a aerului. Toţi voleţii vor fi cu acţionare automată în caz de incendiu. Gurile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi trebuie amplasate la partea superioară a încăperilor, în treimea superioară a înălţimii încăperii, în acoperiş sau în plafon, situate la peste 1,80 m faţă de pardoseală, distanţă măsurată de la partea inferioară a gurii de evacuare a fumului.
(2)Gurile de introducere a aerului se dispun la partea inferioară a spaţiilor care se desfumează, cu marginea lor superioară la maximum 1 m faţă de pardoseală.
6.2.43. Componentele utilizate pentru montarea conductelor pe structură trebuie să asigure sprijinirea conductelor pentru o perioadă de timp cel puţin egală cu rezistenţa la foc a conductelor.
6.2.44. Pentru a împiedica deversarea fumului şi gazelor fierbinţi dintr-o zonă de control a fumului în alta, prin conductele de ventilare, trebuie să se instaleze clapete de fum (voleţi) la limitele zonelor de control al fumului. Acestea trebuie să funcţioneze la primirea unui semnal care este emis de sistemul de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu. Alternativ proiectantul sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să demonstreze prin calcul că nu este posibilă trecerea fumului de la o zonă de control al fumului, în alta.
6.2.45. Toate clapetele (voleţii) de control al fumului din acea parte a sistemului de ventilare care corespunde zonei de control al fumului afectate, trebuie să intre în funcţiune, în poziţiile lor operaţionale în caz de incendiu, simultan cu ventilatoarele de extracţie.
SECŢIUNEA 10:Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer
6.2.46. Dispozitivele de reglare a debitului de aer se recomandă a se prevedea în următoarele puncte:
a)în aparatele terminale de ventilare sau pe racordurile acestora;
b)în fiecare ramificaţie principală care alimentează un grup de ramificaţii secundare;
c)în fiecare ramificaţie secundară care alimentează un grup de aparate terminale;
d)în camerele de amestec, la priza de aer proaspăt şi pe conducta de recirculare.
6.2.47. Dispozitivele de reglare din aparatele terminale de ventilare se utilizează pentru efectuarea unei reglări fine, pentru completarea reglării realizate de un dispozitiv din amonte, montat pe conducta de aer sau în ramificaţii. Aceste dispozitive se utilizează pentru realizarea echilibrării aeraulice, la darea în exploatare a instalaţiei. La instalaţiile mari se recomandă utilizarea dispozitivelor automate de reglare.
6.2.48. Dispozitivele de reglare prevăzute trebuie să fie concepute special în acest sens, pentru ca să corespundă din punct de vedere al autorităţii de reglare; în acest sens, sunt interzise dispozitivele de tip "şuber".
6.2.49. La aspiraţie, pentru viteze ale aerului în conducte de până la 12 m/s, se recomandă să nu se prevadă dispozitive de reglare la aparatele terminale ce formează un grup montat în aceeaşi încăpere, dacă există un dispozitiv de reglare în ramificaţia de racord a acestui grup.
6.2.50. Dispozitivele de reglare trebuie să fie alese astfel încât prin închiderea lor să nu se depăşească nivelul de zgomot admis în încăpere.
6.2.51. Dispozitivele de reglare din conducte se montează în amonte, la distanţe cât mai mari de ramificaţii, astfel încât curgerea aerului în ramificaţii să nu fie perturbată. Recomandarea este valabilă şi pentru dispozitivele montate în ramificaţii, în amonte de aparatele terminale de introducere.
6.2.52. Nu se vor monta dispozitivele de reglare în conducte, în zone în care curgerea aerului este perturbată de diferite piese şi configuraţii din amonte (coturi, ramificaţii etc.).
6.2.53. Dacă conductele de ventilare sunt amplasate în plafoane false, nedemontabile, se recomandă să nu se monteze dispozitive de reglare în aceste plafoane, preferându-se montarea unor dispozitive de reglare accesibile, în aparatele terminale de ventilare; dacă acest fapt nu este posibil, se prevăd sau dispozitive automate de reglare sau se face echilibrarea părţii îngropate a reţelei, înainte de închiderea plafonului fals.
6.2.54. Se recomandă prevederea unor clapete fluture sau a unor rame cu jaluzele opuse montate pe ramuri. Se va evita amplasarea unei clapete în ramificaţie.
6.2.55. Clapetele de tip fluture care servesc la reglarea iniţială (pentru echilibrarea debitelor de aer în instalaţie) şi care rămân fixate în poziţia de regalare pe toată durata de exploatare a instalaţiei, vor avea piuliţe de strângere (sau alte organe de fixare), fără maneta de acţionare.
6.2.56. Elementele mobile introduse în curentul de aer vor fi, la toate tipurile de dispozitive de reglare, bine rigidizate, pentru a nu produce zgomot şi vibraţii.
