Secţiunea 3 - 7.3.3. Clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi - Metodologie din 2022 de evaluare vizuală rapidă a clădirilor - Indicativ RTC 10 - 2022 - Noiembrie 2022
M.Of. 1221 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Ianuarie 2023
SECŢIUNEA 3:7.3.3. Clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi
Sistemul structural de preluare a forţelor laterale pentru acest tip de clădiri este alcătuit din pereţii de zidărie. La intersecţiile pereţilor există (în cazul zidăriei confinate) elemente din beton armat verticale înglobate (stâlpişori). Planşeele sunt în general realizate din beton armat. În zona de intersecţie dintre planşee şi pereţi există o grindă (centură) care asigură conlucrarea dintre pereţi şi planşee. În situaţia în care nu sunt identificaţi în cadrul inspecţiei vizuale stâlpişori şi nu există documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă ca structura să nu fie considerată de tip "zidărie confinată".
Zidăria armată în rosturi este un sistem mai rar întâlnit în România, care presupune existenţa în pereţii structurali din zidărie a unor armături orizontale, cu rol de creştere a rezistenţei pereţilor, în special la forţă tăietoare. Pentru aplicarea în practică a prezentei metodologii, se va considera că o structură este din zidărie armată în rosturi doar dacă există documentaţia completă de proiectare şi execuţie a clădirii din care reiese fără echivoc că s-a utilizat acest sistem structural sau, în cazul clădirilor din zidărie nearmată consolidate, când există documentaţia completă, inclusiv procesele verbale de recepţie la finalul lucrărilor, din care rezultă că toţi pereţii structurali au fost consolidaţi cu tencuială armată sau placare cu beton armat, pe întreaga înălţime a clădirii.
Pentru toate clădirile de până în 1977, şi pentru clădirile din zidărie de cel mult 3 niveluri de după 1977, dacă nu se poate identifica în mod clar prezenţa stâlpişorilor sau a armăturilor orizontale, şi dacă nu este disponibilă documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă încadrarea acestora în categoria ZNAR.
Figura 7.4: Detaliu în clădire cu structura de zidărie confinată la o clădire amplasată în Bucureşti
Una dintre principalele dificultăţi în cadrul evaluării vizuale este încadrarea clară a unei clădiri în acest tip structural. Pentru a stabili dacă este vorba despre o structură cu pereţi, se va urmări în primul rând aspectul parterului faţă de nivelurile superioare. Dacă parterul este (mult) mai înalt decât etajele superioare, sau dacă golurile din faţadă (ferestre, uşi) din parter nu sunt aliniate cu golurile din etaje, este mult mai probabil să nu fie vorba despre o structură cu pereţi, ci una de tip "cadre". Dacă este posibil accesul şi în interiorul clădirii, se va urmări grosimea pereţilor. În cazul structurilor din zidărie, aceştia au grosimi de peste 25 cm (chiar peste 30 cm, dacă se consideră şi stratul de tencuială). Dacă o structură realizată după 1963 are mai mult de 5 niveluri, în general structura acesteia este din beton armat şi nu din zidărie.
În perioada interbelică, până la cutremurul din 1940, au fost construite clădiri care au un schelet din beton armat (stâlpi şi grinzi), dar care nu pot fi considerate structuri de tip "cadre din beton armat". Aceste clădiri au pereţii de compartimentare şi de închidere din zidărie, iar comportarea lor la cutremur este mai apropiată de cea a unei clădiri cu structura din zidărie decât a unei clădiri cu structură din beton armat. Din acest motiv, în cadrul prezentei metodologii, pentru clădiri de acest tip cu 6 sau mai multe niveluri supraterane, încadrarea se va face în categoria ZC/ZA şi nu în categoriile CBA sau PFBA.
Figura 7.5: Clădire cu schelet din beton armat şi pereţi din zidărie de cărămidă, cu mai mult de 6 niveluri supraterane, realizată în perioada interbelică în Bucureşti