Capitolul iv - Efortul mental - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii
M.Of. 880
În vigoare Versiune de la: 17 Mai 2007
CAPITOLUL IV:Efortul mental
Art. 169
Conţinutul şi intensitatea efortului mental în activitate depind de conţinutul şi natura sarcinii de muncă, de volumul şi complexitatea informaţiilor necesar de recepţionat şi prelucrat, de complexitatea şi responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea şi dificultatea răspunsurilor efectoare.
Art. 170
Angajatorul trebuie să ţină seama că efortul mental în activitate diferă în funcţie de raportul dintre variabile profesionale (exigenţe, condiţii de muncă, riscuri profesionale) şi variabile individuale (capacităţi profesionale individuale) şi se reflectă în niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optimă, solicitare maximă, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, funcţii, capacităţi (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emoţional.
Art. 171
Obiectivarea şi măsurarea efortului mental în activitate se realizează prin intermediul următoarelor categorii de indicatori şi tehnici:
a)indicatori şi tehnici de analiză şi evaluare a exigenţelor sarcinii de muncă, pe baza evidenţierii unor parametri obiectivi ai acesteia: exigenţe temporale, complexitate-viteză, atenţie, precizie;
b)indicatori şi tehnici de evaluare subiectivă: scale de apreciere a senzaţiei subiective de efort, a stării fizice şi psihice individuale pe parcursul activităţii, la sfârşitul acesteia şi chiar a stării individuale din timpul liber;
c)indicatori şi tehnici de performanţă (de comportament), care permit obţinerea unor indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanţă în realizarea sarcinii sau de comportament (modificări ale strategiilor de operare în funcţie de efort);
d)indicatori şi tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri psihofiziologici şi biochimici implicaţi în realizarea sarcinii de muncă de-a lungul unei perioade de lucru.
Art. 172
Consecinţele solicitării psihice şi psihofiziologice şi a efortului mental în activitate, ca urmare a interacţiunii factorilor profesionali cu cei individuali şi extraprofesionali, se urmăresc stadial: de la primele faze ale unor modificări/tulburări localizabile şi reversibile, până la cele cu caracter ireversibil, patologic, până la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.