6.2.57. Toate dispozitivele de reglare se montează astfel încât organele de comandă ale elementelor mobile să poată fi acţionate cu uşurinţă, manual sau automat.
6.2.58. În cazul unor poziţii greu accesibile (de exemplu tavane false), pentru acţionarea dispozitivelor de reglare se prevăd trape de acces pentru acţionare.
6.2.59. Pentru reglarea, verificarea şi întreţinerea dispozitivelor de reglare montate în conducte cu dimensiuni mari sau în camerele de aer, se prevăd uşi etanşe de acces.
6.2.60. Dispozitive de reglare montate în interiorul conductelor vor avea, prin construcţie, elemente de indicare, care să facă posibilă constatarea din exteriorul conductei, a poziţiei de reglare.
6.2.61. Elementele mobile ale dispozitivelor de reglare vor fi robuste, nedeformabile, adecvate pentru asigurarea unei mişcări uşoare, fără jocuri şi care să permită blocajul fix în poziţia stabilită la reglarea instalaţiei.
6.2.62. Jaluzelele opuse pentru care se prevede poziţia complet închisă în timpul exploatării, vor asigura închiderea etanşă a conductei.
6.2.63. Ca dispozitive de reglare la ventilator se pot folosi: aparate directoare la aspiraţie sau jaluzele opuse cu reglare simultană la refulare (jaluzelele opuse se montează astfel ca axele lor de rotaţie să fie perpendiculare pe planul vertical care trece prin axa rotorului).
SECŢIUNEA 11:Clapete cu contragreutate sau alte dispozitive de închidere automată
6.2.64. Dispozitivele de închidere automată se montează în conductele de aer, dacă este necesar să se împiedice difuzia gazelor vaporilor nocivi, inflamabili sau explozivi, existenţi în tubulatura de ventilare, la oprirea instalaţiei. Dispozitivele de închidere automată se prevăd şi pentru închiderea circulaţiei aerului, la montarea în paralel a două sau mai multe ventilatoare care funcţionează alternativ.
6.2.65. Dispozitivele de închidere automată se prevăd cu garnituri de etanşare şi trebuie astfel construite încât să întrerupă complet circulaţia aerului, gazelor sau vaporilor în poziţia închis, precum şi scăpărilor sau pătrunderilor de aer fals.
6.2.66. Pe corpul dispozitivelor de închidere automată se indică sensul de curgere a aerului.
6.2.67. Dispozitivele de închidere automată vor fi dotate cu elemente pentru indicarea sau semnalizarea poziţiei complet închis.
SECŢIUNEA 12:Rame cu jaluzele de suprapresiune
6.2.68. Ramele cu jaluze de suprapresiune, care se montează în elementele de construcţie exterioare precum şi la gurile de evacuare, vor avea jaluzele ce oscilează liber pe axele lor şi vor fi astfel executate şi prelucrate încât să asigure deschiderea lor sub acţiunea forţelor create de o suprapresiune de 5 Pa. Ele vor fi prevăzute cu garnituri de cauciuc.
SECŢIUNEA 13:Capace de vizitare
6.2.69. În instalaţiile de ventilare şi climatizare se prevăd capace de vizitare pentru control şi curăţare.
6.2.70. Capacele de vizitare se montează pe tronsoane drepte de conductă, în locuri accesibile astfel încât să facă posibile intervenţiile în interiorul conductei, în porţiunile necesare.
6.2.71. Capacele de vizitare vor fi prevăzute şi executate astfel încât să fie etanşe şi robuste pentru a nu se deforma după demontarea şi remontarea lor şi să fie rezistente la acţiuni de coroziune sau eroziune, în aceeaşi măsură ca şi materialul conductei de aer pe care sunt montate.
SECŢIUNEA 14:Racorduri elastice
6.2.72. Racordurile între conductele de aer şi echipamentele cu elemente în mişcare (ventilatoare, aparate de climatizare, etc.) se realizează prin intermediul unor elemente elastice care să împiedice transmiterea vibraţiilor mecanice către conductele de aer.
6.2.73. Racordurilor elastice vor fi etanşe la aer şi vor fi astfel concepute şi executate încât să reziste, după necesităţi, la acţiunea gazelor fierbinţi, a gazelor şi vaporilor corozivi.
SECŢIUNEA 15:Clapete antifoc şi de desfumare
6.2.74. Clapetele antifoc se prevăd pentru a împiedica propagarea focului prin conducte de aer şi se montează în condiţiile prevăzute în reglementările tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementări tehnice.
6.2.75. Clapetele antifoc pot fi acţionate de elemente fuzibile, electromagneţi sau motoare electrice.
6.2.76. Pentru clădirile care au instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor integrate trebuie utilizate clapetele antifoc acţionate de electromagneţi sau motoare electrice. Poziţia clapetei antifoc va fi indicată pe corpul acesteia. Acţionarea acestora se va face automat de la încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) sau manual, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu.
