Partea 0 - Domeniu de aplicare - Normativ din 2005 pentru proiectarea, executarea, verificarea şl exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie indicativ NP 099-04 (revizuire ID 17-1986)

M.Of. 418 bis

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2006
PARTEA 0:
1.Domeniu de aplicare
1.1.Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice situate în zone cu pericol de explozie aferente construcţiilor şi incintelor acestora. Pericolul de explozie în aceste zone poate fi generat de existenţa gazelor sau vaporilor inflamabili, prafului sau fibrelor combustibile etc.
Domeniul cuprinde instalaţii electrice de iluminat, forţă, automatizare, control, semnalizare, telecomunicaţii, etc., indiferent de tensiunea de lucru şi de faptul că sunt permanente, temporare, portabile, transportabile sau purtate de mână.
1.2.Normativul nu se aplică instalaţiilor electrice din:
- mine grizutoase (cu excepţia spaţiilor de la suprafaţa minelor);
- zone periclitate de existenţa materialelor explozibile;
- camere folosite în scopuri medicale.
1.3.Standardele de referinţă pentru instalaţiile şi echipamentele electrice din zonele cu pericol de explozie sunt prezentate în anexa nr. 1.

1.4.Normativul nu cuprinde reglementări privind securitatea instalaţiilor la alte surse de aprindere decât cele asociate instalaţiilor electrice şi se bazează pe ipoteza că acestea sunt executate, verificate şi întreţinute în conformitate cu caracteristicile specificate.
1.5.Normativul urmăreşte asigurarea din punct de vedere calitativ a nivelurilor minime de performanţă, conform legilor 90/1996 şi 10/1995 referitoare la cerinţele de calitate pentru construcţii:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţa în exploatare;
- siguranţa la foc;
- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
- protecţia împotriva zgomotului.
2.Terminologie
Standardele de referinţă pentru definiţiile corespunzătoare termenilor folosiţi în prezentul normativ sunt SR CEI 50 (426) sau standardele conexe prezentate în anexa nr. 1.
2.1.Aparatură electrică pentru atmosfere explozive Aparatură electrică protejată la explozie. Echipamente pentru locuri periculoase.
Aparatură electrică executată în aşa fel încât să nu producă, în condiţiile specificate, aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare.
Pentru aparatura electrică utilizată în atmosfere explozive gazoase, standardul de referinţă este SR CEI 60079 (standard pe părţi) şi, unde există, SR EN 60079 (standard pe părţi).

2.2.Aparatură simplă
Componentă electrică sau combinaţie de componente cu construcţie simplă şi cu parametri electrici bine definiţi, care este compatibilă cu securitatea intrinsecă a circuitului în care este utilizată. Se consideră aparatură simplă următoarele aparaturi:
a)componente pasive, de exemplu conductoare, cutii de joncţiune, rezistoare şi dispozitive semiconductoare simple;
b)componente de înmagazinare a energiei, cu parametri bine definiţi, de exemplu condensatoare sau bobine de inductanţă, ale căror valori sunt luate în considerare atunci când se determină securitatea întregului sistem;
c)surse generatoare de energie, de exemplu termocuple şi celule fotoelectrice, care nu generează mai mult de 1,5 V, 100 mA şi 25 mW. Toate inductanţele sau capacităţile prezente în aceste componente generatoare de energie sunt luate în considerare conform punctului b).
2.3.Aparatură electrică asociată
Aparatură electrică în care circuitele sau părţi din circuite nu sunt obligatoriu cu securitate intrinsecă, dar care conţin circuite care pot afecta securitatea circuitelor cu securitate intrinsecă asociate.
2.4.Tip de protecţie (al unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Măsuri specifice aplicate aparaturii electrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive înconjurătoare de către o astfel de aparatură.
2.5.Grupă (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificare a aparaturii electrice în funcţie de atmosfera explozivă pentru care este prevăzută să fie utilizată.
Se definesc două grupe:
Grupa I - aparatura electrică destinată pentru mine grizutoase;
Grupa II - care poate fi divizată în subgrupe, cuprinzând aparatura electrică destinată pentru toate locurile cu o altă atmosferă explozivă decât minele grizutoase.
Standardul de referinţă este CEI 60079 - standard pe părţi.

2.6.Clasa de temperatură (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificare a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive din punctul de vedere al temperaturii sale maxime de suprafaţă.
2.7.Temperatură maximă de suprafaţă Temperatura cea mai ridicată atinsă în serviciu, în cele mai defavorabile condiţii de funcţionare, în cadrul condiţiilor normale ale aparaturii electrice, de orice parte sau orice suprafaţă a aparaturii care poate produce aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare. Condiţiile de funcţionare cele mai defavorabile includ suprasarcini recunoscute şi orice condiţie de defect. Se recomandă utilizarea standardului specific pentru tipul de protecţie implicat.

