Titlul iv - Clădiri şi alte construcţii - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare
Versiune de la: 17 Mai 2007
TITLUL IV:Clădiri şi alte construcţii
CAPITOLUL I:Obligaţii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului
Art. 190
Prevederile prezentului capitol stabilesc obligaţiile generale ale proiectantului, executantului şi beneficiarului, atât pentru realizarea unor construcţii, cât şi pentru realizarea lucrărilor de reparaţie sau modernizare a unor construcţii.
Art. 191
Proiectantul răspunde de elaborarea documentaţiilor tehnice de execuţie ale lucrărilor de construcţii. Acestea trebuie să fie astfel întocmite, încât să permită executarea şi utilizarea lucrărilor respective în condiţii în care, la o exploatare normală a instalaţiilor tehnologice, să se prevină accidentele de muncă, precum şi îmbolnăvirile profesionale. În acest scop proiectantul este obligat:
a)să aplice, la elaborarea proiectelor, normele de securitate a muncii, precum şi prevederile tuturor actelor normative privind proiectarea lucrărilor de construcţii care se referă la măsuri de securitate a muncii;
b)să prevadă în documentaţiile tehnice utilizarea pentru execuţia lucrărilor numai a echipamentelor tehnice certificate din punctul de vedere al securităţii muncii;
c)să prevadă în documentaţiile tehnice de execuţie mijloacele financiare care să asigure respectarea, la realizarea lucrărilor de construcţii, a prevederilor normelor şi actelor normative specificate la pct. a);
d)să garanteze prin proiect eficienţa măsurilor de securitate a muncii corespunzătoare normelor şi legislaţiei de securitate a muncii;
e)să stabilească dispozitivele, aparatele şi instalaţiile de securitate a muncii, necesare în perioada de execuţie a lucrărilor de construcţii;
f)să asigure completarea documentaţiei cu măsurile impuse cu ocazia controalelor de protecţia muncii efectuate de către organele abilitate;
g)să prevadă în documentaţia proiectelor prin care se promovează tehnologii noi de execuţie:
- instrucţiuni preliminare de securitate a muncii;
- lista cuprinzând propuneri de echipament individual de protecţie pentru personalul care execută lucrările respective;
h)să ia măsuri ca documentaţiile tehnico-economice să evidenţieze factorii de risc pe faze de execuţie şi să prevadă trimiteri la normele şi actele normative de securitate a muncii corespunzătoare factorilor respectivi;
i)să nominalizeze în cadrul documentaţiei tehnico-economice, în cazul lucrărilor speciale şi ale lucrărilor noi de execuţie, pentru care nu există normative sau detalii tip, măsurile de securitate a muncii specifice lucrărilor respective;
j)să acorde asistenţă tehnică executantului şi beneficiarului în vederea rezolvării problemelor de securitate a muncii, apărute în realizarea lucrărilor de construcţii;
k)cu ocazia recepţiei lucrărilor de construcţii, ca membru în comisia de recepţie sau ca invitat în comisia de recepţie, în calitate de specialist, să controleze realizarea măsurilor de protecţia muncii prevăzute în documentaţia tehnică.
Art. 192
Executantul răspunde de realizarea lucrărilor de construcţii în condiţii care să asigure evitarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. În acest scop este obligat:
a)să analizeze documentaţia tehnică de execuţie din punctul de vedere al securităţii muncii şi, dacă este cazul, să facă obiecţiuni, solicitând proiectantului modificările necesare conform prevederilor legale;
b)să aplice prevederile cuprinse în legislaţia şi normele de securitate a muncii, precum şi prescripţiile din documentaţiile tehnice privind executarea lucrărilor de bază, de serviciu şi auxiliare necesare realizării construcţiilor;
c)să execute toate lucrările prevăzute în documentaţia tehnică în scopul realizării unei exploatări ulterioare a lucrărilor de construcţii-montaj în condiţii de securitate a muncii şi să sesizeze beneficiarul şi proiectantul când constată că măsurile propuse sunt insuficiente sau necorespunzătoare, să facă propuneri de soluţionare şi să solicite acestora aprobările necesare;
d)să ceară beneficiarului ca proiectantul să acorde asistenţă tehnică în vederea rezolvării problemelor de securitate a muncii în cazurile deosebite, apărute în executarea lucrărilor de construcţii;
e)să remedieze toate deficienţele constatate cu ocazia efectuării probelor, precum şi cele constatate la recepţia lucrărilor de construcţii.