6.2.77. La clădirile cu instalaţii de stingere şi semnalizare supravegheate de la un dispecerat, clapetele antifoc trebuie să dispună de posibilitatea de transmitere a poziţiei lor la centrala de semnalizare şi stingere a incendiilor.
6.2.78. Clapetele antifoc acţionate cu element fuzibil se montează în tubulatură astfel încât elementul fuzibil să fie spălat de curentul de aer în condiţiile şi cu viteza peste valoarea minimă stabilită la omologarea clapetelor. În acest scop, lungimile de conductă rectilinie în amonte şi în aval de clapetă, precum şi forma pieselor de racord dintre corpul clapetei şi tubulatură se stabilesc astfel încât perturbaţiile în curgerea aerului să nu influenţeze modul de spălare cu aer a elementului fuzibil.
6.2.79. Datele tehnice privind elementele fuzibile sau materialul pentru elementele fuzibile, folosite la clapetele antifoc trebuie să fie incluse în documentele emise de producător privind temperatura de topire.
6.2.80. Temperatura de topire a fuzibilului clapetei antifoc trebuie să fie mai mare cu 20-30°C faţă de temperatura de regim din interiorul conductei de aer respective.
6.2.81. Clapetele antifoc montate în instalaţii care vehiculează aer încărcat cu particule vor fi prevăzute cu mijloace pentru curăţarea periodică a elementului fuzibil sau a dispozitivului de acţionare de impurităţile depuse.
6.2.82. Clapetele antifoc se vor monta pe cât posibil, după peretele rezistent la foc, în sensul de curgere al aerului, astfel ca electromagneţii sau motoarele electrice de acţionare a acestora să fie pe partea protejată de foc a clapetei.
6.2.83. Pentru realizarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se vor utiliza clapete de desfumare, voleţi de desfumare şi clapete, în conformitate cu reglementările tehnice specifice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementări tehnice.
6.2.84. În cadrul unei clădiri, acestea vor avea acelaşi tip de acţionare ca şi clapetele antifoc, pentru a putea fi integrate în sistemul de semnalizare a incendiilor.
6.2.85. _
(1)Dispozitivele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se montează în poziţia normal deschis. Amplasarea acestora se face considerând una din situaţiile: met 1, 2, 3, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu. Acţionarea se face în acelaşi mod ca şi al clapetele antifoc.
(2)În cazul în care clădirea este alcătuită din mai multe compartimente de incendiu iar alarmarea se realizează diferenţiat pentru asigurarea cu prioritate a utilizatorilor din compartimentul în care a fost detectat incendiul, detectoarele de fum acţionează clapetele antifoc sau de fum de pe conductele de introducere sau de extracţie, necesare pentru realizarea separării compartimentului de celelalte spaţii ale clădirii. În acest caz, detectoarele de fum trebuie amplasate în interiorul conductelor. Amplasarea acestora trebuie făcută astfel încât să se asigure că fumul nu va trece prin elementele rezistente la foc, prin sistemul de ventilare/climatizare.
6.2.86. Montajul clapetelor antifoc şi de desfumare se face astfel încât mişcarea acestora să nu fie împiedicată de conducta de ventilare la care se racordează.
6.2.87. După montarea clapetei antifoc şi de desfumare, înainte de darea în exploatare a instalaţiei, se va controla modul de lucru al organelor de închidere automată, prin simularea condiţiilor care provoacă închiderea. Este recomandabil ca aceste simulări să poată fi efectuate periodic prin centrala de semnalizare a incendiilor.
6.2.88. Închiderea clapetei antifoc cu acţionare cu element fuzibil, va comanda printr-un sistem de blocaj oprirea ventilatorului care vehiculează aerul prin conducta de ventilare.
6.2.89. Clapetele antifoc vor avea rezistenţa la foc prevăzută la pct. 6.2.37 din prezenta reglementare tehnică.
SECŢIUNEA 16:Condiţii de etanşeitate ale conductelor de aer
6.2.90. Pentru ca aerul extras din instalaţiile de ventilare sau climatizare să poată fi recirculat sau utilizat într-un recuperator de căldură, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a)aerul extras de categoriile ETA1 şi ETA2 poate fi colectat într-o conductă comună;
b)aerul de categoria ETA3 poate fi transportat prin conducte individuale sau colectat în conducte comune, de la mai multe puncte de extracţie;
c)aerul de categoria ETA4 va fi transporta către exterior doar prin canale individuale;
d)dacă într-o conductă comună se combină aer extras de mai multe categorii, aerul extras din acea conductă este clasificat în concordanţă cu categoria care indică cea mai mare poluare, dacă proporţia acesteia depăşeşte 10% din debitul total de aer extras.