2.8.Temperatură de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase
Temperatura cea mai scăzută a unei suprafeţe încălzite la care, în condiţiile specificate, apare aprinderea unei substanţe inflamabile sub formă de amestec de gaz sau vapori în aer.
Pentru determinarea acestei temperaturi se recomandă utilizarea CEI 60079-4.

2.9.Temperatură de aprindere a unui strat de praf
Temperatura minimă a unei suprafeţe calde la care aprinderea se produce într-un strat de praf, de grosime dată, depus pe această suprafaţă caldă.
2.10.Temperatură de aprindere a unui nor de praf
Temperatura minimă a peretelui interior cald al unui cuptor în care se produce aprinderea în aer a unui nor de praf.
2.11.Funcţionare normală
Funcţionarea aparaturii din punct de vedere electric şi mecanic conform prescripţiilor de proiectare şi utilizare, în limitele specificate de producător.
Limitele specificate de producător pot include condiţii de funcţionare de durată, cum ar fi rotoare blocate, lămpi arse şi suprasarcini.
2.12.Explozie (a unei atmosfere explozive)
Creşterea bruscă a presiunii şi temperaturii, datorată oxidării sau altei reacţii exoterme.
2.13.Atmosferă explozivă gazoasă
Amestec cu aerul, în condiţii atmosferice normale, a substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă în care, după aprindere, combustia se propagă în ansamblul amestecului neconsumat.
2.14.Atmosferă explozivă cu praf
Amestec cu aerul, în condiţii atmosferice normale, a substanţelor inflamabile sub formă de praf sau fibre în care, după aprindere, combustia se propagă în ansamblul amestecului neconsumat.
2.15.Arie periculoasă (datorată atmosferelor explozive gazoase)
Arie în care există sau ar putea să fie prezentă o atmosferă explozivă gazoasă în asemenea cantităţi încât să necesite precauţii speciale pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
2.16.Arie periculoasă (de praf)
Arie în care praful combustibil sub formă de nor sau de strat este, sau poate fi anticipat să fie prezent în asemenea cantităţi încât să necesite măsuri speciale pentru construcţia şi utilizarea aparaturii electrice, pentru a preveni aprinderea unui amestec exploziv de praf/aer sau a unui strat de praf combustibil.
2.17.Arie nepericuloasă (datorată atmosferelor explozive gazoase)
Arie în care nu poate fi prezentă o atmosferă explozivă gazoasă sau cu praf combustibil în asemenea cantităţi încât să necesite precauţii speciale pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
2.18.Arie nepericuloasă (de praf)
Arie în care praful combustibil nu este prezent în cantitate suficientă pentru a permite formarea unor amestecuri explozive semnificative de praf/aer şi/sau a unor straturi de praf combustibil.
2.19.Zonă 0
Arie în care este prezentă în permanenţă, sau pe perioade lungi de timp, o atmosferă explozivă gazoasă.
2.20.Zonă 1
Arie în care este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase în timpul funcţionării normale.
2.21.Zonă 2
Arie în care nu este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase la funcţionarea normală şi, dacă totuşi apare, este probabil ca aceasta să se întâmple numai rareori şi doar pentru o perioadă scurtă de timp.
Se pot obţine indicaţii privind frecvenţa de apariţie şi durată din codurile proprii anumitor industrii sau aplicaţii.
2.22.Zonă 20
Arie în care praful combustibil, sub formă de nor, este prezent în permanenţă sau în mod frecvent în cantitate suficientă pentru a produce o concentraţie explozivă de praf combustibil în amestec cu aerul, şi/sau în care stratul de praf se poate forma cu o grosime excesivă şi necontrolată în timpul funcţionării normale.
Aceasta se poate întâmpla în interiorul unui spaţiu limitat pentru praf în care praful poate forma amestecuri explozive, în mod frecvent sau perioade lungi. Aceasta apare tipic în interiorul echipamentului.
2.23.Zona 21
Arie neclasificată ca zonă 20, în care, în timpul funcţionării normale, praf combustibil sub formă de nor este probabil să apară în cantitate suficientă pentru a fi capabil să producă o concentraţie explozivă în amestec cu aerul.
Această zonă poate cuprinde, între altele, imediata vecinătate a punctelor de alimentare sau de evacuare a produselor pulverulente şi arii în care se formează straturi de praf şi este probabil ca în timpul funcţionării normale să genereze o concentraţie explozivă de praf combustibil în amestec cu aerul.
2.24.Zona 22
Arie neclasificată ca zonă 21, în care nori de praf se pot produce rar şi se menţin perioade scurte sau în care acumulările sau straturile de praf combustibil pot fi prezente în condiţii anormale şi pot genera amestecuri explozive de praf în aer. Atunci când înlăturarea acumulărilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurată, datorită condiţiilor anormale, această arie se clasifică zonă 21.
Această zonă poate cuprinde, între altele, arii din apropierea unui echipament care conţine praf ce poate scăpa prin scurgeri şi poate forma depozite (săli de concasare, de exemplu, în care praful poate scăpa de la concasare şi se poate depune).