Art. 193
Beneficiarul răspunde de preluarea şi exploatarea lucrărilor de construcţii-montaj în condiţii care să asigure securitatea muncii. În acest scop are obligaţia:
a)să analizeze proiectul din punctul de vedere al măsurilor de securitate a muncii şi, în cazul când constată deficienţe, lipsuri sau neconcordanţe faţă de prevederile legislaţiei în vigoare, să ceară proiectantului remedierea deficienţelor constatate, completarea documentaţiei tehnice sau punerea în concordanţă a prevederilor din proiect cu cele din legislaţie;
b)să colaboreze cu proiectantul lucrării la definitivarea instrucţiunilor de securitate a muncii;
c)să colaboreze cu proiectantul şi executantul, după caz, în scopul rezolvării anumitor probleme de securitate a muncii;
d)pentru lucrările de construcţii ce se execută în paralel cu desfăşurarea procesului de producţie, să încheie cu executantul un protocol-anexă la contract, în care se va delimita suprafaţa pe care se execută lucrările, pentru care răspunderea privind asigurarea măsurilor de protecţie a muncii revine executantului, să specifice condiţiile necesar a fi respectate de executant, astfel încât desfăşurarea procesului de producţie în condiţii de securitate să nu fie afectată de lucrările de construcţii executate concomitent cu acesta;
e)să controleze, cu ocazia recepţiei lucrărilor de construcţii-montaj, realizarea de către executant a tuturor măsurilor de securitate a muncii prevăzute în documentaţia tehnică, refuzând recepţia lucrărilor de construcţii care nu corespund din punctul de vedere al securităţii muncii;
f)să nu semneze recepţia definitivă a lucrărilor de construcţii atunci când determinările privind microclimatul, zgomotul şi vibraţiile, iluminatul, efectuate în timpul probelor tehnologice, nu corespund documentaţiei tehnice.
CAPITOLUL II:Amplasarea clădirilor, depozitelor şi a altor tipuri de construcţii
Art. 194
Clădirile sau instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber la care pot apărea emisii importante de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferă, precum şi cele care produc zgomote ce depăşesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel încât să se evite poluarea altor zone de muncă sau a zonelor învecinate. Amplasarea acestora se va face astfel încât sensul vânturilor dominante să îndepărteze degajările accidentale din zona spaţiilor de muncă (din zona construcţiilor).
Art. 195
Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi antrenate de curenţii de aer, vor fi amplasate la o distanţă de 20 m faţă de clădiri productive şi la o distanţă de 50 m faţă de clădirile social-administrative ale complexului de clădiri.
Art. 196
Clădirile administrative se vor amplasa în apropierea spaţiilor de producţie, astfel încât să se evite întretăierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spaţii cu emisii nocive.
Art. 197
Curţile interioare semiînchise (sub formă de "L", "U" sau "E") se vor orienta astfel încât partea liberă a curţii să fie în sensul vânturilor dominante.
Art. 198
Clădirile în care se desfăşoară procese tehnologice caracterizate prin degajări de căldură de peste 20 kcal/mc/h, prevăzute cu ventilare naturală, se vor amplasa cu latura lungă perpendiculară pe direcţia vânturilor dominante din perioada sezonului cald.
Art. 199
Încăperile administrative trebuie să fie izolate de încăperile de producţie, cu excepţia celor strict legate de spaţiile de producţie. Dacă încăperile administrative sunt situate în spaţii zgomotoase, sau sunt învecinate cu asemenea încăperi, trebuie prevăzute măsuri de izolare împotriva zgomotului şi vibraţiilor, astfel ca nivelul acestora să nu depăşească limita maximă admisă. Clădirile şi încăperile administrative trebuie să corespundă şi reglementărilor în vigoare referitoare la prevenirea incendiilor.
CAPITOLUL III:Căi de circulaţie
Art. 200
Lăţimea căilor de circulaţie din clădiri, hale, depozite sau alte încăperi de lucru se va stabili în funcţie de felul circulaţiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate şi dimensiunile materialelor sau pieselor care se transportă. Lăţimea lor nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în tabelul 6.
Tabelul 6
Lăţimea minimă admisă a căilor de circulaţie din încăperile de lucru