6.2.91. Conductele de aer trebuie să fie realizate astfel ca aerul viciat să nu se reintroducă în clădire prin intermediul lor.
6.2.92. Conductele de aer amplasate aparent în spaţiile pe care le ventilează/climatizează se realizează cu clasa de etanşeitate A, dacă diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia nu depăşeşte 150 Pa.
6.2.93. Conductele de aer situate în afara spaţiilor ventilate sau conductele amplasate în spaţiile ventilate şi separate de acesta prin panouri, ca şi conductele din spaţiul ventilat la care diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia depăşeşte 150 Pa, se realizează de clasa de etanşeitate B.
6.2.94. Toate conductele de aer evacuat, în suprapresiune faţă de interiorul clădirii, cu excepţia centralelor de ventilare, se realizează minim de clasa de etanşeitate B. În acest sens, se recomandă ca ventilatoarele de evacuare a aerului să fie plasate cât mai aproape de gura de evacuare a instalaţiei.
6.2.95. Dacă diferenţa de presiune de o parte şi de alta a anvelopei este mare, sau dacă orice neetanşeitate poate pune în pericol calitatea aerului interior, se impune ca toate conductele de aer să aibă clasa C de etanşeitate.
6.2.96. Pentru situaţii speciale, conductele de aer trebuie să aibă clasa de etanşeitate D. Aceste situaţii pot fi impuse de condiţiile tehnologice, de investitor sau de proiectant.
6.2.97. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate sunt date în tabelul 6.2.1. sau figura 6.2.1.
Tabelul 6.2.1. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate
Presiunea statică [Pa] | 100 | 200 | 300 | 400 | 500 | 600 | 700 | 800 | 900 | 1000 | 1200 | 1500 | 1800 | 2000 | |
Pierderea de aer [l/s.m2] [m3/h.m2] | Clasa A | 0,54 1,94 | 0,84 3,04 | 1,10 3,96 (*) | 1,32 4,78 (*) | 1,53 5,52 (*) | 1.73 6,22 (*) | 1.91 6,87 (*) | 2.08 7,49 (*) | 2.25 8,09 (*) | 2.41 8,66 (*) | 2.56 9,75 (*) | 3.13 11,3 (*) | 3.53 12,7 (*) | 3.77 13,6 (*) |
Clasa B | 0,18 0,65 | 0,28 1,01 | 0,37 1,32 | 0,44 1,59 (*) | 0,51 1,84 (*) | 0,58 2,07 (*) | 0,64 2,29 (*) | 0,69 2,5 (*) | 0,75 2,7 (*) | 0,80 2,89 (*) | 0.85 3,25 (*) | 1.04 3,76 (*) | 1.18 4,23 (*) | 1.26 4,53 (*) | |
Clasa C | 0.06 0,22 | 0.09 0,34 | 0.12 0,44 | 0.15 0,53 | 0.17 0,61 | 0,19 0,69 (*) | 0,21 0,76 (*) | 0,23 0,83 (*) | 0,25 0,9 (*) | 0,27 0,96 (*) | 0,30 1,08 (*) | 0,35 1,25 (*) | 0,39 1,41 (*) | 0,42 1,51 (*) | |
Clasa D | 0,02 0,07 | 0,03 0,11 | 0,04 0,15 | 0,05 0,18 | 0,06 0,20 | 0,06 0,23 | 0,07 0,25 | 0,08 0,28 | 0,08 0,30 | 0,09 0,32 | 0,01 0,36 | 0,12 0,42 | 0,13 0,47 | 0,14 0,50 | |
(*)Conductele de aer din zona (*) nu sunt recomandate.
Fig. 6.2.1. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate
6.2.98. Clasa de etanşeitate indicată la pct. 6.2.92."6.2.96 este minimă admisă.
6.2.99. Aerul extras de categorie ETA1 şi ETA2 poate să fie transportat în conducte sub presiune, cu condiţia ca etanşeitatea acestora să fie clasa C.
6.2.100. Aerul extras de categorie ETA3 sau ETA4 nu se transportă prin zona ocupată a clădirii folosind conducte în suprapresiune. Singurele excepţii sunt evacuările din bucătării industriale (cu hotă aspirantă deasupra maşinii de gătit/aragazului şi toaletele (cu ventilator), cu condiţia ca aerul să nu fie transportat în suprapresiune prin alte zone în afara celor ventilate.
6.2.101. Conductele de extracţie a aerului din instalaţiile de ventilare mecanică, trebuie echipate cu dispozitive care se închid automat când ventilarea este oprită, pentru a se preveni curgerea inversă şi ventilarea necontrolată, cel puţin pentru conducte cu secţiune transversală mai mare de 0,06 m2.
6.2.102. Clasa de etanşeitate trebuie să fie atestată de producător şi trebuie specificată în documentaţia tehnică a proiectului.