2.25.Sursă de degajare
Punct sau loc de la care este probabil să se degaje în atmosferă un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel încât să se poată forma o atmosferă explozivă gazoasă.
2.26.Sursă de degajare a prafului
Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi eliberat sau se poate învolbura, astfel încât să se poată forma un amestec exploziv de praf/aer. în funcţie de circumstanţe, nu toate sursele de degajare produc neapărat un amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totuşi să se ţină seama de faptul că o sursă de degajare permanentă mică sau diluată poate să producă în timp un strat de praf potenţial periculos.
2.27.Limita inferioară explozivă LEL (abreviere)
Concentraţie de gaz, vapori sau ceţuri inflamabile, în aer până la care nu se formează o atmosferă explozivă gazoasă.
2.28.Limita superioară explozivă UEL (abreviere)
Concentraţie de gaz, vapori sau ceţuri inflamabile în aer deasupra căreia nu se formează o atmosferă explozivă gazoasă.
2.29.Durata tE (pentru aparaturi electrice cu securitate mărită)
Timpul considerat pentru înfăşurări de curent alternativ, supuse la curentul de pornire IA, care se încălzesc de la temperatura atinsă în serviciu nominal, la temperatura ambiantă maximă, până la temperatura limită.
2.30.Inel de etanşare
Inel folosit într-un dispozitiv de intrare al unui cablu sau unei conducte pentru a asigura etanşeitatea dintre dispozitivul de intrare şi cablu sau conductă.
2.31.Gaz protector
Gaz utilizat pentru menţinerea presurizării sau pentru diluarea gazului sau vaporilor inflamabili la o concentraţie mult sub limita cea mai scăzută de explozie (limita inferioară de explozie).
Gazul protector poate fi aer, azot sau orice alt gaz neinflamabil sau un amestec de asemenea gaze.
2.32.Purjare
Operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz protector printr-o cameră şi conductele asociate pentru a reduce orice concentraţie de gaze sau vapori inflamabili la un nivel de securitate.
2.33.Tensiune alternativă sau continuă efectivă maximă (Um)
Tensiune maximă care se poate aplica la echipamentele de racordare fără securitate intrinsecă ale aparaturii asociate fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.34.Tensiune de intrare maximă (U,)
Tensiunea maximă (de vârf alternativă sau continuă) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuitele cu securitate intrinsecă, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.35.Tensiune de ieşire maximă (Uo)
Tensiunea de ieşire maximă (de vârf alternativă sau continuă) dintr-un circuit cu securitate intrinsecă ce poate să apară în condiţiile de circuit deschis la elementele de conexiune ale aparaturii, indiferent de tensiunea aplicată, până la tensiunea maximă, inclusiv Um Şi Ui.
În cazul în care există mai multe tensiuni aplicate, tensiunea de ieşire maximă este determinată de cea mai defavorabilă combinaţie a tensiunilor aplicate.
2.36.Curent de intrare maxim (Ii)
Curentul maxim (de vârf, alternativ sau continuu) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuite cu securitate intrinsecă, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.37.Curent de ieşire maxim (I0)
Curentul maxim (de vârf, alternativ sau continuu) într-un circuit cu securitate intrinsecă, ce se poate obţine la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.
2.38.Putere de intrare maximă (Pi)
Puterea de intrare maximă într-un circuit cu securitate intrinsecă ce poate fi disipată într-o aparatură, dacă acesta este conectată la o sursă externă, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.39.Putere de ieşire maximă (Po)
Puterea electrică maximă ce se poate obţine într-un circuit cu securitate intrinsecă al aparaturii.
2.40.Capacitatea internă maximă (Ci)
Capacitatea internă echivalentă totală a aparaturii care se consideră că apare la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.
2.41.Capacitate externă maximă (Co)
Capacitatea maximă într-un circuit cu securitate intrinsecă ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.42.Inductanţă internă maximă (Li)
Inductanţa internă echivalentă totală a aparaturii care se consideră că apare la nivelul elementelor de conexiune ale aparaturii.
2.43.Inductanţă externă maximă (Lo)
Valoarea maximă a inductanţei într-un circuit cu securitate intrinsecă ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.44.Raport între inductanţa internă maximă şi rezistenţă (Li/Ri)
Raportul dintre inductanţa (Li) şi rezistenţa (Ri) care se consideră că apar la elementele de racordare externe ale aparaturii electrice.
2.45.Raport între inductanţa externă maximă şi rezistenţă (Lo/Ro)
Raportul dintre inductanţa (Lo) şi rezistenţa (Ro) ale circuitelor externe conectate la elementele de racordare ale aparaturii electrice, fără a invalida securitatea intrinsecă.
2.46.Praf conductor
Praf cu rezistivitatea electrică egală sau mai mică de 103m
*) Mărimile definite la 2.33 - 2.46 sunt parametri ai protecţiei cu securitate intrinsecă.