Nr. crt.

Destinaţia căii de circulaţie

Lăţimea minimă a căii de circulaţie

(m)

0

1

2

1.

Circulaţie de pietoni în ambele sensuri şi de cărucioare într-un singur sens

L + 0,50 (1)

2.

Circulaţie de cărucioare şi pietoni în ambele sensuri

2L + 0,60

3.

Circulaţie într-un singur sens cu: electrocare, electrostivuitoare sau alte mijloace de transport similare motorizate, şi de pietoni în ambele sensuri

L + 0,60

4.

Idem în ambele sensuri

2L + 0,70

5.

Circulaţia într-un singur sens cu autocamioane şi pietoni în ambele sensuri

L + 0,80

6.

Idem în ambele sensuri (inclusiv pietoni)

2L + 1,00

7.

Spaţiul de circulaţie pentru personalul de deservire, întreţinere, reparaţii etc.

min. 0,80 m (2)

NOTĂ:
(1)Mărimea (L) reprezintă lăţimea maximă a mijlocului de transport.
(2)Valoarea se stabileşte în funcţie de gradul de periculozitate prezentat de utilajul pe lângă care se circulă.
Art. 201
Căile de circulaţie trebuie să fie:
a)marcate vizibil, pentru a fi uşor de recunoscut;
b)să aibă legături cât mai directe spre căile de evacuare;
c)să fie menţinute permanent libere şi curate, încât să permită evacuarea rapidă a persoanelor.
Art. 202
Suprafeţele căilor de circulaţie pentru persoane trebuie să fie netede şi nealunecoase, iar cele destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să nu prezinte denivelări, să fie rezistente la compresiune, şocuri şi uzură.
Art. 203
Căile de circulaţie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de transport, inclusiv feroviar, vor avea şinele căii ferate îngropate la nivelul suprafeţelor căilor de circulaţie.
Art. 204
Căile de circulaţie pentru persoane şi trecerile amplasate la înălţime vor fi protejate cu balustrade înalte de cel puţin 1 m, prevăzute cu legături de separaţie orizontale intermediare, iar la partea inferioară cu o bordură înaltă de cel puţin 10 cm.
Art. 205
(1)Golurile din planşee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care să permită preluarea sarcinilor rezultate din activităţile care se desfăşoară la locul respectiv, sau vor fi îngrădite cu balustrade şi marcate cu indicatoare de securitate. În cazul utilizării de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasării.
(2)Golurile, şanţurile, rigolele situate în zonele de circulaţie vor fi acoperite sau marcate cu indicatoare, iar în timpul nopţii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare sau inscripţii luminoase).
CAPITOLUL IV:Înălţimea clădirilor, dimensionarea suprafeţelor şi a volumului de lucru
Art. 206
(1)Încăperile de lucru în care se desfăşoară procese de muncă vor avea înălţimea minimă de 3 m, iar pentru fiecare persoană se va sigura un volum de cel puţin 12 m3 şi o suprafaţă minimă stabilită conform normelor în vigoare la nivelul activităţilor specifice.
(2)Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi, gaze, vapori toxici etc., înălţimea şi volumul încăperilor se stabilesc prin calcul, ţinând seama de asigurarea schimburilor de aer şi de mijloacele de combatere a noxelor.
(3)Încăperile de lucru în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale pot avea înălţimea minimă de 2,6 m, iar pentru fiecare persoană se va asigura un volum de cel puţin 10 m3 şi o suprafaţă minimă stabilită conform normelor în vigoare la nivelul activităţilor specifice.
Art. 207
(1)La dimensionarea suprafeţelor de lucru se va ţine seama, pe lângă spaţiul ocupat de utilaje şi căi de acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deşeuri, în aşa fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară desfăşurării normale a activităţii de producţie, întreţinere şi reparaţii.
(2)Încărcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depăşi sarcina maximă admisibilă pentru care au fost calculate.
Art. 208
Subsolurile construcţiilor nu se vor folosi ca încăperi de lucru decât dacă îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 207, şi numai dacă sunt prevăzute cu instalaţie de ventilare mecanică, de iluminare şi canalizare, în construcţie adecvată (mediu normal sau exploziv), cu posibilităţi duble de evacuare şi izolate, pentru evitarea infiltraţiilor de natură lichidă şi/sau gazoasă.
CAPITOLUL V:Instalaţii tehnico-utilitare
Art. 209
Instalaţiile tehnico-utilitare trebuie să respecte prevederile prezentului capitol şi cerinţele de securitate şi sănătate aferente, cuprinse în anexele nr. 16 şi 17.
Art. 210
Locurile de muncă amplasate în clădiri sau în aer liber, caracterizate prin degajări de noxe, vor fi astfel amplasate, amenajate, utilate şi dotate încât să se evite poluarea sau influenţarea locurilor de muncă vecine, ca şi a anexelor social-sanitare.
Art. 211
Instalaţiile de ventilare se vor proiecta şi construi astfel încât să se asigure condiţiile de microclimat precum şi eliminarea sau reducerea până la limitele admise ale noxelor.
Art. 212
Acolo unde condiţiile de muncă o impun, angajatorul trebuie să asigure dispozitivele şi aparatele necesare pentru controlul funcţionării instalaţiilor de ventilare şi controlul microclimatului din încăperile de lucru.
CAPITOLUL VI:Dotări social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apă potabilă, colectarea şi îndepărtarea reziduurilor
Art. 213
Dotările social-sanitare, punctele de prim ajutor, necesarul de apă potabilă, colectarea şi îndepărtarea reziduurilor trebuie să respecte prevederile din prezentul capitol şi cerinţele de securitate şi sănătate cuprinse în anexele nr. 16 şi 17.
Art. 214
Locurile de muncă vor fi asigurate cu dotări social-sanitare în funcţie de necesităţile fiziologice ale personalului şi de caracteristicile proceselor de muncă şi ale mediului de muncă.
(1)Dotările social-sanitare se asigură conform anexelor nr. 12, 13 şi 14.
(2)Cantitatea de apă rece şi caldă pentru igiena personalului şi pentru băut se normează conform anexei nr. 13.
Art. 215
În cazurile când în unităţi se organizează cantine, microcantine, săli de servirea mesei, puncte alimentare sau orice altă formă de desfacere a alimentelor, acestea trebuie să corespundă normelor de igiena alimentaţiei.
Art. 216
La locurile de muncă se vor asigura puncte de alimentare cu apă de băut. Acestea se normează conform anexei nr. 14. Apa distribuită prin punctele de alimentare cu apă (arteziene, robinete, vase etc.), ca şi apa pentru spălat (lavoare, duşuri), trebuie să corespundă standardului de potabilitate în vigoare.
Art. 217
La locurile de muncă unde există riscul de arsuri cu substanţe chimice sau de aprindere a îmbrăcămintei sau a echipamentului individual de protecţie se vor asigura duşuri de salvare, cu apă potabilă sau soluţii neutralizante.
Art. 218
În cazurile când unităţile folosesc surse şi instalaţii proprii de aprovizionare cu apă potabilă sau industrială, se vor respecta prevederile legale cu privire la protecţia sanitară a surselor şi instalaţiilor, precum şi standardele de calitate a apei.
Art. 219
Instalaţiile de preparare şi distribuire a apei carbogazoase saline, pentru locurile de muncă cu degaj ări de căldură, se vor amenaja şi vor funcţiona conform normelor de igiena alimentaţiei.
Art. 220
Apele uzate cu încărcături chimice, radioactive, biologice şi orice reziduu industrial vor fi prelucrate în staţii speciale de neutralizare înainte de evacuarea în reţeaua publică de canalizare. Staţiile de neutralizare a apelor uzate industriale trebuie să corespundă standardelor şi normelor de protecţie a mediului.
Art. 221
Reziduurile industriale solide, în funcţie de natura şi gradul lor de periculozitate, se colectează, depozitează, transportă şi neutralizează în conformitate cu prevederile actelor normative specifice acestei activităţi.
CAPITOLUL VII:Loc de muncă
SECŢIUNEA 1:Generalităţi
Art. 222
Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinţe de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.
Art. 223
Prezentele prevederi nu se aplică la:
a)mijloace de transport din afara întreprinderii sau locurile de muncă din interiorul mijloacelor de transport;
b)şantiere temporare şi mobile pentru care se aplică prevederile din secţiunea 5 a acestui capitol;
c)industriile extractive prin foraj sau extracţie pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;
d)vase de pescuit pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;
e)câmpuri, suprafeţe (luciuri) de apă, păduri şi alte teritorii ce aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de clădirile întreprinderii.
Art. 224
Locurile de muncă folosite pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele de securitate şi sănătate cuprinse în anexa nr. 16.
Art. 225
Locurile de muncă aflate în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să satisfacă cerinţele de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 17, până cel mai târziu la 31 decembrie 2006.
Art. 226
Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării în vigoare a prezentelor norme, angajatorul va lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt în concordanţă cu prevederile din anexa nr. 16.
Art. 227
În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura:
a)păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise;
b)întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor la care se face referire în anexele nr. 16 şi 17, într-o astfel de stare încât să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil;
c)curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor şi dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;
d)întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile, în special cele menţionate în anexele nr. 16 şi 17.
SECŢIUNEA 2:Principii ergonomice în organizarea locului de muncă
Art. 228
Principiile ergonomice din această secţiune vor sta la baza dimensionării şi organizării locului de muncă.
Art. 229
Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările angajatului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic.
Art. 230
Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului angajatului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor tehnice care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
Art. 231
Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajaţilor.
Art. 232
La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea angajatului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).
Art. 233
Echipamentele tehnice, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
Art. 234
Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale angajatului şi de mărimea efortului membrelor superioare, conform tabelului 7.
Tabelul 7
Înălţimea planului de lucru

Poziţia şi tipul de activitate

Înălţimea planului de lucru (mm)

minimă

maximă

A) Poziţie aşezat:

  

a) lucrări cu solicitare vizuală deosebită

950

1 100

b) lucrări de precizie

850

920

c) lucrări obişnuite de birou

720

780

d) lucrări manuale

650

700

B) Poziţie ortostatică

  

a) lucrări de precizie

950

1 180

b) lucrări de precizie cu piese mici

850

950

c) lucrări care implică mânuire de piese grele

700

900

Art. 235
Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.
Art. 236
(1)Trebuie asigurate legături optime între locurile de muncă, precum şi circulaţia uşoară şi rapidă a materiilor prime, materialelor şi produselor.
(2)Sunt obligatorii aprovizionarea şi evacuarea ritmică a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitându-se aglomerarea locurilor de muncă şi/sau a căilor de circulaţie.
Art. 237
Munca şi locul de muncă vor fi astfel organizate încât să se evite expunerea la noxe a angajaţilor care nu au legătură directă cu locul de muncă respectiv.
SECŢIUNEA 3:Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă
Art. 238
Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate utilizată la locul de muncă trebuie să fie în conformitate cu Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.
Acestea cuprind reguli şi măsuri obligatorii privind modurile de semnalizare şi caracteristicile lor principale, interschimbabilitatea şi complementaritatea semnalizărilor, condiţiile de utilizare şi de menţinere a eficacităţii acestora
Art. 239
(1)Angajatorul are obligaţia să prevadă şi să verifice existenţa semnalizării de securitate şi/sau sănătate adecvate la locul de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 238, ori de câte ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii.
(2)În acest scop angajatorul are obligaţia să ia în consideraţie orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 11 din prezentele norme.
(3)Respectarea prescripţiilor alin. (1) nu trebuie să afecteze respectarea obligaţiilor legale, prevăzute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare şi ajutor, material şi echipament de luptă contra incendiilor, substanţe sau preparate periculoase, ca şi alte materiale specifice.
(4)Dacă este cazul, în interiorul întreprinderilor sau clădirilor trebuie prevăzută, conform normelor în vigoare, semnalizarea corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, dacă nu este afectată semnalizarea prevăzută prin prezentele norme.
Art. 240
Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de salvare sau prim ajutor şi se realizează după caz, în mod permanent sau ocazional.
Art. 241
Semnalizarea permanentă trebuie să se realizeze astfel:
a)prin panouri (indicatoare, plăci) şi/sau culori de securitate când se referă la o interdicţie, un avertisment, o obligaţie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor şi la riscurile de lovire de obstacole şi de cădere a persoanelor;
b)prin etichetă (pictogramă sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau această pictogramă, în cazul recipienţilor şi conductelor aparente care conţin substanţe periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe părţile vizibile, sub formă rigidă, autocolantă sau pictată şi într-un număr suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei;
c)prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct. b), în cazul suprafeţelor, sălilor sau incintelor utilizate pentru încărcarea, descărcarea şi depozitarea substanţelor periculoase în cantităţi mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafaţa de depozitare sau pe uşa de acces în hală;
d)prin culori de securitate la marcarea căilor de circulaţie.
Art. 242
Semnalizarea ocazională trebuie să se realizeze astfel:
a)prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbală în caz de atenţionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o acţiune specifică sau evacuare de urgenţă;
b)prin gest-semnal sau comunicare verbală, în caz de ghidare a persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau pericol.
Art. 243
(1)Angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora vor fi informaţi privind toate măsurile ce trebuie luate în consideraţie în scopul asigurării semnalizării de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.
(2)Angajatorii au obligaţia să asigure angajaţilor instruirea adecvată, în special prin instrucţiuni precise, în ceea ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau sănătate utilizată.
(3)Instruirea se va axa în special pe semnificaţia semnalizării, mai ales când aceasta presupune utilizarea cuvintelor, precum şi pe comportamentul general şi specific care trebuie adoptat. Această instruire trebuie să fie repetată periodic, ori de câte ori se consideră necesară reîmprospătarea cunoştinţelor salariaţilor, ca urmare a unor verificări.
Art. 244
Consultarea şi participarea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privesc prevederile din prezenta secţiune şi din Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă.
SECŢIUNEA 4:Loc de muncă pentru lucrul în condiţii de izolare
Art. 245
(1)Se consideră că o persoană lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alte persoane, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare decât o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.
(2)Pentru lucrări foarte periculoase, noţiunea de lucru în condiţii de izolare se poate extinde şi pentru perioade de timp mai scurte (de câteva minute).
Art. 246
Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat clar cu privire la:
a)manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);
b)riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;
c)comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;
d)utilizarea echipamentului individual de protecţie;
e)primul ajutor;
f)utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.
Art. 247
(1)Este obligatorie efectuarea unui control periodic asupra comportamentului şi cunoştinţelor persoanelor care lucrează în condiţii de izolare.
(2)Periodicitatea şi durata controalelor vor fi stabilite în funcţie de condiţiile şi riscurile existente şi de experienţa salariaţilor respectivi.
Art. 248
Personalul care lucrează în condiţii de izolare va fi autorizat pentru aceasta de către angajator, pe baza unor teste de aptitudini, teste profesionale şi în urma unui control medical.
Art. 249
Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu sarcini şi atribuţii concrete care să supravegheze angajaţii care lucrează în condiţii de izolare, aceasta trebuie să fie instruită asupra riscurilor existente, asupra accidentelor sau avariilor posibile, precum şi cu privire la modul de intervenţie în caz de necesitate.
Art. 250
Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice de alarmă care permit legătura cu persoana ce asigură supravegherea:
a)constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b)periodic automat (radio-telefon, telefon);
c)periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).
SECŢIUNEA 5:Locuri de muncă în şantiere temporare şi mobile
Art. 251
Executantul lucrării desemnează din cadrul şefilor de compartimente de protecţia muncii sau al delegaţilor responsabili cu protecţia muncii unul sau mai mulţi coordonatori în materie de securitate şi de sănătate pentru un şantier pe care sunt prezente mai multe întreprinderi de construcţii.
Art. 252
Coordonatorul sau coordonatorii în materie de securitate şi sănătate pe durata lucrării:
a)stabilesc sau cer să se stabilească un plan de securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv, ţinând cont, dacă este necesar, de activităţile de exploatare desfăşurate pe şantier;
b)pregătesc un dosar adaptat caracteristicilor lucrării, conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare.
Art. 253
Desemnarea coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate nu exonerează de răspundere angajatorul pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 254
Odată cu începerea lucrării, trebuie să se asigure următoarele:
a)întreţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie satisfăcătoare;
b)alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinând seama de condiţiile de acces la aceste posturi, determinarea căilor de acces sau de circulaţie.
Art. 255
În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, lucrătorii independenţi trebuie să respecte prevederile privind obligaţiile angajatorilor, angajaţilor precum şi prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protecţie din prezentele norme, să ia în considerare indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 256
În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, angajatorii, atunci când ei înşişi execută o activitate profesională pe şantier trebuie să respecte prevederile privind obligaţiile patronilor, angajaţilor precum şi prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protecţie din prezentele norme, să ia în considerare indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 257
Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra tuturor măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea lor pe şantier. Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul angajaţilor vizaţi.
SECŢIUNEA 6:Locuri de muncă aflate în atmosfere potenţial explozive
Art. 258
Prevederile prezentei secţiuni stabilesc cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă în care pot apărea atmosfere potenţial explozive.
Art. 259
Prezentele prevederi nu se aplică:
a)zonelor utilizate direct pentru şi în timpul tratamentelor medicale aplicate pacienţilor;
b)utilizării dispozitivelor de ardere a combustibililor gazoşi, conform legislaţiei în vigoare;
c)producerii, manevrării, utilizării, depozitării şi transportului substanţelor explozive sau cu o structură chimică instabilă;
d)industriilor extractive pentru care se aplică prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente acestor activităţi;
e)utilizării mijloacelor de transport terestre, navale şi aeriene, conform cu prevederile legislaţiei în vigoare şi a acordurilor internaţionale aferente. Mijloacele de transport destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive nu sunt excluse.
Art. 260
Prevederile din titlul II precum şi prevederile relevante cuprinse în titlul IV se aplică în totalitate.
Art. 261
(1)În scopul prevenirii şi protecţiei la explozie, angajatorul trebuie să ia măsuri tehnice şi/sau organizatorice corespunzătoare naturii operaţiilor, în ordinea priorităţilor şi respectând următoarele principii de bază:
- prevenirea formării atmosferelor explozive, sau în cazul în care natura activităţii nu permite aceasta,
- evitarea aprinderii atmosferelor explozive, şi
- limitarea efectelor dăunătoare ale unei explozii în vederea asigurării sănătăţii şi securităţii angajaţilor.
(2)Acolo unde este cazul aceste măsuri trebuie să fie combinate şi/sau suplimentate cu măsuri împotriva extinderii exploziilor şi actualizate frecvent şi, în orice caz, ori de câte ori au loc schimbări semnificative.
Art. 262
(1)În îndeplinirea obligaţiilor sale, angajatorul trebuie să evalueze riscurile specifice de atmosfere explozive, luând în considerare cel puţin:
1._
- probabilitatea producerii şi menţinerii atmosferelor explozive;
- probabilitatea existenţei surselor de aprindere, inclusiv a descărcărilor electrostatice, a activării acestora şi a declanşării aprinderii;
- utilajele, substanţele folosite, procesele şi interacţiunile posibile ale acestora;
- gravitatea efectelor anticipate.
2.Riscurile de explozii sunt evaluate în mod global.
(2)La evaluarea riscurilor de explozie trebuie luate în considerare locurile care sunt sau pot fi legate prin deschideri de locurile în care pot apărea atmosfere explozive.
Art. 263
În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii angajaţilor la locurile de muncă în care atmosferele explozive se pot forma în concentraţii periculoase pentru securitatea şi sănătatea acestora, în conformitate cu principiile de bază ale evaluării riscurilor şi ţinând seama de art. 261, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât:
a)mediul de muncă să fie de aşa natură încât procesul muncii să se poată desfăşura în condiţii de securitate;
b)să se asigure o supraveghere adecvată, a angajaţilor în timpul lucrului conform evaluării riscurilor utilizând mijloace tehnice corespunzătoare;
c)angajaţii să utilizeze mijloace tehnice corespunzătoare.
Art. 264
(1)În cazul în care sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă angajaţi din mai multe unităţi, fiecare angajator este răspunzător pentru toate aspectele care îi revin prin atribuţii.
(2)Fără a prejudicia responsabilitatea individuală a fiecărui angajator, angajatorul responsabil pentru locul de muncă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, trebuie să coordoneze aplicarea tuturor măsurilor privind securitatea şi sănătatea angajaţilor şi să precizeze în documentul privind protecţia la explozie, scopul acestei coordonări, măsurile şi procedurile de implementare a acestuia.
Art. 265
Angajatorul trebuie să clasifice pe zone locurile unde pot apărea atmosfere explozive în conformitate cu anexa nr. 18.
Art. 266
(1)Angajatorul trebuie să asigure aplicarea cerinţelor minime stabilite în anexa nr. 19 la locurile menţionate în art. 265.
(2)Acolo unde este cazul, locurile unde pot apărea atmosfere explozive în concentraţii atât de mari încât să pună în pericol securitatea şi sănătatea angajaţilor trebuie marcate la punctele de intrare, în conformitate cu anexa nr. 20.
Art. 267
În scopul asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate la locul de muncă, conform evaluării riscurilor de explozie, angajatorul trebuie să asigure elaborarea şi actualizarea DOCUMENTULUI PRIVIND PROTECŢIA LA EXPLOZIE.
Documentul privind protecţia la explozie trebuie să demonstreze, în special:
- că au fost identificate şi evaluate riscurile de explozie;
- că se vor lua măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului capitol;
- care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 18;
- care sunt locurile cărora li se aplică cerinţele minime stabilite în anexa nr. 19;
- că locul de muncă şi echipamentul tehnic, inclusiv dispozitivele de avertizare, sunt proiectate, realizate şi întreţinute conform prevederilor de securitate;
- că au fost luate măsuri pentru utilizarea în condiţii de securitate a echipamentelor tehnice.
Art. 268
(1)Documentul privind protecţia la explozie trebuie elaborat anterior începerii activităţii şi actualizat în cazul în care au loc schimbări semnificative, extinderi sau transformări ale locului de muncă, echipamentului tehnic sau organizării activităţii.
(2)Angajatorul poate combina evaluări ale riscurilor de explozie existente, documente sau alte rapoarte echivalente elaborate în baza altor acte normative.
Art. 269
Echipamentele tehnice destinate utilizării în locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive, care sunt deja în folosinţă sau sunt puse la dispoziţia angajatorului pentru prima dată înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme, trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa nr. 19, partea A, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
Art. 270
Echipamentele tehnice destinate utilizării în locuri în care pot apărea atmosfere explozive, date în folosinţă pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele minime stabilite în anexa nr. 19 părţile A şi B.
Art. 271
Locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive aflate în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele cuprinse în această secţiune cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
Art. 272
Locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive şi care sunt folosite pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să îndeplinească cerinţele cuprinse în această secţiune.
Art. 273
Dacă, după data intrării în vigoare a prezentelor norme, se produc modificări, extinderi sau restructurări la locurile de muncă unde pot apărea atmosfere explozive, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât acestea să îndeplinească cerinţele stabilite în prezenta secţiune.
CAPITOLUL VIII:Nave de pescuit
Art. 274
În sensul prezentului capitol se înţelege prin:
a)"navă de pescuit": reprezintă orice navă sub pavilion românesc sau înregistrată sub jurisdicţia statului român folosită în scopuri comerciale, fie pentru prinderea, fie pentru prinderea şi prelucrarea peştelui sau a altor resurse vii ale mării;
b)"navă de pescuit nouă": reprezintă orice navă de pescuit a cărei lungime între perpendiculare este superioară sau egală cu 15 m şi pentru care la data de 31 decembrie 2006 sau după această dată:
i)contractul de construcţie sau transformare importantă este expirat sau
ii)contractul de construcţie sau de transformare importantă a expirat înainte de 31 decembrie 2006 şi care este livrată la 3 ani sau mai mult după această dată sau
iii)în absenţa unui contract de construcţie:
- se construieşte chila sau
- se începe o construcţie identificabilă cu o navă specială sau
- a început montajul folosindu-se cel puţin 50 de tone sau 1% din masa estimată a tuturor materialelor de structură, dacă această valoare este mai mică;
c)"navă de pescuit existentă": reprezintă orice navă de pescuit a cărei lungime între perpendiculare este superioară sau egală cu 18 m şi care nu este o navă de pescuit nouă;
d)"navă": reprezintă orice navă de pescuit nouă sau existentă;
e)"angajat": reprezintă orice persoană care exercită o activitate profesională la bordul unei nave, precum şi stagiarii şi ucenicii, excluzându-se personalul de la sol care efectuează lucrări la bordul unei nave de la cheu şi piloţii din port;
f)"armator": reprezintă proprietarul înregistrat al unei nave, cu excepţia cazului în care nava a fost afretată navă nudă sau este administrată total sau parţial de către o persoană fizică sau juridică, alta decât proprietarul înregistrat la termenele unui acord de gestiune; în acest caz armatorul este considerat a fi, până la scadenţă, cel care afretează nava nudă sau persoana fizică sau juridică care asigură gestiunea navei;
g)"comandant": reprezintă angajatul care, conform legislaţiei sau practicii naţionale, comandă nava sau are responsabilitatea acesteia.
Art. 275
(1)Trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca:
a)armatorii să se asigure ca navele lor să fie utilizate fără a fi afectată securitatea şi sănătatea angajaţilor, în special în condiţiile meteorologice previzibile, fără a prejudicia responsabilitatea comandantului;
b)să se ţină seama de eventualele riscuri la care sunt supuşi angajaţii pentru a stabili măsurile pentru acordarea primului ajutor, combaterea incendiilor şi evacuarea angajaţilor în cazul unor pericole;
c)evenimentele de pe mare care au sau pot să aibă un efect asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor de la bord trebuie să facă obiectul unui raport detaliat care să fie înaintat autorităţii competente şi să fie consemnate cu rigurozitate în jurnalul de bord, dacă ţinerea unui jurnal de bord este solicitată prin legislaţia sau reglementările naţionale pentru tipul de navă în cauză sau, în lipsa acestuia, într-un document necesar în acest scop.
(2)Navele trebuie controlate periodic de către autorităţile desemnate în acest scop.
Unele controale ce se referă la respectarea prevederilor prezentului capitol pot fi efectuate pe mare.
Art. 276
Navele de pescuit noi trebuie să satisfacă cerinţele de securitate şi sănătate care figurează în anexa nr. 21 până cel târziu la 31 decembrie 2006.
Art. 277
Navele de pescuit existente trebuie să satisfacă cerinţele de securitate şi sănătate care figurează în anexa nr. 22 în termen de maximum 6 ani după data menţionată la art. 276.
Art. 278
Atunci când navele de pescuit sunt supuse reparaţiilor, transformărilor şi modificărilor importante, până la data de 31 decembrie 2006, sau după această dată, aceste reparaţii, transformări şi modificări importante trebuie să fie conforme cu cerinţele din anexa nr. 21.
Art. 279
Armatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor fără a prejudicia responsabilitatea comandantului:
a)să asigure întreţinerea tehnică a navelor, instalaţiilor şi dispozitivelor şi în special a celor prevăzute în anexele nr. 21 şi 22, iar defecţiunile constatate atunci când se consideră că pot afecta securitatea şi sănătatea angajaţilor să fie eliminate cât mai repede posibil;
b)să ia măsuri pentru a asigura curăţirea periodică a navelor şi a ansamblului instalaţiilor şi dispozitivelor, pentru a menţine condiţiile de igienă corespunzătoare;
c)să menţină la bordul navei mijloace de salvare şi supravieţuire corespunzătoare, în bună stare de funcţiune şi în cantitate suficientă;
d)să ţină seama de cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la mijloacele de salvare şi supravieţuire care figurează în anexa nr. 23;
e)fără a prejudicia prevederile legale referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către angajaţi, în muncă, a echipamentelor individuale de protecţie, să ţină cont de specificaţiile în materie de echipamente individuale de protecţie care figurează la anexa nr. 24.